Decizia Nr.31 din 03.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 31 martie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Andreea Costin	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Constantin Dicu, Sorin Dicu, Radian Dicu, Stelică Samoveanu, Maria Doina Şiclovan şi Gabriela Şerban (fostă Moflic) în Dosarul nr. 77/42/2013* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 733D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 873D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, excepţie ridicată de Octavian Covali în Dosarul nr. 10.620/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei au fost depuse note scrise prin care autorul reiterează excepţia de neconstituţionalitate.6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.7. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 873D/2014 la Dosarul nr. 733D/2014, care este primul înregistrat.9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate extrinseci. Apreciază că la momentul adoptării ordonanţei de urgenţă criticate erau îndeplinite condiţiile prevăzute de Constituţie pentru adoptarea acesteia. Referitor la critica de constituţionalitate formulată prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituţie, apreciază că măsura legislativă criticată are o natură pozitivă, deoarece măsura suspendării este doar pe o perioadă determinată, care s-a încheiat la 31 decembrie 2014. Prin urmare, chiar dacă se poate vorbi de restrângerea unor drepturi fundamentale, această măsură apare ca fiind proporţională cu scopul urmărit şi răspunde exigenţelor pe care Curtea Constituţională le-a impus prin declararea ca neconstituţională a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin Încheierea din 16 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 77/42/2013*, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Constantin Dicu, Sorin Dicu, Radian Dicu, Stelică Samoveanu, Maria Doina Şiclovan şi Gabriela Şerban (fostă Moflic) într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă acţiunea privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata sumei reprezentând tranşa a doua din despăgubirile stabilite prin ordinul de validare al hotărârii Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.11. Prin Încheierea din 10 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.620/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Octavian Covali, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care se solicită obligarea la emiterea hotărârii într-un dosar de despăgubiri.12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă criticată a fost emisă de Guvern în condiţiile în care nu exista o situaţie extraordinară, iar elementele cuprinse în preambulul său nu sunt de natură să justifice adoptarea acesteia, în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003 sunt legi reparatorii, iar dosarele ar fi trebuit soluţionate până în prezent pe cale administrativă, în termenele de soluţionare stabilite de aceste legi.13. Se mai arată că prin măsurile luate este afectat dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite să primească despăgubiri, ele fiind lipsite de un bun, astfel cum este interpretată noţiunea de „bun“ de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Suspendarea plăţilor pentru o anumită perioadă de timp, în condiţiile în care anterior plata a fost eşalonată pe un termen de 10 ani, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.14. Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, se susţine că în urma măsurii de suspendare a plăţilor, care intervine după o perioadă îndelungată de eşalonare a acestora, acţiunea în justiţie va fi respinsă ca neîntemeiată. Arată că executivul a avut la dispoziţie mai bine de 4 luni pentru a găsi o soluţie legislativă viabilă în vederea acordării drepturilor cuvenite, însă acesta a preferat varianta suspendării plăţii despăgubirilor în temeiul actului normativ atacat, fiind, în acest mod, încălcat dreptul la soluţionarea unui proces într-un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. În continuare se arată că se încalcă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013 prin care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 a fost constatată ca fiind neconstituţională, în ansamblul său, întrucât atât eşalonarea, cât şi suspendarea plăţilor încalcă dreptul de proprietate.16. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că, în contextul în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost emisă în acelaşi spirit cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 care a fost constatată ca fiind neconstituţională cu numai trei luni înainte, măsura de suspendare a plăţii despăgubirilor, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, este de natură a încălca dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul de proprietate, părţile fiind în imposibilitatea de a-şi valorifica din nou drepturile de creanţă, executarea fiind o fază a procesului. De asemenea, prin dispoziţiile legale criticate se creează situaţii discriminatorii între acele categorii de persoane care au încasat sumele de bani întrun termen rezonabil şi acele categorii de persoane care au intrat sub incidenţa atât a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, cât şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, intrată în vigoare la numai trei luni de la constatarea neconstituţionalităţii celei dintâi.17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că măsura suspendării soluţionării, respectiv a plăţii despăgubirilor, nu constituie o soluţie viabilă, având în vedere că termenul iniţial prevăzut de ordonanţa de urgenţă criticată a fost deja prelungit prin legea de aprobare. În acest sens invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, precum şi lipsa unui plan privind modalitatea de soluţionare pe cale administrativă a dosarelor şi de plată a despăgubirilor.18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.19. Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 873D/2014, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În opinia sa, măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Curtea constată faptul că dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 112/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, în sensul prelungirii perioadei de suspendare, respectiv până la data de 31 decembrie 2014. Având în vedere acestea, precum şi faptul că structura actului normativ cuprinde numai cele două articole criticate de autorii excepţiei, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014.23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 61 privind Parlamentul şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, arată că se încalcă şi Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013.24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, criticată în prezenta cauză, a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie-31 decembrie 2014. Prin urmare, Curtea reţine că ordonanţa de urgenţă criticată, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp.25. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la limitele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă măsura criticată se circumscrie situaţiei extraordinare. Astfel, Curtea reţine că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă şi Notei de fundamentare, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată în scopul suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri la nivelul comisiilor judeţene şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi a plăţii despăgubirilor în cazul dosarelor deja soluţionate până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ prin care să se reglementeze măsuri clare şi precise pentru instituirea unui regim echitabil de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013 prin care a fost constatată ca fiind neconstituţională Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013. Astfel, întrucât dispoziţiile legale prin care a fost reglementat modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit celor două legi reparatorii au fost constatate ca fiind neconstituţionale, necesitatea suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri şi a plăţii despăgubirilor apare ca fiind justificată până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ. În acest sens, Curtea reţine că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, Guvernul a adoptat în data de 26 iunie 2014 şi a depus la Parlament, spre dezbatere, la data de 3 iulie 2014, un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, precum şi al Legii nr. 290/2003, prin care s-a reglementat modalitatea de acordare a despăgubirilor, ele fiind eşalonate pe o perioadă de 5 ani. Din analiza procesului legislativ rezultă că acest proiect de lege a fost adoptat de Parlament, devenind Legea nr. 164/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prin urmare, Guvernul şi-a îndeplinit obligaţia de a interveni legislativ pentru urgentarea şi finalizarea procesului de acordare a despăgubirilor băneşti persoanelor îndreptăţite, iar măsura suspendării instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată este justificată, actul normativ analizat îndeplinindu-şi scopul pentru care a fost adoptat.26. În concluzie, din analiza istoricului modalităţii de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi a motivelor invocate de Guvern, rezultă că situaţia extraordinară a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării şi finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetăţenilor români. Astfel, Guvernul a invocat că necesitatea instituirii unui nou cadru legal este determinată de asigurarea menţinerii unui echilibru bugetar şi, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvern, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. În aceste condiţii, Curtea reţine că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situaţie care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgenţa reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie; însă, în acest domeniu particular, analiza urgenţei reglementării nu poate fi disociată de analiza respectării condiţiei cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituţie referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale.27. În acest sens, se impune să se analizeze dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor şi a plăţii unei creanţe asupra statului, după ce, iniţial, au fost eşalonate pe o perioadă de 2 ani [prin art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, republicată, art. 38 alin. (5) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, plata despăgubirilor mai fiind eşalonată în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi], la care s-ar fi adăugat o perioadă preconizată de 10 ani [Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, a reglementat modalitatea de plată a despăgubirilor stabilind că plata acestora se face în tranşe anuale egale, al căror cuantum nu poate fi mai mic de 20.000 lei, eşalonat pe o perioadă de 10 ani], este una rezonabilă, de natură a nu afecta, în sensul art. 115 alin. (6) din Constituţie, dreptul de proprietate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigenţele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, executarea hotărârilor judecătoreşti fiind parte a procesului civil (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).28. În jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a stabilit înţelesul constituţional al verbului „a afecta“, statuând că sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăţilor şi a îndatoririlor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.29. Având în vedere această situaţie, Curtea reţine că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop - care nu poate fi decât legitim - evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea constată că prin actul normativ criticat nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată, al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. Termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, Curtea apreciază că măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora.30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Dicu, Sorin Dicu, Radian Dicu, Stelică Samoveanu, Maria Doina Şiclovan şi Gabriela Şerban (fostă Moflic) în Dosarul nr. 77/42/2013* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi de Octavian Covali în Dosarul nr. 10.620/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin