DECIZIE Nr.
833 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 436 din 25 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie invocată de Tiberius Bărbăcioru în Dosarul nr. 12.207/300/2008 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 12.207/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Tiberius Bărbăcioru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate, stabilind că,
pentru judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie este
competentă doar judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată
fapta, îngrădesc liberul acces la justiţie, „date fiind distanţele mari dintre
reşedinţele judecătoriilor aflate pe teritoriul României şi potenţial
competente în soluţionarea unor plângeri împotriva proceselor-verbale de
contravenţie la regimul circulaţiei rutiere". Or, liberul acces la justiţie
nu se rezumă doar la posibilitatea recunoscută de lege persoanelor de a sesiza
instanţa cu o plângere, ci presupune prezenţa efectivă a petentului în faţa
instanţei. Angajarea unui profesionist - avocat - nu soluţionează problema,
costurile fiind chiar mai ridicate decât cele pe care le presupune deplasarea
petentului la instanţă şi nesubstituind prezenţa efectivă a petentului la
propriul proces.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In opinia instanţei, stabilirea prin norme legale a unei anumite competenţe nu
poate fi interpretată ca un factor de natură a aduce atingere dreptului
persoanei la un proces echitabil. Se opinează totuşi că, de lege ferenda, s-ar
impune reglementarea unei competenţe teritoriale alternative între locul
constatării faptei şi domiciliul contravenientului, alegerea urmând să aparţină
acestuia din urmă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, având următorul cuprins: „Impotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în
termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de
competenţă a fost constatată fapta."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind liberul acces la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Textul de lege criticat, care instituie norme de
procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal
de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la
justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces
echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor
judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva
proceselor-verbale de contravenţie, prin care se constată încălcări ale
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, este menită să dea expresie garanţiilor
constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a
probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.
In plus, această modalitate de reglementare reprezintă
opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2)
din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor
judecătoreşti. In acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 464
din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
378 din 19 mai 2008, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Tiberius
Bărbăcioru în Dosarul nr. 12.207/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta