Decizia Nr.1380 din 18.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, din oficiu, în Dosarul nr. 12.780/63/2010 şi care formează obiectul Dosarului nr. 912D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 913D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011, 941D-959D/2011, 968D-969D/2011, 972D/2011 şi 976D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, din oficiu, în dosarele nr. 3.232/104/2010, 3.130/104/2010, 13.635/63/2010, 13.302/63/2010, 2.866/104/2010, 12.543/63/2010, 11.944/63/2010, 12.209/63/2010, 12.754/63/2010, 3.441/104/2010, 3.359/104/2010, 3.497/104/2010, 3.060/104/2010, 3.498/104/2010, 18.939/63/2010, 12.161/63/2010, 12.753/63/2010, 12.028/63/2010, 3.115/104/2010, 11.935/63/2010, 13.417/63/2010, 13.391/63/2010, 3.020/104/2010, 12.655/63/2010, 12.779/63/2010, 12.448/63/2010, 12.657/63/2010, 3.033/104/2010, 13.422/63/2010, 13.726/63/2010, 13.740/63/2010, 11.737/63/2010, 12.658/63/2010, 3.514/104/2010, 12.778/63/2010, 11.153/63/2010, 15.647/63/2010, 12.542/63/2010, 11.838/63/2010, 11.860/63/2010, 12.659/63/2010 şi 13.988/63/2010.La apelul nominal răspunde în Dosarul nr. 929D/2011 reprezentantul părţii Aurelia Dumitrescu, domnul avocat Ştefan Dan Dumitrescu, din cadrul Baroului Dolj. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 932D/2011 şi nr. 933D/2011 părţile Nicolae Gheorgheache şi Teodora Scherăr au depus întâmpinări prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 913D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011, 941D-959D/2011, 968D-969D/2011, 972D/2011 şi 976D/2011 la Dosarul nr. 912D/2011.Reprezentantul părţii Aurelia Dumitrescu, precum şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 913D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011, 941D-959D/2011, 968D-969D/2011, 972D/2011 şi 976D/2011 la Dosarul nr. 912D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii Aurelia Dumitrescu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune, în acest sens, concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 10, 17, 24 şi 27 iunie şi 1, 4 şi 8 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 12.780/63/2010, 3.232/104/2010, 3.130/104/2010, 13.635/63/2010, 13.302/63/2010, 2.866/104/2010, 12.543/63/2010, 11.944/63/2010, 12.209/63/2010, 12.754/63/2010, 3.441/104/2010, 3.359/104/2010, 3.497/104/2010, 3.060/104/2010, 3.498/104/2010, 18.939/63/2010, 12.161/63/2010, 12.753/63/2010, 12.028/63/2010, 3.115/104/2010, 11.935/63/2010, 13.417/63/2010, 13.391/63/2010, 3.020/104/2010, 12.655/63/2010, 12.779/63/2010, 12.448/63/2010, 12.657/63/2010, 3.033/104/2010, 13.422/63/2010, 13.726/63/2010, 13.740/63/2010, 11.737/63/2010, 12.658/63/2010, 3.514/104/2010, 12.778/63/2010, 11.153/63/2010, 15.647/63/2010, 12.542/63/2010, 11.838/63/2010, 11.860/63/2010, 12.659/63/2010 şi 13.988/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, excepţie ridicată, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât o lege nu poate diminua cuantumul pensiilor aflate în plată decât cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii. Totodată, se arată că pensia în sine constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât reducerea pensiei echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate privată. Sunt invocate în acest sens hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Wieczovek împotriva Poloniei, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei şi Domalewski împotriva Poloniei.În dosarele nr. 912D-927D/2011, 929D/2011, 931D-933D/2011 şi 956D-959D/2011 se mai susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), creând discriminare între militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi ceilalţi beneficiari de pensii speciale, pe de altă parte, printr-o diferenţă nejustificată de tratament în privinţa plăţii pensiilor, ce constă în folosirea unui stagiu complet de cotizare diferit, mult mai redus în cazul militarilor, faţă de ceilalţi beneficiari ai pensiei de serviciu, sens în care este dat exemplul grefierilor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosare, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010, texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa. Acestea au următorul cuprins:– Art. 1 lit. c): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:[...] c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;“;– Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului“.Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult ori mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie. Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. De asemenea, cu referire la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea au în vedere drepturi băneşti ce fac obiectul unor creanţe certe, lichide şi exigibile, şi nu drepturi reglementate pentru viitor. În acest sens, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea, în privinţa cuantumurilor viitoare ale pensiilor aflate în plată, a arătat că acestea nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. În aceste condiţii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în sprijinul excepţiei, nu au incidenţă în cauză. II. Distinct de cele arătate prin deciziile menţionate, Curtea mai reţine următoarele: 1. Dispoziţiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calităţii de pensionar dobândită în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situaţii juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câştigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care a intrat în vigoare prezenta lege. Dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menţionată, aceasta cu siguranţă ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita. Prin urmare, Curtea constată că ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calităţii de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obţinerii, se observă că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestaţiile de asigurări sociale subsecvente actului de pensionare nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura. Aşadar, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţă, se constituie chiar în dobândirea calităţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, astfel cum s-a arătat, pe măsura trecerii timpului devin facta praeterita. 2. Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite şi încasate lunar. Deci, drepturi legal câştigate sunt cele care sunt deja legal încasate cu condiţia să fi fost şi legal stabilite. De asemenea, drept legal câştigat este, bineînţeles, şi calitatea de pensionar. 3. Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. 4. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia ordinară tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aeternam din moment ce este sub condiţie. 5. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că stabilirea stagiilor de cotizare şi a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, ţinând cont de particularităţile activităţii desfăşurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare. Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a statuat că aceştia au beneficiat şi continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii. Principiul egalităţii, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Mai mult, pentru raţiuni ce vizează uniformitatea reglementării în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bărbaţi în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, după 2015, în privinţa femeilor, gradual până în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bărbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însă art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexă prevede că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa grefierilor, astfel cum reiese din art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţă, rezultă că, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal. 6. Mai mult, se observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Muñoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecký împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) şi că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să ştirbească esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă şi proporţională (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vărsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţială a unei părţi din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63). Şi în România se constată că eliminarea pensiilor de serviciu nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului care beneficia de astfel de pensii în egală măsură. Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă. În fine, Curtea observă că dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic dispoziţiile constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească modalitatea concretă de calcul al noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*),*) A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, din oficiu, în dosarele nr. 12.780/63/2010, 3.232/104/2010, 3.130/104/2010, 13.635/63/2010, 13.302/63/2010, 2.866/104/2010, 12.543/63/2010, 11.944/63/2010, 12.209/63/2010, 12.754/63/2010, 3.441/104/2010, 3.359/104/2010, 3.497/104/2010, 3.060/104/2010, 3.498/104/2010, 18.939/63/2010, 12.161/63/2010, 12.753/63/2010, 12.028/63/2010, 3.115/104/2010, 11.935/63/2010, 13.417/63/2010, 13.391/63/2010, 3.020/104/2010, 12.655/63/2010, 12.779/63/2010, 12.448/63/2010, 12.657/63/2010, 3.033/104/2010, 13.422/63/2010, 13.726/63/2010, 13.740/63/2010, 11.737/63/2010, 12.658/63/2010, 3.514/104/2010, 12.778/63/2010, 11.153/63/2010, 15.647/63/2010, 12.542/63/2010, 11.838/63/2010, 11.860/63/2010, 12.659/63/2010 şi 13.988/63/2010. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop