ORDIN
Nr. 558 din 4 decembrie 2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedurile de diagnostic,
metodele de prelevare a probelor si criteriile pentru evaluarea rezultatelor
testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice
ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 952 din 24 decembrie 2002
In temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitara veterinara nr.
60/1974, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
in baza Hotararii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si
functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, cu
modificarile si completarile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 161.118 din 13 noiembrie 2002, intocmit de
Agentia Nationala Sanitara Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor emite urmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Norma sanitara veterinara privind procedurile de diagnostic,
metodele de prelevare a probelor si criteriile pentru evaluarea rezultatelor
testelor de laborator, pentru confirmarea pestei porcine clasice, prevazuta in
anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor
duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3
Agentia Nationala Sanitara Veterinara va controla modul de ducere la
indeplinire a prezentului ordin.
Art. 4
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
si va intra in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2003.
Ministrul agriculturii, alimentatiei si padurilor,
Ilie Sarbu
ANEXA 1
NORMA SANITARA VETERINARA
privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare a probelor si
criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru
confirmarea pestei porcine clasice
Art. 1
(1) Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se asigure ca
pesta porcina clasica este confirmata, conform procedurilor de diagnostic,
metodelor de prelevare a probelor si criteriilor pentru evaluarea rezultatelor
testelor de laborator stabilite in Manualul de diagnostic al pestei porcine
clasice, prevazut in anexa la prezenta norma sanitara veterinara, pe baza:
a) detectarii semnelor clinice de boala si a leziunilor post-mortem;
b) detectarii virusului, antigenului sau genomului sau in probe de
tesuturi, organe, sange sau secretii;
c) demonstrarii raspunsului cu anticorpi specifici in probele de sange.
(2) Laboratoarele nationale de diagnostic la care se face referire la lit.
A din anexa nr. 3 la Norma sanitara veterinara privind masurile de control al
pestei porcine clasice pot face modificari ale testelor de laborator la care se
face referire in Manualul de diagnostic al pestei porcine clasice, prevazut in
anexa la prezenta norma sanitara veterinara, sau pot folosi alte teste, cu
conditia sa fie demonstrata o sensibilitate si o specificitate egala cu cele
mentionate de norme. Sensibilitatea si specificitatea acestor teste modificate
sau diferite trebuie sa fie evaluate in cadrul testelor comparative organizate
periodic de Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica.
Art. 2
(1) Autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate adopta acte normative
sau prevederi administrative suplimentare necesare pentru a asigura aplicarea
si respectarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea veterinara centrala a Romaniei va lua masurile necesare si
va sanctiona, potrivit legii, orice incalcare a prevederilor prezentei norme
sanitare veterinare.
(3) Atunci cand autoritatea veterinara centrala a Romaniei adopta cele
mentionate in prezenta norma sanitara veterinara, trebuie sa faca o referire
expresa la prezenta norma sanitara veterinara.
ANEXA 1
la norma sanitara veterinara
MANUAL
de diagnostic al pestei porcine clasice
CAP. 1
Introducere, obiective si definitii
1. Pentru a se asigura proceduri uniforme privind diagnosticul pestei
porcine clasice, prezentul manual cuprinde:
a) indrumari si cerinte minime pentru proceduri de diagnostic, metode de
prelevare a probelor si criterii pentru evaluarea rezultatelor examinarilor
post-mortem si a testelor de laborator, pentru diagnosticul corespunzator al
pestei porcine clasice*1);
b) cerinte minime de biosecuritate si standarde de calitate, care trebuie
respectate de laboratoarele de diagnostic pentru pesta porcina clasica si in
cazul transportului probelor;
c) testele de laborator care urmeaza sa fie folosite pentru diagnosticul
pestei porcine clasice si tehnicile de laborator folosite pentru tipizarea
genetica a culturilor de virus al pestei porcine clasice.
------------
*1) Cand se stabileste numarul de probe ce trebuie prelevate pentru
testarea de laborator, senzitivitatea testelor ce vor fi folosite trebuie, de
asemenea, sa fie luata in considerare. Numarul de animale ce urmeaza sa fie
prelevate va fi mai mare decat cel indicat in manual, daca senzitivitatea
testului ce urmeaza sa fie folosit nu este prea mare.
2. Informatiile cuprinse in prezentul manual sunt destinate in special
autoritatilor responsabile cu controlul pestei porcine clasice, accentul fiind
pus pe aplicatiile testelor si pe evaluarea rezultatelor acestora, si nu pe
tehnici de laborator detaliate.
3. In sensul prezentului manual, in plus fata de definitiile prevazute in
art. 2 din Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei
porcine clasice, se intelege prin:
a) exploatatie suspecta - orice exploatatie de porci care contine unul sau
mai multi porci suspecti de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice
sau o exploatatie de contact, astfel cum este definita in art. 2 lit. v) din
norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine
clasice;
b) reactant unic - orice porc care prezinta un rezultat pozitiv la teste
serologice pentru pesta porcina clasica, dar care nu a avut nici un contact cu
virusul pestei porcine clasice si de la care nu exista nici un indiciu de
raspandire a bolii la porcii de contact*2).
c) subunitate epidemiologica sau subunitate - cladirea, spatiul sau terenul
apropiat, in care sunt tinute grupuri de porci dintr-o exploatatie, astfel
incat acestia au contact direct sau indirect unul cu celalalt, dar sunt
separati de ceilalti porci tinuti in aceeasi exploatatie;
d) porci in contact - porcii care traiesc intr-o exploatatie in contact
direct cu unul sau mai multi porci suspecti de a fi infectati cu virusul pestei
porcine clasice in ultimele 21 de zile.
------------
*2) Reactantii unici pot avea titrul anticorpilor neutralizati in jur de
limita (ceea ce adesea nu este cazul) pana la foarte pozitiv. La retestare
reactantii unici pot prezenta un titru constant sau in scadere. In general,
doar putini porci dintr-un lot pot prezenta aceste rezultate.
CAP. 2
Descrierea pestei porcine clasice cu accente pe diagnosticul diferential
A. Introducere
1. Pesta porcina clasica este cauzata de un virus ARN incapsulat, care
apartine genului Pestivirus din familia Flaviviridae. Acest virus este inrudit
cu un pestivirus intalnit la rumegatoare care cauzeaza diareea virala bovina
(BVDV) si boala de granita (BDV). Aceasta relatie a avut consecinte serioase de
diagnostic ca reactii incrucisate aparute ce pot da raspunsuri fals pozitive la
testele de laborator.
2. Virusul pestei porcine clasice este relativ stabil in excretiile umede
ale porcilor infectati, in carcasele de porci, in carnea proaspata de porc si
in unele produse din carne de porc. Acest virus este rapid inactivat de
detergenti, solventi lipidici, proteaze si substante dezinfectante comune.
3. Principala cale naturala de infectie este cea oronazala, prin contact
direct sau indirect cu porcii infectati sau prin consumul de hrana contaminata
cu virus in zone cu densitate mare de porci, raspandirea virusului realizandu-se
cu usurinta intre exploatatiile de porci vecine. De asemenea, transmiterea
bolii se poate realiza si prin materialul seminal al vierilor infectati.
4. Perioada de incubatie pentru animale, individual, este de la o saptamana
pana la 10 zile, dar in conditii de teren simptomele clinice pot deveni
evidente intr-o exploatatie doar dupa doua pana la 4 saptamani de la
introducerea virusului sau chiar mai mult, daca sunt implicati numai porcii
adulti sau tulpini de patogenitate medie.
5. Semnele clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile si
aceasta poate fi confundata cu multe alte boli. Severitatea simptomelor depinde
in principal de varsta animalului si de virulenta virusului. In general,
animalele tinere sunt afectate mai grav decat cele adulte. La porcii adulti
evolutia infectiei este adesea moderata sau subclinica.
6. Pot fi identificate formele acute, cronice si prenatale de pesta porcina
clasica.
B. Forma acuta
1. Porcii intarcati si cei pentru ingrasat prezinta cel mai adesea forma
acuta de pesta porcina clasica. Semnele initiale sunt anorexia, letargia,
febra, conjunctivita, inflamarea limfonodulilor, semne respiratorii si
constipatie urmata de diaree. Hemoragii tipice ale pielii sunt, in general,
observate pe urechi, coada, abdomen si pe partea interna a coapselor din timpul
celei de-a doua si a treia saptamani de la infectie si pana la moarte. Semnele
neurologice sunt frecvent observate, ca de exemplu: mersul titubant,
incoordonarea miscarilor si convulsii. Un semn constant este febra. Aceasta
este in general mai mare de 40 grade C, dar la porcii adulti febra nu depaseste
39,5 grade C.
2. Virusul pestei porcine clasice cauzeaza leucopenie si imunosupresie,
care adesea conduc la infectii respiratorii si enterice secundare. Semnele
acestor infectii secundare pot masca sau se pot suprapune semnelor celor mai
caracteristice ale pestei porcine clasice si pot induce in eroare fermierul sau
medicul veterinar. Moartea apare de obicei in termen de o luna. Revenirea din
boala, cu producere de anticorpi, apare cel mai adesea la animalele adulte de
reproductie care nu prezinta semne clinice severe. Anticorpii impotriva pestei
porcine clasice sunt detectabili la 2 - 3 saptamani de la producerea infectiei.
3. La examinarea post-mortem modificarile patologice vizibile sunt cel mai
frecvent observate in limfonoduli si rinichi. Limfonodulii devin inflamati,
edematiati si hemoragici. Hemoragiile in rinichi pot varia de la dimensiunea
unei petesii greu vizibile pana la hemoragii echimotice. Hemoragii similare pot
fi, de asemenea, observate in vezica urinara, laringe, epiglota si cord si
uneori raspandite pe seroasele abdominale si toracale. Este adesea intalnita
encefalita nonpurulenta. Pot fi observate leziuni datorate infectiilor secundare
ce pot induce in eroare medicul veterinar. Infarctele splenice sunt considerate
patognomonice, dar nu sunt intalnite frecvent.
4. In general forma acuta a pestei porcine africane indica o imagine
clinica si patologica similara cu cea a pestei porcine clasice. Atunci cand
sunt prezente hemoragii ale pielii si ale urechilor, acestea sunt usor de
detectat si conduc la suspiciunea de pesta porcina africana sau pesta porcina
clasica. Alte cateva boli cauzeaza leziuni similare. Pesta porcina clasica
acuta trebuie sa fie, de asemenea, luata in considerare in cazul cand este
suspectat rujetul, sindromul reproductiv respirator al porcilor, intoxicatii
cumarinice, purpura hemoragica, sindromul de slabire multisistemic dupa
intarcare, dermatita porcina si sindromul nefrotic, infectii cu Salmonella ori
Pasteurella sau orice sindroame enterice ori respiratorii cu febra, care nu
raspund la tratament cu un antibiotic.
5. Virusul pestei porcine clasice este eliminat prin saliva, urina si
fecale de la aparitia semnelor clinice pana la moartea animalului. Virusul
pestei porcine clasice poate fi, de asemenea, eliminat prin sperma.
C. Forma cronica
1. Forma cronica a bolii apare atunci cand porcii nu pot dezvolta un
raspuns imun impotriva virusului pestei porcine clasice. Initial semnele unei
infectii cronice sunt similare cu cele ale infectiei acute. Apoi sunt prezente
semnele nespecifice, de exemplu: febra intermitenta, enterita cronica si
cahexia. Lipsesc hemoragiile tipice de la nivelul pielii. Acesti porci pot
prezenta semne clinice de boala cu 2 - 3 luni inainte de moarte. Virusul pestei
porcine clasice este constant eliminat de la aparitia semnelor de boala pana la
moartea animalului. Anticorpii pot fi detectati temporar in probe de ser
sanguin.
2. Modificarile patologice sunt mai putin tipice, nu pot fi observate
hemoragii in organe si pe seroase. La animalele care prezinta diaree cronica
leziunile necrotice sunt prezente pe ileon, pe valva ileocecala si rectala.
3. Semnele clinice ale formei cronice sunt aproape nespecifice si multe
alte boli trebuie sa fie luate in considerare pentru realizarea diagnosticului
diferential. Hipertermia poate sa nu fie prezenta la fiecare animal, dar in
exploatatiile infectate poate fi detectata cel putin la cativa porci.
D. Forma prenatala si inaparenta de boala
1. Virusul pestei porcine clasice poate trece prin placenta animalelor
gestante si infecteaza fetusii, dar la scroafe boala este adesea subclinica.
Infectarea scroafelor peste perioada de 90 de zile de gestatie poate duce la
fatarea de purcei cu viremie persistenta, care pot fi normali clinic la nastere
si pot sa supravietuiasca cateva luni. Dupa nastere ei pot prezenta o crestere
incetinita, slabire sau ocazional tremuraturi congenitale. Aceasta faza a
infectiei se numeste "izbucnirea tarzie a pestei porcine clasice" sau
"forma inaparenta". Acesti purcei pot juca un rol crucial in
raspandirea bolii si in mentinerea persistentei virusului in cadrul populatiei,
atat timp cat ei elimina constant virus pana la moarte.
2. Detectarea pestei porcine clasice poate fi dificila, in special in
exploatatiile de reproductie a porcilor, deoarece evolutia infectiei poate fi
foarte usoara si poate fi usor confundata cu multe alte aspecte patologice.
Reducerea fertilitatii si avorturile pot fi cauzate atat de virusul pestei
porcine clasice, cat si de infectia cu parvovirus, sindromul respirator
reproductiv al porcilor, leptospiroza si boala lui Aujeszky. Materialul
avortat, provocat de infectia cu virusul pestei porcine clasice, nu poate fi
deosebit patologic de avorturile produse de agentii altor boli. In cazul
suspectarii unei boli infectioase a tractusului reproductiv, trebuie sa fie
efectuata imediat o ancheta pentru prezenta pestei porcine clasice atunci cand
exploatatia in cauza poate fi considerata ca risc (de exemplu, datorita
localizarii exploatatiei intr-o zona unde pesta porcina clasica apare la porci
salbatici) si, in orice caz, cu atat mai repede cu cat au fost eliminate mai
multe boli infectioase comune ale tractusului respirator.
CAP. 3
Principalele criterii pentru considerarea unei exploatatii ca fiind
suspecta de pesta porcina clasica
O exploatatie poate fi considerata suspecta pe baza urmatoarelor criterii:
a) semnele clinice si patologice la porci. Cele mai importante semne
clinice ce trebuie luate in considerare sunt:
1. febra cu morbiditate si mortalitate crescuta;
2. febra cu sindrom hemoragic;
3. febra cu simptome neurologice;
4. febra cu origine necunoscuta la care tratamentul cu antibiotice nu a
imbunatatit starea de sanatate;
5. avorturi si cresterea problemelor de fertilitate in ultimele 3 luni;
6. tremur congenital al purceilor;
7. animale cu boli cronice;
8. intarzierea cresterii la tineret;
9. hemoragii petesiale si echimotice, in special in limfonoduli, rinichi,
splina, vezica si laringe;
10. infarcte sau hematoame, in special in splina;
11. decelarea de butoni - ulceratii in intestinul gros, in special in
apropierea jonctiunii ileocecale;
b) semnele epidemiologice. Cele mai importante aspecte epidemiologice ce
trebuie luate in considerare sunt:
1. contactul direct sau indirect cu o exploatatie de porci dovedita a fi
infectata cu virusul pestei porcine clasice;
2. furnizarea porcilor care ulterior au prezentat semne de pesta porcina
clasica dintr-o exploatatie;
3. insamantarea scroafelor cu sperma provenita din surse suspecte;
4. existenta unui contact direct sau indirect cu porci salbatici ai unei
populatii in care a aparut pesta porcina clasica;
5. tinerea in libertate a porcilor intr-o regiune in care porcii salbatici
sunt infectati cu virusul pestei porcine clasice;
6. hranirea porcilor cu resturi culinare si existenta suspiciunii ca
acestea nu au fost tratate astfel incat sa fie inactivat virusul pestei porcine
clasice;
7. posibilitatea aparitiei unei expuneri, de exemplu intrarea persoanelor,
a transporturilor etc.;
c) aspecte corelate cu rezultatele testelor serologice. Cele mai importante
aspecte de laborator ce trebuie luate in considerare sunt:
1. reactie serologica cauzata de o infectie neobservata cu virusul pestei
porcine clasice sau de vaccinare*1);
2. reactia incrucisata intre anticorpii pestei porcine clasice si alte pestivirusuri*2);
3. detectarea porcilor reactanti unici*3).
------------
*1) Daca porcii au fost vaccinati contra pestei porcine clasice cu un
vaccin conventional, acestia pot fi gasiti pozitivi datorita doar vaccinarii
sau datorita reactiei trecute a animalelor vaccinate.
*2) In anumite circumstante pana la 10% din porcii dintr-un lot pot avea
anticorpi impotriva pestivirusurilor rumegatoarelor ce produc diareea virala
bovina si boala de granita (de exemplu, cand porcii au contact direct cu bovine
sau ovine infectate cu virusul BDV ori cu virusul BD sau atunci cand porcii au
intrat in contact cu materiale contaminate cu pestivirusuri de la rumegatoare).
*3) In toate testele serologice curente pentru pesta porcina clasica, o
mica proportie din seruri da rezultate false sau pozitive, fie datorita lipsei
de specificitate a titrului, fie datorita serurilor de la porci reactanti
unici.
CAP. 4
Proceduri de verificare si prelevare a probelor
A. Reguli si proceduri pentru examinarea clinica si prelevarea probelor de
la porcii din exploatatiile suspecte
1. Autoritatea veterinara centrala a Romaniei se va asigura ca sunt
efectuate examinari clinice adecvate, prelevari de probe si investigatii de
laborator in exploatatiile suspecte pentru a confirma sau a exclude pesta
porcina clasica, conform regulilor si procedurilor stabilite la pct. 2 - 7.
1.1 Indiferent de aplicarea, in exploatatia respectiva, a masurilor
prevazute in art. 4 alin. (3) din Norma sanitara veterinara privind masurile de
control al pestei porcine clasice, aceste reguli si proceduri trebuie, de
asemenea, sa se aplice si in cazurile de boala, ori de cate ori pesta porcina
clasica este luata in considerare pentru diagnosticul diferential, chiar si
atunci cand semnele clinice si structura epidemiologica a bolii care este
observata la porci sugereaza o probabilitate redusa a prezentei pestei porcine
clasice.
1.2 In toate celelalte cazuri in care unul sau mai multi porci sunt
suspecti a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice trebuie sa se aplice,
in exploatatiile suspecte in cauza, masurile prevazute in art. 4 alin. (3) din
Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine
clasice.
1.3 In cazul suspicionarii pestei porcine clasice la porci intr-un abator
sau un mijloc de transport, trebuie sa se aplice mutatis mutandis regulile si
procedurile stabilite la pct. 2 - 7.
2. Atunci cand un medic veterinar oficial viziteaza o exploatatie suspecta
pentru a confirma sau a infirma prezenta pestei porcine clasice:
a) trebuie sa efectueze o verificare a productiei si a inregistrarilor de
sanatate, daca aceste inregistrari sunt disponibile;
b) trebuie sa fie efectuata o inspectie in fiecare subunitate, pentru a
selecta porcii pentru examinarea clinica. Examinarea clinica trebuie sa includa
inregistrarea temperaturii corporale si trebuie, in principal, sa fie efectuata
urmatoarelor categorii sau grupe de porci:
1. porci bolnavi sau anorexici;
2. porci recent refacuti dupa boala;
3. porci recent introdusi din focare confirmate sau din alte surse
suspecte;
4. porci tinuti in subunitati recent vizitate de vizitatori externi care au
avut recent un contact direct cu porci suspecti sau infectati cu virusul pestei
porcine clasice sau pentru care au fost identificate alte contacte de risc cu o
potentiala sursa de virus al pestei porcine clasice;
5. porci examinati deja si testati serologic pentru pesta porcina clasica,
in cazul in care rezultatele acestor teste au infirmat prezenta pestei porcine
clasice, si porci de contact. Daca inspectia in exploatatiile suspectate nu a
indicat prezenta porcilor sau grupelor de porci la care s-a facut referire
anterior, autoritatea veterinara competenta, fara a aduce atingere altor masuri
care trebuie aplicate in exploatatia in cauza conform Normei sanitare
veterinare privind masurile de control al pestei porcine clasice si tinand cont
de situatia epidemiologica, trebuie:
6. sa continue efectuarea examinarilor in exploatatia in cauza, conform pct.
3 de mai jos; sau
7. sa se asigure ca sunt prelevate probe de sange de la porcii din
exploatatia in cauza pentru testari de laborator. In acest caz procedura de
prelevare de probe mentionata la pct. 5 si lit. F pct. 2 trebuie folosita in
scopurile orientarii; sau
8. sa aplice sau sa mentina in exploatatia in cauza masurile stabilite la
art. 4 alin. (3) din Norma sanitara veterinara privind masurile de control al
pestei porcine clasice, pe parcursul urmatoarelor investigatii; sau
9. sa infirme suspiciunea de pesta porcina clasica.
3. Atunci cand se face referire la prevederile prezentului punct,
examinarea clinica in exploatatia in cauza trebuie sa fie efectuata la porci
selectati la intamplare din subunitatile pentru care a fost identificat sau
suspectat un risc de introducere al virusului pestei porcine clasice. Numarul
minim de porci ce urmeaza sa fie examinati trebuie sa permita detectarea
hipertermiei in aceste subunitati, daca aceasta apare la o prevalenta de 10% cu
95% certitudine, iar in cazul:
a) scroafelor de reproductie, numarul minim de scroafe ce urmeaza sa fie
examinate trebuie sa permita detectarea hipertermiei, daca aceasta apare la o
prevalenta de 5% cu 95% certitudine;
b) vierilor din centrele de colectare a spermei, trebuie sa fie examinati
toti vierii.
4. Daca intr-o exploatatie suspecta sunt detectati porci morti sau
muribunzi, examinarile post-mortem trebuie sa fie efectuate la cel putin 5
porci si in special la porcii:
a) care inainte de moarte au prezentat sau prezinta semne foarte evidente
de boala;
b) cu hipertermie;
c) morti recent.
4.1. Daca la aceste examinari nu s-au evidentiat leziuni pe baza carora sa
se suspicioneze pesta porcina clasica, tinand cont de situatia epidemiologica,
sunt absolut necesare urmatoarele investigatii ulterioare:
a) o examinare clinica, conform pct. 3, si recoltarea probelor de sange,
conform pct. 5, in subunitatile in care au fost porcii morti sau muribunzi; si
b) examinari post-mortem la 3 - 4 porci de contact.
4.2. Independent de prezenta sau absenta leziunilor care indica pesta
porcina clasica, trebuie sa fie recoltate probe din organe sau tesuturi de la
porcii care au fost examinati post-mortem, conform prevederilor cap. V lit. B
pct. 1, pentru efectuarea testelor virusologice. Aceste probe trebuie sa fie
colectate, de preferinta, de la porcii morti recent.
4.3. Cand este efectuata examinarea post-mortem, autoritatea veterinara
competenta trebuie sa se asigure ca:
a) sunt luate masurile de precautie si de igiena pentru a se preveni
raspandirea bolii; si
b) in cazul porcilor muribunzi, acestia sunt ucisi respectandu-se
prevederile Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul
taierii sau uciderii acestora.
5. Daca sunt depistate semne clinice sau leziuni suplimentare care pot
sugera prezenta pestei porcine clasice intr-o exploatatie suspecta, dar
autoritatea veterinara competenta considera ca aceste aspecte nu sunt
suficiente pentru a confirma un focar de pesta porcina clasica si ca sunt
necesare testari de laborator, trebuie recoltate probe de sange de la porcii
suspecti si de la alti porci din fiecare subunitate in care sunt tinuti porcii
suspecti pentru testele de laborator, conform procedurii mentionate anterior.
Numarul minim de probe ce trebuie prelevate pentru testari serologice trebuie
sa permita detectarea in subunitatea in cauza a seroprevalentei de 10% cu 95%
certitudine, iar in cazul:
a) scroafelor de reproductie, numarul minim de scroafe de la care trebuie
sa se recolteze probe trebuie sa permita detectarea unei prevalente de 5% cu
95% certitudine*1);
b) unui centru de colectare a spermei, trebuie recoltate probe de la toti
vierii.
Numarul probelor ce urmeaza a fi recoltate pentru testele virusologice va
fi conform instructiunilor autoritatii veterinare competente, care va tine cont
de varietatea testelor ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de
laborator ce vor fi folosite si de situatia epidemiologica.
------------
*1) In unele cazuri, de exemplu cand este suspectata pesta porcina clasica
intr-o exploatatie cu numar limitat de porci tineri, proportia scroafelor
infectate poate fi foarte mica. In aceste cazuri trebuie sa se preleveze probe
de la un numar mai mare de scroafe.
6. Daca suspicionarea pestei porcine clasice intr-o exploatatie este legata
de rezultatele testelor serologice anterioare, in plus fata de probele de sange
ce urmeaza sa fie recoltate de la porcii la care se face referire la pct. 2
lit. b) pct. 5, trebuie sa se aplice urmatoarele proceduri:
a) daca porcii seropozitivi sunt scroafe gestante, unele dintre ele, de
preferinta nu mai putin de 3, vor fi eutanasiate si supuse unei examinari
post-mortem. Inainte de eutanasiere trebuie recoltate probe de sange pentru
testele serologice ulterioare. Fetusii trebuie supusi examinarii pentru
detectarea virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau a genomului
acestui virus, conform cap. VI, pentru a detecta infectia intrauterina;
b) daca porcii seropozitivi sunt scroafe cu purcei sugari, trebuie
recoltate probe de sange de la toti purceii si acestea trebuie sa fie supuse
examinarii pentru virusul pestei porcine clasice, a antigenului sau a genomului
viral, la care se face referire in cap. VI. Probele de sange trebuie, de
asemenea, sa fie prelevate de la aceste scroafe pentru testele serologice
ulterioare.
7. Daca dupa examinarea efectuata intr-o exploatatie suspecta nu au fost
detectate semne clinice sau leziuni caracteristice pestei porcine clasice, dar
sunt solicitate de catre autoritatea veterinara competenta teste de laborator
suplimentare pentru a infirma prezenta pestei porcine clasice, in scop de
orientare trebuie sa fie utilizate procedurile de prelevare de probe mentionate
la lit. C pct. 5.
B. Proceduri de prelevare a probelor intr-o exploatatie in care sunt porci
omorati in urma confirmarii bolii
1. Pentru a putea fi stabilite maniera introducerii virusului pestei
porcine clasice intr-o exploatatie infectata si perioada de timp scursa de la
introducerea acestuia, atunci cand porcii sunt omorati in exploatatie ca urmare
a confirmarii unui focar de pesta porcina clasica, conform art. 5 alin. (1) din
Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine
clasice, trebuie sa fie prelevate randomizat probe de sange de la acesti porci,
cand acestia sunt ucisi in vederea efectuarii testelor de laborator.
2. Numarul minim de porci de la care urmeaza a fi prelevate probe de sange
trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de
95% la porcii din fiecare subunitate a exploatatiei. Probele pentru testele
virusologice trebuie, de asemenea, recoltate in concordanta cu instructiunile
autoritatii veterinare competente, care va tine cont de varietatea testelor ce
pot fi utilizate, sensibilitatea testelor de laborator utilizate si situatia
epidemiologica.
3. In cazul focarelor secundare autoritatea veterinara competenta poate
decide sa faca o derogare de la pct. 1 si 2 si sa stabileasca procedurile de
prelevare a probelor ad-hoc, tinand cont de informatiile epidemiologice
disponibile deja de la sursa, si mijloacele de introducere a virusului in
exploatatie si raspandire potentiala a bolii in exploatatie.
C. Proceduri de prelevare de probe atunci cand intr-o exploatatie suspecta
porcii sunt omorati ca masura preventiva*1)
------------
*1) Totusi, daca derogarea prevazuta de art. 6 alin. (1) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice a fost
aplicata, prelevarea de probe trebuie sa intereseze subunitatile exploatatiei,
atunci cand porcii au fost omorati, fara a se prejudicia examinarile si
prelevarile de probe ulterioare ce urmeaza sa se realizeze pentru porcii care
au ramas in exploatatie, prelevari care vor fi efectuate in concordanta cu
instructiunile autoritatii veterinare competente.
1. Pentru a confirma sau a infirma prezenta pestei porcine clasice si
pentru a obtine informatiile epidemiologice necesare, atunci cand porcii sunt
omorati intr-o exploatatie, ca masura preventiva, conform prevederilor art. 4
alin. (3) lit. a) sau art. 7 alin. (2) din Norma sanitara veterinara privind
masurile de control al pestei porcine clasice, probele de sange pentru testele
serologice, precum si probele de sange sau de amigdale pentru testele
virusologice trebuie sa fie recoltate conform procedurilor stabilite la pct. 2.
2. Probele trebuie sa fie recoltate, in primul rand, de la:
a) porcii cu semne clinice sau leziuni post-mortem care sugereaza prezenta
pestei porcine clasice, precum si de la porcii de contact;
b) alti porci care ar fi putut avea contacte de risc cu porci infectati sau
suspecti ori cu porci suspecti de a fi contaminati cu virusul pestei porcine
clasice. Prelevarea de probe de la acesti porci trebuie sa fie efectuata
conform instructiunilor autoritatii veterinare competente, care va tine cont de
situatia epizootologica. In acest caz procedurile de prelevare a probelor
stabilite la pct. 3, 4 si 5 pot fi folosite pentru scopuri de orientare.
3. In plus, porcii care provin din fiecare subunitate a exploatatiei pot fi
utilizati pentru prelevarea probelor in mod randomizat*2). In acest caz numarul
minim de probe ce vor fi prelevate pentru testele serologice trebuie sa permita
detectarea in unitatile in cauza a unei prevalente de 10% cu 95% certitudine.
------------
*2) Totusi, daca autoritatea veterinara competenta a limitat aplicarea
medicinei preventive numai la o parte a exploatatiei unde sunt tinuti porci
suspectati de a fi infectati sau contaminati cu virusul pestei porcine clasice,
in concordanta cu art. 4 alin. (3) din Norma sanitara veterinara privind
masurile de control al pestei porcine clasice, prelevarea de probe trebuie sa
se efectueze la subunitatile exploatatiei unde s-a aplicat masura, fara a se
prejudicia examinarile si prelevarile de probe ulterioare ce vor fi efectuate
la porcii ramasi in exploatatie si care se vor efectua in concordanta cu
instructiunile autoritatii veterinare competente.
4. Totusi, in cazul:
a) scroafelor de reproductie, numarul minim de scroafe utilizate pentru
prelevare de probe trebuie sa permita detectarea unor seroprevalente de 5% cu
95% certitudine*3);
b) unui centru de recoltare a materialului seminal, probele de sange
trebuie recoltate de la toti vierii.
------------
*3) In unele cazuri, de exemplu cand pesta porcina clasica este suspectata
intr-o exploatatie cu un numar limitat de porci tineri, proportia de scroafe
infectate poate fi foarte mica. In aceste cazuri trebuie prelevate probe de la
un numar mai mare de scroafe.
5. Felul probelor ce trebuie prelevate pentru testele virusologice si tipul
testului folosit vor fi conforme cu instructiunile autoritatii veterinare
competente, care va tine cont de tipul testelor care pot fi utilizate, de
sensibilitatea testelor si de situatia epidemiologica.
D. Verificarea si procedurile de prelevare a probelor inainte de acordarea
autorizatiei de a muta porcii din exploatatiile situate in zone de protectie
sau de supraveghere si in cazul in care acesti porci sunt taiati sau omorati
1. Fara a aduce atingere prevederilor art. 11 alin. (1) lit. f) pct. 2 din
Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine
clasice, pentru a se acorda autorizatia de a muta porcii din exploatatii
situate in zone de protectie sau de supraveghere, conform art. 10 alin. (3) din
aceeasi norma sanitara veterinara, examinarea clinica ce va fi efectuata de
medicul veterinar oficial trebuie:
a) sa fie efectuata intr-o perioada de 24 de ore inainte de mutarea
porcilor;
b) sa fie in concordanta cu prevederile stabilite la lit. A pct. 2.
2. In cazul porcilor care vor fi mutati intr-o alta exploatatie, in plus
fata de investigatiile efectuate conform pct. 1, trebuie sa fie efectuata o examinare
clinica a porcilor in fiecare subunitate a exploatatiei in care sunt tinuti
porcii ce urmeaza sa fie mutati. In cazul porcilor mai mari de 3 pana la 4
luni, examinarea trebuie sa includa si inregistrarea temperaturii corporale la
o anumita proportie de porci.
2.1. Numarul minim de porci ce urmeaza sa fie verificati trebuie sa permita
detectarea in aceste subunitati a febrei, daca aceasta apare la prevalenta de
10% cu 95% certitudine.
2.2. Totusi, in cazul:
a) scroafelor de reproductie din subunitatile in care sunt tinute scroafe
ce urmeaza sa fie mutate, numarul minim de scroafe ce urmeaza sa fie examinate
trebuie sa permita detectarea febrei, daca aceasta apare la o prevalenta mai
mare de 5% cu 95% certitudine;
b) vierilor, trebuie examinati toti vierii ce urmeaza sa fie mutati.
3. In cazul porcilor ce trebuie livrati de la un abator la o fabrica de
prelucrare sau in alte spatii pentru a fi apoi omorati sau taiati, in plus fata
de investigatiile ce vor fi efectuate conform pct. 1, trebuie sa fie efectuata
o examinare a porcilor in fiecare subunitate in care sunt tinuti porcii ce vor
fi mutati. In cazul porcilor mai mari de 3 sau 4 luni, aceasta examinare
trebuie sa includa inregistrarea temperaturii corporale la o anumita proportie din
porcii existenti.
3.1. Numarul minim de porci ce urmeaza sa fie verificati in subunitatile in
cauza trebuie sa permita detectarea febrei daca aceasta apare la o prevalenta
de 20% cu 95% certitudine.
3.2. Totusi, in cazul scroafelor de reproductie, numarul minim de porci ce
urmeaza a fi examinati trebuie sa permita detectarea febrei, daca aceasta apare
in subunitatile in care sunt tinuti porcii ce urmeaza a fi mutati, la o
prevalenta de 5% cu 95% certitudine.
4. Atunci cand porcii la care se face referire in pct. 3 sunt taiati sau
omorati, probe de sange pentru teste serologice ori probe de sange sau de
amigdale pentru testele virusologice trebuie sa fie prelevate de la porci
proveniti din fiecare dintre subunitatile din care au fost mutati porcii.
4.1. Numarul minim de probe ce urmeaza sa fie prelevate trebuie sa permita
detectarea unei seroprevalente de 10% sau a unei prevalente a virusului cu o
certitudine de 95% in fiecare subunitate.
4.2. Totusi, in cazul scroafelor de reproductie sau al vierilor, in
subunitatile in care acesti porci au fost tinuti numarul minim de porci ce
urmeaza sa fie utilizati pentru prelevare de probe trebuie sa permita
detectarea unei seroprevalente de 5% sau a unei prevalente a virusului cu o
certitudine de 95% .
4.3. Felul probelor ce urmeaza sa fie prelevate si testul ce urmeaza sa fie
utilizat vor fi conforme instructiunilor autoritatii veterinare competente,
care va tine cont de varietatea testelor care pot fi efectuate, sensibilitatea
testelor si de situatia epidemiologica.
5. Totusi, daca sunt depistate semne clinice sau leziuni post-mortem care
indica pesta porcina clasica, atunci cand porcii sunt taiati sau omorati, prin
derogare de la pct. 4, trebuie sa se aplice prevederile cu privire la prelevarea
probelor prevazute la lit. C.
E. Verificarea si procedurile de prelevare a probelor intr-o exploatatie in
relatie cu repopularea
1. Atunci cand sunt reintrodusi porci intr-o exploatatie, in concordanta cu
art. 13 alin. (2) lit. b) sau cu art. 19 alin. (8) lit. b) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice, trebuie sa se
aplice urmatoarele proceduri de prelevare a probelor:
a) in cazul in care sunt reintrodusi porci santinela, probele de sange pentru
teste serologice trebuie prelevate in mod randomizat din fiecare subunitate a
exploatatiei, de la un numar de porci ce permite detectarea unei prevalente de
10% cu o certitudine de 95%;
b) in cazul repopularii totale, probele de sange pentru teste serologice
trebuie prelevate in mod randomizat din fiecare subunitate a exploatatiei, de
la un numar de porci care sa permita detectarea unei seroprevalente de 20% cu o
certitudine de 95% . Totusi, in cazul scroafelor de reproductie sau al
vierilor, numarul probelor ce urmeaza sa fie prelevate trebuie sa permita
detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95% .
2. Dupa reintroducerea porcilor autoritatea veterinara competenta trebuie
sa se asigure ca, in cazul oricarui caz de boala sau de moarte la porcii din
exploatatie, din motive necunoscute, porcii in cauza sunt imediat testati
pentru pesta porcina clasica. Aceste prevederi trebuie sa se aplice pana cand
in exploatatia in cauza sunt ridicate restrictiile la care se face referire la
art. 13 alin. (2) lit. a) si la art. 19 alin. (8) lit. b) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice.
F. Proceduri de prelevare a probelor in exploatatii din zona de protectie,
inainte de ridicarea restrictiilor
1. Pentru a putea fi ridicate masurile prevazute in art. 10 din Norma
sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice,
intr-o zona de protectie, in toate exploatatiile din acea zona trebuie:
a) sa fie efectuata o examinare conform procedurilor prevazute la lit. A
pct. 2 si 3;
b) sa fie prelevate probe de sange pentru testele serologice, asa cum este
mentionat la pct. 2.
2. In fiecare subunitate din exploatatie numarul minim de probe de sange ce
urmeaza a fi prelevate trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente de 10%
cu o certitudine de 95% la porci. Totusi, in cazul:
a) scroafelor pentru reproductie, numarul minim al probelor ce urmeaza sa
fie prelevate trebuie sa asigure detectarea unei seroprevalente de 5% cu o
certitudine de 95%;
b) unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de sange de
la toti vierii.
G. Proceduri de prelevare a probelor in exploatatii din zona de
supraveghere, inainte de ridicarea restrictiilor
1. Pentru a putea fi ridicate restrictiile prevazute la art. 11 din Norma
sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice,
intr-o zona de supraveghere, trebuie sa fie efectuata o examinare clinica in
toate exploatatiile din zona, conform procedurilor prevazute la lit. A pct. 2.
In plus, trebuie sa fie prelevate probe de sange pentru teste serologice:
a) de la porcii din toate exploatatiile in care nu sunt tinuti porci intre
2 si 8 luni;
b) cand autoritatea veterinara competenta considera ca pesta porcina
clasica ar putea fi raspandita neobservat printre scroafele de reproductie;
c) de la porcii din orice alta exploatatie in care prelevarea probelor este
considerata necesara de catre autoritatea veterinara competenta;
d) de la porcii din toate centrele de colectare a spermei.
2. Cand este efectuata prelevarea probelor de sange pentru teste serologice
in exploatatii situate in zona de supraveghere, numarul probelor de sange ce
urmeaza a fi prelevate din aceste exploatatii trebuie sa fie conform lit. F
pct. 2. Totusi, daca autoritatea veterinara competenta considera ca pesta
porcina clasica ar putea fi raspandita neobservat printre scroafele de
reproductie, prelevarea probelor poate fi efectuata numai in subunitatile in
care sunt tinute aceste animale.
H. Monitorizarea serologica si procedurile de prelevare a probelor in
zonele in care pesta porcina clasica este suspectata sau a fost confirmata la
porci salbatici
1. In cazul monitorizarii serologice la porci salbatici din zone in care
pesta porcina clasica a fost confirmata sau este suspectata, marimea si zona
geografica a populatiei tinta ce urmeaza a fi utilizata pentru prelevarea
probelor trebuie sa fie definite anticipat, pentru a se stabili numarul
probelor ce urmeaza a fi prelevate. Dimensiunea probei trebuie sa fie stabilita
in functie de numarul estimat de animale vii, si nu in functie de animalele
impuscate.
2. Daca nu sunt disponibile date cu privire la densitatea si dimensiunea
populatiei, zona geografica ce face obiectul prelevarii de probe trebuie sa fie
identificata tinand cont de prezenta continua a porcilor salbatici si de
existenta barierelor naturale sau artificiale eficiente pentru a preveni
deplasarea masiva si continua a animalelor. Daca nu apar aceste circumstante
sau in cazul zonelor cu suprafete mari este recomandat sa se identifice zone de
prelevare a probelor de pana la 200 km^2 in care poate trai o populatie de 400
pana la 1.000 de porci salbatici.
3. Fara a aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice, in cadrul
zonei definite de prelevare a probelor, numarul minim de porci ce urmeaza a fi
utilizati pentru aceasta operatiune trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente
de 5% cu o certitudine de 95% . In acest scop trebuie sa fie utilizate pentru
prelevare de probe cel putin 59 de animale din fiecare zona identificata. Este,
de asemenea, recomandat ca:
a) in zonele in care presiunea de vanatoare este mai mare si este realizata
cu regularitate sau este efectuata vanatoarea selectiva ca o masura de control,
aproximativ 50% din animalele apartinand clasei de varsta intre 3 luni si 1 an,
35% apartinand clasei de varsta intre 1 si 2 ani si 15% apartinand clasei de
varsta mai mare de 2 ani trebuie sa fie utilizate pentru prelevare de probe;
b) in zonele in care vanatoarea este rara sau absenta, cel putin 32 de
animale trebuie sa fie utilizate pentru prelevare de probe, pentru fiecare
dintre aceste clase de varsta;
c) prelevarea de probe trebuie sa fie efectuata intr-o perioada scurta, de
preferat nu mai mare de o luna;
d) varsta animalelor utilizate pentru prelevare de probe trebuie sa fie
stabilita in functie de eruptia dintilor.
4. Colectarea probelor pentru teste virusologice de la porcii salbatici
impuscati sau gasiti morti trebuie sa fie efectuata conform prevederilor cap. V
lit. B pct. 1. Atunci cand este considerata necesara monitorizarea virusologica
a porcilor salbatici impuscati, aceasta trebuie sa fie efectuata in primul rand
pentru animalele in varsta de 3 luni pana la 1 an.
5. Toate probele ce urmeaza sa fie trimise la laborator trebuie sa fie
insotite de chestionarul prevazut la art. 16 alin. (7) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice.
CAP. 5
Proceduri si criterii generale pentru colectarea si transportul probelor
A. Proceduri si criterii generale
1. Inainte de efectuarea prelevarii de probe dintr-o exploatatie trebuie sa
fie realizata o harta a exploatatiei si trebuie sa fie identificate
subunitatile epidemiologice ale acesteia.
2. De fiecare data cand se considera necesara o noua prelevare de probe de
la porci, toti porcii care sunt utilizati pentru aceasta operatiune trebuie sa
fie unic marcati, astfel incat sa fie usor folositi in acest scop.
3. Fara a aduce atingere prevederilor cap. IV lit. A pct. 5 lit. b), nu
trebuie sa fie prelevate probe pentru testarea serologica de la purcei mai mici
de 8 saptamani.
4. Toate probele trebuie trimise la laborator, insotite de documentele
necesare, conform cerintelor stabilite de autoritatea veterinara competenta.
Aceste documente vor include detalii despre istoricul porcilor utilizati pentru
prelevare de probe si semnele clinice sau leziunile post-mortem identificate.
In cazul porcilor tinuti in exploatatii trebuie sa fie disponibile informatii
clare cu privire la varsta, categoria si exploatatia de origine a porcilor
utilizati pentru prelevare de probe. Este recomandat ca localizarea fiecarui
porc utilizat pentru prelevare de probe in exploatatie sa fie inregistrata
impreuna cu marca sa unica de identificare.
B. Colectarea probelor pentru teste virusologice
1. Pentru detectarea virusului, antigenului sau genomului virusului pestei
porcine clasice de la porcii morti sau eutanasiati, cele mai potrivite probe
sunt tesuturile provenite din amigdale, splina si rinichi. In plus este
recomandat sa se preleveze doua probe din alte tesuturi limfatice, cum ar fi
limfonodulul retrofaringian, parotidian, mandibular sau mezenteric si o proba
din ileon. In cazul carcaselor autorizate este ales un os lung intreg sau
sternul.
2. Probe de sange recoltate pe anticoagulant sau sangele coagulat trebuie
prelevate de la porci care au prezentat semne de febra sau alte semne de boala,
conform instructiunilor autoritatii veterinare competente.
3. In cazul animalelor bolnave sunt recomandate teste virusologice. Acestea
au de obicei o valoare limitata atunci cand sunt utilizate in scopurile
monitorizarii animalelor care nu prezinta semne clinice. Totusi, daca
obiectivul unei prelevari de probe la scara larga este de a detecta virusul
pestei porcine clasice, atunci cand porcii sunt in perioada de incubatie a
bolii, amigdalele sunt cele mai adecvate probe.
C. Transportul probelor
1. Este recomandat ca toate probele:
a) sa fie transportate si depozitate in containere inchise ermetic;
b) sa nu fie inghetate, dar sa fie pastrate reci, la temperatura de 0 - 4
grade C;
c) sa fie expediate la laborator cat mai repede posibil;
d) sa fie tinute intr-un pachet atunci cand cuburi de gheata, altele decat
cele de gheata carbonica, sunt folosite in interior pentru a le pastra reci;
e) tesuturile sau organele sunt puse intr-o punga de plastic separata si
sigilata corespunzator. Acestea trebuie sa fie apoi plasate in containere cu
invelis extern puternic si impachetate cu suficient material absorbant pentru a
le proteja de deteriorare si pentru a absorbi lichidul;
f) sa fie transportate direct la laborator, cand este posibil, de catre
personal autorizat, pentru a se asigura un transport rapid si sigur.
2. Exteriorul pachetului trebuie sa fie etichetat cu adresa laboratorului
destinatar si urmatorul mesaj trebuie sa fie evident inscris: "Material
patologic animal. Perisabil. Fragil. A nu se deschide in afara unui laborator
pentru pesta porcina clasica."
3. Laboratorul care primeste probele trebuie sa fie informat inainte despre
ora si modul sosirii acestora.
4. Pentru transportul aerian al probelor la Laboratorul Comunitar de
Referinta pentru Pesta Porcina Clasica*1) sau la laboratorul national de
referinta din tari terte, pachetul trebuie sa fie etichetat in concordanta cu
reglementarile IATA.
------------
*1) Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica are
posibilitati nelimitate de a primi probe pentru diagnostic si izolarea
virusului pestei porcine clasice. Copii de pe permisul de import pot fi
solicitate de la laborator inainte de transport si trebuie atasate la
exteriorul pachetului, intr-un plic.
CAP. 6
Principiile si utilizarea testelor virusologice si evaluarea rezultatelor
lor
A. Detectarea antigenului viral
1. Testul cu anticorpi fluorescenti (TAF)
1.1. Principiul testului este detectarea antigenului viral din criosectiuni
subtiri de material organic de la porci suspectati de a fi infectati cu virusul
pestei porcine clasice. Antigenul intracelular este detectat prin utilizarea
unui anticorp conjugat FITC. Un rezultat pozitiv trebuie sa fie confirmat prin
repetarea colorarii cu un anticorp monoclonal specific.
1.2. Organele adecvate sunt amigdalele, rinichii, splina, diferiti
limfonoduli si ileonul. Un frotiu din celulele maduvei spinarii poate fi, de
asemenea, utilizat in cazul porcilor salbatici, caz in care aceste organe nu
sunt disponibile sau sunt autolizate.
1.3. Testul poate fi efectuat intr-o zi. Aceste probe de organe pot fi
obtinute doar de la animale moarte, utilizarea acestora fiind limitata doar
pentru scopurile screening. Confidenta in rezultatul testului poate fi limitata
de defectele de colorare, in special atunci cand nu a fost obtinuta experienta
necesara in efectuarea testului sau daca organele testate sunt autolizate.
2. Testul ELISA pentru detectarea antigenului
2.1. Antigenul viral este detectat utilizand diferite tehnici ELISA.
Sensibilitatea testului ELISA pentru detectarea antigenului trebuie sa fie
suficient de mare pentru a indica un rezultat pozitiv la animale care prezinta
semnele clinice de pesta porcina clasica.
2.2. Utilizarea testului ELISA pentru detectarea antigenului este
recomandata pentru probele de la animale cu semne clinice sau leziuni
patologice de boala. Nu este recomandata pentru investigarea individuala a
animalelor. Probele recoltate sunt leucocitele, serul sanguin, sangele
necoagulat, precum si suspensiile organelor la care se face referire la pct. 1,
prelevate de la porci suspectati de a fi infectati cu virusul pestei porcine
clasice*1).
------------
*1) In comert sunt disponibile cateva antigene ELISA ale pestei porcine
clasice, care sunt validate cu diferite tipuri de probe.
2.3. Testul ELISA poate fi efectuat intr-o zi si poate fi realizat prin
echipament automat. Cel mai important avantaj este numarul mare de probe ce
poate fi prelucrat intr-o perioada scurta. Este recomandat sa fie utilizat
acest test care da rezultate satisfacatoare, pe material de referinta. Totusi
in prezent toate testele ELISA sunt mai putin sensibile decat izolarea virusului
pe culturi celulare, iar sensibilitatea lor este semnificativ mai buna pe probe
de sange de la purcei decat pe cele de la porcii adulti.
B. Izolarea virusului
1. Izolarea virusului este bazata pe incubarea materialului proba pe
culturi celulare sensibile de origine porcina. Daca este prezent virusul pestei
porcine clasice in proba, acesta se va replica in celule la un nivel care poate
fi detectat, prin imunocolorarea celulelor infectate cu anticorpi conjugati.
Anticorpii specifici pentru pesta porcina clasica sunt necesari pentru
diagnosticul diferential fata de alte pestivirusuri.
2. Probele preferate pentru izolarea virusului pestei porcine clasice sunt
leucocitele, plasma sanguina si sangele integral obtinut din probe de sange
necoagulat sau organele la care se face referire la lit. A pct. 1.
3. Izolarea virusului este mai potrivita pentru investigarea probelor de la
un numar redus de animale decat pentru supraveghere. Procedura de izolare a
virusului este laborioasa si necesita cel putin 3 zile pentru ca rezultatele sa
fie disponibile. Cel putin doua pasaje de culturi celulare sunt necesare pentru
a fi detectat un nivel redus al virusului in probe. Aceasta poate necesita un
timp de investigare mai mare de 10 zile pana a fi obtinut un rezultat final.
Probele autolizate pot fi citotoxice pentru cultura celulara si in consecinta
limiteaza utilizarea acestora.
4. Acest test este recomandat pentru a se efectua izolarea virusului si, de
asemenea, in cazul confirmarii anterioare a pestei porcine clasice prin alte
metode. Acesta trebuie sa fie utilizat ca test de referinta pentru confirmarea
rezultatelor pozitive anterioare, folosind metodele ELISA, PCT sau TAF,
respectiv colorarea indirecta cu peroxidaza.
Culturile de virus al pestei porcine clasice obtinute pe aceasta cale sunt
utile pentru caracterizarea virusului, incluzand tipizarea genetica si
epidemiologia moleculara.
5. Toate culturile de virus ale pestei porcine clasice din toate focarele
initiale, de la primele cazuri de la porci salbatici sau de la cazurile din
abatoare sau din mijloacele de transport, trebuie sa fie tipizate genetic de
catre Laboratorul National de Referinta din Romania sau de Laboratorul
Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica, conform prevederilor lit.
E.
In orice caz aceste culturi de virus trebuie sa fie trimise fara intarziere
Laboratorului Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica pentru
colectia de virus.
C. Detectarea genomului viral
1. Reactia de polimerizare in lant (PCR) este folosita pentru a se detecta
genomul viral in probe de sange, tesut sau organ. Fragmente mici ale ARN viral
sunt transcrise in fragmente de ADN care apoi sunt amplificate de catre PCR la
cantitati detectabile. Acest test detecteaza doar o secventa a genomului viral.
PCR poate fi pozitiva chiar si atunci cand nu este prezent virusul (de exemplu,
tesuturi lizate sau probe de la porcii convalescenti).
2. PCR poate fi folosita pentru un numar mic de probe care au fost atent
selectate de la animale suspecte sau din material de la fetusii avortati. Poate
fi o metoda indicata pentru carcasele de porci salbatici, daca materialul este
autolizat si nu este posibila izolarea virusului datorita citotoxicitatii.
3. Materialul potrivit ca proba pentru diagnosticul prin PCR consta din
organele descrise pentru izolarea virusului sau din sange necoagulat.
4. PCR poate fi realizata in 48 de ore. Este necesar un echipament de
laborator adecvat, spatii separate si personal calificat. Un avantaj este ca
particulele de virus nu au nevoie sa fie replicate in laborator. Metoda este
foarte sensibila, dar contaminarea se poate realiza usor, ceea ce conduce la
rezultate fals pozitive. De aceea sunt esentiale proceduri stringente pentru
controlul calitatii. Unele metode sunt specifice mai degraba pentru
pestivirusuri decat pentru virusul pestei porcine clasice, necesitand teste de
confirmare ulterioara, cum ar fi secventarea rezultatului PCR.
D. Evaluarea rezultatelor testelor virusologice
1. Testele virusologice sunt esentiale pentru confirmarea pestei porcine
clasice.
1.1. Izolarea virusului trebuie sa fie considerata ca test virusologic de
referinta care trebuie sa fie utilizat ca test de confirmare, atunci cand este
necesar. Utilizarea acestuia este recomandata, in special, in cazul
rezultatelor pozitive la IF, ELISA sau PCR ce nu sunt asociate cu detectarea
semnelor clinice sau a leziunilor de boala si in orice alt caz incert.
1.2. Totusi un focar primar de pesta porcina clasica poate sa fie confirmat
daca au fost depistate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii in cauza
si cel putin doua teste de detectare a antigenului sau genomului au avut un
rezultat pozitiv.
1.3. Un focar secundar de pesta porcina clasica poate sa fie confirmat
daca, in plus fata de aspectele de corelatie epidemiologica cu un focar sau caz
confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii in
cauza sau un test de detectare a antigenului ori a genomului a avut un rezultat
pozitiv.
1.4. Poate fi confirmat un caz primar de pesta porcina clasica la porcii
salbatici dupa izolarea virusului sau daca a fost obtinut un rezultat pozitiv
la cel putin doua teste de detectare a antigenului sau a genomului. Cazurile
ulterioare de pesta porcina clasica la porcii salbatici, pentru care a fost
determinata o legatura epidemiologica cu cazurile confirmate anterior, pot fi
confirmate daca un test de detectare a antigenului sau a genomului a dat un
rezultat pozitiv.
2. Un rezultat pozitiv pentru pesta porcina clasica la un test de detectare
a antigenului sau a genomului necesita ca testul in cauza sa fi fost realizat
folosindu-se anticorpi specifici pentru virusul pestei porcine clasice sau
primeri. Daca testul utilizat nu a fost specific pentru virusul pestei porcine
clasice, dar a fost specific doar pentru pestivirusuri, acest test trebuie sa
fie repetat utilizandu-se reagenti specifici pentru pesta porcina clasica.
E. Tipizarea genetica a culturilor virusului pestei porcine clasice
1. Tipizarea genetica a culturilor virusului pestei porcine clasice este
realizata prin determinarea secventei de nucleotide a unei portiuni a genomului
viral si prin dispunerea partilor specifice ale segmentului 5 necodificat
si/sau a genei glicoproteinei E(2). Similaritatea acestor secvente cu cele deja
obtinute de la culturile virale anterioare poate indica daca focarele de boala
sunt sau nu cauzate de tulpini noi ori deja recunoscute. Aceasta poate sustine
sau infirma ipoteza cu privire la caile de transmitere care au fost presupuse
de ancheta epidemiologica. Tipizarea genetica a culturilor virusului pestei
porcine clasice este de o importanta majora pentru a se determina sursa bolii.
Totusi o relatie stransa intre tulpinile de virus obtinute din diferite focare
de boala nu este o dovada absoluta pentru o legatura epidemiologica directa.
2. Daca tipizarea virusului nu poate fi efectuata intr-un laborator
national sau in orice alt laborator autorizat pentru diagnosticul pestei
porcine clasice intr-o perioada scurta, proba originala sau cultura virala
trebuie sa fie trimisa cat mai repede posibil Laboratorului Comunitar de
Referinta pentru Pesta Porcina Clasica pentru tipizare.
2.1. Datele cu privire la tipizare si secventarea tulpinilor virusului
pestei porcine clasice, disponibile in laboratoarele autorizate pentru
diagnosticul acesteia, trebuie sa fie trimise Laboratorului Comunitar de
Referinta pentru Pesta Porcina Clasica, pentru ca aceste informatii sa fie
introduse in baza de date detinuta de acest laborator.
2.2. Informatiile incluse in aceasta baza de date trebuie sa fie
disponibile tuturor laboratoarelor nationale de referinta din statele membre
ale Uniunii Europene si din Romania. Totusi, in scopul publicarii in jurnale
stiintifice, daca este solicitat de laboratorul national in cauza, Laboratorul
Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica trebuie sa garanteze
confidentialitatea acestor date pana cand acestea sunt publicate.
CAP. 7
Principiile si utilizarea testelor serologice si evaluarea rezultatelor
acestora
A. Principii de baza si valoarea de diagnostic
1. La porcii infectati cu virusul pestei porcine clasice anticorpii sunt de
obicei detectati in probele de ser la 2 - 3 saptamani dupa infectie. La porcii
care sunt refacuti dupa boala anticorpii de neutralizare protectori pot fi
detectati pentru cativa ani sau chiar pe tot parcursul vietii. Anticorpii sunt,
de asemenea, detectati sporadic in stadiul terminal al animalelor bolnave. La
unii porci cu forma cronica de pesta porcina clasica pot fi detectati
anticorpii pentru cateva zile, la sfarsitul primei luni de dupa infectie.
Purceii infectati intrauterin pot sa fie imunotoleranti impotriva virusului
omolog al pestei porcine clasice si dezvolta anticorpi nespecifici. Totusi
anticorpi de origine maternala pot fi detectati in timpul primelor zile de
viata. Timpul de injumatatire a anticorpilor maternali la purceii sanatosi
neviremici este de aproximativ doua saptamani. Daca se gasesc anticorpi ai
pestei porcine clasice la purcei mai mari de 3 luni, este putin probabil ca
acestia sa fie de origine maternala.
2. Detectarea anticorpilor impotriva virusului pestei porcine clasice in
probe de sange sau plasma sanguina este efectuata pentru a ajuta diagnosticul
pestei porcine clasice in exploatatiile suspecte, pentru stabilirea perioadei
de la infectare in cazul focarelor confirmate si pentru scopurile monitorizarii
si supravegherii. Totusi testele serologice sunt de valoare limitata pentru
detectarea pestei porcine clasice intr-o exploatatie, in cazul unei infectii
recente. Cativa porci seropozitivi cu un titru scazut la titrul de neutralizare
pot sa fie indicatori ai unei infectii recente (2 - 4 saptamani). Multi porci
cu titru mare la titrul de neutralizare pot indica intrarea in exploatatie a
virusului cu mai mult de o luna inainte. Pozitionarea porcilor seropozitivi in
exploatatie poate furniza informatii valabile privind introducerea virusului
pestei porcine clasice in exploatatie. Totusi trebuie sa fie efectuata o evaluare
adecvata a rezultatelor testelor serologice, tinand cont de toate constatarile
clinice, virusologice si epidemiologice, in cadrul anchetei ce trebuie sa fie
realizata in cazul suspectarii sau confirmarii pestei porcine clasice, in
concordanta cu art. 8 din Norma sanitara veterinara privind masurile de control
al pestei porcine clasice.
B. Teste serologice recomandate
1. Testul de virus neutralizare (TVN) si ELISA sunt testele cele mai
indicate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice. Calitatea si
eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de laboratoarele nationale de
referinta trebuie sa fie verificate cu regularitate in cadrul testelor
comparative interlaboratoare organizate periodic de Laboratorul Comunitar de
Referinta pentru Pesta Porcina Clasica.
2. TVN este bazat pe determinarea activitatii de neutralizare a
anticorpilor antivirali din probe de ser, exprimat ca punct final de
neutralizare de 50% . O cantitate constanta de virus al pestei porcine clasice
este incubata la 37 grade C cu ser diluat. In scopul efectuarii screeningului
serul este initial diluat 1/10. Atunci cand este necesara o titrare completa,
pot fi realizate doua dilutii ale serului incepand cu 1/2 sau 1/5. Fiecare
dilutie este amestecata cu un volum egal de suspensie de virus continand 100 de
doze infectioase. Dupa incubare amestecul este inoculat in culturi celulare
care sunt incubate 3 - 5 zile. Dupa aceasta perioada de incubatie culturile
sunt fixate si orice replicare virala in celulele infectate este detectata de
un sistem imun de etichetare. Pot fi folosite atat testul de neutralizare a
anticorpilor legati de peroxidaza (NPLA), cat si testul de
neutralizare-imunofluorescenta (NIF). Rezultatele TVN sunt exprimate ca
reciproce ale dilutiei initiale a serului la care jumatate din culturile
celulare inoculate (50% punct final) nu reusesc sa indice replicarea virala (nu
este etichetare specifica). Este estimat ca un punct intre doua niveluri de
dilutie. Sistemul final de dilutie este bazat pe dilutia actuala a serului in
timpul reactiei de neutralizare (de exemplu, dupa adaugarea virusului, dar
inainte de adaugarea suspensiei celulare).
3. TVN este cel mai sensibil si sigur test pentru detectarea anticorpilor
impotriva virusului pestei porcine clasice. De aceea acesta este recomandat
pentru examinarea serologica a unui singur animal, precum si pentru un lot.
Totusi prin acest test pot fi detectati anticorpii pentru neutralizare
incrucisata specifici infectarii porcilor cu pestivirusuri pentru rumegatoare.
TVN pentru detectarea anticorpilor impotriva virusului BVD si a virusului BD
urmeaza aceleasi principii mentionate mai sus si sunt realizate pentru
diagnosticul diferential al pestei porcine clasice.
4. Tulpinile de pestivirusuri ce trebuie utilizate in testele de
neutralizare trebuie sa fie in concordanta cu recomandarea Laboratorului
Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica.
5. Au fost perfectate cateva tehnici ELISA ce folosesc anticorpi
monoclonali specifici, care sunt bazate pe doua variante: ELISA competitiv sau
de blocare si ELISA necompetitiv. ELISA competitiv sau de blocare este de
obicei bazat pe anticorpi monoclonali. Daca proba de ser contine anticorpi ai
virusului clasic, legatura unui anticorp monoclonal selectat conjugat cu
peroxidaza la antigenul viral va fi inhibata, rezultand un semnal redus. In
testul ELISA necompetitiv legatura anticorpilor din ser cu antigenul viral este
masurata direct, utilizandu-se anticorpi antiporc conjugati la peroxidaza.
6. Controlul calitatii cu privire la sensibilitatea si specificitatea
fiecarui lot de ELISA trebuie sa fie efectuat in mod regulat de catre
laboratoarele nationale, folosindu-se lista serurilor de referinta prevazuta de
Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica. Aceasta lista
va cuprinde:
a) ser de la porci in prima faza de infectare cu virusul pestei porcine
clasice (inainte de 21 de zile de la infectare);
b) ser de la porcii convalescenti (dupa 21 de zile de la infectare);
c) ser de la porci infectati cu pestivirusuri ale rumegatoarelor.
Testul ELISA ce urmeaza a fi utilizat pentru diagnosticul serologic al
pestei porcine clasice trebuie sa recunoasca toate serurile de referinta de la
porcii in convalescenta. Toate rezultatele obtinute cu seruri de referinta
trebuie sa fie repetabile. Este, de asemenea, recomandat ca acestea sa
detecteze toate serurile pozitive provenite de la porci in faza initiala a
bolii si sa prezinte o minima reactie de incrucisare cu serurile de la porcii
infectati cu pestivirusuri ale rumegatoarelor. Rezultatele obtinute cu seruri
de la porci in faza initiala a infectiei indica sensibilitatea testului ELISA.
7. Sensibilitatea testului ELISA este evaluata ca fiind mai mica decat a
TVN si se recomanda ca aceasta sa fie folosita ca un test screening aplicat la
un lot de porcine. Totusi testul ELISA necesita facilitati mai putin
specializate si poate fi realizat mult mai rapid, gratie sistemului automatic,
spre deosebire de TVN. Testul ELISA poate sa asigure identificarea tuturor
cazurilor de infectie cu virusul pestei porcine clasice in stadiul de
convalescenta si implica faptul de a fi cat de liber posibil de interferenta
prin reactiile incrucisate prin anticorpi cu pestivirusurile rumegatoarelor.
C. Interpretarea rezultatelor serologice si diagnosticul diferential cu
infectii datorate pestivirusurilor rumegatoarelor (BVDV si BDV)
1. Fara a aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (3) sau ale art. 7 alin.
(2) din Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine
clasice, in cazul depistarii unui titru de neutralizare a virusului pestei
porcine mai mare de 10 ND50 la probe de ser sanguin prelevate de la unul sau
mai multi porci sau a unui rezultat pozitiv la testul ELISA la probe de ser
sanguin provenite de la un grup de porci trebuie sa fie aplicate imediat in
exploatatia vizata masurile prevazute in art. 4 alin. (2) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice sau trebuie sa
se continue aplicarea acestora. Probele deja prelevate din aceasta exploatatie
trebuie sa fie retestate prin TVN, prin titrarea comparativa a dilutiei finale
a anticorpilor neutralizanti ai virusului pestei porcine clasice si a
pestivirusurilor rumegatoarelor.
2. Daca testele comparative evidentiaza anticorpi fata de pestivirusurile
rumegatoarelor si un titru de anticorpi in mod evident mai scazut (mai putin de
3 ori) fata de virusul pestei porcine clasice, suspiciunea de pesta porcina
clasica trebuie sa fie exclusa, in afara de cazul in care exista alte motive
care garanteaza aplicarea continua a masurilor la care se face referire la art.
4 alin. (2) din Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei
porcine clasice, in exploatatia vizata.
3. Daca testele comparative evidentiaza la mai multi porci un titru de
virus neutralizare mai mare sau egal cu 10 ND50, iar acest titru este mai mare
sau egal cu titrurile fata de alte pestivirusuri, autoritatea veterinara
centrala a Romaniei trebuie sa se asigure ca pesta porcina clasica va fi
confirmata, cu conditia ca in exploatatia vizata sa fi fost constatate dovezi
epidemiologice ale bolii.
4. Fara a aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (3) din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice, daca nu s-au
constatat dovezi epidemiologice ale bolii sau daca rezultatele testelor
precedente nu sunt concludente, autoritatea veterinara locala trebuie sa se
asigure ca in exploatatia vizata:
a) se va continua aplicarea masurilor prevazute la art. 4 alin. (2) din
Norma sanitara veterinara privind masurile de control al pestei porcine
clasice;
b) sunt efectuate investigatii ulterioare, cat mai curand posibil, pentru a
se confirma sau a se exclude existenta pestei porcine clasice, conform cap. IV.
5. Totusi controalele ulterioare si testele prevazute la pct. 4 nu permit
excluderea pestei porcine clasice, fiind necesara efectuarea unor prelevari de
probe ulterioare, pentru testarea serologica a porcilor din exploatatie, dupa ce
trec cel putin doua saptamani de la controlul precedent. In cadrul acestei
prelevari ulterioare de probe, porcii de la care deja s-au recoltat probe si
care sunt deja testati trebuie sa fie retestati, pentru o testare serologica
comparativa cu probele prelevate anterior, in vederea depistarii seroconversiei
pentru virusul pestei porcine clasice sau pentru pestivirusurile
rumegatoarelor. Daca aceste controale si teste ulterioare nu permit confirmarea
pestei porcine clasice, masurile prevazute la art. 4 din Norma sanitara
veterinara privind masurile de control al pestei porcine clasice pot fi
ridicate.
CAP. 8
Teste discriminatorii in cazul vaccinarii de urgenta
Nu exista inca teste discriminatorii disponibile pentru a se distinge
porcii vaccinati de porcii infectati natural cu virusul pestei porcine clasice.
Pe masura ce aceste teste devin disponibile, ele vor fi introduse pentru a fi
utilizate in programul de supraveghere anual.
CAP. 9
Cerinte minime de protectie pentru laboratoarele de depistare a pestei
porcine clasice
1. Cerintele minime prevazute in tabelul nr. 1 trebuie sa fie indeplinite
de oricare laborator in care urmeaza sa fie manipulat virusul pestei porcine
clasice, chiar si numai intr-o cantitate mica, asa cum solicita testele de
izolare si neutralizare a virusului. Examinarile post-mortem si prelucrarea
tesuturilor pentru testul serologic cu anticorpi fluorescenti, la care se
folosesc antigene inactivate, pot fi efectuate la un nivel de contaminare mai
scazut, cu conditia sa se aplice dezinfectiile igienice de baza si cele
postoperationale, impreuna cu evacuarea in siguranta a deseurilor de tesuturi
si seruri.
2. Cerintele suplimentare prevazute in tabelul nr. 1 trebuie sa fie
indeplinite de catre orice laborator in care sunt efectuate proceduri care
implica multiplicarea extensiva a virusului.
3. Cerintele prevazute in tabelul nr. 2 trebuie sa fie indeplinite de catre
orice laborator in care sunt efectuate experimente pe animale infectate cu
virusul pestei porcine clasice.
4. In orice caz, toate stocurile de virus al pestei porcine clasice trebuie
sa fie tinute intr-un depozit sigur, fie congelate, fie liofilizate. Se
recomanda ca frigiderele si congelatoarele sa nu fie folosite pentru alte
virusuri in afara virusului pestei porcine sau pentru alte materiale care nu au
legatura cu diagnosticul pestei porcine clasice. Toate fiolele trebuie sa fie
etichetate individual si trebuie sa se tina evidenta stocurilor de virusuri,
impreuna cu datele si rezultatele controalelor de calitate. Trebuie, de
asemenea, sa se tina evidente ale virusurilor adaugate la stoc, impreuna cu
detalii privind sursa acestora, precum si a virusurilor livrate altor
laboratoare.
5. Se recomanda ca unitatea de biosecuritate pentru efectuarea lucrarilor
cu virusul pestei porcine clasice sa fie inconjurata de spatii in care nu se
manipuleaza virusul mentionat. Aceste spatii trebuie sa fie disponibile pentru
prepararea sticlariei si mediilor de cultura, mentinerea si prepararea
culturilor de celule neinfectate, prepararea serurilor si testarilor serologice
(altele decat metodele care folosesc virusul viu al pestei porcine clasice) si
pregatirea suportului administrativ si de birou.
Tabelul nr. 1
Principii ale controlului biologic corespunzator pentru laboratoarele de
diagnostic
________________________________________________________________________________
Cerinte suplimentare Cerinte minime
________________________________________________________________________________
Mediul inconjurator - Presiune atmosferica normala - Presiune atmosferica
in general normala
- Filtrare dubla HEPA a aerului - Camere dedicate, limitate
evacuat la proceduri definite
- Camere dedicate, folosite
exclusiv pentru procedurile
de diagnostic al pestei
porcine clasice
________________________________________________________________________________
Imbracaminte de - Schimbarea completa a - Imbracaminte de exterior
laborator hainelor la intrare dedicata, folosita numai
in unitatea unde se
manipuleaza virusul
pestei
porcine clasice
- Imbracamintea de laborator - Manusi disponibile pentru
utilizata numai in unitatea toate tipurile de
in care se lucreaza cu manipulare a materialului
virusul pestei porcine infectat
clasice
- Manusi disponibile pentru - Imbracaminte de exterior
toate tipurile de manipulare sterilizata inainte de
a materialului infectat parasirea unitatii sau
spalata in cadrul
unitatii
- Imbracaminte sterilizata
inainte de parasirea unitatii
sau spalata in cadrul
unitatii
________________________________________________________________________________
Controlul - Intrarea in unitate se - Intrarea in unitate
personalului limiteaza la persoanele este limitata la
numite, instruite. persoanele numite,
instruite.
- Se spala si se dezinfecteaza - Se spala si se
mainile la parasirea dezinfecteaza
unitatii. mainile la parasirea
unitatii.
- Nu se permite stationarea - Nu se permite stationarea
personalului langa porci timp personalului langa
de 48 de ore dupa parasirea porci timp de 48 de ore
unitatii. dupa parasirea unitatii.
________________________________________________________________________________
Echipament - Cabinet de securitate biologica (clasa I sau a II-a)
folosit pentru toate tipurile de manipulare a virusului
viu. Cabinetul trebuie sa aiba o dubla filtrare HEPA a
aerului evacuat.
- Toate echipamentele necesar a fi disponibile pentru
procedurile de laborator in cadrul laboratorului dedicat
trebuie sa fie corespunzatoare.
________________________________________________________________________________
Tabelul nr. 2
Cerinte de biosecuritate pentru camerele de experiente pe animale
________________________________________________________________________________
Cerinte
________________________________________________________________________________
Mediul inconjurator in general - Ventilatie controlata cu presiune negativa
- Dubla filtrare HEPA a aerului evacuat
- Facilitati pentru fumigare/dezinfectie
completa
la terminarea experimentului
- Toate lichidele uzate se trateaza pentru
inactivarea virusului pestei porcine clasice
(prin caldura sau chimic).
________________________________________________________________________________
Imbracaminte de laborator - Schimbarea completa a hainelor la intrare
- Manusi disponibile pentru toate tipurile de
manipulare
- Imbracamintea se sterilizeaza inainte de
parasirea unitatii sau se spala in cadrul
unitatii.
________________________________________________________________________________
Controlul personalului - Intrarea in unitate se limiteaza la persoanele
numite, instruite
- Se face dus la iesirea din unitate.
- Nu se permite stationarea personalului langa
porci timp de 48 de ore dupa parasirea
unitatii.
________________________________________________________________________________
Echipament - Toate echipamentele necesare pentru
procedurile
privind animalele trebuie sa fie disponibile
in
cadrul unitatii.
- Toate materialele trebuie sa fie sterilizate
la
evacuarea lor din unitate sau, in cazul
probelor prelevate de la animale, sa fie dublu
ambalate intr-un container ermetic care este
dezinfectat la suprafata pentru transportul
catre laboratorul de pesta porcina clasica.
________________________________________________________________________________
Animale - Toate animalele trebuie sa fie taiate inainte
de parasirea unitatii, examinarile post-mortem
sa fie finalizate in cadrul unei zone de
biosecuritate, iar carcasele sa fie incinerate
la definitivarea examinarilor.
________________________________________________________________________________