DECIZIE   Nr. 1174 din 6 noiembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 866 din 22 decembrie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                 -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Mihaela Senia Costinescu    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 143/294/2008 al Judecătoriei Sălişte.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica, aşa cum a fost formulată de autorul excepţiei, a fost admisă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 347/2007, în prezent textul de lege având o nouă reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 21 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 143/294/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Pompiliu Bota.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate îngrădesc accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece prevăd posibilitatea ca plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie să poată fi depusă la instanţa de judecată pe raza căreia a fost săvârşită fapta, iar nu şi la instanţa pe raza căreia domiciliază petentul. Având în vedere că „judecătorii domiciliază pe raza intimatului şi sunt controlaţi în trafic de aceiaşi poliţişti ale căror procese verbale sunt contestate, imparţialitatea lor poate fi pusă ia îndoială". Mai mult, dacă petentul sau, eventual, martorii domiciliază departe de instanţa competentă, pot să apară probleme care duc la tergiversarea soluţionării cauzei într-un termen rezonabil.

Judecătoria Sălişte apreciază că prin textul de lege atacat nu se aduce atingere dreptului petentului la un proces echitabil şi nici dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, petentul având acces la o instanţă independentă şi imparţială pentru soluţionarea plângerii într-un termen rezonabil.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu contravin principiului neretroactivităţii legii, ele urmând a fi aplicate începând cu data intrării lor în vigoare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Din analiza susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, în forma anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 57 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Dispoziţiile aveau următorul conţinut: „(5) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit în termen instanţei de judecată pe raza căreia a fost săvârşită fapta."

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art.10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 347 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, a fost admisă excepţia referitoare la dispoziţiile art. 118 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, reţinându-se că textul de lege criticat, prin instituirea obligaţiei de depunere a plângerii contravenţionale la organul constatator, îngrădeşte accesul direct la justiţie atât timp cât nu prevede ca alternativă şi posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă şi la instanţa de judecată. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul a pus în acord dispoziţiile art. 118 cu Decizia Curţii Constituţionale.

Analizând noua reglementare, Curtea observă că soluţia legislativă care face obiectul criticilor în prezenta cauză, şi anume competenţa soluţionării plângerii de instanţa în raza căreia a fost constatată fapta contravenţională, a fost preluată de dispoziţiile art. 118 alin. (1) din ordonanţă, care prevăd că „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta". Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestor prevederi.

Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. In plus, această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 143/294/2008 al Judecătoriei Sălişte.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu