ORDIN Nr. 153
din 27 iunie 2006
pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviara)
ACT EMIS DE:
AUTORITATEA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 622 din 19 iulie 2006
Văzând Referatul de aprobare nr. 24.277 din 19 iunie
2006, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma
sanitară veterinară privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviară),
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
312/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie,
supraveghere şi combatere a bolii de Newcastle, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 628 din 5 octombrie 2001.
Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva
Consiliului 1992/66/CEE care introduce măsuri comunitare de control al bolii de
Newcastle, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 260 din 5 septembrie 1992, p.
1, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) 806/2003, care
adaptează la Decizia 1999/468/EC prevederile referitoare la comitetele care
asistă Comisia în exerciţiul puterilor sale de implementare stabilite în
instrumentele Consiliului care au fost adoptate în conformitate cu procedura
consultativă (majoritate calificată), publicat în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 122 din 16 mai 2003, p. 1.
Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare
la 10 zile de la publicare.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Avram
ANEXĂ*)
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ
PRIVIND CONTROLUL BOLII DE NEWCASTLE (PSEUDOPESTA
AVIARĂ)
Art. 1 - (1) Fără a
aduce atingere prevederilor care guvernează comerţul intracomunitar, prezenta
normă sanitară veterinară defineşte măsurile de control care se aplică în cazul
apariţiei unui focar al bolii de Newcastle la:
a) păsări domestice;
b) porumbei voiajori;
c) alte păsări ţinute în captivitate.
(2) Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică
atunci când boala de Newcastle a fost diagnosticată la păsările sălbatice care
trăiesc în libertate. Totuşi, în acest caz, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia
Europeană despre orice măsuri a întreprins.
Art. 2 - (1) In scopul
prezentei norme sanitare veterinare se aplică, după caz, definiţiile prevăzute
la art. 2 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a
animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii
Europene şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie, aprobată
prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 474/2001,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 90/539/CEE.
(2) De asemenea se aplică următoarele definiţii:
a) păsări infectate înseamnă orice păsări;
(i) la care s-a confirmat oficial diagnosticul de boală
de Newcastle pe baza unui
control efectuat de un laborator aprobat;
(ii) în cazul focarelor secundare sau ulterioare în care
sunt prezente semnele
clinice sau leziunile post-mortem constante ale bolii de
Newcastle;
b) păsări suspecte de a fi infectate înseamnă orice
pasăre care prezintă astfel de semne clinice sau leziuni post-mortem ce pot
face să fie suspectată prezenţa bolii de Newcastle;
c) păsări suspecte de a îi contaminate înseamnă orice
pasăre care se poate să fi fost expusă direct sau indirect la contactul cu
virusul bolii de Newcastle;
d) deşeuri alimentare înseamnă deşeuri provenite de la
bucătării, restaurante sau, când este cazul, de la industrii care utilizează
carne;
e) autoritate competentă înseamnă autoritatea
competentă în sensul art. 2 alin. (6) al Normei sanitare veterinare privind
controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele
membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală,
aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce
transpune în legislaţia naţională Directiva 90/425/CEE;
f) medic veterinar oficial înseamnă medicul
veterinar desemnat de autoritatea competentă;
g) porumbel voiajor înseamnă orice porumbel
transportat sau destinat transportării de la volieră pentru a fi eliberat şi a
zbura liber înapoi la volieră sau la oricare altă destinaţie;
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
h) volieră înseamnă orice unitate funcţională care este
utilizată pentru ţinerea sau creşterea porumbeilor voiajori.
Art. 3 - Orice suspiciune a prezenţei bolii de
Newcastle trebuie să fie notificată imediat autorităţii competente.
Art. 4 - (1) Atunci când păsările dintr-o exploataţie
sunt suspecte de a fi infectate sau contaminate cu boala de Newcastle,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se
asigură că medicul veterinar oficial activează toate aranjamentele necesare
investigaţiei oficiale pentru a confirma sau exclude prezenţa bolii şi, în
special, că prelevează sau a prelevat probele necesare pentru examenul de
laborator.
(2) Imediat ce suspiciunea de boală este notificată, autoritatea competentă pune exploataţia sub
supraveghere oficială şi solicită în special ca:
a) să fie ţinute evidenţe ale tuturor categoriilor de
păsări din exploataţie, în privinţa fiecărei categorii, numărul de păsări care
au murit, care prezintă semne clinice şi care nu prezintă semne clinice.
Evidenţa trebuie să fie actualizată pentru a include păsările care au ieşit din
ouă şi cele care au murit în perioada în care există suspiciunea. Datele şi
evidenţele trebuie să fie păstrate actuale şi să fie elaborate la cerere, şi
pot fi controlate la fiecare vizită;
b) toate păsările din exploataţie sunt ţinute în spaţiile
de cazare sau în alte spaţii unde pot fi izolate fără a avea contact cu alte
păsări;
c) nici o pasăre să nu intre sau să părăsească
exploataţia;
d) toate mişcările de persoane, alte animale sau
vehicule către sau din exploataţie, de carne sau carcase de pasăre, sau de
hrană pentru animale, unelte, deşeuri, gunoi de grajd, gunoi sau orice este
probabil să transmită boala de Newcastle trebuie să fie suspuse autorizării de
către autoritatea competentă.
e) nici un ou să nu părăsească exploataţia, cu excepţia
celor care sunt trimise direct către o întreprindere aprobată pentru fabricarea
şi/sau prelucrarea produselor din ouă conform art. 6 alin (1) al Normei
sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi igienă pentru producerea
şi comercializarea produselor din ouă, aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
89/437/CEE, şi transportate cu o autorizare care a fost acordată de către
autoritatea veterinară competentă. O astfel de autorizare trebuie să
îndeplinească cerinţele stabilite în anexa nr.1 la prezenta normă sanitară
veterinară;
f) să fie instalate mijloace corespunzătoare de
dezinfecţie la intrările şi ieşirile exploataţiei şi ale clădirilor care
adăpostesc păsări;
g) să fie efectuată o anchetă epidemiologică în
conformitate cu art. 7.
(3) Până la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale
prevăzute la alin. (2), proprietarul sau deţinătorul oricăror păsări la care
este suspicionată boala trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura
conformitatea cu alin, (2), cu excepţia lit. g) al acestuia.
(4) Autoritatea competentă poate aplica oricare din
măsurile prevăzute la alin. (2) altor exploataţii dacă localizarea, organizarea
sau contactul acestora cu exploataţia în care este suspicionată boala,
constituie motive pentru a suspecta o posibilă contaminare.
(5) Măsurile la care s-a făcut referire la alin. (1)
şi (2) nu trebuie să fie retrase până când suspiciunea de boală de Newcastle nu
a fost exclusă de către medicul veterinar oficial.
Art. 5 - (1) Odată ce prezenţa
bolii de Newcastle a fost confirmată oficial într-o exploataţie, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor solicită,
suplimentar măsurilor prevăzute la art. 4 alin. (2), să fie întreprinse
următoarele măsuri:
a) toate păsările din exploataţie se ucid pe loc fără
întârziere. Păsările care au murit sau au fost ucise, precum şi toate ouăle
sunt distruse. Aceste operaţiuni se efectuează astfel încât să reducă la minim
riscul răspândirii bolii;
b) orice material sau deşeu,
cum ar fi: furajele, aşternutul sau gunoiul de grajd susceptibil de a fi
contaminat, este distrus sau tratat în mod corespunzător. Acest tratament, efectuat în conformitate cu
instrucţiunile medicului veterinar oficial, trebuie să asigure distrugerea virusului bolii de Newcastle;
c) atunci când păsările domestice dintr-o exploataţie
au fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, carnea
provenită de la aceste păsări este, oriunde este posibil, identificată şi
distrusă;
d) ouăle de incubaţie livrate sau transferate din
exploataţie în cursul perioadei probabile de incubaţie sunt identificate şi
distruse; puii care au ieşit deja din aceste ouă sunt plasaţi sub supraveghere
oficială, iar ouăle de consum, ouate în timpul perioadei probabile de incubaţie
a bolii, care au fost transferate din exploataţie sunt, oriunde este posibil,
identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost anterior dezinfectate
în mod corespunzător;
e) după efectuarea operaţiunilor prezentate la lit. a)
şi b), spaţiile folosite pentru cazarea păsărilor, împrejurimile lor,
vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil să fie
contaminate sunt curăţate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile art.
11;
f) nici o pasăre nu este
reintrodusă în exploataţie decât după cel puţin 21 de zile de la terminarea
acţiunilor prevăzute la lit. e);
g) este efectuată o anchetă epidemiologică în
conformitate cu art. 7.
(2) Autoritatea competentă poate extinde măsurile
prevăzute la alin. (1) la alte exploataţii învecinate dacă localizarea,
configuraţia lor sau contactul cu exploataţia în care boala a fost confirmată
oferă suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare.
(3) Atunci când într-un efectiv de păsări care nu
prezintă semne clinice ale bolii de Newcastle a fost izolată o tulpină a
virusului acestei boli cu un indice de patogenitate pe cale intracerebrală
cuprins între 0,7 şi 1,2 şi s-a demonstrat de către laboratorul comunitar de
referinţă la care se referă art. 15, că virusul izolat derivă dintr-un vaccin
viu atenuat împotriva bolii de Newcastle, autoritatea competentă poate acorda o
derogare de la cerinţele alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi f), cu condiţia
ca exploataţia respectivă să fie supusă supravegherii oficiale timp de 30 de
zile, şi solicită în special ca:
(i) să fie aplicate dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit.
a), b), d), e) şi f);
(ii) nici o pasăre să nu iasă din exploataţie, cu
excepţia celor transportate direct la abatorul desemnat
de autoritatea competentă.
(4) Autoritatea competentă responsabilă de acest
abator trebuie să fie informată despre intenţia expedierii păsărilor pentru
sacrificare şi imediat ce păsările au sosit în abator ele vor fi ţinute şi
sacrificate separat de celelalte păsări.
(5) Carnea proaspătă provenită de la păsările la care
s-a făcut referire în alin, (3) al prezentului art. trebuie să poarte marca de
sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind
condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul României cu statele
membre ale Uniunii Europene şi importul din ţari terţe de carne proaspătă de
pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor nr. 391/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 09 octombrie 2002, ce
transpune în legislaţia naţională Directiva 91/494/CEE.
Art. 6 - In cazul în care exploataţiile sunt
constituite din două sau mai multe efective separate, autoritatea competentă,
în conformitate cu condiţiile stabilite de Comisia Europeană, poate acorda o
derogare de la cerinţele art. 5 alin. (1). Această derogare se acordă numai
pentru efectivele sănătoase din exploataţia infectată, cu condiţia ca medicul
veterinar oficial să confirme că operaţiunile sunt astfel efectuate în
exploataţie, încât efectivele sunt complet separate în ceea ce priveşte
cazarea, creşterea şi hrănirea, astfel încât virusul să nu poată difuza de la
un efectiv la altul.
Art. 7 - (1) Ancheta epidemiologică trebuie să aibă în
vedere:
(i) durata de timp în care
boala de Newcastle poate să fi existat în exploataţie sau volieră;
(ii) originea posibilă a bolii de Newcastle în exploataţie
sau în volieră şi identificarea altor exploataţii sau voliere în care există păsări domestice,
porumbei sau alte păsări
ţinute în captivitate, care s-ar putea infecta din aceeaşi sursă;
(iii) mişcarea persoanelor, păsărilor domestice, porumbeilor
sau a altor păsări ţinute în captivitate
sau a altor animale, a vehiculelor, ouălor, cărnii şi carcaselor şi a oricăror unelte sau materiale care este
posibil să fi transportat virusul bolii de Newcastle către sau din exploataţia sau volieră în cauză.
(2) Pentru a asigura coordonarea tuturor măsurilor
necesare pentru a asigura eradicarea bolii de Newcastle cât mai repede posibil
şi în scopul efectuării anchetei epidemiologice, trebuie să se înfiinţeze o
unitate de criză.
Art. 8 - (1) Atunci când medicul veterinar oficial are
motive să suspecteze că păsările domestice din orice exploataţie ar putea fi
contaminate ca rezultat al mişcărilor de persoane, animale, vehicule sau în
orice alt mod, acea exploataţie trebuie să fie plasată sub control oficial în conformitate
cu prevederile alin. (2).
(2) Scopul controlului oficial este de a detecta
imediat orice suspiciune de boală de Newcastle, de a face recensământul
păsărilor şi de a monitoriza mişcările lor şi, dacă este necesar, de a lua
măsurile prevăzute la alin. (3).
(3) Atunci când o exploataţie este supusă controlului
oficial în condiţiile alin. (1) şi (2), autoritatea competentă interzice orice
transfer de păsări din exploataţie cu excepţia transportului direct spre un
abator sub supervizare oficială, în scopul tăierii imediate. Înaintea acordării
unei astfel de autorizaţii, medicul veterinar oficial efectuează un examen
clinic al tuturor păsărilor pentru a exclude prezenţa în exploataţie a bolii de
Newcastle. Restricţiile de transfer la care se face referire în acest art.
trebuie să fie impuse pentru o perioadă de 21 de zile de la ultima dată a
posibilei contaminări; totuşi aceste restricţii trebuie să se aplice pentru o
perioadă de cel puţin 7 zile.
(4) Atunci când se consideră că este posibil, autoritatea
competentă poate limita măsurile prevăzute în acest articol la o parte a
exploataţiei şi la păsările din aceasta, cu condiţia ca păsările să fi fost
cazate, crescute şi furajate complet separat, de către personal separat.
(5) Atunci când medicul veterinar oficial are motive să
suspecteze că porumbeii voiajori sau orice volieră de porumbei este contaminată
cu virusul bolii de Newcastle, trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare
pentru punerea sub restricţie a volierei, inclusiv interzicerea tuturor mişcărilor
porumbeilor voiajori în afara volierei pentru o perioadă de 21 de zile.
Art. 9 - (1) Odată ce diagnosticul de boală de
Newcastle a fost confirmat oficial la păsările domestice, Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor instituie în jurul
exploataţiei infectate o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 3 km, care
este inclusă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin 10 km. La
instituirea acestor zone se va ţine seama de factorii geografici, administrativi,
ecologici şi epidemiologici legaţi de boala de Newcastle şi de posibilităţile
de monitorizare.
(2) Măsurile aplicate în zona de protecţie includ:
a) identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care
deţin păsări domestice;
b) inspecţii periodice la toate exploataţiile din zonă
care deţin păsări, examinarea clinică a acestor păsări, iar dacă este necesar,
recoltarea de probe pentru examen de laborator; trebuie să se ţină o evidenţă strictă a inspecţiilor şi a
constatărilor făcute;
c) ţinerea tuturor păsărilor în spaţii de cazare sau
adăposturi unde să poată fi izolate;
d) utilizarea de mijloace de dezinfecţie
corespunzătoare la intrarea şi ieşirea din exploataţie;
e) controlul mişcării persoanelor care manipulează
păsări, carcase de pasăre şi ouă şi al vehiculelor cu care se transportă
păsările, carcasele şi ouăle în interiorul zonei; în general, transportul
păsărilor este interzis, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea
ferată;
f) interzicerea transferului de păsări şi de ouă de
incubat din exploataţia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea
competentă, astfel:
(i) pentru păsările care vor fi tăiate imediat într-un
abator, de preferinţă localizat în zona infectată, sau, dacă acest lucru nu
este posibil, într-un abator desemnat de autoritatea competentă şi situat în
afara zonei infectate; carnea păsărilor trebuie să poarte marca de sănătate
prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, ce
transpune în legislaţia naţională Directiva 91/494/CEE.
(ii) pentru puii de o zi şi puicuţele înainte de ouat,
destinate unei exploataţii aflate în zona de supraveghere, supusă unui control
sanitar veterinar, în care nu se mai găsesc alte păsări; totuşi, atunci când nu
se poate asigura transportul puilor de o zi sau a puicuţelor înainte de ouat
într-o exploataţie situată în cadrul zonei de supraveghere, se autorizează
transportul acestora către o exploataţie situată în afara zonei de
supraveghere, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Respectiva exploataţie trebuie să fie pusă sub control
oficial, în conformitate cu art. 8 alin. (2);
(iii) pentru ouăle de incubaţie destinate unei staţii
de incubaţie desemnate de autoritatea competentă; înaintea expedierii, ouăle şi
ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate.
Mişcările permise la care se referă lit. f) sunt
executate direct, sub control oficial.
Acestea sunt autorizate numai după ce medicul veterinar
oficial a efectuat o inspecţie a exploataţiei privind starea de sănătate.
Mijloacele de transport sunt curăţate şi dezinfectate înainte şi după utilizare.
g) interzicerea îndepărtării sau împrăştierii
aşternutului utilizat sau al dejecţiilor fără autorizare;
h) interzicerea târgurilor, pieţelor, expoziţiilor sau
altor forme de aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări.
(3) Măsurile aplicate în zona de protecţie se menţin
cel puţin 21 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie
preliminare în exploataţia infectată, în conformitate cu art. 11; după această
perioadă zona de protecţie este inclusă în zona de supraveghere.
(4) Măsurile aplicate în zona de supraveghere includ :
a) identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care
deţin păsări domestice;
b) controlul mişcărilor păsărilor şi ouălor de incubaţie din interiorul zonei;
c) interzicerea mişcării păsărilor domestice în afara
zonei pe parcursul primelor 15 zile, cu excepţia mişcării direct către un
abator desemnat de autoritatea competentă, situat în afara zonei de
supraveghere; marca specială de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al
Normei sanitare veterinare aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva
91/494/CEE, trebuie să fie aplicată pentru această carne de pasăre.
d) interzicerea mişcării ouălor de incubat în afara
zonei de supraveghere, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie
desemnate de autoritatea competentă; înainte de expediere ouăle şi ambalajele
lor trebuie să fie dezinfectate;
e) interzicerea circulaţiei aşternutului utilizat şi
dejecţiilor în afara zonei de supraveghere;
f) interzicerea târgurilor, pieţelor, expoziţiilor
şi a altor aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări;
g) fără a încălca prevederile lit. a) şi b), se
interzice transportul păsărilor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe
calea ferată.
(5) Măsurile care se aplică în zona de supraveghere se
menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi
dezinfecţie în exploataţia infectată, în conformitate cu art. 11.
(6) Atunci când zonele sunt situate pe teritoriul
României şi a unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile competente ale
statelor implicate trebuie să coopereze pentru stabilirea zonelor descrise la
alin. (1) al prezentului articol. Totuşi, dacă este necesar, zona de protecţie
şi zona de supraveghere trebuie să fie stabilite prin procedură comunitară.
(7) Atunci când ancheta epidemiologică menţionată la
art, 7 confirmă că focarul este datorat unei infecţii pentru care nu există
dovezi de răspândire laterală a acesteia, mărimea şi durata zonelor de
protecţie şi supraveghere poate fi redusă, în conformitate cu cerinţele Uniunii
Europene.
Art. 10 - (1) Autoritatea competentă ia toate măsurile
care îi permit să urmărească mişcarea ouălor, păsărilor domestice şi a altor
păsări ţinute în captivitate;
(2) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor domestice
şi/sau al porumbeilor voiajori şi/sau al păsărilor ţinute în captivitate este
obligat să prezinte autorităţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii
cu privire la păsările domestice şi la ouăle care au intrat sau care au ieşit
din exploataţia sa, precum şi despre concursurile sau expoziţiile la care au
participat porumbeii voiajori;
(3) Persoanele fizice şi juridice implicate în
transportul sau comercializarea păsărilor domestice, ouălor, porumbeilor
voiajori sau a păsărilor ţinute în captivitate sunt obligate să prezinte
autorităţii competente informaţii cu privire la circulaţia păsărilor domestice,
ouălor, porumbeilor voiajori şi a păsărilor ţinute în captivitate, pe care
le-au transportat sau le-au comercializat, şi să furnizeze toate detaliile cu
privire la aceste informaţii.
Art. 11 - (1) Dezinfectantele care se vor utiliza şi
concentraţiile lor trebuie să fie cele aprobate de către autoritatea
competentă;
(2) Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie sunt
efectuate sub supraveghere oficială, în conformitate cu instrucţiunile
medicului veterinar oficial şi cu procedura de igienizare şi dezinfectare a
unei exploataţii infectate, aşa cum sunt prevăzute de anexa nr. 2.
Art. 12 - Recoltarea probelor şi testele de laborator
pentru detectarea prezenţei virusului bolii de Newcastle, sunt efectuate în
conformitate cu anexa nr. 3.
Art. 13 - Autoritatea competentă ia toate măsurile
necesare pentru informarea persoanelor stabilite în zona de protecţie şi
supraveghere despre restricţiile impuse şi să facă toate demersurile pentru a
asigura implementarea măsurilor în cauză.
Art. 14 - (1) Autoritatea competentă desemnează:
a) Laboratorul naţional de referinţă pentru boala de
Newcastle este Laboratorul de patologie aviară din cadrul Institutului de
Diagnostic şi Sănătate Animală (I.D.S.A.), ale cărui facilităţi şi personal
specializat trebuie să permită oricând tipizarea completă antigenică şi
biologică a virusului bolii de Newcastle, şi care confirmă rezultatele
laboratoarelor sanitare veterinare de stat judeţene şi al municipiului
Bucureşti, şi care testează reactivii utilizaţi de aceste laboratoare;
b) Institutul naţional pentru verificarea calităţii
şi valabilităţii vaccinurilor permise pentru uz profilactic în România, este
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar
(I.C.P.B.M.V), în care sunt testaţi reactivii utilizaţi de laboratoarele
judeţene şi în care vaccinurile aprobate pentru utilizare profilactică în
România, stocate pentru utilizare de urgenţă, pot fi testate din punct de
vedere al eficacităţii şi purităţii.
(2) Institutele naţionale de referinţă I.D.S.A. şi
I.C.P.B.M.V., prevăzute la anexa nr. 4, sunt responsabile pentru aplicarea şi
respectarea standardelor şi metodelor de diagnostic, pentru utilizarea
reactivilor şi testarea vaccinurilor.
(3) Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală este
responsabil pentru aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor de
diagnostic în fiecare laborator sanitar veterinar de stat judeţean şi al
municipiului Bucureşti, pentru diagnosticul bolii de Newcastle; în acest scop:
a) furnizează reactivi pentru diagnostic
laboratoarelor naţionale;
b) controlează calitatea reactivilor utilizaţi pe
teritoriul României pentru diagnostic; c} organizează periodic teste
comparative;
d) păstrează izolatele de virus al bolii de Newcastle
provenind de la cazurile confirmate pe teritoriul României;
e) asigură confirmarea rezultatelor pozitive
obţinute de laboratoarele sanitare veterinare de
stat pentru diagnostic.
(4) Laboratoarele naţionale de referinţă I.D.S.A. şi
I.C.P.B.M.V. păstrează legătura cu Laboratorul Comunitar de Referinţă la care
se face referire în art. 15.
Art. 15 - Laboratorul Comunitar de Referinţă pentru
boala de Newcastle este menţionat în anexa nr. 5.
Art. 16 - (1) Vaccinarea împotriva bolii de Newcastle
cu vaccinuri autorizate de autoritatea competentă, poate fi folosită în scop
profilactic sau pentru suplimentarea măsurilor de control luate în situaţia
apariţiei bolii;
(2) Singurele vaccinuri permise pentru utilizare în
România sunt cele care au primit autorizarea de comercializare din partea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Alte criterii pentru utilizarea vaccinurilor
împotriva bolii de Newcastle pot fi stabilite în conformitate cu cerinţele
Uniunii Europene.
Art. 17 - (1) Dacă pe teritoriul României se efectuează
vaccinarea profilactică sau de necesitate contra bolii de Newcastle,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre
aceasta.
(2) Informaţiile date în conformitate cu alin. (1)
trebuie să specifice:
a) caracteristicile şi compoziţia vaccinurilor care se
vor utiliza;
b) procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitării
şi folosirii vaccinurilor;
c) speciile şi categoriile de păsări domestice care
vor fi supuse vaccinării;
d) zonele în care vaccinarea
poate sau trebuie să fie efectuată;
e) motivele pentru care este efectuată vaccinarea.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor poate dispune instituirea unui program de vaccinare
pentru porumbeii voiajori. Atunci când este cazul trebuie să notifice acest
lucru Comisiei Europene. Fără a aduce prejudicii unui astfel de program,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
trebuie să se asigure că organizatorii concursurilor şi expoziţiilor iau toate
măsurile necesare pentru ca numai porumbeii voiajori care au fost vaccinaţi
contra bolii de Newcastle să fie admişi la concursuri şi expoziţii.
Art. 18 - (1) Atunci când boala de Newcastle este
confirmată, autoritatea competentă trebuie să fie capabilă, pentru a suplimenta
măsurile de control prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară, să
specifice zona şi perioada în care vaccinarea sistematică (de urgenţă) a
speciilor desemnate de păsări domestice este efectuată sub control oficial.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacă
aplică vaccinarea de urgenţă, trebuie să informeze Comisia Europeană şi statele
membre ale Uniunii Europene despre situaţia bolii şi programul de vaccinare de
urgenţă.
(2) In situaţia descrisă la alin. (1) se interzice
vaccinarea sau revaccinarea păsărilor domestice din exploataţia supusă restricţiilor
la care se face referire la art. 4.
(3) In situaţia descrisă la alin. (1) se aplică
următoarele măsuri:
a) speciile de păsări
receptive la virusul bolii de Newcastle: găina, curca, bibilica, fazanul,
prepeliţa, potârnichea şi porumbelul voiajor sunt vaccinate cât mai curând
posibil;
b) toate păsările domestice receptive la virusul bolii
de Newcastle, care au ieşit din ouă sau au fost transferate într-o exploataţie
aflată în zona de vaccinare, trebuie să fie sau să fi fost vaccinate;
c) pe tot parcursul operaţiunii de vaccinare
prevăzute la alin. (1) al prezentului art. toate păsările din speciile
desemnate, ţinute în exploataţiile aflate în zona de vaccinare, trebuie să
rămână în acestea, cu excepţia puilor de o zi transferaţi într-o exploataţie
aflată în zona de vaccinare unde sunt vaccinaţi, şi a păsărilor transportate
direct către un abator pentru tăiere imediată; dacă abatorul este situat în
afara zonei de vaccinare, transferul păsărilor domestice este permis numai după
ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia de sănătate a exploataţiei;
d) atunci când s-au finalizat acţiunile de vaccinare
la care se face referire la lit. a) transferurile în
afara zonei de vaccinare pot fi autorizate pentru:
(i) puii de o zi destinaţi producţiei de carne, care
pot fi transferaţi într-o exploataţie în care vor fi vaccinaţi; exploataţia în
cauză trebuie să fie ţinută sub supraveghere sanitară veterinară până când
păsările care au fost transferate sunt tăiate;
(ii) păsările domestice vaccinate cu mai mult de 21 de
zile înainte, şi destinate tăierii imediate;
(iii) ouăle de incubaţie care provin de la păsările de
reproducţie vaccinate cu cel puţin 21 de zile înainte; ouăle şi ambalajele lor
trebuie să fie dezinfectate înainte de mişcare.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (3) lit. b) şi d) se
aplică pentru o perioadă de 3 luni după încheierea activităţii de vaccinare
prevăzute la alin. (1); măsurile pot fi extinse pentru una sau mai multe
perioade suplimentare a câte 3 luni.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. 3 lit. a) şi
b), autoritatea competentă poate excepta de la vaccinarea sistematică anumite
efective care au o valoare ştiinţifică specială, cu condiţia ca autoritatea
competentă să fi luat toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia sănătăţii
acestora şi să le supună unor controale serologice periodice.
Art. 19 - (1) Atunci când porumbeii voiajori sau păsările ţinute în captivitate sunt suspecte să fie
infectate cu virusul bolii de Newcastle, medicul veterinar oficial începe
imediat procedurile oficiale de investigare pentru confirmarea sau notificarea
prezenţei bolii; el trebuie să recolteze probele corespunzătoare pentru
examenul de laborator sau să verifice dacă au fost recoltate.
(2) Cât mai curând de la notificarea suspiciunii,
autoritatea competentă pune exploataţia sau voliera de porumbei sub
supraveghere oficială şi dispune ca nici un porumbel sau nici o pasăre ţinută
în captivitate, precum şi nici un material susceptibil de a transmite boala de
Newcastle să nu iasă din exploataţia sau voliera de porumbei.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu sunt
suspendate decât atunci când suspiciunea de boală de Newcastle a fost infirmată
de către medicul veterinar oficial.
(4) Cât mai curând de la confirmarea oficială a
prezenţei bolii de Newcastle autoritatea competentă dispune:
a) aplicarea măsurilor de control şi eradicare
prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) pentru porumbeii voiajori
sau păsările ţinute în captivitate, infectate cu boala de Newcastle; sau
b) cel puţin interzicerea circulaţiei porumbeilor sau
a păsărilor ţinute în captivitate în afara volierei sau a exploataţiei pentru
cel puţin 60 de zile de la dispariţia semnelor clinice ale bolii de Newcastle;
c) cel puţin distrugerea sau tratarea oricărui material
ori deşeu susceptibil de a fi contaminat; tratarea trebuie să garanteze
distrugerea virusului bolii de Newcastle prezent şi a tuturor deşeurilor care
s-au acumulat pe parcursul perioadei de 60 de zile la care se face referire la
lit. b);
d) efectuarea unei anchete epidemiologice în
conformitate cu prevederile art. 7.
(5) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene, în măsura în care îi
este solicitat acest lucru pentru aplicarea prevederilor prezentului articol,
informaţii cu privire la situaţia bolii şi la măsurile de control aplicate, în
conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
Art. 20 - (1) Utilizarea deşeurilor alimentare care
provin de la mijloace de transport internaţional, cum ar fi vasele, vehiculele
terestre sau avioanele, pentru hrănirea păsărilor domestice este interzisă;
astfel de deşeuri sunt colectate şi distruse sub supervizare oficială.
(2) Utilizarea deşeurilor alimentare, altele decât cele
definite la alin. (1), sau a resturilor provenite de la păsările domestice, pot
fi autorizate pentru hrănirea păsărilor domestice numai după tratament termic
în facilităţi corespunzătoare, care asigură că virusul bolii de Newcastle este
distrus şi boala nu este transmisă.
Art. 21 - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează un plan de contingenţă, specificând
măsurile naţionale care vor fi implementate în eventualitatea apariţiei unui
focar al bolii de Newcastle. Acest plan trebuie să permită accesul la dotări,
echipamente, personal şi la alte materiale corespunzătoare, necesare pentru
eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală. Planul trebuie să indice
precis cantitatea de vaccin pe care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor o consideră necesară pentru vaccinarea de
urgenţă.
(2) Criteriile care se aplică la stabilirea acestui
plan sunt prevăzute în anexa nr. 7.
(3) Planurile stabilite în conformitate cu criteriile
prevăzute în anexa nr. 7 sunt prezentate Comisiei Europene.
Art. 22 - (1) Experţii Comisiei Europene, în colaborare
cu autoritatea competentă, în măsura în care este necesar pentru a asigura
aplicarea uniformă a Directivei 92/66/CEE, transpusă în legislaţia naţională
prin prezenta normă sanitară veterinară, pot efectua controale la faţa locului.
Pentru a realiza acest lucru, aceştia pot controla un procentaj reprezentativ
al unităţilor pentru a verifica dacă autorităţile competente controlează ca
aceste unităţi să îndeplinească cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor, când controlul se efectuează pe teritoriul României,
acordă experţilor toată asistenţa necesară, pentru efectuarea îndatoririlor
acestora.
Art. 23 - Fondurile necesare pentru controlul aplicării
prezentei norme sanitare veterinare se asigură conform legislaţiei în vigoare.
Art. 24 - Anexele nr. 1 - 7 fac parte integrantă din
prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1 la norma sanitară veterinară
AUTORIZAREA SCOATERII OUĂLOR DINTR-O EXPLOATATIE
SUPUSĂ CONDIŢIILOR PREVĂZUTE LA ART. 4 ALIN. (2) LIT. e) AL PREZENTEI NORME SANITARE VETERINARE
Autorizarea emisă de autoritatea competentă pentru
transportul ouălor dintr-o exploatatie supusă condiţiilor prevăzute la art. 4
alin. (2) lit. e) al prezentei norme sanitare veterinare către o unitate
aprobată pentru fabricarea şi procesarea produselor din ouă în conformitate cu
prevederile art. 6 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile
de sănătate şi igienă pentru producerea şi comercializarea produselor din ouă,
aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
356/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 noiembrie 2002, ce
transpune în legislaţia naţională Directiva 89/437/CEE, numită de aici înainte
unitate desemnată, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. pentru a permite îndepărtarea dintr-o exploatatie
suspectă, ouăle trebuie să fie conforme cu cerinţele stabilite de capitolul IV al anexei la Norma sanitară veterinară
aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
356/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 89/437/CEE şi să fie
ambalate şi expediate direct din exploatatia suspectă spre unitatea desemnată;
fiecare transport trebuie să fie sigilat înainte de expediere de către medicul
veterinar oficial responsabil de exploatatia suspectă şi să rămână sigilat pe
tot parcursul transportului către unitatea desemnată;
2. medicul veterinar oficial responsabil de
exploatatia suspectă trebuie să informeze autoritatea competentă a unităţii
desemnate despre intenţia sa de a expedia ouăle către aceasta;
3. autoritatea competentă responsabilă de unitatea
desemnată se asigură că;
a) ouăle la care se face referire la alin. 1 lit. b)
vor fi izolate de celelalte ouă din momentul sosirii lor şi până la procesarea
lor;
b} cojile provenite de la aceste ouă vor fi considerate
materii de categoria 1, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) al Normei
sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele
de la animale ce nu sunt destinate consumului uman, aprobată prin Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003, publicat
în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune în legislaţia naţională
Regulamentul (CE) 1774/2002 şi sunt tratate în conformitate cu cerinţele art. 4
al Normei sanitare veterinare respective;
c) ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul
ouălor la care s-a făcut referire la alin. 1 lit. b) şi toate incintele care au
venit în contact cu ouăle trebuie să fie curăţate şi dezinfectate astfel încât
să fie distrus virusul bolii de Newcastle;
d} medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia
suspectă trebuie să fie informat despre toate transporturile de ouă procesate.
ANEXA Nr. 2 la norma sanitară veterinară
PROCEDURA PENTRU CURĂŢAREA ŞI DEZINFECTIA UNEI
EXPLOATAŢII INFECTATE
I. Curăţarea şi dezinfecţia
preliminară
a) De îndată ce carcasele de păsări domestice au fost
îndepărtate pentru a fi distruse, acele părţi ale incintelor în care au fost
cazate păsările şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc. contaminate
în cursul sacrificării sau al examenului post-mortem, trebuie să fie
pulverizate cu dezinfectantele aprobate pentru a fi utilizate în conformitate
cu art, 11.
b) Resturile de ţesuturi sau de ouă care ar putea
contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc, trebuie să fie în întregime
colectate şi distruse împreună cu carcasele.
c) Dezinfectantul utilizat trebuie să rămână pe
suprafeţele menţionate la lit. a) cel puţin 24 de ore.
II. Curăţarea şi dezinfecţia
finală;
a) Grăsimea şi murdăria vor fi îndepărtate de pe toate
suprafeţele prin aplicarea unui agent de degresare şi vor fi spălate cu apă.
b) După spălarea descrisă la lit. a) trebuie să se aplice dezinfectant prin aspersare.
c) După 7 zile incintele trebuie să fie tratate cu un
agent degresant, clătite cu apă rece, pulverizate cu dezinfectant şi clătite
din nou cu apă.
d) Aşternutul utilizat şi gunoiul de grajd trebuie să
fie tratate printr-o metodă care să permită distrugerea virusului. Această
metodă trebuie să cuprindă una dintre următoarele practici:
(i) incinerarea sau tratamentul cu abur la o
temperatură de 700C;
(ii) îngroparea la o adâncime suficientă pentru a
preveni accesul dăunătorilor şi al păsărilor sălbatice;
(iii) depozitarea şi umezirea (dacă este necesară
pentru a favoriza fermentarea), acoperirea pentru a păstra căldura, astfel
încât să fie atinsă o temperatură de 200C, şi menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul dăunătorilor
şi al păsărilor sălbatice.
ANEXA Nr. 3 la norma sanitară veterinară
METODE DE DIAGNOSTIC PENTRU CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI Şl PENTRU DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL BOLII DE
NEWCASTLE
Metodele de izolare şi
caracterizare a virusului bolii de Newcastle, expuse mai jos, trebuie să fie
considerate orientative şi ca un minimum de aplicat pentru diagnosticul bolii.
Virusul bolii de Newcastle este virusul prototip din familia Paramyxoviridae.
La ora actuală se cunosc 9 grupe distincte serologic de paramyxovirusuri
aviare, denumite PMV-1 până la PMV-9. Toate tulpinile de virus al bolii de
Newcastle sunt clasificate în grupa PMV-1. Pentru necesităţile tehnicilor de
diagnostic ce permit confirmarea bolii de Newcastle şi pentru diagnosticul
diferenţial este aplicabilă următoarea definiţie;
Prin boala de Newcastle se înţelege infecţia păsărilor
cauzată de toate tulpinile aviare ale paramyxovirusului 1, având la puii în
vârstă de o zi un indice de patogenitate pe cale intracerebrală mai mare de
0,7.
CAPITOLUL 1
Eşantionarea şi tratamentul probelor
1. Probe: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane
traheale de la păsările bolnave; fecale sau conţinut intestinal, ţesut
cerebral, trahee, pulmoni, ficat, splină şi alte organe
vizibil afectate provenind de la cadavre proaspete.
2. Prelucrarea probelor:
Organele şi ţesuturile menţionate la pct. 1 pot fi
comasate, dar este necesar ca materiile fecale să fie tratate separat,
Tampoanele trebuie să fie plasate într-o cantitate de mediu tampon fosfat salin
(TFS) cu antibiotice, suficientă pentru a asigura scufundarea totală a
acestora. Probele de organe şi fecale se vor omogeniza cu ajutorul unui
omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril într-un mediu TFS cu
antibiotice până la obţinerea unei suspensii de 10-20% greutate/volum. Se lasă
în repaus suspensia circa două ore la temperatura ambiantă sau mai mult timp la
temperatura de 4°C, apoi se clarifică prin centrifugare (de exemplu, 800-1000
rotaţii/minut, timp de 10 minute).
3. Mediul TFS cu antibiotice
Diferite laboratoare veterinare utilizează cu succes
diverse formule de mediu cu antibiotice şi laboratorul menţionat la anexa nr. 4
este în măsură să ofere recomandări în acest sens. Sunt necesare concentraţii
mărite de antibiotice pentru eşantioanele de fecale. Este tipic următorul
amestec: 10.000 Ul/ml penicilină, 10 mg/ml streptomicină, 0,25 mg/ml
gentamicină şi 5.000 Ul/ml micostatin într-o soluţie tampon de fosfat salin.
Aceste niveluri pot fi până la de 5 ori mai mici pentru ţesuturi şi tampoane
traheale. Pentru controlul clamydiilor este autorizată adăugarea a 50 mg/ml
oxitetraciclină. Pe parcursul preparării mediilor TFS cu antibiotice este
necesar ca pH-ul să fie controlat după adăugarea antibioticelor şi ajustat
pentru obţinerea unui pH cuprins între 7,0-7,4.
CAPITOLUL 2
Izolarea virusului
Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină
Se inoculează 0,1-0,2 ml din supernatantul clarificat
în cavitatea alantoidiană a cel puţin 4 ouă embrionate de găină puse la incubat
timp de 8-10 zile. Ideal ar f ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber
de germeni specifici patogeni, dar, dacă nu este posibil, este admisă
utilizarea ouălor provenind de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi
contra bolii de Newcastle. Ouăle inoculate sunt incubate la temperatura de 37°C
şi se efectuează zilnic mirajul. Pe măsură ce embrionii mor ouăle conţinând
embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouăle rămase după 6 zile de la
inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 4°C şi vor face obiectul unor
depistări ale hemaglutininei, plecăndu-se de la lichidul alantoidian/amniotic.
In absenţa hemaglutinării se va repeta această procedură utilizându-se ca
inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat.
In cazul hemaglutinării prezenţa bacteriilor este
exclusă prin cultură. Dacă există bacterii se trec lichidele printr-o membrană
filtrantă cu porii de 450 nm, se adaugă un supliment de antibiotice şi se
inoculează ouăle embrionate după cum este indicat mai sus.
CAPITOLUL 3
Diagnosticul
diferenţial
1. Diferenţiere
preliminară Intenţia este ca toate virusurile hemaglutinante să fie prezentate
laboratorului sanitar veterinar naţional prezentat la anexa nr. 4 la prezenta
normă sanitară veterinară, în scopul identificării complete, al caracterizării
şi al efectuării testelor de patogenitate. Este important să se pună în
practică, cât mai curând posibil, măsurile interimare de luptă contra bolii de
Newcastle vizând limitarea propagării virusului, iar laboratoarele sanitare
veterinare de stat judeţene trebuie să fie în măsură să identifice prezenţa
virusului acestei boli. Lichidele hemaglutinante se utilizează într-o reacţie
de hemaglutinare cum este cea descrisă la cap. 5 şi 6. O inhibiţie pozitivă,
adică de 24 sau mai
mult, cu ajutorul unui antiser policlonal specific de
virus al bolii de Newcastle, cu un titru de cel puţin 29, va putea servi la identificarea
preliminară permiţând punerea în practică a măsurilor de control preliminar.
2. Confirmarea identificării
Laboratorul sanitar veterinar
naţional trebuie să efectueze diagnosticul diferenţial complet al agenţilor
hemaglutinanţi. Confirmarea virusului bolii de Newcastle trebuie să se facă din
nou prin reacţia de inhibare a hemaglutinării cu antiseruri monospecifice de
găină. Pentru toate izolatele pozitive trebuie să se efectueze teste de
stabilire a indicelui de patogenitate pe cale intracerebrală stabilite la
capitolul 7. Indicii de patogenitate mai mari de 0,7 indică prezenţa virusului
şi necesită aplicarea deplină a măsurilor de control. Progresele recente în
tipizarea virusului bolii de Newcastle, în special tehnicile care fac apel la
anticorpii monoclonali, au permis gruparea tulpinilor şi izolatelor. In
particular sunt disponibili anticorpi monoclonali specifici ai tulpinilor
vaccinale utilizate în Comunitatea Europeană, care pot fi utilizaţi în
reacţiile simple de inhibare a hemaglutinării. Dat fiind că tulpini de virus
din vaccinurile vii pot
fi adesea izolate din eşantioanele de la păsări, sunt evidente avantajele pe
care le prezintă identificarea lor rapidă de către laboratorul sanitar
veterinar naţional. Aceşti anticorpi monoclonali pot fi obţinuţi de la
Laboratorul Comunitar de Referinţă aşa cum se face referire în art. 14 al
prezentei norme sanitare veterinare, şi sunt furnizaţi laboratoarelor sanitare
veterinare naţionale pentru confirmarea izolării de virusuri vaccinale.
Laboratoarele sanitare veterinare naţionale trebuie să prezinte toţi agenţii
hemaglutinanţi Laboratorului Comunitar de Referinţă.
3. Continuarea tipizării şi caracterizării izolatelor
Laboratorul Comunitar de Referinţă trebuie să primească
toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele sanitare veterinare
naţionale în scopul completării studiilor antigenice şi genetice care vor
permite înţelegerea mai bună a epidemiologiei bolii/bolilor din interiorul
Comunităţii Europene, în cadrul competenţelor şi sarcinilor Laboratorului
Comunitar de Referinţă.
CAPITOLUL 4
Teste rapide de identificare a virusului bolii de
Newcastle la păsările vaccinate şi identificarea
anticorpilor la păsările nevaccinate
1. Identificarea virusului bolii de Newcastle
In diagnosticul infecţiilor la păsările vaccinate sunt
utilizate diferite teste rapide care permit identificarea directă a antigenului bolii de Newcastle. In
prezent se utilizează cel mai
frecvent testele cu anticorpi fluorescenţi pe secţiuni longitudinale din trahee
şi testele cu anticorpi cu
peroxidază pe encefal. Nu există nici un motiv pentru care să nu poată fi aplicate şi alte teste de detectare
directă a antigenului în cazul infecţiilor cu virusul bolii de Newcastle.
Inconvenientul constă în faptul că nu se poate realiza examenul tuturor
locurilor potenţiale de replicare a virusului bolii de Newcastle la păsările
vaccinate. De exemplu, absenţa evidenţierii virusului în trahee nu exclude
replicarea sa în intestin. Nici o metodă directă de identificare a bolii de
Newcastle nu este recomandată pentru a fi utilizată pentru diagnosticul de
rutină al bolii de Newcastle, deşi în circumstanţele specifice, astfel de teste
pot avea un rol util.
2. Identificarea anticorpilor la păsările nevaccinate
Majoritatea laboratoarelor sanitare veterinare care execută diagnosticul bolii
de Newcastle sunt familiarizate cu reacţia de inhibare a hemaglutinării (IH),
iar recomandările de mai jos se referă la acest test pentru măsurarea
anticorpilor împotriva virusului. Testul de imunoabsorbţie legată enzimatic
ELISA poate fi utilizat cu succes pentru detectarea anticorpilor faţă de virus.
Dacă se doreşte utilizarea unui test ELISA la nivelul unui laborator sanitar
veterinar judeţean, testul să fie controlat de laboratorul sanitar veterinar
naţional.
a) Eşantioane
Eşantioanele de sânge trebuie să fie recoltate de la
toate păsările pentru efectivele cu mai puţin de 20 de păsări şi de la 20 de
păsări pentru efectivele mai mari; aceasta duce la o probabilitate de 99% de a
decela cel puţin un ser pozitiv, dacă 25% sau mai mult din păsările efectivului
sunt pozitive, oricare ar fi mărimea efectivului. Pentru test este recomandat
să se lase sângele să se coaguleze şi să se recolteze serul.
b) Depistarea anticorpilor
Se recomandă testarea capacităţii eşantioanelor
individuale de ser de a inhiba antigenul hemaglutinant al virusului bolii de
Newcastle printr-un test standard de inhibare a hemaglutinării, aşa cum este
descris la cap. 6 al prezentei anexe. In ceea ce priveşte utilizarea în testele
de inhibare a hemaglutinării a 4 sau 8 unităţi de hemaglutinare, părerile sunt
împărţite. Se pare că ambele soluţii ar fi valabile şi alegerea trebuie lăsată
la latitudinea laboratoarelor sanitare veterinare naţionale; totuşi antigenul
utilizat va afecta nivelul la care un ser este considerat pozitiv: pentru 4
unităţi hemaglutinante este considerat pozitiv serul al cărui titru este egal
sau mai mare de 24,
iar pentru 8 unităţi hemaglutinante, serurile al căror
titru este egal sau mai mare de 25.
CAPITOLUL 5
Reacţia de hemaglutinare (HA)
Reactivi
1. Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între
7,0 şi 7,4 2.
2. Se recoltează eritrocitele de la cel puţin 3 pui de
găină liberi de germeni specifici patogeni; în absenţa acestora se recoltează
sângele de la 3 păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de
anticorpi contra virusului bolii de Newcastle şi se pune într-un volum egal de
soluţie Alsever. Se spală eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin înainte
de utilizare. Pentru un alt test este recomandată o suspensie de 1% (valoarea
hematocritului volum/volum) în tampon fosfat salin.
3. Tulpina Ulster 2C al virusului bolii de Newcastle se
recomandă pentru utilizarea ca antigen standard.
Metoda de lucru:
a) se distribuie câte 0,025 ml tampon fosfat salin în
fiecare godeu al unei microplăci din material plastic; se utilizează cele cu
fundul In formă de V;
b) se adaugă 0,025 ml suspensie de virus, adică lichid
alantoidian în primul godeu;
c) se utilizează un dilutor de microtitrare sau se
realizează diluţii binare de la 1/2 la 1/4096 de virus, din godeu în godeu;
d) se adaugă 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare
godeu;
e) se adaugă 0,025 ml eritrocite
1% în fiecare godeu;
f) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la
temperatura de 40C;
g) se citesc plăcile după 30-4D de minute de la
terminarea sedimentării martorilor.Se citesc prin înclinare plăcile pentru a
observa prezenţa sau absenţa unui flux de hematii în formă de lacrimă; pentru
godeurile în care nu a existat hemaglutinare fluxul va fi acelaşi ca în cele în
care există celule martor, fără virus.
h) titrul hemaglutinant corespunde diluţiei celei mai
mari care a determinat aglutinarea eritrocitelor. Această diluţie este
considerată ca având o unitate hemaglutinantă. O metodă mai precisă pentru
determinarea titrului hemaglutinant constă în realizarea reacţiei de
hemaglutinare cu virus provenind dintr-o gamă completă de diluţii iniţiale de
tip 1/3, 1/4, 1/5, 1/6... etc. Această metodă este recomandată pentru
prepararea precisă a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinării
(vezi capitolul 6 al prezentei anexe).
CAPITOLUL 6
Reacţia de inhibare a hemaglutinării
1. Reactivi (vezi capitolul 5 al prezentei anexe);
a) tampon fosfat salin;
b) lichid alantoidian conţinând virus, diluat în
tampon fosfat salin şi având 4 sau 8 unităţi hemaglutinante/0,025 ml;
c) eritrocite de pui, 1%;
d) ser de pui martor negativ;
e) ser martor pozitiv.
2. Metoda de lucru:
a) se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate
godeurile unei microplăci din material plastic; godeurile au fundul în formă de
V;
b) se adaugă 0,025 ml ser în primul godeu al plăcii;
c) se utilizează un microdilutor pentru realizarea
diluţiilor duble din godeu în godeu;
d) se adaugă 0,025 ml lichid alantoidian conţinând 4
sau 8 unităţi hemaglutinante;
e) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus placa
la temperatura de 4°C pentru minimum 60 de minute sau la temperatura ambiantă
pentru cel puţin 30 de minute;
f) se adaugă 0,025 ml din suspensia de eritrocite în
toate godeurile;
g) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la
temperatura de 4°C;
h) se citeşte după 30-40 de minute de la sedimentarea
hematiilor martor. Se citeşte prin înclinarea plăcii pentru a se observa
prezenţa sau absenţa unui flux în formă de lacrimă, care se înclină în acelaşi
ritm cu godeurile martor care conţin numai hematii - 0,025 ml şi tampon fosfat
salin - 0,05 ml;
i) titrul inhibohemaglutinant
corespunde diluţiei celei mai mari de antiser care a determinat o inhibare
completă a 4 sau 8 unităţi de virus; pentru fiecare test de inhibare a
hemaglutinării trebuie să fie inclusă titrarea hemaglutinării pentru
confirmarea numărului cerut de unităţi hemaglutinante;
j) validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui
titru mai mic de 23
în cazul folosirii a 4 unităţi hemaglutinante sau de 22 pentru 8 unităţi hemaglutinante, cu
serul martor negativ şi un titru al diluţiei imediat superioare
sau inferioare titrului cunoscut al serului martor pozitiv.
CAPITOLUL 7
Testul indicelui de patogenitate intracerebrală
1. Lichidul alantoidian infectant, proaspăt recoltat,
cu un titru hemaglutinant care trebuie să fie mai mare de 24, se diluează
1/10 într-o soluţie salină izotonică sterilă (nu trebuie să fie utilizaţi
anticorpi).
2. 0,05 ml din virusul astfel diluat se injectează
intracerebral la fiecare dintre cei 10 pui de o zi (ex. la 24 de ore; 40 de ore
după ecloziune). Puii trebuie să fi provenit din ouă obţinute de ia un efectiv
liber de agenţi patogeni specifici.
3. Păsările sunt examinate la intervale de 24 de ore,
timp de 8 zile.
4. La fiecare examinare, fiecărei păsări i se acordă
un punctaj: 0=normal; 1=bolnav; 2=mort;
5. Indicele este calculat cum
se arată mai jos:
|
Semne
clinice
|
Ziua după inoculare (număr de păsări)
|
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
Total
|
Scor
|
|
Normal
|
10
|
4
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
14x0
|
= 0
|
|
Bolnav
|
0
|
6
|
10
|
4
|
0
|
0
|
0
|
0
|
20 x 1
|
= 20
|
|
Mort
|
0
|
0
|
0
|
6
|
10
|
10
|
10
|
10
|
46x2
|
= 92
|
|
|
|
Total = 112
|
|
Indexul este un scor intermediar pentru
fiecare pasăre şi pentru fiecare observaţie=112/80 = 1,4
|
CAPITOLUL 8
Evaluarea capacităţii de formare a plajelor
1. De obicei cel mai bine este să se utilizeze o serie
de diluţii de virus, pentru a ne asigura că un număr optim de plaje sunt
prezente pe placă. Diluţii graduale, în TFS, de la 10-1 la 10-7 ar trebui să fie suficiente.
2. Culturile unistratificate confluente, de celule de
embrioni de găină sau ale unei linii celulare potrivite (de exemplu Madin -
Darby, de rinichi de bovine) sunt preparate în plăci Petri cu diametrul de 5
cm.
3. Se adaugă câte 0,2 ml din fiecare diluţie conţinând
virus în fiecare din cele două plăci Petri şi virusul este lăsat să fie
absorbit timp de 30 de minute.
4. După spălarea de trei ori cu TFS, culturile
infectate sunt introduse pe medii de cultură corespunzătoare conţinând agar 1 %
greutate/volum şi fie tripsină 0,01 mg/ml, fie fără tripsină. Este important să
nu se adauge ser în mediul de cultură.
5. 72 de ore de incubare ia 37°C , plajele ar trebui să ajungă la o mărime suficientă. Ele se pot
vizualiza mai bine prin îndepărtarea mediului de agar şi prin colorarea
culturii celulare cu cristale violet (0,5 % gr/v) în 25 % v/v etanol.
6. Toate virusurile trebuie să dea plăci curate când
sunt incubate în prezenţa tripsinei în mediul de cultură. Când tripsină
lipseşte din mediul de cultură, numai virusurile patogene pentru puii de găină
vor produce plaje.
ANEXA Nr. 4 la norma sanitară veterinară
LABORATORUL NAŢIONAL PENTRU DIAGNOSTICUL BOLII DE NEWCASTLE
ROMÂNIA Institutul de Diagnostic şi
Sănătate Animală (IDSA)
Str. Dr. Staicovici, Nr. 63
Sector 5, Bucureşti
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi al
Medicamentului
de Uz Veterinar (ICPBMV)
Str. Dudului, Nr. 37
Sector 6, Bucureşti
ANEXA Nr. 5 la norma sanitară veterinară
LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINŢĂ PENTRU
BOALA DE NEWCASTLE
Denumirea laboratorului: Laboratorul Veterinar Central
New Haw
Weybridge Surrey KT 15 3 NB
Marea Britanie
ANEXA Nr. 6 la norma sanitară veterinară
Boala de Newcastle
- Porumbei voiajori
- Păsări ţinute în captivitate
1. Adresa:
- volierei de
porumbei:........................................................................................................................................................................ .......................
- exploataţiei :............................................................................................................................................................................... .............................
2. Numele şi adresa/adresele
proprietarului/proprietarilor:
........................................................................................................................................................................ .........................................................
........................................................................................................................................................................ .........................................................
3. Suspiciunea prezenţei bolii de Newcastle:
a) data: ........................................................................................................................................................................ .............................................
b) motivul:
........................................................................................................................................................................ .......................................
c) numărul de:
- porumbei existenţi când boala a fost suspicionată:......................................................................................................................................................
- păsări ţinute în
captivitate:........................................................................................................................................................................ ................
4. Confirmarea bolii de Newcastle:
a)
data:........................................................................................................................................................................ ..............................................
b) confirmată
prin:........................................................................................................................................................................ ..............................
c) semne clinice observate în momentul confirmării:
.....................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................ .........................................................
5. Statusul vaccinării în efectiv la momentul
suspectăm bolii:
.......................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................ .........................................................
6. Impunerea restricţiei de transport pe data de:
......................................................
7. Suspendarea restricţiei de transport pe data de:...................................................
8 Numărul de efective situate pe o rază de 1 km în
jurul volierei de porumbei sau al exploatării la care se face referire la
pct.1: ....................................
........................................................................................................................................................................ .........................................................
ANEXA Nr. 7 la norma sanitară veterinară
CRITERII MINIME PENTRU PLANURILE DE CONTINGENŢĂ
Planurile de contingenţă trebuie să îndeplinească cel
puţin următoarele criterii:
1. constituirea unui centru de criză la nivel naţional,
care să coordoneze toate măsurile de control în România;
2. furnizarea unei liste cuprinzând centrele locale
de control al bolii care dispun de posibilităţile adecvate pentru a coordona
măsurile pentru controlul bolii la nivel local;
3. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la
personalul implicat în aplicarea măsurilor de control, abilităţile şi
responsabilităţile lor;
4. fiecare centru local de control al bolii trebuie să fie în măsură să contacteze rapid persoanele sau
organizaţiile implicate în lichidarea focarului;
5. echipamentele şi materialele trebuie să fie
disponibile pentru efectuarea corespunzătoare a măsurilor de control al bolii;
6. furnizarea de informaţii
detaliate cu privire la măsurile ce se vor lua atunci când infecţia sau
contaminarea este suspicionată sau confirmată, inclusiv metodele propuse pentru
distrugerea carcaselor;
7. trebuie să fie stabilite programe de instruire
pentru menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul procedurilor
administrative;
8. laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă spaţii
pentru examinarea post-mortem, echipamentele necesare pentru examenul
serologic, histologic etc. şi trebuie să menţină capacităţile pentru
diagnosticul rapid; trebuie să se întocmească planuri pentru transportul rapid
al probelor;
9. furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de
vaccin contra bolii de Newcastle estimată ca fiind necesară în eventualitatea
reinstituirii vaccinării de urgenţă;
10. trebuie să fie elaborate de dispoziţii pentru a
asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planurilor de
contingenţă.