ORDIN Nr. 335
din 19 mai 2009
privind aprobarea unor
derogari pentru acceptarea populatiilor locale si a soiurilor de plante
agricole amenintate de eroziunea genetica adaptate natural la conditiile locale
si regionale si pentru comercializarea semintelor si cartofului pentru samanta ale
acestor populatii locale si soiuri
ACT EMIS DE:
MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 363 din 29 mai 2009
In baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 266/2002
privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii,
comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea
soiurilor de plante,
având în vedere necesitatea transpunerii Directivei
2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru
acceptarea soiurilor locale şi a varietăţilor agricole adaptate natural la
condiţiile locale şi regionale şi ameninţate de eroziunea genetică şi pentru
comercializarea seminţelor şi cartofilor de sămânţă ale acestor soiuri locale
şi varietăţi,
ţinând seama de Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 pentru aprobarea Regulilor şi
normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul,
certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de cereale, cu
modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva Consiliului
66/402/CEE din 14 iunie 1966 privind comercializarea seminţelor de cereale, Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.263/2005 pentru
aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea
seminţelor de plante furajere, cu modificările şi completările ulterioare, care
transpune Directiva Consiliului 66/401/CEE din 14 iunie 1966 privind
comercializarea seminţelor de plante furajere, Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării,
controlul, certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de oleaginoase
şi textile, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva 2002/57/CE
privind comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi textile, Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.265/2005 pentru
aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea
seminţelor de sfeclă de zahăr şi sfeclă furajeră, cu modificările ulterioare,
care transpune Directiva 2002/54/CE privind comercializarea seminţelor de
sfeclă, şi Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.266/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în
vederea comercializării, certificarea calităţii şi comercializarea cartofului
pentru sămânţă, care transpune Directiva Consiliului 2002/56/CE privind
comercializarea cartofului pentru sămânţă, se stabilesc anumite derogări legate
de conservarea in situ şi utilizarea durabilă a resurselor genetice
vegetale prin cultivarea şi comercializarea acestora.
Având în vedere asigurarea conservării in situ şi
a utilizării durabile a resurselor genetice vegetale, populaţiile locale şi
soiurile adaptate natural la condiţiile locale şi regionale şi ameninţate de
eroziunea genetică (soiuri de conservare) trebuie cultivate şi
comercializate chiar şi în cazul în care acestea nu îndeplinesc cerinţele
generale privind acceptarea soiurilor şi comercializarea seminţelor şi a
cartofului pentru sămânţă. Pentru a atinge acest obiectiv este necesar să se
prevadă derogări în ceea ce priveşte acceptarea soiurilor de conservare, pentru
includerea acestora în cataloagele naţionale ale soiurilor din specii de plante
agricole, precum şi pentru producerea şi comercializarea seminţelor şi a
cartofului pentru sămânţă din aceste soiuri.
Ţinând seama de producerea şi comercializarea
seminţelor şi a cartofului pentru sămânţă din soiuri de conservare, trebuie
prevăzută o derogare de la certificarea oficială.
Având în vedere garantarea desfăşurării comercializării
seminţelor şi a cartofului pentru sămânţă în contextul conservării resurselor
genetice vegetale, trebuie prevăzute restricţii, mai ales în ceea ce priveşte
regiunea de origine. In vederea contribuirii la conservarea in situ şi
la dezvoltarea durabilă a soiurilor respective, România trebuie să dispună de
posibilitatea de a aproba regiuni suplimentare.
Luând în considerare faptul că trebuie stabilite
cantităţi maxime pentru comercializarea fiecărui soi de conservare şi o
cantitate totală pentru ansamblul de soiuri de conservare din cadrul unei
singure specii, pentru a garanta respectarea acestor cantităţi, autoritatea
oficială din România trebuie să ceară producătorilor să notifice cantităţile de
soiuri de conservare pe care intenţionează să le producă şi, pe de altă parte,
trebuie să repartizeze cantităţi producătorilor.
Având în vedere faptul că trebuie garantată
trasabilitatea seminţelor şi a cartofului pentru sămânţă prin intermediul unor
cerinţe corespunzătoare privind sigilarea şi etichetarea,
ţinând seama de faptul că trebuie garantată aplicarea
corectă a normelor prevăzute de prezentul ordin, trebuie monitorizate culturile
de seminţe, trebuie testate seminţele şi trebuie efectuat postcontrolul
oficial. Cantităţile de seminţe din soiuri de conservare introduse pe piaţă
trebuie raportate de către furnizori la autoritatea oficială din România şi de
către autoritatea oficială din România la Comisie,
având în vedere Referatul nr. 118.163 al Serviciului de
selecţie vegetală şi calitatea seminţelor,
în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 8/2009
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale,
ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale emite următorul ordin:
CAPITOLUL I
Obiect şi definiţii
Obiect
Art. 1. - (1) In ceea ce priveşte speciile de plante
agricole care intră sub incidenţa Ordinului ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 pentru aprobarea Regulilor şi
normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul,
certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de cereale, cu modificările
şi completările ulterioare, care transpune Directiva 66/402/CEE a Consiliului
din 14 iunie 1966 privind comercializarea seminţelor de cereale, Ordinului
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.263/2005 pentru
aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea
seminţelor de plante furajere, cu modificările şi completările ulterioare, care
transpune Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind
comercializarea seminţelor de plante furajere, Ordinului ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.265/2005 pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării,
controlul, certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de sfeclă de
zahăr şi sfeclă furajeră, care transpune Directiva 2002/54/CE a Consiliului din
13 iunie 2002 privind comercializarea seminţelor de sfeclă, Ordinului
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.266/2005 pentru
aprobarea Regulilor şi a normelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, certificarea calităţii şi comercializarea cartofului pentru
sămânţă, care transpune Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002
privind comercializarea cartofilor de sămânţă, şi a Ordinului ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării,
controlul, certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de plante
oleaginoase şi textile, care transpune Directiva 2002/57/CE, prezentul ordin
stabileşte anumite derogări legate de conservarea in situ şi utilizarea
durabilă a resurselor genetice vegetale prin cultivarea şi comercializarea
acestora:
a) pentru a fi acceptate în vederea includerii în
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, în
conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.348/2005 pentru aprobarea Regulilor privind testarea şi
înregistrarea soiurilor de plante agricole, cu modificările şi completările
ulterioare, a populaţiilor locale şi a soiurilor ameninţate de eroziunea
genetică, adaptate natural la condiţiile locale şi regionale, care transpune
Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al
soiurilor de plante agricole;
b) în vederea comercializării seminţelor şi cartofului
pentru sămânţă din populaţii locale şi soiuri.
(2) Dacă nu se prevede altfel în prezentul ordin, se
aplică prevederile ordinelor ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.262/2005, cu modificările şi completările ulterioare, 1.263/2005,
cu modificările şi completările ulterioare, 1.264/2005,1.265/2002, 1.266/2005
şi 1348/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Definiţii
Art. 2. - (1) In cuprinsul prezentului ordin, termenii
folosiţi se definesc astfel:
a) conservarea in situ înseamnă conservarea
materialului genetic în mediul său natural şi, în cazul speciilor de plante
cultivate, în mediul agricol în care şi-au dezvoltat caracterele distinctive;
b) eroziune genetică înseamnă pierderea
diversităţii genetice între şi în cadrul populaţiilor sau soiurilor din aceeaşi
specie, de-a lungul timpului, sau reducerea bazei genetice a unei specii
datorită intervenţiei umane sau schimbărilor de mediu;
c) populaţie locală înseamnă un ansamblu de
populaţii sau clone ale unei specii de plante care s-a adaptat natural la
condiţiile de mediu ale regiunii în care s-a dezvoltat;
d) sămânţă înseamnă sămânţa şi cartoful pentru
sămânţă, cu excepţia cazurilor în care cartoful pentru sămânţă este exclus în
mod expres.
(2) In contextul prezentului ordin, măsurile
oficiale înseamnă măsuri luate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale prin autorităţile responsabile:
(i) Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea
Soiurilor, organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu Legea nr. 266/2002 privind
producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea
seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de
plante;
(ii) autoritatea oficială naţională centrală responsabilă
privind calitatea seminţelor, stabilită prin Legea nr. 266/2002 - Inspecţia
Naţională pentru Calitatea Seminţelor (INCS);
(iii) autorităţile oficiale responsabile stabilite la
nivel teritorial, în subordinea autorităţii oficiale centrale - inspectoratele
teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor (ITCSMS) şi
Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor
(LCCSMS);
(iv) autorităţile responsabile în domeniul resurselor
genetice vegetale sau organizaţiile recunoscute în acest sens de către
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
CAPITOLUL II
Acceptarea varietăţilor de conservare
Acceptarea soiurilor de conservare
Art. 3. - Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor poate accepta în Catalogul oficial al soiurilor de
plante de cultură din România populaţiile locale şi soiurile menţionate la art.
1 alin. (1) lit. a), cu condiţia respectării cerinţelor stabilite la art. 4 şi
5. Astfel de populaţii locale sau soiuri trebuie menţionate în catalogul comun
de plante agricole ca soiuri de conservare.
Cerinţe fundamentale
Art. 4. - (1) Pentru a fi acceptată/acceptat ca soi de
conservare, populaţia locală sau soiul menţionat la art. 1 alin. (1) lit. a)
trebuie să prezinte un interes pentru conservarea resurselor genetice vegetale.
(2) Prin derogare de la art. 7 alin. (2) din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.348/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor poate adopta pentru unele specii, prin ordin, propriile
prevederi privind distinctivitatea, stabilitatea şi uniformitatea soiurilor de
conservare. In asemenea cazuri, Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor se asigură că pentru distinctivitate şi stabilitate se
aplică cel puţin caracteristicile menţionate în:
a) chestionarele tehnice împreună cu protocoalele de
testare ale Oficiului Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO), enumerate în
anexa nr. 5 la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.348/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care se
aplică speciilor respective; sau în
b) chestionarele tehnice prevăzute în ghidurile Uniunii
Internaţionale pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV), enumerate în
anexa nr. 6 la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.348/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care se
aplică speciilor respective.
In ceea ce priveşte evaluarea uniformităţii, se aplică
prevederile Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.348/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
care transpune prevederile Directivei 2003/90/CE a Comisiei din 6 octombrie
2003 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a articolului 7 din
Directiva 2002/53/CE a Consiliului în ceea ce priveşte caracteristicile minime
de analizat şi condiţiile minime de verificare a anumitor soiuri de specii de
plante agricole.
Cu toate acestea, în cazul în care nivelul
uniformităţii este stabilit pe baza plantelor netipice, se aplică o populaţie
standard de 10% şi o probabilitate de acceptare de cel puţin 90%.
Cerinţe procedurale
Art. 5. - Prin derogare de la art. 7 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.348/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu este cerută nicio
examinare oficială dacă următoarele informaţii sunt suficiente pentru luarea
unei decizii referitoare la admiterea soiurilor de conservare:
a) descrierea soiului de conservare şi denumirea
acestuia;
b) rezultatele testelor neoficiale;
c) cunoştinţele dobândite din experienţa practică în
timpul cultivării, reproducerii şi utilizării, aşa cum au fost notificate de
către solicitantul din România;
d) alte informaţii din partea autorităţilor
responsabile în domeniul resurselor genetice vegetale sau din partea
organizaţiilor recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Excluderea de la acceptare
Art. 6. - Un soi de conservare nu poate fi acceptat în
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură în cazul în care:
a) acest soi este deja înscris în catalogul comun al soiurilor
de plante agricole ca soi, altul decât soiul de conservare, sau în cazul în
care a fost radiat din catalogul comun în ultimii 2 ani ori dacă beneficiază de
mai puţin de 2 ani din intervalul acordat în conformitate cu art. 15 din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.348/2005, cu modificările şi completările ulterioare; sau
b) este protejat de un drept comunitar privind
soiurile de plante în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.
2.100/1994 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de
protecţie comunitară a soiurilor de plante ori de un drept naţional privind
protecţia juridică a soiurilor de plante sau în cazul în care se află în curs o
cerere pentru obţinerea acestui drept.
Denumirea
Art. 7. - (1) In ceea ce priveşte denumirile soiurilor
de conservare cunoscute înainte de 25 mai 2000, Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor poate permite derogări de la Regulamentul
(CE) nr. 930/2000 al Comisiei din 4 mai 2000 privind stabilirea regulilor de
aplicare legate de eligibilitatea denumirilor soiurilor de plante agricole şi
specii de legume, cu excepţia cazului în care asemenea derogări ar încălca
drepturile anterioare ale unei terţe părţi care este protejată în conformitate
cu art. 2 din respectivul regulament.
(2) Prin derogare de la art. 9 alin. (2) din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.348/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor poate accepta mai mult de o denumire pentru un soi, în
cazul în care este vorba despre denumiri tradiţionale.
Regiunea de origine
Art. 8. - (1) In cazul în care Institutul de Stat
pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor acceptă un soi de conservare,
identifică regiunea sau regiunile în care se cultivă soiul în mod tradiţional
şi în care acesta s-a adaptat în mod natural, denumită în continuare regiune
de origine. In stabilirea regiunii de origine pentru un anumit soi se va
ţine cont de informaţiile furnizate de către autorităţile responsabile în
domeniul resurselor genetice vegetale sau de organizaţiile recunoscute în acest
sens de către Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. In cazul
în care regiunea de origine se situează pe teritoriul României şi al altor
state membre, aceasta trebuie identificată de către Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor, de comun acord cu toate statele membre în
cauză.
(2) Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea
Soiurilor sau autorităţile din statele membre care procedează la identificarea
regiunii de origine trebuie să notifice Comisiei regiunea identificată.
Menţinerea
Art. 9. - Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor şi autoritatea oficială se asigură că menţinerea unui
soi de conservare trebuie efectuată în regiunea de origine.
CAPITOLUL III
Producerea de seminţe şi comercializarea
Producerea de seminţe şi comercializarea
Art. 10. - (1) Prin derogare de la cerinţele de
certificare stabilite la art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.263/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.262/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.265/2005, art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.266/2005 şi la art. 3 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.264/2005, seminţele unui soi de conservare pot fi introduse pe piaţă în cazul
în care acestea respectă dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4).
(2) Seminţele trebuie să îşi aibă originea în seminţe
produse în conformitate cu practici bine definite pentru menţinerea soiului,
stabilite de menţinătorul soiului împreună cu Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor.
(3) Seminţele, cu excepţia seminţelor de Oryza
sativa, trebuie să îndeplinească cerinţele de certificare a seminţelor
certificate prevăzute în ordinele ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.262/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
nr. 1.263/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nr. 1.264/2005, nr.
1.265/2005 şi nr.'l .266/2005, cu excepţia cerinţelor privind puritatea
varietală minimă şi a cerinţelor privind examinarea oficială sau examinarea sub
supraveghere oficială. Seminţele de Oryza sativa trebuie să
îndeplinească cerinţele de certificare privind seminţele certificate, a doua
generaţie, prevăzute în Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.262/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
cu excepţia cerinţelor referitoare la puritatea varietală minimă şi a
cerinţelor privind examinarea oficială sau examinarea sub supraveghere
oficială. Seminţele trebuie să aibă o puritate varietală suficientă.
(4) In ceea ce priveşte cartoful pentru sămânţă,
autoritatea oficială din România poate prevedea să nu se aplice prevederile
art. 10 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale
nr. 1.266/2005, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la
calibru.
Regiunea de producere a seminţelor
Art. 11. - (1) România se asigură ca sămânţa
unui soi de conservare să poată fi produsă numai în regiunea de origine. In
cazul în care condiţiile privind certificarea prevăzute la art. 10 alin. (3) nu
pot fi respectate în regiunea respectivă, datorită unei probleme de mediu
specifice, autoritatea oficială din România şi Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor pot aproba regiuni suplimentare pentru
producerea seminţelor, ţinând seama de informaţiile furnizate de către
autorităţile responsabile cu resursele genetice vegetale sau de către
organizaţiile recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Cu toate acestea, seminţele produse în
regiunile suplimentare pot fi utilizate exclusiv în regiunile de origine.
(2) Autoritatea oficială din România notifică Comisiei
şi celorlalte state membre regiunile suplimentare pe care intenţionează să le
aprobe în vederea producerii de seminţe, în conformitate cu alin. (1). Comisia
şi celelalte state membre pot, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data
primirii acestor notificări, să ceară ca notificarea să fie supusă Comitetului
permanent pentru seminţe şi material de înmulţire pentru agricultură,
horticultura şi silvicultură. O decizie trebuie luată în conformitate cu art.
22 alin. (4) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.262/2005, cu modificările şi completările ulterioare, art. 22
alin. (3) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale
nr. 1.263/2005, cu modificările şi completările ulterioare, art. 4 alin. (6),
art. 20 alin. (2) şi art. 21 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.348/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
art. 30 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.265/2005, art. 10 alin. (1) şi art. 27 alin. (1) lit.
b) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.266/2005 şi art. 27 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.264/2005, după caz, pentru a stabili,
dacă este necesar, restricţiile sau condiţiile pentru desemnarea acestor
regiuni. în cazul în care nici Comisia, nici celelalte state membre nu
efectuează o solicitare în temeiul celui de-al doilea paragraf, România poate
aproba regiunile suplimentare în vederea producerii seminţelor, conform
notificării.
Testarea seminţelor
Art. 12. - (1) Autoritatea oficială se asigură
că testele sunt efectuate pentru a verifica faptul că sămânţa soiurilor de
conservare îndeplineşte cerinţele de certificare prevăzute la art. 10 alin.
(3). Testele trebuie să se efectueze în conformitate cu metodele internaţionale
actuale sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu
orice metode corespunzătoare.
(2) In ceea ce priveşte testele menţionate la alin.
(1), autoritatea oficială se asigură că esantioanele sunt prelevate din loturi
omogene, aplicându-se normele privind greutatea lotului şi greutatea
eşantionului prevăzute la art. 7 alin. (2) din Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.262/2005, cu modificările
şi completările ulterioare, art. 7 alin. (2) din Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.263/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 9 alin. (2) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.265/2005 şi art. 9 alin. (2) din Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.264/2005.
Condiţii pentru comercializare
Art. 13. - (1) Autoritatea oficială din România
se asigură că sămânţa unui soi de conservare poate fi comercializată numai în
următoarele condiţii:
a) a fost produsă în regiunea de origine a acestuia
sau într-o regiune stabilită conform art. 11;
b) comercializarea se efectuează în regiunea de
origine a acestuia.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1) lit. b),
autoritatea oficială din România şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
înregistrarea Soiurilor pot să aprobe regiuni suplimentare pe teritoriul său
pentru comercializarea seminţei dintr-un soi de conservare, cu condiţia ca
regiunile respective să fie comparabile cu regiunea de origine în ceea ce
priveşte habitatele naturale şi seminaturale ale acestui soi. In cazul în care
autoritatea oficială din România şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor pot aproba astfel de regiuni suplimentare, trebuie să
se asigure că volumul de sămânţă necesar pentru producerea cel puţin a
cantităţii de sămânţă menţionate la art. 14 este rezervat în scopul conservării
soiului în regiunea sa de origine. Autoritatea oficială din România informează
Comisia şi celelalte state membre cu privire la aprobarea acestor regiuni
suplimentare.
(3) In cazul în care autoritatea oficială din România
şi Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor au aprobat
regiuni suplimentare pentru producerea de sămânţă, în conformitate cu art. 11,
derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică.
Restricţii cantitative
Art. 14. -Autoritatea oficială se asigură că pentru
fiecare soi de conservare, cantitatea de sămânţă comercializată nu poate depăşi
0,5 % din cantitatea de sămânţă a aceleiaşi specii utilizată în România pe
durata unui sezon de cultivare sau cantitatea necesară pentru a semăna 100 ha,
indiferent care dintre aceste cantităţi este mai mare. Pentru speciile Pisum
sativum, Triticum spp., Hordeum vulgare, Zea mays, Solanum tuberosum,
Brassica napus şi Helianthus annuus, cantitatea nu poate depăşi 0,3
% sau cantitatea necesară pentru a semăna 100 ha, indiferent care dintre aceste
cantităţi este mai mare. Cu toate acestea, cantitatea totală de sămânţă din
soiurile de conservare comercializată în România nu poate să depăşească 10 %
din cantitatea de sămânţă a speciei respective utilizată anual pe întreg
teritoriul. Dacă acest procentaj corespunde unei cantităţi inferioare celei
necesare pentru a semăna 100 ha, cantitatea maximă de sămânţă din specia
respectivă utilizată anual în România poate fi mărită, astfel încât să se
ajungă la cantitatea necesară pentru a semăna 100 ha.
Aplicarea restricţiilor cantitative
Art. 15. - (1) Autoritatea oficială din România se
asigură că producătorii notifică, înaintea începerii fiecărui sezon de
producţie, datele privind suprafaţa şi locaţia parcelei destinate producerii de
sămânţă.
(2) In cazul în care, pe baza notificărilor menţionate
la alin. (1), cantităţile stabilite la art. 14 sunt susceptibile de a fi
depăşite, autoritatea oficială repartizează fiecărui producător în cauză
cantitatea pe care ar putea să o comercializeze în respectivul sezon de
producţie.
Controlul culturilor semincere
Art. 16. -Autoritatea oficială se asigură, prin
controale oficiale, că culturile semincere ale unui soi de conservare respectă
prevederile prezentului ordin, acordând o atenţie deosebită soiului, locaţiilor
de producere a seminţei şi cantităţilor.
Inchiderea ambalajelor
Art. 17. - (1) Autoritatea oficială se asigură că
sămânţa din soiurile de conservare poate fi comercializată numai în ambalaje
închise şi sigilate.
(2) Ambalajele cu sămânţă trebuie să fie sigilate de
furnizor, astfel încât să nu poată fi deschise fără deteriorarea sistemului de
sigilare sau fără să se lase urme de deteriorare pe eticheta furnizorului ori
pe ambalaj.
(3) In vederea asigurării sigilării în conformitate cu
alin. (2), sistemul de sigilare cuprinde cel puţin eticheta furnizorului sau
aplicarea unui sigiliu.
Etichetarea
Art. 18. -Autoritatea oficială se asigură că ambalajele
cu seminţe din soiurile de conservare poartă o etichetă a furnizorului sau o
menţiune imprimată ori marcată, care cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a) menţiunea „Reguli şi norme CE";
b) numele şi adresa furnizorului responsabil pentru
aplicarea etichetelor sau marca sa de identificare;
c) anul sigilării, exprimat prin menţiunea
„sigilat..." (anul), sau, cu excepţia cartofului pentru sămânţă, anul
ultimei eşantionări în vederea efectuării ultimei analize de germinaţie,
exprimat prin menţiunea „eşantionat..." (anul);
d) specia;
e) denumirea soiului de conservare;
f) menţiunea „soi de conservare";
g) regiunea de origine;
h) în cazul în care regiunea de producere a seminţei
este diferită de regiunea de origine se indică regiunea de producere a seminţei;
i) numărul de referinţă al lotului, dat de furnizorul
responsabil cu aplicarea etichetelor;
j) greutatea netă sau brută declarată ori, cu excepţia
cartofului pentru sămânţă, numărul declarat de seminţe;
k) în cazul în care se indică greutatea şi utilizarea
pesticidelor granulate, a substanţelor de drajare sau a altor aditivi solizi,
se indică şi tipul aditivului, precum şi raportul aproximativ dintre greutatea
seminţelor pure şi greutatea totală, cu excepţia cartofului pentru sămânţă.
Postcontrolul oficial
Art. 19. -Autoritatea oficială din România se asigură
că sămânţa din soiurile de conservare este supusă unui postcontrol oficial,
prin sondaj, pentru a verifica identitatea şi puritatea varietală.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii generale şi finale
Raportări
Art. 20. -Autoritatea oficială din România se asigură
că furnizorii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional notifică,
pentru fiecare sezon de producţie, cantitatea de seminţe din fiecare soi de
conservare introdus pe piaţă.
La cerere, autoritatea oficială raportează Comisiei şi
celorlalte state membre cantităţile de sămânţă din fiecare soi de conservare
introdus pe piaţă pe teritoriul României.
Notificarea organizaţiilor recunoscute în domeniul
resurselor genetice vegetale
Art. 21. -Autoritatea oficială din România notifică
Comisiei organizaţiile recunoscute, menţionate la art. 5 lit. d), art. 8 alin.
(1) şi art. 11 alin. (1).
Evaluarea
Art. 22. - Până la data de 31 decembrie 2011, Comisia
evaluează aplicarea art. 4, art. 13 alin. (2), art. 14 şi art. 15.
Transpunerea
Art. 23. - Autoritatea oficială din România transpune
prevederile Directivei 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a
anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale şi a varietăţilor agricole
adaptate natural la condiţiile locale şi regionale şi ameninţate de eroziunea
genetică şi pentru comercializarea seminţelor şi cartofilor de sămânţă ale
acestor soiuri locale şi varietăţi, până cel târziu la data de 30 iunie 2009.
Autoritatea oficială comunică Comisiei textul ordinului, precum şi un tabel de
corespondenţă între prevederile ordinului şi această directivă.
Destinatari
Art. 24. - Prezentul ordin se adresează Institutului de
Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor, autorităţii oficiale Inspecţia
Naţională pentru Calitatea Seminţelor din cadrul Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Laboratorului Central pentru Calitatea
Seminţelor şi a Materialului Săditor, inspectoratelor teritoriale pentru
calitatea seminţelor şi a materialului săditor, autorităţilor responsabile în
domeniul resurselor genetice vegetale sau organizaţiile recunoscute în acest
sens de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum
şi persoanelor fizice şi juridice autorizate pentru producerea, prelucrarea şi
comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, care vor aplica
prevederile prezentului ordin.
Intrarea în vigoare
Art. 25. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 30 iunie 2009.
Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale,
Ilie Sârbu