ORDIN
Nr. 72 din 15 august 2005
privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste standarde minime
pentru protectia viteilor
ACT EMIS DE: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU
SIGURANTA ALIMENTELOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 19 august 2005
Vazand Referatul de aprobare nr. 33.806 din 12 august 2005, intocmit de
Directia generala sanitara veterinara din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,
avand in vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr.
42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta
alimentelor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 215/2004, cu modificarile si
completarile ulterioare,
in temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotararea Guvernului
nr. 738/2005 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea
acesteia,
presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Norma sanitara veterinara ce stabileste standarde minime pentru
protectia viteilor, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul
ordin.
Art. 2
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor,
institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru
siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la
indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3
La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte
dispozitii contrare.
Art. 4
Prezentul ordin constituie transpunerea oficiala a Directivei Consiliului
91/629/CEE ce stabileste standarde minime pentru protectia viteilor, publicata
in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 340 din 11 decembrie
1991, p. 28.
Art. 5
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
si va intra in vigoare la 6 luni de la publicare.
p. Presedintele Autoritatii Nationale
Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,
Constantin Lupescu
ANEXA 1
NORMA SANITARA VETERINARA
ce stabileste standarde minime pentru protectia viteilor
Art. 1
Prezenta norma sanitara veterinara stabileste standarde minime pentru
protectia viteilor destinati cresterii si ingrasarii.
Art. 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos
au urmatoarele semnificatii:
a) vitel - un animal din specia bovine pana la varsta de 6 luni;
b) autoritate competenta - autoritatea competenta astfel cum este definita
la art. 2 pct. 6 din Norma sanitara veterinara privind controalele veterinare
si zootehnice aplicabile comertului Romaniei cu statele membre ale Uniunii
Europene cu unele animale vii si produse de origine animala, aprobata prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 580/2002,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie
2003, ce transpune in legislatia nationala Directiva Consiliului 90/425/CEE.
Art. 3
(1) Autoritatea sanitara veterinara centrala a Romaniei, reprezentata de
Directia generala sanitara veterinara din structura Autoritatii Nationale
Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, trebuie sa se asigure ca,
incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, toate exploatatiile
sunt conforme cel putin cu urmatoarele cerinte:
a) viteii nu trebuie tinuti in boxe individuale dupa varsta de 8 saptamani,
cu exceptia cazului in care un medic veterinar certifica faptul ca sanatatea
sau comportamentul vitelului necesita ca acesta sa fie izolat pentru a fi supus
tratamentului. Latimea oricarei boxe individuale pentru un vitel trebuie sa fie
cel putin egala cu inaltimea vitelului la greaban, masurata in pozitie
patrupeda, iar lungimea acesteia trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea
corpului vitelului, masurata de la varful nasului pana la marginea caudala a
tuberozitatii ischiatice, inmultita cu 1,1. Boxele individuale pentru vitei,
exceptandu-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave, trebuie sa aiba
pereti perforati care sa permita viteilor sa aiba contacte vizuale si tactile;
b) pentru viteii crescuti in grupuri, spatiul liber alocat si disponibil
pentru fiecare vitel trebuie sa fie de cel putin 1,5 mp pentru fiecare vitel cu
o greutate vie de pana la 150 kg, de cel putin 1,7 mp pentru fiecare vitel cu
greutatea vie intre 150 kg si 220 kg si de cel putin 1,8 mp pentru fiecare
vitel cu greutatea vie de 220 kg si peste.
(2) Totusi, prevederile alin. (1) lit. b) nu se aplica:
a) exploatatiilor cu mai putin de 6 vitei;
b) viteilor tinuti alaturi de mame in vederea alaptarii.
(3) Durata de utilizare a instalatiilor construite inainte de intrarea in
vigoare a prezentei norme sanitare veterinare si care nu intrunesc prevederile
alin. (1) trebuie sa fie stabilita de autoritatea competenta in lumina
rezultatelor inspectiilor prevazute la art. 6 alin. (1) si nu trebuie
prelungita in nici un caz dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Art. 4
Autoritatea sanitara veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se asigure,
prin directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si,
respectiv, a municipiului Bucuresti, ca, in fapt, conditiile pentru cresterea
viteilor sunt in conformitate cu prevederile anexei la prezenta norma sanitara
veterinara.
Art. 5
Prevederile anexei la prezenta norma sanitara veterinara pot fi modificate
si completate aplicandu-se cerintele Uniunii Europene, pentru a se tine cont de
progresul stiintific.
Art. 6
(1) Autoritatea sanitara veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se
asigure ca sunt efectuate inspectii sub responsabilitatea acesteia, pentru a se
verifica daca sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare
si ale anexei la aceasta. Aceste inspectii ce pot fi efectuate si cu ocazia
controalelor realizate in alte scopuri trebuie sa acopere anual un numar
reprezentativ din punct de vedere statistic de sisteme diferite de crestere a
animalelor, utilizate in Romania.
(2) De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, la fiecare 2 ani,
inainte de ultima zi lucratoare a lunii aprilie, autoritatea sanitara
veterinara centrala a Romaniei trebuie sa informeze Comisia Europeana despre
rezultatele inspectiilor efectuate in cursul celor 2 ani precedenti, in
conformitate cu prezentul articol, incluzand numarul de inspectii efectuate in
raport cu numarul de exploatatii din teritoriul national.
Art. 7
Pentru a fi importate in Romania animalele care provin din tari ce nu sunt
membre ale Uniunii Europene trebuie sa fie insotite de un certificat emis de
autoritatea competenta a tarii exportatoare, care sa ateste faptul ca acestea
au beneficiat de un tratament cel putin echivalent cu cel administrat
animalelor din Romania, asa cum este prevazut de prezenta norma sanitara
veterinara.
Art. 8
(1) a) Expertii veterinari ai Comisiei Europene pot, in cooperare cu
reprezentantii Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor, sa efectueze inspectii la fata locului in Romania, in masura in
care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicarii uniforme a
prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Persoanele care efectueaza
astfel de inspectii trebuie sa implementeze masurile speciale de igiena
personala necesare pentru a exclude orice risc de transmitere a bolii.
b) Expertii responsabili pentru aceste inspectii trebuie sa fie desemnati
de Comisia Europeana, la propunerile statelor membre.
c) Inspectiile trebuie sa fie efectuate in numele Comunitatii Europene,
care suporta cheltuielile ocazionate de vizita expertilor veterinari
comunitari.
d) Frecventa si procedura acestor inspectii trebuie sa fie stabilite in
conformitate cu procedura comunitara.
e) Cand pe teritoriul Romaniei se efectueaza o astfel de inspectie, trebuie
sa se acorde expertilor Comisiei Europene si ai statelor membre ale Uniunii
Europene toata asistenta necesara in indeplinirea obligatiilor acestora.
f) Reprezentantii Comisiei Europene si ai statelor membre ale Uniunii
Europene trebuie sa informeze Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si
pentru Siguranta Alimentelor despre rezultatele acestor inspectii.
g) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor trebuie sa ia orice masuri care se pot dovedi necesare, pentru a
tine seama de rezultatele acestor inspectii.
h) Daca Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor nu ia aceste masuri, Comisia Europeana poate, dupa ce situatia a
fost examinata in cadrul Comitetului Veterinar Permanent, sa recurga la
prevederile care ii dau dreptul sa suspende temporar sau definitiv importul de
vitei din exploatatia respectiva.
i) Daca deficientele nu sunt inlaturate in termenul prevazut, Comisia
Europeana poate elimina Romania de pe lista tarilor terte din care este
autorizat oficial importul de vitei. Comisia Europeana trebuie sa notifice
Romaniei masurile luate si motivele aplicarii acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, in special
in ceea ce priveste frecventa si modalitatile de efectuare a inspectiilor la
care se refera lit. a), trebuie sa fie stabilite in conformitate cu procedura
comunitara.
(2) a) Expertii veterinari ai Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si
pentru Siguranta Alimentelor, ca autoritate competenta a Romaniei, pot, in
cooperare cu reprezentanti ai autoritatii competente din tara terta vizata, sa
efectueze inspectii la fata locului in acea tara terta, in masura in care acest
lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicarii uniforme a prevederilor
prezentei norme sanitare veterinare.
b) Expertii responsabili pentru aceste inspectii trebuie sa fie numiti de
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor la
propunerile directorilor generali ai acesteia.
c) Inspectiile trebuie sa fie efectuate in numele Autoritatii Nationale
Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, care suporta cheltuielile
ocazionate de vizita expertilor veterinari romani.
d) Frecventa si procedura acestor inspectii trebuie sa fie stabilite in
conformitate cu procedura nationala emisa de Autoritatea Nationala Sanitara
Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor.
e) Tara terta vizata, pe teritoriul careia se efectueaza o astfel de
inspectie, trebuie sa acorde expertilor Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor toata asistenta necesara in
indeplinirea obligatiilor acestora.
f) Reprezentantii Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru
Siguranta Alimentelor trebuie sa informeze autoritatea competenta a tarii terte
vizate despre rezultatele acestor inspectii.
g) Autoritatea competenta a tarii terte vizate trebuie sa ia orice masuri
ce se pot dovedi necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor
inspectii.
h) Daca autoritatea competenta a tarii terte vizate nu ia aceste masuri,
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor
recurge la prevederile ce ii dau dreptul sa suspende temporar sau definitiv
importul de vitei din exploatatia respectiva.
i) Daca deficientele nu sunt inlaturate in termenul prevazut, Autoritatea
Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor elimina acea tara
terta de pe lista tarilor terte din care este autorizat oficial importul de
vitei in Romania. Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor trebuie sa notifice autoritatii competente a acelei tari terte
masurile luate si motivele aplicarii acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, in special
in ceea ce priveste frecventa si modalitatile de efectuare a inspectiilor la
care se refera lit. a), trebuie sa fie stabilite in conformitate cu procedura
nationala.
Art. 9
(1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor
pune in aplicare acte normative, reglementari si prevederi administrative,
necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitara veterinara, pe care le
va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrarii
Europene si al Misiunii Romaniei pe langa Uniunea Europeana, impreuna cu
tabelele de concordanta, in vederea evaluarii conformitatii transpunerii
legislative, si va stabili masurile necesare pentru implementarea corecta si la
timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea sanitara veterinara centrala a Romaniei poate sa mentina
sau sa aplice in teritoriul propriu prevederi mai stricte pentru protectia
viteilor decat cele stabilite in prezenta norma sanitara veterinara.
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor
trebuie sa informeze Comisia Europeana despre orice astfel de masuri.
(3) Atunci cand Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru
Siguranta Alimentelor actioneaza potrivit prevederilor alin. (1), trebuie sa
faca o referire expresa la prezenta norma sanitara veterinara. Procedura
privind realizarea referirii mentionate ramane in responsabilitatea Autoritatii
Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.
(4) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta
Alimentelor va lua masurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice
incalcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, iar in caz de
infractiuni, sesizeaza organele de cercetare penala.
(5) Prezenta norma sanitara veterinara constituie transpunerea oficiala a
Directivei Consiliului 91/629/CEE, astfel cum a fost amendata ultima data prin
Regulamentul Consiliului 806/2003/CE.
Art. 10
Anexa face parte integranta din prezenta norma sanitara veterinara.
ANEXA 1
la norma sanitara veterinara
CONDITIILE PENTRU CRESTEREA VITEILOR
1. Materialele utilizate pentru constructia adaposturilor pentru cazarea
viteilor si, in special, a boxelor si a echipamentului cu care acestia intra in
contact, trebuie sa nu fie daunatoare si sa permita curatenia mecanica, precum
si dezinfectia temeinica.
2. Pana la elaborarea unor reguli comunitare in acest sens, ce trebuie sa
fie transpuse in legislatia nationala, circuitele electrice si echipamentul
trebuie sa fie instalate in conformitate cu normele nationale in vigoare,
pentru a se preveni socurile electrice.
3. Izolarea, incalzirea si ventilatia adaposturilor trebuie sa asigure ca
circulatia aerului, nivelul impuritatilor, temperatura, umiditatea relativa a
aerului si concentratiile de gaze sunt mentinute in limite ce nu sunt
daunatoare viteilor.
4. Toate echipamentele automate sau mecanice, indispensabile pentru
sanatatea si bunastarea viteilor, trebuie sa fie inspectate cel putin o data pe
zi. Atunci cand se constata defectiuni, acestea trebuie remediate imediat sau,
daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa fie luate masuri corespunzatoare
in vederea protejarii sanatatii si bunastarii viteilor pana la remedierea defectiunii,
in special prin utilizarea metodelor alternative de furajare si de mentinere a
conditiilor de mediu in limite normale.
5. Atunci cand se utilizeaza un sistem de ventilatie artificiala, trebuie
prevazute un sistem de rezerva corespunzator care sa poata asigura o reinnoire
a aerului suficienta pentru a pastra sanatatea si bunastarea viteilor in
eventualitatea unei avarii si un sistem de alarma care sa atentioneze
ingrijitorul in caz de aparitie a defectiunilor. Sistemul de alarma trebuie sa
fie testat periodic.
6. Viteii nu trebuie sa fie tinuti in permanenta in intuneric. Pentru a
raspunde nevoilor lor fiziologice si etologice, trebuie elaborate prevederi
care sa permita, pentru diferite conditii de climat, un iluminat artificial sau
natural corespunzator. In cazul iluminatului artificial, acesta trebuie sa
functioneze pentru o perioada cel putin echivalenta cu perioada de lumina
naturala disponibila in mod normal intre orele 9,00 si 17,00. Trebuie sa
existe, de asemenea, surse adecvate de iluminat, fixe sau mobile, suficient de
puternice pentru a permite o inspectare a viteilor in orice moment.
7. Toti viteii tinuti in adaposturi trebuie sa fie inspectati de catre
proprietar sau de catre persoana responsabila de animale cel putin de doua ori
pe zi. Viteii tinuti in aer liber trebuie sa fie inspectati cel putin o data pe
zi. Orice vitel suspect de imbolnavire sau ranit trebuie sa fie tratat
corespunzator fara intarziere, iar consultatia de catre medicul veterinar
trebuie sa fie efectuata cat mai repede posibil pentru fiecare vitel care nu
raspunde la ingrijirea data de ingrijitor. Atunci cand este necesar, viteii
bolnavi sau raniti trebuie sa fie izolati in spatii adecvate, cu asternut uscat
si confortabil.
8. Adaposturile pentru vitei trebuie sa fie construite in asa fel incat sa
permita fiecarui vitel sa stea culcat, sa se odihneasca, sa stea in pozitie
patrupeda si sa se linga fara dificultate.
9. Viteii nu trebuie sa fie legati, cu exceptia celor cazati in grupuri,
care pot fi legati pentru perioade de cel mult o ora pentru hranire cu lapte
sau administrare de substituenti de lapte. Atunci cand se foloseste legarea
viteilor, aceasta nu trebuie sa le produca raniri. Viteii trebuie inspectati cu
regularitate, iar mijlocul de legare trebuie ajustat pentru a le asigura
confortul. Fiecare mijloc de legare trebuie sa fie confectionat in asa fel
incat sa elimine riscul de strangulare sau ranire si sa permita vitelului sa se
miste, conform prevederilor pct. 8.
10. Cladirile, boxele, echipamentul si ustensilele folosite pentru vitei
trebuie sa fie curatate temeinic si dezinfectate, pentru a se preveni
infectiile incrucisate sau dezvoltarea organismelor purtatoare de boala.
Fecalele, urina si hrana neconsumata sau imprastiata trebuie sa fie indepartate
ori de cate ori este necesar, pentru a se diminua mirosul si pentru a nu atrage
muste sau rozatoare.
11. Pardoseala trebuie sa fie neteda, dar nealunecoasa, astfel incat sa se
previna ranirea viteilor, si trebuie proiectata astfel incat sa nu provoace
raniri sau suferinte viteilor culcati ori in pozitie patrupeda. Pardoseala
trebuie sa fie adecvata pentru marimea si greutatea viteilor si sa formeze o
suprafata rigida, plana si stabila. Zona de culcus trebuie sa fie confortabila,
curata si drenata corespunzator si sa nu afecteze viteii in mod nefavorabil.
Tuturor viteilor mai mici de doua saptamani trebuie sa li se asigure un
asternut corespunzator.
12. Tuturor viteilor trebuie sa li se asigure o alimentatie corespunzatoare
varstei, greutatii, cerintelor fiziologice si comportamentale ale acestora,
pentru asigurarea unei stari de sanatate si bunastare corespunzatoare. In acest
scop hrana viteilor trebuie sa contina o cantitate suficienta de fier, pentru a
se asigura un nivel mediu sanguin de hemoglobina de cel putin 4,5 mmol/l, si o
ratie zilnica minima de furaje fibroase pentru fiecare vitel de peste doua
saptamani, cantitatea crescand de la 50 la 250 g/zi pentru viteii cu varsta
intre 8 si 20 de saptamani. Viteilor nu trebuie sa li se puna botnite.
13. Toti viteii trebuie sa fie hraniti cel putin de doua ori pe zi. Atunci
cand viteii sunt cazati in grupuri si nu sunt furajati ad libidum sau cu un
sistem de furajare automat, fiecare vitel trebuie sa aiba acces la hrana in
acelasi timp cu ceilalti din grupul respectiv.
14. Toti viteii mai mari de doua saptamani trebuie sa aiba acces liber la o
cantitate suficienta de apa proaspata sau sa fie capabili sa-si satisfaca
nevoile consumului de fluide prin utilizarea altor lichide. In conditii de
caldura excesiva sau pentru viteii care sunt bolnavi, apa proaspata de baut
trebuie sa le fie asigurata in permanenta.
15. Echipamentele de furajare si adapare trebuie sa fie proiectate,
construite, instalate si intretinute astfel incat sa se limiteze pe cat posibil
contaminarea hranei si a apei destinate viteilor.
16. Fiecare vitel trebuie sa primeasca colostru de bovine cat mai curand
posibil dupa fatare si, in orice caz, in primele 6 ore de viata.