Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 11.418/30/2013 şi care constituie obiectul Dosarului nr. 993D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a faptului că, prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, Curtea a constatat că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate şi în cauza de faţă sunt neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 30 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.418/30/2013, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs introdus împotriva sentinţei pronunţate într-o acţiune prin care s-a solicitat anularea unei dispoziţii emise de primarul comunei Palanca, judeţul Bacău, privind recuperarea unor sume datorate bugetului local.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că întregul raţionament reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014 cu privire la persoanele fizice este aplicabil şi în cazul persoanelor juridice, întrucât şi în cazul acestora s-ar putea reţine că obligaţia angajării unui avocat în recurs ar putea reprezenta o sarcină disproporţionată, de natură a le descuraja să apeleze la serviciul justiţiei, fiind astfel afectate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţie, care se referă la părţile litigante, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice. Se arată că dreptul la un apărător ales, reglementat ca o garanţie a dreptului la apărare, nu poate fi transformat într-o obligaţie ori într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, precizând că instanţa de contencios constituţional a admis deja excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect textul de lege criticat în cauza de faţă.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii."11. În opinia instanţei de judecată care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apărare din Constituţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că textul de lege criticat şi în cauza de faţă contravine dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare.13. În acest sens, Curtea a observat, în primul rând, că exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice (paragraful 27). În acest context, Curtea a reţinut (paragraful 28) că, în cauza de faţă, exigenţele rezultate atât din art. 21 privind accesul liber la justiţie, cât şi din art. 24 privind dreptul la apărare, ca garanţie a procesului echitabil, sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice.14. Pornind de la premisa necesităţii recunoaşterii garanţiilor dreptului la un proces echitabil şi persoanelor juridice şi aplicând mutatis mutandis raţionamentul cuprins în considerentele Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, referitor la obligativitatea reprezentării prin avocat a persoanelor fizice în recurs, Curtea a constatat (paragraful 29) că obligaţia reprezentării şi asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac; pe de altă parte, dreptul de a avea un reprezentant convenţional este transformat într-o obligaţie, în cazul recursului.15. Şi în cazul persoanelor juridice (indiferent că sunt de drept public sau de drept privat), textul de lege criticat restrânge liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare. Efectuând un test de proporţionalitate (paragraful 29) pentru a verifica dacă limitele aduse prin intervenţia legiuitorului - respectiv reglementarea obligativităţii reprezentării şi asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau prin avocat în etapa procesuală a recursului - reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată faţă de obiectivul urmărit şi care să nu transforme dreptul în unul iluzoriu/teoretic, Curtea a constatat că nu se asigură un just echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiţie şi scopul legitim urmărit, neexistând un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei şi protecţia dreptului la apărare şi a accesului liber la justiţie. Astfel, prin condiţionările impuse realizării interesului general - care constă în asigurarea unei reprezentări juridice adecvate a părţilor şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a instanţelor de recurs - este afectat în mod iremediabil interesul persoanei care doreşte să recurgă la concursul justiţiei în vederea realizării drepturilor şi intereselor sale legitime. Condiţionarea exercitării căii de atac de angajarea sau numirea unui consilier juridic sau de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistenţă judiciară, drept condiţie de admisibilitate a recursului, impune în sarcina persoanei juridice atât condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât şi costuri suplimentare pentru plata serviciului justiţiei (paragraful 30).16. Mai mult, Curtea a observat că, în ce priveşte autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, există şi un impediment legal, reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, care a instituit regula potrivit căreia serviciile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare se asigură, în primul rând, de către personalul propriu, respectiv de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi. Numai în situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare entităţilor mai sus menţionate, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii. Or, în acest caz devin aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, dar, indiferent de procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică la care se apelează, există riscul ca, până la finalizarea şi concretizarea procedurii de achiziţie, să fie depăşit termenul legal de exercitare a căii de atac (paragraful 35).17. Având în vedere că prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei de admitere mai sus citate şi ţinând cont de faptul că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauza de faţă este cea de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDERespinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia I de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 11.418/30/2013.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAugustin ZegreanMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu