DECIZIE Nr.
235 din 9 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 323 din 11 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Lucaciu în Dosarul nr.
2.176/2005 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
La apelul nominal răspunde avocat Verginia Vedinaş, cu delegaţie la
dosar, pentru autorul excepţiei,
lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocatul autorului excepţiei solicită
admiterea acesteia, apreciind că dispoziţiile
legale criticate contravin art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie,
întrucât cererea de revizuire se judecă de aceeaşi instanţă a cărei hotărâre se
atacă şi astfel nu se asigură imparţialitatea instanţei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că
revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care instanţei i se cere să revină asupra propriei hotărâri, fiind respectate toate garanţiile procesuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.176/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor
art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de Aurel Lucaciu, revizuent într-o cauză civilă având ca
obiect soluţionarea cererii de
revizuire a unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia susţine că soluţionarea cererii de revizuire - cale extraordinară de atac - de către aceeaşi instanţă care a judecat hotărârea atacată, iar nu de o instanţă superioară, încalcă dreptul la un proces echitabil şi principiul statului de drept în care
dreptatea este o valoare supremă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie şi-a
exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu constituie un
impediment în valorificarea, pe cale procedurală, a drepturilor subiective.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit Constituţiei, legiuitorul stabileşte competenţa şi procedura de judecată, putând institui norme speciale privind
exercitarea căilor de atac,
deci şi a revizuirii, iar
dispoziţiile legale criticate
constituie o garanţie a
dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 323 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, cu următorul cuprins: „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi
a cărei
revizuire se cere."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul
de drept şi ale art. 21 alin.
(1) şi (3) referitoare la
accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are
libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în
care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînţeles, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Potrivit textului de lege supus controlului de constituţionalitate, revizuirea se judecă de aceeaşi instanţă care a
pronunţat hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere. Curtea observă că din dispoziţiile
Codului de procedură civilă reiese că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în condiţiile expres prevăzute de lege.
Având în vedere că în cadrul soluţionării revizuirii se analizează aspecte de fapt, necunoscute şi care nu au putut fi luate în considerare
la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, este firesc ca cererea de revizuire să se adreseze aceleiaşi instanţe care a judecat cauza în fond, întrucât i se cere să revină asupra propriei sale hotărâri, în baza împrejurărilor nou-ivite ulterior pronunţării hotărârii.
Astfel, situaţia reţinută de instanţa de
fond s-a schimbat ulterior, după pronunţarea hotărârii definitive, iar scopul căii de atac a revizuirii este tocmai
retractarea hotărârii atacate,
având în vedere noile realităţi.
Ca atare, Curtea reţine că nu este
întemeiată critica de
neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie referitoare la statul de drept,
democratic şi social, în care „dreptatea"
este valoare supremă.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare
a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie
referitoare la dreptul la un proces echitabil, în special la judecarea cauzei
de către o instanţă imparţială, Curtea
constată că nici aceasta nu este întemeiată. Pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar
faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat
hotărârea judecă şi cererea de revizuire nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe
calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la
acea dată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Lucaciu în Dosarul nr.
2.176/2005 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean