Ordinul Nr.5638 din 11.12.2017

În temeiul art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,în baza Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin. Articolul 1Se aprobă programa şcolară pentru învăţământul liceal „Adolescenţă şi autocunoaştere - clasele IX-XII", care reprezintă o ofertă curriculară opţională, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2Programa şcolară cuprinsă în anexa la prezentul ordin se aplică în sistemul de învăţământ începând cu anul şcolar 2018-2019. Articolul 3Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, inspectoratele şcolare judeţene, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul 4 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul educaţiei naţionale, Liviu-Marian Pop Bucureşti, 11 decembrie 2017. Nr. 5.638. ANEXĂ Programa şcolară pentru disciplina opţională „Adolescenţă şi autocunoaştere" – liceu -Notă de prezentare Programa şcolară pentru disciplina „Adolescenţă şi autocunoaştere" reprezintă o ofertă curriculară opţională, adresată învăţământului liceal. Programa a fost dezvoltată pentru două clase de liceu consecutive, cu un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar. Anii în care se studiază această disciplină pot fi aleşi de către profesor, în funcţie de nevoile şi interesele de cunoaştere ale elevilor. Curriculumul pentru disciplina opţională „Adolescenţă şi autocunoaştere" ca disciplină nouă, cu relevanţă pentru ariile curriculare „Om şi societate" şi „Consiliere şi orientare", se adresează elevilor de liceu. Opţiunea pentru această disciplină poate fi realizată la orice filieră şi profil de liceu, în condiţiile resurselor de timp prevăzute pentru curriculumul la decizia şcolii prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare. Programa şcolară propune o abordare cu valenţe interdisciplinare, prin care se cultivă o atitudine pozitivă faţă de viaţă şi preocupările specifice adolescenţilor. De asemenea, programa răspunde finalităţilor procesului educaţional, formulate în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea facilitării adaptării tinerilor la cerinţele societăţii şi dezvoltării lor morale şi spirituale armonioase. Astfel, acest curriculum opţional este conceput pentru a răspunde nevoilor concrete ale tinerilor. Este important ca absolventul de liceu să manifeste o atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi, dar şi responsabilitate pentru consecinţele alegerilor pe care le face în această perioadă de viaţă, dezvoltându-se ca o persoană puternică emoţional şi care respectă un set de principii morale coerente. Adolescenţa este o perioadă în care personalitatea devine pe de-a întregul pregătită să îşi asume propria ascensiune personală. Gestionarea emoţiilor, atenţia personalizată acordată aspectelor legate de resorturile sufleteşti, valorificarea bogatului potenţial creativ de care dispune tânărul, asigurarea echilibrului psihosomatic şi motivaţia psihologică pentru a înţelege viaţa cu toate provocările constituie obiectivele care stau la baza construcţiei disciplinei opţionale pe care o propunem liceenilor. Având în vedere că cele mai multe studii încadrează adolescenţa în perioada corespunzătoare liceului, profesorii adolescenţilor sunt determinaţi să devină pentru aceştia adevăraţi mentori care să îi ajute să treacă spre maturitate şi să se integreze din punct de vedere social. Pentru a realiza aceasta, ei au nevoie atât de instrumentele potrivite, cât şi de o cunoaştere cât mai completă a adolescentului şi a problemelor cu care el se confruntă. Fluxul abundent de informaţii şi transferul nesecurizat de cunoştinţe pot afecta dezvoltarea psihologică ulterioară şi pot deforma percepţia asupra realităţii. Aflaţi în perioada celor mai intense căutări, adolescenţii au nevoie de ajutor pentru adaptarea dorinţei lor fireşti de afirmare, apelând la materiale diverse care acordă respectul cuvenit vieţii şi conferă încredere în forţele proprii de izbândă, care îi determină să se autodepăşească, să îşi îmbunătăţească imaginea de sine şi demnitatea personală. Curriculumul propus este justificat din perspectiva următoarelor aspecte: – vârsta adolescenţei aduce cu sine o serie de transformări în viaţa tinerilor, atât din punct de vedere biologic, psihologic, cât şi al filosofiei de viaţă;

– prevenirea derapajelor care pot avea consecinţe nefavorabile pentru dezvoltarea armonioasă şi pentru viaţa echilibrată a tinerilor;

– raportarea critică la media, oferirea de variante motivante alegerii unui mod de viaţă activ şi sănătos, în siguranţă, practicării unor hobby-uri, adoptării comportamentelor dezirabile, interrelaţionării, răspunsului optim la provocările venite din societate.În consecinţă, acest opţional are un aport direct la susţinerea următoarelor competenţe ale profilului de formare pentru absolventul de liceu, descris în documentul Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional. Document de politici educaţionale: analizarea posibilităţilor de dezvoltare personală; promovarea, în situaţii concrete de viaţă, şcolare, extraşcolare şi profesionale a valorilor, normelor şi a obligaţiilor morale; asumarea responsabilităţii pentru consecinţele alegerilor făcute în contexte variate; exprimarea opţiunii pentru un set de valori care structurează atitudinile şi comportamentele proprii în situaţii diferite de viaţă. Structura programei şcolare pentru disciplina şcolară „Adolescenţă şi autocunoaştere" include următoarele elemente: – competenţe generale;

– competenţe specifice şi conţinuturi;

– valori şi atitudini;

– sugestii metodologice.Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse. Competenţele generale vizează achiziţiile elevului dobândite la ora de curs pe parcursul celor doi ani de studiu în liceu. Aceste achiziţii contribuie în mod direct la realizarea profilului de formare al elevului de liceu. Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi se formează pe durata unui an şcolar. Acestea sunt adecvate nivelului de dezvoltare a elevilor şi au rol în orientarea evaluării performanţei acestora. Conţinuturile învăţării sunt chintesenţe tematice, necesare elevilor pentru dobândirea competenţelor specifice. Acestea sunt modalităţi prin care profesorul are nenumărate oportunităţi de a-şi face cunoscut potenţialul de creativitate didactică pe care îl deţine, de a-şi pune în valoare arta sa pedagogică şi tot atât de multe posibilităţi de a stabili punţi trainice de comunicare cu discipolii săi. Valorile şi atitudinile recomandate de programa şcolară accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, susţin formarea profilului moral şi conştientizarea unor repere valorice necesare luării deciziilor de viaţă, de traseu educaţional şi de formare profesională. Sugestiile metodologice oferă clarificări pentru elementele de noutate ale programei şi includ exemple de strategii didactice, repere pentru proiectarea demersului didactic, precum şi elemente de evaluare continuă. De asemenea, sugestiile metodologice fac trimitere la o diversitate de contexte de învăţare şi la modalităţi de personalizare a demersului didactic (prin referiri la interese speciale de cunoaştere, specificul diferitelor comunităţi, adaptarea la nevoi speciale de învăţare), linkuri foarte utile către surse de informare şi de procesare a informaţiilor livrate la activităţi. De asemenea, sugestiile metodologice au rolul de a sublinia caracterul puternic formativ al acestui curs opţional şi de a deschide interesul faţă de dezvoltarea continuă şi responsabilă a profesorilor faţă de domeniul de cercetare şi de studiu al cursului. Competenţe generale 1. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos din perspectiva dezvoltării fizice şi socioafective la vârsta adolescenţei; 2. Aplicarea unor strategii de autocunoaştere şi colaborare cu ceilalţi, care ajută la dezvoltarea stimei de sine; 3. Asumarea de responsabilităţi în relaţiile interpersonale, bazate pe valorizarea semenilor şi pe respectarea sănătăţii fizice şi psihice a acestora. Valori şi atitudini: – dezvoltarea stimei de sine prin valorizarea relaţiilor interpersonale;

– respectul, bazat pe cunoaştere, faţă de persoanele de sex opus;

– prietenia;

– stilul de viaţă sănătos;

– valorificarea comunicării interpersonale în toate formele ei: verbale, nonverbale, paraverbale;

– spiritul de iniţiativă pentru derularea unor proiecte de grup

– interesul pentru dezvoltarea echilibrată a propriei persoane.Competenţe specifice şi conţinuturi Anul I

Anul al II-lea

Sugestii metodologice Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare, oferind idei şi soluţii posibile pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei „Adolescenţă şi autocunoaştere". Actuala programă şcolară pentru disciplina opţională „Adolescenţă şi autocunoaştere" promovează principiile învăţării centrate pe elev, prin focalizarea actului educaţional pe experienţele, capacităţile şi nevoile elevilor aflaţi la vârsta adolescenţei. Centrarea pe elev presupune o învăţare activă (în care elevul este direct implicat în rezolvarea de sarcini de lucru), contextuală (în care noile achiziţii din învăţământul liceal se construiesc pornind de la baza de competenţe dobândite în învăţământul primar şi gimnazial), socială (prin faptul că promovează cooperarea şi colaborarea între elevi pentru rezolvarea sarcinilor de învăţare) şi responsabilă (prin faptul că elevul este susţinut pentru implicarea activă şi pentru asumarea de responsabilităţi în învăţare şi ca membru al comunităţii). Disciplina are un accentuat caracter practic-aplicativ şi presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării active şi durabile. Din această perspectivă, demersul didactic nu se concentrează pe „transmitere de cunoştinţe", ci pe formarea şi exersarea de valori şi atitudini pozitive. Oferind oportunităţi de învăţare care să permită elevului să îşi valorifice experienţa de viaţă, să îşi descopere şi să experimenteze propriile abilităţi şi atitudini caracteriale, rolul cadrului didactic este de a le consolida, de a le particulariza şi de a facilita transferul acestora în viaţa reală. În acelaşi timp, sugestiile metodologice oferă clarificări pentru elementele de noutate ale programei şcolare. Se recomandă ca în activitatea de predare-învăţare a acestei discipline opţionale să se utilizeze materialele disponibile pe temele propuse, iar profesorii să urmeze şi cursul de formare continuă „Educaţie pentru o dezvoltare sănătoasă a adolescentului", care se desfăşoară la casele corpului didactic din ţară. Strategii didactice Competenţele specifice se formează prin activităţile de învăţare. Această precizare evidenţiază importanţa modului de proiectare şi de desfăşurare a activităţii cu elevii. Este necesar ca profesorii din învăţământul liceal să realizeze în mod explicit, în lecţii, conexiunea între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă, ceea ce înseamnă o orientare directă către latura pragmatică a activităţii didactice. Este important ca în centrul demersului didactic să fie plasat elevul, ca subiect al activităţii instructiv-educative. În acest sens se impune ca lecţiile să pornească de la experienţele de viaţă ale elevilor, de la achiziţiile lor cognitive, culturale, atitudinale anterioare, să se adreseze nevoilor şi intereselor acestora, să ofere o varietate de exerciţii, aplicaţii practice, dinamice şi atractive realizate prin diversificarea activităţilor de învăţare şi care să pună elevii în situaţia de subiecţi activi în propria formare şi dezvoltare. Disciplina opţională „Adolescenţă şi autocunoaştere" solicită utilizarea unui cadru metodologic variat, care să îmbine strategii didactice tradiţionale şi moderne deopotrivă, astfel încât acestea să devină căi pentru dezvoltarea capacităţii elevilor de comunicare şi de reflecţie asupra propriei deveniri, pentru crearea unui cadru educaţional bazat pe valori fundamentale de convieţuire, pentru dezvoltarea de atitudini precum: încrederea, atitudinea pozitivă faţă de sine şi faţă de alţii, respectul pentru diferenţă. De asemenea, strategiile didactice au rolul de a implica activ pe elevi în propria învăţare, de a oferi acestora variate contexte de activitate cu rol de motivare pentru propria dezvoltare, de a evidenţia caracterul actual al valorilor morale. Strategiile de predare-învăţare recomandate în activităţile didactice la disciplina „Adolescenţă şi autocunoaştere" vizează cu precădere: – strategii inductive bazate pe analiza şi valorificarea diferitelor contexte concrete de viaţă - prin: analiza unor atitudini şi comportamente manifeste (exemple din literatură; exemple din viaţa cotidiană); identificarea unor norme şi principii morale în situaţii date; analiza unor exemple de respectare sau de încălcare a normelor; analiza rolului modelelor în viaţa personală şi a comunităţii;

– strategii bazate pe învăţarea prin descoperire - pornind de la diferite suporturi concret-senzoriale: materiale video, seturi de imagini, ilustraţii, fotografii care reflectă aspecte din viaţa proprie şi din cea a familiei;

– strategii interactive bazate pe conversaţie, discuţii în grup, dezbateri, interviuri, tehnici ale gândirii critice - pentru identificarea modalităţilor de aplicare în viaţa cotidiană a diferitelor trăsături pozitive de caracter; pentru evidenţierea trăsăturilor morale ale unor persoane; pentru exersarea formulării de argumente sau contraargumente cu privire la un punct de vedere;

– strategii de învăţare problematizată - prin implicarea elevilor în rezolvarea unor situaţii-problemă ce apar în grupurile de apartenenţă sau la nivelul comunităţii, pornind de la relaţionarea acestora;

– strategii care valorifică jocul de rol şi dramatizarea - pentru construirea unor situaţii de învăţare în care elevii sunt puşi în variate contexte de interacţiune, de evaluare critică, de reflecţie asupra unor situaţii de viaţă cotidiană, de dezvoltare a creativităţii şi a abilităţilor socioemoţionale;

– strategii de învăţare bazate pe proiect - care îşi propun implicarea elevilor în activităţi de grup în vederea realizării de investigaţii pe o temă dată sau la alegere; proiectele pot fi realizate la nivel de grup de elevi/clasă/şcoală/comunitate. Temele proiectelor vor fi relaţionate cu programa şcolară şi pot viza: teme specifice disciplinei sau teme interdisciplinare.Recomandăm utilizarea următoarelor categorii de metode şi a procedeelor didactice moderne, care contribuie la dezvoltarea gândirii critice:

– metode de predare-învăţare interactivă în grup: metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching - Palinscar); metoda mozaicului (metoda Jigsaw); scrierea liberă (de exemplu, într-un interval de timp solicitat, elevii scriu despre ceea ce ştiu, simt sau ar dori să ştie referitor la un nou conţinut tematic); cascada (Cascade); metoda turnirurilor între echipe (TGT Teams/Games/Tournaments); metoda piramidei; învăţarea dramatizată;

– metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare: harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map); metoda fishbone maps (scheletul de peşte); tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique); metoda R.A.I.; cartonaşele luminoase; turul galeriei; recenzia prin rotaţie (de exemplu, colectivul se împarte în grupuri; sunt scrise pe coli 6-8 întrebări; fiecare grupă circulă şi notează răspunsuri pe fiecare dintre cele 6-8 coli cu întrebări; se discută în colectivul mare; se sintetizează concluziile edificatoare);

– metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii: brainstorming; explozia stelară Starbursting (de exemplu, se scrie tema sau situaţia propusă dezbaterii în mijlocul unei stele; pe fiecare dintre colţurile acesteia se va scrie câte o întrebare: Cine? Când? Unde? Cu ce scop?; se lucrează pe grupuri; se lămuresc anumite concepte; se discută în grupul mare); metoda pălăriilor gânditoare; interviul de grup; studiul de caz; tehnica 6/3/5; controversa creativă; tehnica acvariului (Fishbowl); metoda Frisco (de exemplu, se propune spre analiză o temă; se împarte colectivul în 4 grupe: conservatorii; exuberanţii; pesimiştii; optimiştii; se realizează schimb de opinii; se trag concluziile potrivite); jurnalul cu dublă intrare;

– metode de cercetare în grup: proiectul de cercetare; experimentul pe echipe; portofoliul de grup.În organizarea activităţii de predare-învăţare la disciplina Adolescenţă şi autocunoaştere, profesorul poate îmbina diferite metode şi tehnici de învăţare, contextualizându-le la specificul abordării pe conţinuturi şi la caracteristicile fiecărei clase de elevi. Câteva exemple în acest sens: Anul I

– exerciţii de autocunoaştere, autoreflecţie şi autoprezentare - exemple: tabelul schimbărilor; cartonaşe cu aspecte ale dezvoltării fizice şi emoţionale; influenţa schimbărilor; barierele care stau în calea interrelaţionării eficiente; jurnalul emoţiilor;

– exerciţii de dezvoltare a gândirii critice - exemple: asaltul ideilor; lectura imaginii; ştiu - vreau să ştiu - am învăţat;

– dezbateri pe teme variate: materiale multimedia referitoare la dezvoltarea cerebrală a adolescentului; conceptul de responsabilizare socială;

– redactarea unor texte (compuneri, povestiri tematice, eseuri) pe teme variate: despre tulburările psihosomatice din adolescenţă; obiective de dezvoltare personală;

– realizarea unor anchete sau microcercetări (fişe de observaţie, chestionare, interviuri individuale sau de grup cu părinţi, alte persoane reprezentative din viaţa personală sau de la nivelul comunităţii) pe teme diverse: afirmarea identităţii masculine şi feminine în societate; aspecte specifice dezvoltării generale la vârsta adolescenţei; comportamentul adolescentului în diferite contexte de viaţă cotidiană;

– jocuri de rol, dramatizări pe baza unor texte consacrate sau originale, despre: deprinderile de caracter pozitive ale tinerilor; exemple: manifestarea respectului şi a altruismului; empatia şi înţelegerea particularizată; cercul prieteniei; cel mai frumos compliment;

– analizarea unor studii de caz relevante pentru temele studiate – exemple: comportamentul adolescenţilor, libertate şi responsabilitate, echilibrul funcţional dintre stima de sine şi relaţiile sociale;

– realizarea unor scurte materiale (materiale multimedia realizate de elevi sub îndrumarea profesorilor, machete, filme, desene sugestive) pe teme variate, care să fie prezentate folosind metode alternative (exemple: Turul galeriei, Eseul de 5 minute).Anul al II-lea

– ateliere tematice, discuţii în perechi şi în grupuri, prin aplicarea metodelor: Phillips 6/6, Frisco, metoda 6/3/5, pe teme variate - exemple: despre modelele pe care adolescenţii le urmează;

– organizarea unor interviuri cu specialişti ai domeniilor de cercetare (medici, neuropsihiatri, sociologi, teologi); întâlniri cu personalităţi

care acceptă să povestească despre adolescenţa lor;

– elaborarea de hărţi conceptuale, hărţi cognitive pe teme variate; realizarea de postere, afişe şi alte materiale creative corelate cu temele abordate;

– exerciţii de reflecţie personală, activând metode ale gândirii critice (Pălăriile gânditoare, patru colţuri, Buzz-groups); realizarea fişelor de autoevaluare atitudinală (aplicarea metodei Linia Vieţii);

– realizarea de albume cu fotografii care surprind reacţii emoţionale motivante pentru construirea unei atitudini pozitive în situaţii diverse de viaţă; întocmirea unor fişe de observaţie a reacţiilor personale în diferite contexte de relaţionare, cu monitorizarea progreselor;

– elaborarea unor sloganuri/mesaje/bannere cu puternic efect mobilizator pentru susţinerea familiei; realizarea blazonului familiei cu identificarea valorii adăugate aduse de persoanele care o compun; întocmirea unui cod al familiei ideale în care să fie identificate soluţii de îmbunătăţire a relaţiilor intrafamiliale;

– elaborarea unui calendar al activităţilor care motivează participarea la viaţa comunitară; elaborarea unui jurnal al implicării în viaţa celor din jur (familie, şcoală, comunitate); participarea la activităţi de voluntariat în centre de asistenţă socială, ONG-uri; organizarea unor întâlniri cu personal din organizaţii de tineret şi organizaţii profesionale care lucrează cu tineri aflaţi în dificultăţi adaptative.Aplicarea diferitelor strategii didactice presupune alternarea diferitelor forme de organizare a activităţii (individuală, în grupuri mici, frontală) şi utilizarea unor resurse de învăţare variate: texte (literare, din domeniul medical); imagini (fotografii, planşe ilustrative); softuri educaţionale, CD-uri, DVD-uri; prezentări online, adaptate competenţelor şi conţinuturilor propuse; site-uri cu informaţii relevante pentru conţinuturile abordate. Alegerea strategiilor de învăţare presupune efortul profesorului pentru personalizarea demersului didactic, fapt care înseamnă proiectarea activităţilor de predare-învăţare în acord cu nevoi şi interese specifice. Ca urmare, în acord cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, profesorul decide cum va utiliza procentul de 25% din timpul alocat disciplinei (de exemplu: activităţi de predare-învăţare adaptate la nevoi speciale de învăţare, la interese speciale de cunoaştere, la specificul cultural al comunităţii). Aspecte privind evaluarea Evaluarea formativă la disciplina „Adolescenţă şi autocunoaştere" poate utiliza atât metodele tradiţionale de evaluare, cât şi cele activ-participative. Astfel, metodele de evaluare orale vor fi centrate pe: discuţii de grup, dezbateri, conversaţie în perechi etc. Probele scrise vor viza mai ales capacitatea lor de reflecţie asupra problematicii adolescenţei, respectiv asupra temelor abordate în cadrul disciplinei. Probele practice vor pune elevii în situaţii variate de lucru (individual, în perechi, în grupuri), în care aceştia au ca sarcină căutarea de informaţii, sistematizarea acestora în forme variate, elaborarea de proiecte, hărţi mentale, colaje, desene, afişe etc. Una dintre metodele de evaluare sumativă propuse este proiectul. Proiectul este un instrument eficient de evaluare didactică, o metodă complexă de evaluare, deoarece implică abordarea completă a unei teme şi cuprinde de obicei şi o parte practică, experimentală. Proiectul presupune etape distincte de pregătire, aplicare şi interpretare, care pun în valoare atât creativitatea elevilor, cât şi creativitatea profesorului. Etapele esenţiale în aplicarea acestei metode de evaluare sunt: 1. Pregătirea proiectului prin oferirea de repere, sugestii orientative, surse complementare de cercetare; 2. Stabilirea ariei şi a tematicilor de interes; 3. Împărţirea sarcinilor şi trasarea termenelor de predare; 4. Cercetarea propriu-zisă, creaţie cât mai originală şi mai sugestivă; 5. Identificarea şi selectarea resurselor materiale şi bibliografice; 6. Precizarea regulilor de realizare a proiectului: – pagina de titlu;

– cuprinsul lucrării;

– argumentul;

– prezentarea elementelor de conţinut;

– concluzii;

– referinţe bibliografice;

– anexe;7. Prezentarea rezultatelor cercetării; 8. Schimbul de impresii asupra întregii activităţi desfăşurate. Alte metode eficiente de evaluare formativă şi sumativă sunt: eseul, portofoliul, investigaţia, fişa de evaluare; hărţile conceptuale de tipul Pânza de păianjen, tehnica 3-2-1, R.A.I. (răspunde - aruncă - interoghează). Cea mai importantă funcţie a evaluării la ora de „Adolescenţă şi autocunoaştere" este cea motivaţională, punând accent pe motivarea elevului pentru propria devenire şi asumare a statutului de adolescent responsabil faţă de sine şi faţă de ceilalţi. BIBLIOGRAFIE 1. Adams, G. & Berzousky, M.D. (2009). Psihologia adolescenţei. Iaşi, Polirom 2. Agenţia Naţională Antidrog (2008), Consumul de droguri în spaţii recreaţionale. Raport de cercetare, http://www.ana.gov.ro/studii/Consumul%20in%20spatii%20recreationale%202009.pdf 3. American Academy of Pediatrics (2014a). Letter to Federal Communications Commission on August 29, 2013 4. American Academy of Pediatrics (2014b). Policy Statement - Children, Adolescents, and the Media, Council on Communications and Media 5. American Academy of Pediatrics (2014c). Policy Statement: Media Education Council on Communications and Media, Pediatrics 126(5): 1012-1017 6. American Academy of Pediatrics, Committee on Communications. Children, adolescents and advertising. Pediatrics, (2006). 118 (6): 2562-2569 7. Anderson, C.A., Berkowitz, L., Donnerstein, E., Huesmann, L.R., Johnson, J.D., Linz, D., Malamuth, N.M., & Wartella, E. (2003). The influence of media violence on youth. Psychological science in the public interest 4(3): 81-110 8. André, Ch., Lelord, F. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, Bucureşti: Editura Trei 9. Băban, A. (2001). Consiliere educaţională, ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca: Imprimeria „Ardealul" Cluj 10. Bearman, P.S., Moody, J. & Stovel, K. (2004). Chains of Affection: The Structure of Adolescent Romantic and Sexual Networks. American Journal of Sociology 110(1): 44-91 11. Breines, J.G., Crocker, J., & Garcia J.A. (2008). Self-objectification and well-being in women’s daily lives. Personality and Social Psychology Bulletin 12. Brown, J.D., & Newcomer, S. (1991). Television Viewing and Adolescents’ Sexual Behavior, Journal of Homosexuality 13. Brown, J.D., L’Engle, K.L., Pardun, C.J., Guo, G., Kenneavy, K., & Jackson, Ch. (2006). Sexy media matter: exposure to sexual content in music, movies, television, and magazines predicts black and white adolescents’ sexual behavior. Pediatrics 117(4): 1018-1027 14. Cavanagh, S.E. & Huston, A.C. (2006). Family instability and children’s early problem behavior. Soc. Forces 85: 551-581 15. Cocoroadă, E., Marcela, R.L., Clinciu, A.I., Pavalache-Ilie, M., Lupu, D., Fărcaş, L.E. (2004). Consilierea în şcoală, o abordare psihopedagogică, Sibiu: Editura Psihomedia 16. Creţu, T. (2009). Psihologia vârstelor, Iaşi, Polirom 17. Cucu, A.M. et al. (2013). Raport naţional de sănătate a copiilor şi tinerilor din România 2013 http://www.insp.gov.ro/ cnepss/wp-content/themes/PressBlue/pdf/Raport%20sanatate %20copii%202013.pdf 18. Dumitru, I.Al. (2008). Consilierea psihopedagogică - Baze teoretice şi sugestii practice, Iaşi: Editura Polirom 19. Faber, A., & Mazlish, E. (2007). Cum să-i asculţi pe adolescenţi şi cum să te faci ascultat, Bucureşti: Curtea Veche Publishing 20. Fisher, M.M., & Eugster, E.A. (2014). What is in our environment that effects puberty? Reproductive Toxicology 44: 7-14 21. Gheorghe, V. (2008). Efectele Televiziunii asupra Minţii Umane, Prodromos 22. Gheorghe, V. (2008). Pornografia maladia secolului XXI, Prodromos 23. Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională, Bucureşti: Curtea Veche Publishing 24. Halmaghi, M. (2004). Memorator de psihologie pentru clasa a X-a, Bucureşti: Editura Booklet 25. Ham, B. (2003). The effects of divorce on the academic achievement of high school seniors. Journal of Divorce and Remarriage 38(3-4): 167-185 26. Hammarstedt, L., et al. (2006). Human papillomavirus as a risk factor for the increase in incidence of tonsillar cancer. International Journal of Cancer 119(11): 2620-2623 27. Hancox, R.J., Barry, J.M., & Poulton, R. (2005). Association of television viewing during childhood with poor educational achievement, Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine 159(7): 614-618 28. Luca, M.R., Clinciu, A.I., Pavalache-Ilie, M., Lupu, D., & Fărcaş, L.E. (2004). Consilierea în şcoală, o abordare psihopedagogică, Sibiu: Ed. Psihomedia 29. Marcu, L., & Păunescu, B. (2004). Cunoştinţele, atitudinile şi practicile tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 ani legate de infectarea şi transmiterea ITS/HIV/SIDA şi de consecinţele practicării sexului neprotejat 30. Marie Stopes International Romania (2014). Boli cu transmitere sexuală, http://www.mariestopes.ro/serviciile-msi/boli-cu-transmitere-sexuala/ 31. McLuhan, M. (1997). Mass-media sau mediul invizibil. Nemira, Bucureşti 32. Modrea, M. (2006). Imaginea de sine şi personalitatea în adolescenţă, studii teoretice şi practice, Focşani: Editura Aliter 33. Prentice, P., & Williams, R. (2013). Disorders of puberty, Medicine 41(10): 604-606 34. Radu, N. (1995). Adolescenţa, schiţă de psihologie istorică. Bucureşti: Fundaţia România de mâine 35. Sanchez, C.L., et al. (2002). Îndreptar privind alcoolul, tutunul şi alte droguri. Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, Bucureşti 36. Schifrineţ, I. (1999). Sociologie, Bucureşti: Editura Economică 37. Stein, S.J., & Book, H.E. (2003). Forţa inteligenţei emoţionale, Bucureşti: Editura ALLFA 38. Steinberg, L. (1993). Adolescence. S.U.A.: McGraw-Hill Inc. 39. Steinberg, L. (2001). We know some things: parent-adolescent relationships in retrospect and prospect, Journal of Research on Adolescence 11(1): 1-9 40. Şchiopu, U., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor, ciclurile vieţii, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică 41. UNICEF (2013), Situaţia adolescenţilor din România. Raport final, Bucureşti 42. Verza, E., & Verza, F.E. (2000). Psihologia vârstelor, Bucureşti: Editura Pro Humanitas 43. Zimbardo, Ph.G. (2005). The Demise of Guys: Why Boys Are Struggling and What We Can Do About It 44. Zimmerman, F.J., Dimitri, A.Ch., & Meltzoff, A.N. (2007). Associations between media viewing and language development in children under age 2 years, The Journal of pediatrics 151(4): 364-368 Grup de lucru