DECIZIE   Nr. 191 din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 340 din 14 aprilie 2006

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                 - judecător

Constantin Doldur                - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                   - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                        - judecător

Marinela Mincă                     - procuror

Afrodita Laura Tutunaru      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5, ale art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 6.947/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitu-ţionalitate referitoare la dispoziţiile din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Cât priveşte dispoziţiile din Legea nr. 303/2004, acesta arată că o asemenea excepţie este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 95 şi 97 din lege nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele şi  lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.947/2005, Curtea de Apel laşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5, ale art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 931 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Emil Balaure în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare în materie penală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 52 alin. 1, 2 şi 5 din Codul de procedură penală vin în contradicţie cu prevederile referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece cererile de recuzare se soluţionează în şedinţă secretă, fără citarea părţilor, modalitate în care partea interesată nu poate să susţină cererea formulată. De asemenea, incompatibilitatea magistraţilor care ocupă funcţii de conducere la nivelul instanţelor ar trebui să se răsfrângă în mod automat şi asupra judecătorilor din subordine, fără să mai fie nevoie de argumente suplimentare pentru recuzarea fiecărui magistrat în parte.

Referitor la prevederile art. 331, 332 şi 333 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că neconstituţionalitatea acestora izvorăşte din împrejurarea că nu sancţionează magistratul pentru faptul că nu dispune amânarea judecării cauzei, deşi s-a făcut clar dovada referitoare la necesitatea administrării de probe noi, şi nu restituie cauza la procuror, în situaţia în care cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent.

Art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât permite judecătorilor să dea o interpretare cumulativă ilogică celor două condiţii referitoare la starea de imposibilitate a părţii de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de recurs despre această împiedicare.

Cât priveşte critica referitoare la art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004, autorul excepţiei susţine că, de vreme ce nu se produc nici un fel de consecinţe cu privire la repararea prejudiciilor cauzate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate cu încălcarea obligaţiilor profesionale a magistraţilor, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. De asemenea, menţinerea dispoziţiei privind imunitatea magistraţilor referitoare la reţinerea, arestarea ori percheziţionarea acestora numai cu încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, sens în care autorul excepţiei solicită eliminarea ei.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi condiţiile de exercitare a acestora. De asemenea, prevederile legale criticate asigură accesul liber la justiţie şi îndeplinirea tuturor cerinţelor referitoare la rezolvarea cauzelor cu celeritate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie, care semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări.

Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile din Legea nr. 303/2004, Avocatul Poporului apreciază că prevederile din Constituţie invocate nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea constată că a fost sesizată, potrivit încheierii, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5, ale art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 931 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In realitate, critica referitoare la prevederile art. 931 vizează Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi nu Legea nr. 304/2004, aşa cum, în mod eronat, s-a precizat atât în notele scrise, cât şi în încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional. După republicarea Legii nr. 303/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 931 a devenit art. 95, iar art. 95 a devenit art. 97.

Prin urmare, dispoziţiile legale criticate ce constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate au următorul conţinut:

- Art. 52 alin. 1, 2 şi 5 din Codul de procedură penală:

„Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.

Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere. [...]

Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."

-  Art. 331 din Codul de procedură penală:

„Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi şi dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.";

-  Art. 332 din Codul de procedură penală:

„Când se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1.

Cauza nu se restituie atunci când constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa în urma cercetării judecătoreşti schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Impotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Dosarul este trimis procurorului, imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanţă sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs. In cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului după judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivă.";

-  Art. 333 din Codul de procedură penală:

„In tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Instanţa este obligată să arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.

Dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător. ";

-   Art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală:

„Impotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:[...]

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;";

-   Art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

„(1) Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) In caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.";

-   Art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

„(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Intrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.

In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii din Codul de procedură penală, precum şi la cele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi  procurorilor,  Curtea reţine că obiectul litigiului dedus instanţei de judecată în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unei cereri de recuzare în materie penală. Ca atare, dezlegarea pricinii aflate în faţa instanţei de judecată nu depinde de dispoziţiile art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală şi nici de cele ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate „de care depinde soluţionarea cauzei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 6.947/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

2.   Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru