ORDONANTA
URGENTA Nr. 49 din 20 mai 2009
privind libertatea de
stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii în
Romania
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 366 din 1 iunie 2009
Având în vedere obligaţiile care revin României ca
urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea
Europeană de a duce la îndeplinire obiectivul desăvârşirii pieţei interne,
precum şi obligaţia de a transpune în timp util prevederile directivelor
comunitare în legislaţia naţională,
văzând importanţa strategică şi impactul economic şi
social semnificativ al Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind serviciile în cadrul pieţei interne, denumită în continuare
directiva;
date fiind complexitatea şi sfera largă de
aplicabilitate ale directivei, eforturile considerabile şi resursele logistice,
financiare şi umane pe care autorităţile naţionale le vor investi în vederea
punerii în aplicare a acesteia,
având în vedere necesitatea creării unui cadru juridic
adecvat care să fundamenteze măsurile prealabile pe care autorităţile
competente trebuie să le ia pentru punerea în aplicare a prevederilor
directivei şi termenul foarte restrâns până la care administraţia publică din
România va trebui să fie pregătită să pună în aplicare prevederile acesteia,
respectiv data de 28 decembrie 2009,
apreciind ca esenţială estimarea în timp util a resurselor
necesare îndeplinirii obligaţiilor care rezultă din prevederile directivei,
ţinând cont de faptul că transpunerea directivei
presupune şi implementarea unor mecanisme de cooperare administrativă, precum
şi crearea unei platforme electronice integrate, care să permită prestatorilor
de servicii din toate statele membre accesul la distanţă la îndeplinirea
formalităţilor administrative, realizarea acestora necesitând un interval de
timp de cel puţin 6 luni şi un cadru juridic adecvat, astfel încât acestea să
fie funcţionale la data de 28 decembrie 2009,
considerând imperativă crearea în cel mai scurt termen
a cadrului normativ necesar adoptării măsurilor de pregătire a implementării
prevederilor directivei până la data reglementată de actul comunitar,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează
cadrul general al libertăţii de stabilire a prestatorilor de servicii şi
libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României.
Art. 2. - In înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) stat membru - stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European;
b) serviciu - orice activitate economică
independentă, prestată în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii;
c) prestator- orice persoană fizică, cetăţean al
unui stat membru, sau orice persoană juridică stabilită într-un stat membru,
care oferă ori prestează un serviciu;
d) beneficiar-orice persoană fizică, inclusiv
consumatorul, aşa cum este acesta definit în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992
privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, cetăţean al unui stat membru sau care beneficiază de drepturi
conferite prin acte normative comunitare, sau orice persoană juridică stabilită
într-un stat membru, care, în scopuri profesionale ori nonprofesionale,
utilizează sau intenţionează să utilizeze un serviciu furnizat;
e) stat membru de stabilire - statul membru pe
al cărui teritoriu este stabilit prestatorul de servicii în cauză;
f) stabilire - exercitarea efectivă de către
prestator, pe o perioadă nedeterminată, a unei activităţi economice cu caracter
independent, având un sediu stabil, fără ca acesta să fie în mod necesar un
sediu statutar;
g) stat membru în care se prestează serviciul -
statul membru în care serviciul este oferit de către un prestator stabilit
într-un alt stat membru;
h) autoritate competentă - orice organism sau
autoritate dintr-un stat membru cu rol de control ori de reglementare în ceea
ce priveşte activităţile de servicii, în special autorităţile administrative,
precum şi ordinele profesionale şi asociaţiile profesionale sau alte organisme
profesionale care, în exercitarea competenţei de autoreglementare, creează
cadrul legal pentru accesul la activităţile de servicii ori exercitarea
acestora;
i) regim de autorizare - orice procedură care
obligă prestatorul sau beneficiarul la efectuarea anumitor formalităţi în
vederea obţinerii unei decizii din partea unei autorităţi competente pentru
accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;
j) cerinţă - orice obligaţie, interdicţie,
condiţie sau limitare impusă prestatorilor ori beneficiarilor de servicii, care
este prevăzută în actele cu caracter normativ sau administrativ ale
autorităţilor competente ori care rezultă din jurisprudenţa, practici
administrative, norme ale ordinelor profesionale sau norme colective ale
asociaţiilor profesionale ori ale altor organizaţii profesionale, adoptate în
exercitarea competenţei lor de autoreglementare; clauzele contractelor
colective de muncă negociate de partenerii sociali nu sunt, în sine,
considerate cerinţe în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă;
k) motive imperative de interes general -
ordinea publică, siguranţa publică, sănătatea publică, păstrarea echilibrului
financiar al sistemului de securitate socială, protecţia consumatorilor,
beneficiarilor serviciilor şi a lucrătorilor, loialitatea tranzacţiilor
comerciale, combaterea fraudei, protecţia mediului, sănătatea animalelor,
proprietatea intelectuală, conservarea patrimoniului naţional istoric şi
artistic, obiectivele de politică socială şi de politică culturală, precum şi
orice alte considerente calificate ca motive imperative de interes general de
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în jurisprudenţa sa;
l) profesie reglementată - orice activitate
profesională, astfel cum aceasta este definită în art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale
pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările
ulterioare;
m) organizaţie caritabilă - organizaţie
constituită în condiţiile legii, care desfăşoară activităţi neremunerate
constând în acordarea de ajutor persoanelor aflate în nevoie în mod permanent
sau temporar;
n) registru - orice evidenţă sau bază de date
administrată de o autoritate competentă, în format electronic ori pe hârtie,
cuprinzând informaţii cu privire la prestatorii de servicii în general sau
prestatorii de servicii autorizaţi într-un domeniu specific;
o) Sistemul de informare în cadrul pieţei interne
(SIPI) - platforma electronică prin intermediul căreia se realizează
schimbul de informaţii şi comunicarea între autorităţile competente, care
decurg din obligaţiile de cooperare administrativă prevăzute în prezenta
ordonanţă de urgenţă;
p) Interactive Policy Making (IPM) - platforma
electronică prin intermediul căreia se realizează raportarea regimurilor de
autorizare, a condiţiilor evaluate, a celor menţinute şi a celor eliminate, în
urma transpunerii prevederilor Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului privind serviciile în cadrul pieţei interne în legislaţia
sectorială din domeniul serviciilor.
Art. 3. - (1) In cazul în care dispoziţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă contravin dispoziţiilor unui act normativ naţional care a
transpus o directivă sau a creat cadrul juridic necesar aplicării directe a
unui regulament şi care reglementează aspecte specifice ale accesului la o
activitate de servicii ori la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau
pentru profesii specifice, în conformitate cu actul normativ comunitar
transpus, dispoziţiile actului normativ special prevalează.
(2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu
vizează norme ale dreptului internaţional privat, în special norme care
reglementează legislaţia aplicabilă obligaţiilor contractuale şi
extracontractuale, inclusiv cele care garantează consumatorilor protecţia
oferită acestora prin normele de protecţie a consumatorilor din legislaţia cu
privire la consumatori în vigoare.
Art. 4. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică
atât serviciilor furnizate de către prestatorii stabiliţi în România, cât şi
serviciilor furnizate transfrontalier, în România, de către prestatori
stabiliţi în alt stat membru.
(2) Nu intră în domeniul de aplicare al prezentei
ordonanţe de urgenţă:
a) serviciile financiare, precum serviciile bancare, de
credit, asigurări şi reasigurări, pensii ocupaţionale şi personale, valori
mobiliare, fonduri de investiţii, plăţi şi consultanţă pentru investiţii,
inclusiv serviciile menţionate la art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările
şi completările ulterioare;
b) serviciile şi reţelele de comunicaţii electronice,
precum şi resursele şi serviciile asociate, în ceea ce priveşte domeniile
reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele
publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi
interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
527/2002, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general
de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la
reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicată, Hotărârea
Guvernului nr. 1.208/2007 privind condiţiile generale referitoare la
interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală interactivă, precum şi
a echipamentelor de televiziune digitală ale consumatorilor;
c) serviciile în domeniul transportului, inclusiv
serviciile portuare;
d) serviciile de angajare ale agenţiilor de ocupare
temporară a forţei de muncă;
e) serviciile medicale, indiferent dacă sunt asigurate
sau nu în cadrul unor unităţi sanitare şi indiferent de modul în care sunt
organizate şi finanţate ori dacă sunt de natură publică sau privată;
f) serviciile audiovizuale, inclusiv serviciile
cinematografice, indiferent de modul lor de producţie, distribuţie şi
transmisie, precum şi serviciile de radiodifuziune;
g) activităţile de jocuri de noroc care presupun
pariuri cu o miză cu valoare pecuniară, inclusiv loterie, jocuri de cazinou şi
tranzacţii referitoare la pariuri;
h) activităţile asociate exercitării autorităţii
publice;
i) serviciile sociale privind locuinţele sociale,
serviciile privind îngrijirea copiilor şi ajutorul acordat familiilor sau
persoanelor aflate în nevoie în mod permanent ori temporar, care sunt furnizate
de stat, de către prestatori mandataţi de stat sau de către organizaţii
caritabile, aşa cum sunt ele definite la art. 2 lit. m);
j) serviciile de securitate privată;
k) serviciile prestate de notari şi executori
judecătoreşti.
(3) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică în
domeniul legislaţiei fiscale prescriptive şi cerinţelor administrative de
punere în aplicare a legilor fiscale.
CAPITOLUL II
Simplificarea administrativă
Art. 5. - (1) In cazul în care o autoritate competentă
română solicită ca prestatorul să prezinte un certificat, o atestare sau un alt
document pentru a dovedi că o anumită cerinţă a fost îndeplinită, aceasta
acceptă orice document dintr-un stat membru întocmit într-un scop echivalent
sau din care reiese clar că cerinţa respectivă este îndeplinită.
(2) Autorităţile române nu pot solicita prezentarea
unui document emis într-un alt stat membru în original, în copie certificată
pentru conformitate sau traducere certificată, cu excepţia cazurilor prevăzute
de alte acte normative care transpun acte comunitare ori creează cadrul pentru
aplicarea directă a regulamentelor sau a cazurilor în care o astfel de cerinţă
este justificată printr-un motiv imperativ de interes general. Autorităţile
române pot solicita prezentarea unor traduceri necertificate ale unor documente
în limba română.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică
documentelor menţionate în actele normative prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 6. - (1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se
înfiinţează Punctul de contact unic electronic, denumit în continuare PCU
electronic.
(2) PCU electronic asigură, pentru prestatori,
posibilitatea îndeplinirii cu uşurinţă, de la distanţă şi prin mijloace
electronice, a următoarelor proceduri şi formalităţi:
a) ansamblul procedurilor şi formalităţilor necesare
pentru accesul la activităţile de servicii ale acestora, în special
declaraţiile, notificările sau cererile necesare pentru obţinerea autorizării,
inclusiv cererile de înscriere într-un registru;
b) orice cereri de autorizare necesare pentru
exercitarea activităţilor de servicii.
(3) Autorităţile competente trebuie să se înregistreze
în sistemul PCU electronic în termen de maximum 30 de zile de la data la care
acesta devine funcţional.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul
controlului spaţiilor în care se prestează serviciul sau al echipamentului
utilizat de către prestator ori în cazul examinării capacităţii sau a
integrităţii sănătăţii prestatorului ori a personalului său responsabil.
(5) PCU electronic are statut de sistem informatic de
utilitate publică, parte integrantă a Sistemului e-guvernare din Sistemul
Electronic Naţional. Prevederile cărţii I titlul II din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, se
aplică în mod corespunzător.
(6) Se desemnează Agenţia pentru Serviciile Societăţii
Informaţionale (ASSI) ca autoritate responsabilă pentru realizarea,
operaţionalizarea şi administrarea PCU electronic.
(7) Funcţionarea PCU electronic nu aduce atingere
competenţelor autorităţilor administraţiei publice din România, nici ale
organismelor profesionale sau ale altor organe cu competenţă de reglementare,
autorizare ori control în domeniul serviciilor.
(8) Limitele competenţei operatorului PCU electronic,
detalierea mecanismelor de funcţionare şi a tuturor activităţilor desfăşurate
prin intermediul PCU electronic se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(9) PCU electronic va deveni funcţional până la data
de 28 noiembrie 2009.
Art. 7. - (1) Prin intermediul PCU electronic se
asigură accesul direct al prestatorilor la următoarele informaţii:
a) cerinţele impuse prestatorilor stabiliţi pe
teritoriul României, în special cele cu privire la procedurile şi formalităţile
care trebuie îndeplinite pentru a avea acces la activităţile de servicii şi
pentru a le exercita;
b) coordonatele autorităţilor competente, necesare în
vederea contactării directe a acestora, inclusiv coordonatele autorităţilor
responsabile în materie de exercitare a activităţilor de servicii;
c) mijloacele şi condiţiile de acces la registrele
publice cu privire la prestatori şi servicii;
d) căile de atac disponibile în cazul unui litigiu
între autorităţile competente şi prestator sau beneficiar, între un prestator
şi un beneficiar ori între prestatori;
e) datele de contact ale asociaţiilor şi
organizaţiilor, altele decât autorităţile competente, de la care prestatorii
sau beneficiarii pot obţine asistenţă practică.
(2) Prin intermediul PCU electronic se asigură
prestatorilor, la cerere, asistenţă din partea autorităţilor competente, constând
în informaţii asupra modului în care sunt interpretate şi aplicate cerinţele
menţionate la alin. (1) lit. a). Obligaţia autorităţilor competente de a oferi
asistenţă nu implică acordarea de consiliere juridică în cazuri individuale, ci
vizează doar furnizarea de informaţii generale asupra modului în care cerinţele
sunt interpretate sau aplicate.
(3) Autorităţile competente au obligaţia de a răspunde,
prin intermediul PCU electronic, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la înregistrarea
cererii, oricărei cereri de informaţii sau asistenţă menţionate la alin. (1) şi
(2) şi, în cazurile în care cererea este eronată ori nefondată, au obligaţia de
a informa solicitantul în consecinţă, în cel mai scurt timp, dar nu mai mult de
3 zile lucrătoare.
(4) ASSI este responsabilă pentru buna funcţionare,
din punct de vedere tehnic, a PCU electronic. Autorităţile competente răspund
pentru conţinutul informaţiilor şi documentelor colectate, transmise şi
procesate prin intermediul PCU electronic.
(5) Autorităţile competente au obligaţia de a
actualiza informaţiile cu privire la autorizarea activităţilor de servicii,
precum şi a procedurilor de autorizare din domeniul lor de activitate, în
cadrul PCU electronic.
CAPITOLUL III
Libertatea de stabilire a prestatorilor
SECŢIUNEA 1
Autorizaţii
Art. 8. - (1) Accesul la o activitate de servicii sau
exercitarea acesteia poate fi supus(ă) unui regim de autorizare numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) existenţa unui regim de autorizare este justificată
de un motiv imperativ de interes general;
b) obiectivul urmărit nu poate fi atins printr-o
măsură mai puţin restrictivă, în special din cauză că un control ulterior ar fi
tardiv pentru a fi, în mod real, eficient;
c) regimul de autorizare este nediscriminatoriu în
ceea ce priveşte prestatorii.
(2) Prezenta secţiune nu se aplică acelor aspecte
specifice ale regimurilor de autorizare care sunt reglementate direct sau
indirect prin alte acte normative naţionale care transpun acte comunitare.
Art. 9. - (1) Regimurile de autorizare au la bază
criterii de natură a limita marja de apreciere a autorităţilor competente,
astfel încât acestea să nu fie aplicate într-un mod arbitrar.
(2) Criteriile care stau la baza regimurilor de
autorizare trebuie să fie:
a) nediscriminatorii;
b) justificate printr-un motiv imperativ de interes
general;
c) proporţionale în raport cu obiectivul de interes
general urmărit;
d) clare şi lipsite de ambiguităţi;
e) obiective;
f) făcute publice în prealabil;
g) transparente şi accesibile.
(3) Este interzisă impunerea unor condiţii de acordare
a autorizaţiei pentru stabilire, prin care se dublează cerinţele şi controalele
echivalente sau comparabile ca scop, la care prestatorul a fost supus deja în
alt stat membru ori în România.
(4) Persoanele desemnate potrivit art. 31 alin. (2)
şi prestatorul oferă sprijin autorităţii competente prin furnizarea oricăror
informaţii necesare cu privire la aceste cerinţe.
(5) Autorizaţia permite prestatorului accesul la
activitatea de servicii sau exercitarea acelei activităţi pe teritoriul
României, inclusiv prin înfiinţarea de agenţii, filiale, sucursale, birouri.
(6) Autorizaţia poate fi limitată la o anumită parte a
teritoriului numai dacă limitarea este justificată de un motiv imperativ de
interes general.
(7) Autorizaţia se acordă de îndată ce se stabileşte,
în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile de
autorizare, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 12 alin. (2).
(8) Orice decizie a autorităţilor competente, inclusiv
refuzul sau retragerea unei autorizaţii, trebuie motivată corespunzător şi
poate fi atacată în faţa instanţelor judecătoreşti, potrivit dreptului comun.
Decizia de acordare a autorizaţiei nu trebuie motivată.
Art. 10. - (1) O autorizaţie este acordată unui
prestator pe o durată nelimitată, cu excepţia cazurilor următoare:
a) autorizaţia se reînnoieşte automat sau se supune
condiţiei îndeplinirii continue a cerinţelor;
b) numărul autorizaţiilor disponibile este limitat
dintr-un motiv imperativ de interes general;
c) o durată limitată de autorizare poate fi justificată
printr-un motiv imperativ de interes general.
(2) Legislaţia specifică privind regimurile de
autorizare poate prevedea termene maxime în care prestatorul trebuie să îşi
înceapă activitatea, ulterior obţinerii autorizaţiei.
(3) Prestatorii sunt obligaţi să informeze
autoritatea competentă, prin intermediul PCU electronic, cu privire la
următoarele schimbări:
a) constituirea de filiale ale căror activităţi intră
în sfera de aplicare a regimului de autorizare;
b) schimbări în urma cărora condiţiile de acordare a
autorizaţiei nu mai sunt îndeplinite.
(4) In situaţia în care prestatorul nu mai îndeplineşte
condiţiile de autorizare, autoritatea competentă poate retrage autorizaţia
acordată prestatorului în cauză.
Art. 11. - (1) In cazul în care numărul autorizaţiilor
disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza cantităţii
reduse de resurse naturale sau din cauza unei capacităţi tehnice reduse,
autorităţile competente trebuie să instituie o procedură de selecţie a
candidaţilor bazată pe imparţialitate şi transparenţă.
(2) Autorităţile competente asigură publicitatea
adecvată a deschiderii, desfăşurării şi închiderii procedurii de selecţie.
(3) La stabilirea normelor pentru procedura de
selecţie, autorităţile competente pot avea în vedere motive imperative de
interes general, precum: sănătatea publică, obiective de politică socială,
sănătatea şi siguranţa angajaţilor sau a lucrătorilor care desfăşoară o activitate
independentă, protecţia mediului, protejarea patrimoniului cultural, păstrarea
echilibrului financiar al sistemului de securitate şi loialitatea tranzacţiilor
comerciale şi alte motive imperative de interes general, în conformitate cu
legislaţia naţională, precum şi cu legislaţia comunitară cu aplicabilitate
directă.
(4) Autorizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă
pentru o perioadă de timp limitată, proporţional cu cantitatea de resurse
naturale sau, după caz, cu capacitatea tehnică. Aceasta nu se reînnoieşte
automat şi nu oferă alte avantaje prestatorului a cărui autorizaţie a expirat
sau oricărei persoane care are o relaţie specială cu prestatorul în cauză.
Art. 12. - (1) Procedurile şi formalităţile de
autorizare trebuie să fie clare şi uşor accesibile, să fie făcute publice în
avans şi să ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor este procesată în mod
obiectiv şi imparţial.
(2) Cererea solicitantului este procesată în cel mai
scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice de la data depunerii
documentaţiei complete. Termenul poate fi prelungit o singură dată de către
autoritatea competentă, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice.
Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de prelungirea
dispusă de autoritatea competentă. Prelungirea termenului de autorizare, precum
şi durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător şi
notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
(3) Autorizaţia se consideră acordată în situaţia în care
autorităţile competente nu au răspuns în termenul prevăzut la alin. (2). Cu
toate acestea, se poate stabili un regim diferit în cazul în care acest lucru
este justificat de motive imperative de interes general, inclusiv un interes
legitim al unei terţe părţi.
(4) Autoritatea competentă transmite solicitantului o
confirmare de primire a cererii, în termen de 5 zile calendaristice de la data
primirii cererii. Confirmarea de primire a cererii trebuie să precizeze
următoarele:
a) termenul de procesare a cererii;
b) căile de atac disponibile;
c) după caz, menţiunea că, în lipsa unui răspuns în
termenul specificat, autorizaţia se consideră acordată.
(5) In cazul unei cereri sau al unei documentaţii
incomplete, solicitantul este informat în cel mai scurt timp, dar nu în mai
mult de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, cu privire la necesitatea
transmiterii de documente suplimentare, precum şi cu privire la consecinţele
asupra termenului de procesare a cererii, prevăzut la alin. (2).
(6) In cazul în care o cerere este respinsă pentru
motive de natură procedurală, solicitantul este informat în cel mai scurt
termen, dar nu în mai mult de 5 zile lucrătoare de la depunerea cererii.
(7) Taxele percepute solicitantului în legătură cu
cererea sa trebuie să fie proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în
cauză, fără a depăşi acest cost.
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe interzise sau supuse evaluării
Art. 13. - Nu pot fi incluse într-un regim de
autorizare următoarele cerinţe:
a) cerinţe discriminatorii bazate direct ori indirect
pe cetăţenie sau, în cazul persoanelor juridice, pe situarea sediului social,
în special: cerinţa de a deţine cetăţenia română, impusă prestatorului,
personalului acestuia, asociaţilor/acţionarilor sau membrilor consiliului de
administraţie ori de supraveghere, sau cerinţa de a avea reşedinţa în România,
impusă prestatorului serviciului, personalului acestuia,
asociaţilor/acţionarilor sau membrilor consiliului de administraţie ori de
supraveghere;
b) interdicţia de a fi stabilit sau de a fi înscris în
registru în mai mult de un stat membru;
c) restricţii asupra libertăţii unui prestator de a
alege între a se stabili cu titlu principal sau secundar pe teritoriul
României;
d) restricţii asupra libertăţii unui prestator de a
alege între stabilirea sub formă de agenţie, de sucursală sau de filială pe
teritoriul României;
e) impunerea condiţiei de reciprocitate cu statul
membru în care prestatorul este deja stabilit, cu excepţia condiţiilor de
reciprocitate prevăzute de legislaţia naţională care transpune acte comunitare
şi de actele comunitare cu aplicabilitate directă în domeniul energiei;
f) condiţionarea eliberării autorizaţiei de a presta un
serviciu de efectuarea unei analize economice care să demonstreze existenţa
unei nevoi economice sau a unei cereri a pieţei, de evaluarea efectelor
economice potenţiale ori curente ale serviciului furnizat sau de evaluarea
adecvării serviciului în raport cu obiectivele planificării economice stabilite
de către autorităţile competente; această interdicţie nu se referă la cerinţele
de planificare ce ţin de motive imperative de interes general şi care nu
vizează obiective economice;
g) intervenţia directă sau indirectă a operatorilor
economici concurenţi în procesul de acordare a autorizaţiei de prestare a unui
serviciu ori în procesul de adoptare a unor decizii, cu excepţia ordinelor şi a
asociaţiilor profesionale sau a altor organizaţii în calitate de autoritate
competentă; această interdicţie nu vizează consultarea organizaţiilor precum
camere de comerţ sau parteneri sociali în alte aspecte decât cererile
individuale de autorizare şi nici consultarea publicului larg;
h) obligaţia de a constitui sau de a participa la
constituirea unei garanţii financiare ori de a încheia o asigurare la un
prestator sau organism stabilit pe teritoriul României, în situaţia în care
prestatorul este asigurat în alt stat membru;
i) obligaţia de a fi înscris, în prealabil, pentru o
anumită perioadă, în registre din România, în vederea prestării unui serviciu
sau de a fi exercitat, în prealabil, o activitate pe teritoriul României,
pentru o anumită perioadă de timp.
Art. 14. - (1) Autorităţile competente române pot
condiţiona accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de
oricare dintre următoarele cerinţe:
a) restricţii cantitative sub forma limitărilor
stabilite în funcţie de populaţie sau restricţii teritoriale constând în
stabilirea unei distanţe geografice minime între prestatori;
b) obligaţia unui prestator de a se constitui sub o anumită
formă juridică;
c) cerinţe referitoare la deţinerea unui capital social
minim;
d) cerinţe care rezervă accesul la anumite activităţi
de servicii anumitor prestatori, în temeiul specificului activităţii, altele
decât cerinţele referitoare la domeniile reglementate de Legea nr. 200/2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
e) interdicţia de a avea mai mult de un loc de
stabilire pe teritoriul României;
f) cerinţe care stabilesc un număr minim de salariaţi;
g) tarife obligatorii minime şi/sau maxime pe care
trebuie să le respecte prestatorul;
h) obligaţia prestatorului de a oferi alte servicii
împreună cu serviciul său.
(2) Cerinţele menţionate la alin. (1) pot fi impuse
numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) nediscriminare - cerinţele sunt nediscriminatorii în
cazul persoanelor fizice, în funcţie de cetăţenie sau de naţionalitate, iar în
cazul persoanelor juridice, în funcţie de situarea sediului social;
b) necesitate - cerinţele sunt justificate printr-un
motiv imperativ de interes general, astfel cum este definit acesta la art. 2
lit. k);
c) proporţionalitate - cerinţele sunt adecvate pentru
a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit, ele nu depăşesc ceea ce este
necesar pentru atingerea obiectivului urmărit şi nu este posibilă înlocuirea
acestor cerinţe cu alte măsuri mai puţin restrictive care să asigure atingerea
aceluiaşi rezultat.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) sunt incidente
serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea
acestora nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale
care le-a fost încredinţată.
(4) Incepând cu data de 1 ianuarie 2010, autorităţile
competente notifică Comisiei Europene actele normative şi dispoziţiile cu
caracter statutar sau administrativ care includ cerinţele prevăzute la alin.
(1), precizând motivele pentru includerea acestor cerinţe în actele normative.
(5) In cazul în care Comisia Europeană consideră că
actele normative şi dispoziţiile prevăzute la alin. (4) conţin bariere în calea
liberei circulaţii a serviciilor şi a dreptului de liberă stabilire,
autorităţile competente iau măsuri pentru a renunţa la adoptarea acestora sau
pentru abrogarea lor, după caz.
(6) Obligaţia de notificare prevăzută la alin. (4) se
consideră îndeplinită în cazul proiectelor de acte normative care parcurg
procedura de notificare prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004
privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în
domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor
referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele
membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările
ulterioare.
Art. 15. -Autorităţile competente au următoarele
obligaţii:
a) analizează legislaţia în baza căreia autorizează
prestarea serviciilor aflate în competenţa lor şi iniţiază modificări
legislative, acolo unde este cazul, în vederea eliminării regimurilor de
autorizare care nu respectă criteriile prevăzute la art. 8, până la data de 15
iunie 2009;
b) analizează regimurile de autorizare menţinute şi
iniţiază modificări legislative, după caz, pentru eliminarea condiţiilor
interzise, prevăzute la art. 13, sau pentru eliminarea condiţiilor evaluabile,
prevăzute la art. 14 alin. (1), care contravin prevederilor art. 14 alin. (2)
şi (3), până la data de 15 iunie 2009;
c) raportează prin intermediul platformei
electronice Interactive Policy Making (IPM), până la data de 30 septembrie
2009, toate regimurile de autorizare prevăzute la lit.a) şi condiţiile de
autorizare prevăzute la lit. b), care în urma evaluării au fost menţinute.
CAPITOLUL IV
Libera circulaţie a serviciilor
SECŢIUNEA 1
Libertatea de a furniza servicii şi derogările
aferente
Art. 16. - (1) Prestatorii stabiliţi într-un alt stat
membru au dreptul de a furniza servicii pe teritoriul României.
(2) Accesul la furnizarea unui serviciu sau
exercitarea acestuia pe teritoriul României poate fi condiţionat(ă) de
îndeplinirea unor cerinţe, doar dacă acestea respectă cumulativ următoarele
principii:
a) principiul nediscriminării: cerinţele nu trebuie să
fie, direct ori indirect, discriminatorii în ceea ce priveşte cetăţenia sau,
pentru persoanele juridice, în ceea ce priveşte statul membru în care acestea
sunt stabilite;
b) principiul necesităţii: cerinţele trebuie să fie
justificate pe baza unor raţiuni de ordine publică, siguranţă publică, sănătate
publică sau protecţia mediului;
c) principiul proporţionalităţii: cerinţele trebuie să
fie adecvate pentru a garanta realizarea obiectivelor, fără a depăşi ceea ce
este necesar pentru realizarea acestora.
(3) Libertatea de a furniza servicii în cazul unui
prestator stabilit într-un alt stat membru nu poate fi restrânsă prin impunerea
uneia dintre următoarele cerinţe:
a) obligaţia de a fi stabilit pe teritoriul României;
b) obligaţia de a obţine o autorizaţie din partea unor
autorităţi competente, incluzând înscrierea într-un registru pe teritoriul
României, în afara celor impuse prin prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin alte acte normative care transpun acte normative comunitare sau
prin acte normative comunitare cu aplicabilitate directă;
c) interdicţia de a stabili pe teritoriul României o
infrastructură specifică, necesară pentru prestarea serviciilor în cauză;
d) aplicarea unui regim contractual special între
prestator şi beneficiarul serviciului, care împiedică sau restricţionează
prestarea serviciilor în mod independent;
e) obligaţia de a deţine un document de identitate
specific, emis de autoritatea competentă pentru prestarea serviciului
respectiv;
f) cerinţe care restricţionează utilizarea
echipamentelor şi a materialelor asociate prestării serviciilor, cu excepţia
celor necesare pentru asigurarea sănătăţii şi a securităţii muncii;
g) restricţii asupra libertăţii de a presta serviciile
menţionate la art. 19.
(4) Autorităţile administraţiei publice pot aplica,
în conformitate cu legislaţia naţională armonizată, propriile reguli în ceea ce
priveşte condiţiile de angajare, inclusiv cele stabilite în contractele
colective.
Art. 17. - Prevederile art. 16 alin. (2) şi (3) nu se
aplică: a) serviciilor de interes economic general, printre care: în sectorul
poştal, serviciilor de natura celor reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr.
31/2002 privind serviciile poştale, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 642/2002, cu modificările şi completările ulterioare; în sectorul
electricităţii, serviciilor reglementate prin Legea energiei electrice nr.
13/2007, cu modificările şi completările ulterioare; în sectorul gazelor,
serviciilor reglementate prin Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările şi
completările ulterioare; serviciilor de distribuţie şi alimentare cu apă şi
serviciilor de canalizare şi tratare a apelor uzate sau reziduale reglementate
prin Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, cu
modificările şi completările ulterioare; serviciilor de tratare a deşeurilor;
în sectorul energiei termice, serviciilor reglementate prin Legea serviciului
public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006; serviciilor de
salubrizare, reglementate prin Legea serviciului de salubrizare a
localităţilor nr. 101/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
serviciilor de iluminat public, reglementate prin Legea serviciului de iluminat
public nr. 230/2006; serviciilor publice de administrare a domeniului public şi
privat de interes local;
b) domeniilor reglementate prin Legea nr. 344/2006
privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale;
c) domeniilor reglementate prin Legea nr. 677/2001
pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările
ulterioare;
d) serviciilor de asistenţă juridică reglementate de
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) domeniilor reglementate prin cap. IV1
din Legea nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare; art. 24 şi
241 din Hotărârea Guvernului nr. 860/2004 privind recunoaşterea calificării de
medic veterinar şi reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea
profesiei de medic veterinar, cu modificările şi completările ulterioare; art.
11 alin. 2 din Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei
de arhitect, republicată;
f) domeniilor reglementate prin Regulamentul (CEE) nr.
1.408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în
raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în
cadrul Comunităţii;
g) formalităţilor administrative reglementate prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe
teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi
Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 260/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
h) în ceea ce priveşte cetăţenii ţărilor terţe care se
deplasează în România pentru prestarea sau pentru a li se furniza un serviciu,
dreptului autorităţilor române de a solicita viză ori permis de şedere pentru
resortisanţi din ţări terţe cărora nu li se aplică regimul de recunoaştere
reciprocă prevăzut la art. 21 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen
din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele
comune sau posibilităţii de a obliga resortisanţii din ţările terţe să se
prezinte la autorităţile competente din România la momentul intrării acestora
pe teritoriul său ori la o dată ulterioară;
i) în ceea ce priveşte transportul de deşeuri,
domeniilor reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului privind transferurile de deşeuri;
j) drepturilor de autor şi drepturilor conexe,
drepturilor sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date, drepturilor de
proprietate industrială, inclusiv drepturilor reglementate prin Legea nr.
16/1995 privind protecţia topografiilor produselor semiconductoare,
republicată;
k) documentelor care, potrivit legislaţiei naţionale,
necesită intervenţia unui notar;
l) domeniilor reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statuar al situaţiilor financiare anuale
şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 278/2008;
m) procedurii de înmatriculare a vehiculelor
achiziţionate în leasing dintr-un alt stat membru;
n) obligaţiilor contractuale şi extracontractuale,
inclusiv forma contractelor, determinate în conformitate cu normele dreptului
privat internaţional.
Art. 18. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 16
şi doar în cazuri excepţionale, autorităţile competente pot lua măsuri cu
privire la un prestator stabilit într-un alt stat membru, pentru a garanta
siguranţa serviciilor.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi adoptate
numai cu respectarea procedurii de asistenţă reciprocă stabilită la art. 40 şi
numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) prevederile naţionale în conformitate cu care se
adoptă măsura respectivă nu au făcut obiectul armonizării, la nivel comunitar,
în domeniul siguranţei serviciilor;
b) măsurile prevăd un nivel mai înalt de protecţie a
beneficiarului decât cel prevăzut într-o măsură adoptată de statul membru de
stabilire în conformitate cu prevederile sale naţionale;
c) statul membru de stabilire nu adoptă nicio măsură
sau adoptă măsuri insuficiente în comparaţie cu cele prevăzute la art. 40;
d) măsurile sunt proporţionale cu obiectivul
garantării siguranţei serviciilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile beneficiarilor de servicii
Art. 19. - Utilizarea de către un beneficiar a unui
serviciu oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru nu poate
fi restricţionată, în special prin impunerea următoarelor cerinţe:
a) obligaţia de a obţine o autorizaţie de la
autorităţile competente sau de a face o declaraţie către acestea dacă doresc să
apeleze la serviciile unor prestatori stabiliţi în alt stat membru;
b) limite discriminatorii în acordarea asistenţei
financiare pentru folosirea unui anumit serviciu pe motiv că prestatorul este
stabilit într-un alt stat membru sau din motive referitoare la locul unde se
prestează serviciul.
Art. 20. - (1) Prestatorii nu pot include condiţii
discriminatorii referitoare la cetăţenie sau la naţionalitate ori la locul de
reşedinţă sau la sediul beneficiarului în condiţiile generale de acces la un
serviciu puse la dispoziţia publicului.
(2) Prestatorii pot stabili condiţii de acces diferite
în cazul în care acestea sunt justificate prin criterii obiective.
(3) Clauzele ori declaraţiile ce cuprind condiţii
discriminatorii sunt nule de drept.
Art. 21. - (1) Se desemnează Centrul European al
Consumatorilor din România ca organism competent pentru aspectele legate de
informarea şi asistenţa oferite consumatorilor.
(2) Informaţiile puse la dispoziţia consumatorilor
cuprind următoarele:
a) informaţii generale referitoare la cerinţele din
domeniul protecţiei consumatorilor;
b) informaţii generale cu privire la posibilităţile de
soluţionare a unui litigiu între un prestator şi un consumator, inclusiv căile
de atac disponibile în cazul unui litigiu între un prestator şi un consumator;
c) datele de contact ale asociaţiilor de la care
consumatorii pot obţine asistenţă practică.
(3) Informaţiile şi asistenţa se oferă într-o manieră
clară şi trebuie să fie actualizate şi uşor accesibile de la distanţă, inclusiv
prin mijloace electronice.
(4) In vederea îndeplinirii cerinţelor stabilite la
alin. (2), atunci când este sesizat de către un consumator, Centrul European al
Consumatorilor din România contactează, în cazul în care este necesar,
organismul competent al statului membru de stabilire al prestatorului în cauză.
Informaţiile primite de la organismul competent din statul membru de stabilire
al prestatorului în cauză vor fi transmise consumatorului.
(5) Centrul European al Consumatorilor din România va
răspunde solicitărilor primite de la organismele competente din alte state
membre ori din România, în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 20 de zile
de la primirea solicitării.
Art. 22. - In vederea aplicării prevederilor
prezentului capitol, autorităţile competente au următoarele obligaţii:
a) analizează legislaţia în baza căreia autorizează
prestarea serviciilor aflate în competenţa lor şi iniţiază modificări
legislative, acolo unde este cazul, în vederea eliminării cerinţelor care
contravin prevederilor art. 16, până la data de 15 iunie 2009;
b) raportează prin intermediul platformei electronice
Interactive Policy Making (IPM), până la data de 30 septembrie 2009, toate
cerinţele menţinute potrivit prevederilor art. 16 alin. (4).
CAPITOLUL V
Calitatea serviciilor
Art. 23. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce
atingere dreptului autorităţilor competente de a solicita prestatorilor ale căror
servicii prezintă un risc direct şi specific pentru sănătatea şi siguranţa
beneficiarului sau a unei terţe persoane ori pentru securitatea financiară a
beneficiarului, încheierea unei asigurări de răspundere profesională,
corespunzătoare naturii şi gradului de risc, sau acordarea unei garanţii ori
încheierea unui acord similar, echivalent sau comparabil în esenţă cu aceasta
în ceea ce priveşte scopul.
(2) Atunci când un prestator se stabileşte în România,
autorităţile competente nu pot solicita o asigurare de răspundere profesională
sau o garanţie în cazul în care acesta este deja acoperit de o garanţie
echivalentă ori comparabilă în esenţă în ceea ce priveşte scopul şi acoperirea
pe care o oferă în privinţa riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului
garanţiei, precum şi eventuale excluderi de la acoperire, într-un alt stat
membru în care prestatorul este deja stabilit. In cazul în care echivalenţa
este doar parţială, autorităţile competente române pot solicita o garanţie
suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu sunt deja acoperite.
(3) In cazul în care autorităţile competente române
impun unui prestator stabilit în România să încheie o asigurare de răspundere
profesională sau să ofere o altă garanţie, acestea acceptă ca mijloace suficiente
de probă dovada acoperirii asigurării, eliberată de instituţiile de credit şi
de asigurătorii stabiliţi în alte state membre.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere
asigurărilor profesionale sau sistemelor de garanţii prevăzute în acte normative
naţionale care transpun directive ori care creează cadrul juridic necesar
aplicării directe a unui regulament.
(5) In sensul prezentului articol:
a) risc direct şi specific înseamnă un risc care
decurge direct din prestarea serviciului;
b) sănătatea şi siguranţa înseamnă, referitor la
un beneficiar sau la o terţă persoană, prevenirea decesului ori a unei vătămări
corporale grave;
c) securitatea financiară înseamnă, referitor la
un beneficiar, prevenirea unor pierderi importante în capital sau din valoarea
unui bun;
d) asigurare de răspundere profesională înseamnă
o asigurare încheiată de un prestator în vederea răspunderii potenţiale faţă de
beneficiari şi, după caz, faţă de terţi, pentru prejudicii cauzate prin
furnizarea serviciului.
Art. 24. - (1) Prestatorii nu pot fi supuşi unor
cerinţe care îi obligă să exercite o anumită activitate specifică în mod
exclusiv ori care limitează exercitarea, în comun sau în parteneriate, de
activităţi diferite.
(2) Fac excepţie următoarele categorii de prestatori:
a) profesiile reglementate, în măsura în care este
necesar pentru asigurarea concordanţei cu regulile de etică şi conduită
profesională, în scopul respectării independenţei şi a
imparţialităţii profesiei;
b) prestatorii de servicii de certificare, acreditare,
monitorizare tehnică, servicii de testare sau încercare, în măsura în care este
necesar pentru asigurarea independenţei şi a imparţialităţii.
(3) In cazul în care sunt autorizate activităţi
multidisciplinare între prestatorii menţionaţi la alin. (2) autorităţile
competente trebuie să se asigure că se îndeplinesc următoarele condiţii:
a) prevenirea conflictelor de interese şi a
incompatibilităţilor între activităţi;
b) asigurarea independenţei şi a imparţialităţii
specifice activităţilor desfăşurate;
c) asigurarea compatibilităţii între regulile de etică
şi conduită profesională, care guvernează activităţile, în special din raţiuni
care ţin de secretul profesional.
(4) In vederea aplicării prevederilor alin. (1)-(3),
autorităţile competente au următoarele obligaţii:
a) analizează legislaţia în baza căreia autorizează
prestarea serviciilor aflate în competenţa lor şi iniţiază modificări
legislative, acolo unde este cazul, în vederea eliminării cerinţelor care
contravin prevederilor alin. (1)-(3) până în data de 15 iunie 2009;
b) raportează prin intermediul platformei electronice
Interactive Policy Making (IPM), până la data de 30 septembrie 2009, toate
cerinţele menţinute în baza alin. (2).
Art. 25. - (1) La solicitarea prestatorilor,
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor oferă acestora
consultanţă în realizarea unor coduri de conduită.
(2) Centrul European al Consumatorilor din România
publică pe pagina sa de internet informaţii cu privire la semnificaţia anumitor
etichete, precum şi criteriile de aplicare a etichetelor şi a altor mărci ale
calităţii referitoare la servicii.
(3) Asociaţiile profesionale trebuie să facă uşor
accesibile beneficiarilor şi prestatorilor informaţii cu privire la semnificaţia
anumitor etichete, precum şi criteriile de aplicare a etichetelor şi a altor
mărci ale calităţii referitoare la servicii.
(4) Autorităţile cu responsabilităţi în domeniu, în
cooperare cu Comisia Europeană, adoptă, după caz, măsuri adiacente pentru a
încuraja organizaţiile profesionale, camerele de comerţ, asociaţiile patronale,
precum şi asociaţiile de consumatori să promoveze furnizarea unor servicii de
calitate, în special prin uşurarea evaluării competenţei prestatorului.
(5) Asociaţiile de consumatori şi asociaţiile
profesionale sau patronale pot coopera, la nivel comunitar, pentru a promova
furnizarea unor servicii de calitate.
(6) Centrul European al Consumatorilor din România
cooperează cu asociaţiile de consumatori şi cu asociaţiile profesionale, pentru
a promova furnizarea unor servicii de calitate.
Art. 26. - (1) Prestatorii au obligaţia de a pune la
dispoziţia beneficiarilor următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea prestatorului, forma de
organizare, adresa unde este stabilit, precum şi date care să permită
contactarea rapidă şi comunicarea directă cu acesta, după caz, prin mijloace
electronice;
b) în cazul în care prestatorul este înmatriculat
într-un registru, numele acelui registru şi numărul de înregistrare al
prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente în acel registru;
c) în cazul în care activitatea este supusă unui regim
de autorizare, datele autorităţii competente care a eliberat autorizaţia;
d) în cazul în care prestatorul exercită o activitate
care este supusă TVA, numărul de identificare menţionat la art. 153, 1531 şi
154 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
e) în cazul profesiilor reglementate, orice ordin
profesional sau organism similar la care prestatorul este înscris, titlul
profesional şi statul membru în care a fost acordat acest titlu;
f) condiţiile şi clauzele generale de prestare a
serviciului, dacă există, utilizate de către prestator;
g) clauze contractuale cu privire la legea aplicabilă
contractului şi/sau la instanţa competentă dacă sunt folosite de către
prestator;
h) existenţa unei garanţii postvânzare care nu este
impusă prin lege;
i) preţul serviciului, în cazul în care acesta este
stabilit, în prealabil, de către prestator, pentru un anumit tip de serviciu;
j) principalele caracteristici ale serviciilor, în
cazul în care acestea nu reies deja din context;
k) asigurarea de răspundere civilă profesională sau
garanţiile profesionale, dacă există, şi, în special, datele de contact ale asigurătorului
sau ale garantului, precum şi teritoriul pe care este valabilă.
(2) La alegerea prestatorului, informaţiile menţionate
la alin. (1):
a) sunt comunicate de către prestator din proprie
iniţiativă;
b) sunt uşor accesibile beneficiarului în locul
prestării serviciului sau al încheierii contractului;
c) pot fi accesate cu uşurinţă de către beneficiar,
prin mijloace electronice, la o adresă oferită de către prestator;
d) sunt cuprinse în orice documente de informare
oferite beneficiarului de către prestator, documente care cuprind o descriere
detaliată a serviciului prestat.
(3) La cererea beneficiarului, prestatorii oferă
următoarele informaţii suplimentare:
a) preţul serviciului, în cazul în care acesta nu este
stabilit, în prealabil, de către prestator, sau, dacă nu poate fi comunicat un
preţ exact, o metodă de calcul al preţului, astfel încât acesta să poată fi
verificat de către beneficiar, sau un deviz suficient de detaliat;
b) în ceea ce priveşte profesiile reglementate, o
referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire şi
mijloacele prin care se poate obţine accesul la acestea;
c) informaţii cu privire la activităţile conexe şi la
parteneriatele prestatorilor, agreate pentru desfăşurarea acestor activităţi, care
sunt legate de serviciul în cauză, precum şi cu privire la măsurile luate
pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informaţii se includ în orice
document informativ în care prestatorii oferă o descriere detaliată a
serviciilor lor;
d) codurile de conduită la care a aderat prestatorul
şi adresele de internet la care aceste coduri pot fi consultate, specificând
limba în care sunt disponibile;
e) în cazul în care unui prestator îi este aplicabil un
cod de conduită sau este membru al unei asociaţii profesionale ori al unui
organism profesional care instituie posibilitatea de a recurge la mecanisme de
soluţionare pe cale extrajudiciară a litigiilor, informează beneficiarii cu
privire la posibilitatea utilizării acestora; prestatorul trebuie să indice
modalitatea prin care beneficiarii pot obţine informaţii detaliate cu privire
la modalităţile extrajudiciare de soluţionare a litigiilor.
(4) Prestatorul oferă informaţiile menţionate la alin.
(1)-(3) în mod complet, corect, precis şi în timp util înainte de încheierea
contractului sau, în absenţa unui contract scris, înainte de prestarea
serviciului.
(5) Intervalul de timp de la furnizarea informaţiilor
menţionate la alin. (1)-(3) până la contractarea sau prestarea efectivă a
serviciului nu poate fi mai scurt de 5 zile. Cu acordul scris al
beneficiarului, termenul de 5 zile poate fi redus.
(6) Prezentul articol nu aduce atingere altor
dispoziţii legale prin care sunt reglementate cerinţele de informare.
Art. 27. - (1) Pentru soluţionarea unor eventuale litigii,
în afară de informaţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a), prestatorii
vor furniza beneficiarilor, în special, adresa poştală, numărul de fax sau
adresa de e-mail şi numărul de telefon la care toţi beneficiarii, inclusiv cei
care au reşedinţa sau sediul social într-un alt stat membru, le pot adresa o
reclamaţie sau o solicitare de informaţii în legătură cu serviciul prestat.
Prestatorii pun la dispoziţie, de asemenea, adresa sediului social, în cazul în
care aceasta nu este adresa obişnuită pentru corespondenţă.
(2) Prestatorii trebuie să facă dovada că au răspuns
reclamaţiilor primite în cel mai scurt termen, care nu poate depăşi 30 de zile
calendaristice, şi că au depus eforturile necesare identificării unei soluţii
satisfăcătoare.
(3) Prestatorii trebuie să facă dovada că au furnizat
complet, corect şi precis informaţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de
urgenţă.
(4) Prestatorii care sunt supuşi unui cod de conduită
sau sunt membri ai unei asociaţii ori ai unui organism profesional ale căror
norme prevăd recurgerea la modalităţi extrajudiciare de soluţionare a
litigiilor îi informează pe beneficiari în această privinţă şi menţionează
acest lucru în orice document în care sunt prezentate detaliat serviciile lor,
indicând modul în care se pot accesa informaţii detaliate cu privire la
acestea.
Art. 28. - (1) Constituie contravenţii şi se
sancţionează cu amendă contravenţională următoarele fapte:
a) în cazul nerespectării de către prestatori a
obligaţiilor prevăzute la art. 20, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
b) în cazul nerespectării de către prestatori a
obligaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (1)-(5), cu amendă de la 1.000 la
10.000 lei;
c) nerespectarea de către prestatori a obligaţiilor
prevăzute la art. 27, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.'
(2) Contravenientul poate achita, în termen de cel mult
48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data
comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1),
agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în
procesul-verbal.
(3) Valoarea amenzilor prevăzute la art. 28 alin. (1)
se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentanţii
împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în
cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate
interesele consumatorilor.
(5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se
completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VI
Cooperarea administrativă
Art. 29. -Autorităţile competente române cooperează,
prin intermediul SIPI, cu autorităţile competente din celelalte state membre,
în vederea asigurării controlului prestatorilor de servicii şi al serviciilor
pe care aceştia le prestează.
Art. 30. - (1) Departamentul pentru Afaceri Europene
este coordonatorul naţional al SIPI în domeniul serviciilor şi îndeplineşte
următoarele atribuţii:
a) propune Guvernului desemnarea, prin hotărâre, după
criteriul domeniului de activitate, a coordonatorilor delegaţi ai SIPI în
domeniul serviciilor;
b) înregistrează în SIPI coordonatorii delegaţi, în
perioada prealabilă lansării de către Comisia Europeană a procesului de
autoînregistrare;
c) modifică parametrii de înregistrare în SIPI ai
coordonatorilor delegaţi, la solicitarea acestora, în perioada prealabilă
lansării de către Comisia Europeană a procesului de autoînregistrare;
d) validează înregistrările în SIPI ale autorităţilor
competente după lansarea procesului de autoînregistrare;
e) asigură asistenţă coordonatorilor delegaţi cu privire
la utilizarea SIPI;
f) îndeplineşte funcţia de punct naţional de contact
pentru Comisia Europeană şi pentru celelalte state membre cu privire la
implementarea şi gestionarea SIPI în România.
(2) Coordonatorii delegaţi ai SIPI în domeniul
serviciilor îndeplinesc următoarele atribuţii:
a) identifică autorităţile competente şi le informează
cu privire la obligaţia de a utiliza SIPI, de a solicita înregistrarea în SIPI
sau de a se autoînregistra în SIPI, după caz;
b) înregistrează în SIPI autorităţile competente, în
perioada prealabilă lansării de către Comisia Europeană a procesului de
autoînregistrare;
c) se autoînregistrează în SIPI şi operează în
permanenţă modificările necesare după lansarea de către Comisia Europeană a
procesului de autoînregistrare;
d) asigură asistenţă autorităţilor competente relevante
pentru domeniul lor de activitate, cu privire la utilizarea SIPI.
Art. 31. - (1) Autorităţile competente sunt obligate să
solicite coordonatorilor delegaţi ai SIPI din domeniul lor de activitate înregistrarea
în SIPI.
(2) Autorităţile competente desemnează cel puţin o
persoană din cadrul instituţiei în vederea transmiterii de solicitări către
autorităţile competente din alte state membre şi a formulării de răspunsuri la
solicitările acestora, prin intermediul SIPI.
(3) Solicitările privind înregistrarea în SIPI
trebuie să cuprindă informaţii privind:
a) denumirea autorităţii competente şi descrierea
sintetică a activităţii dacă acest lucru nu rezultă în mod clar din denumire;
b) datele de contact ale autorităţii competente,
respectiv adresa, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, pagina de web;
c) limbile oficiale ale Uniunii Europene pe care le
înţeleg lucrătorii autorităţii competente;
d) domeniul de activitate;
e) datele de contact ale persoanei care urmează a fi
înregistrată în SIPI pentru autoritatea competentă.
(4) Autorităţile competente au obligaţia de a
notifica modificarea informaţiilor menţionate la alin. (3) coordonatorului
delegat din domeniul propriu de activitate în perioada prealabilă lansării, de
către Comisia Europeană, a procesului de autoînregistrare.
(5) După lansarea procesului de autoînregistrare în
SIPI, autorităţile competente neînregistrate sunt obligate să se înregistreze
în SIPI şi să solicite coordonatorului naţional al SIPI validarea
înregistrării.
Art. 32. - (1) Autorităţile competente române transmit,
prin intermediul SIPI, autorităţilor competente din celelalte state membre,
solicitări de informaţii sau solicitări privind efectuarea unor verificări,
inspecţii şi investigaţii cu privire la:
a) prestatorii stabiliţi pe teritoriul României, care
prestează servicii pe teritoriul statelor membre respective; sau
b) prestatorii stabiliţi pe teritoriul statelor membre
respective, care prestează servicii pe teritoriul României.
(2) In legătură cu prestatorii stabiliţi pe teritoriul
României, care prestează servicii pe teritoriul altor state membre,
autorităţile competente române pot solicita efectuarea unor verificări,
inspecţii şi investigaţii necesare pentru a asigura controlul activităţii
prestatorilor în cauză, pe teritoriul statelor membre respective.
(3) In legătură cu prestatorii stabiliţi pe teritoriul
altui stat membru, care prestează servicii pe teritoriul României, autorităţile
competente române pot solicita informaţii, pe baza seturilor de întrebări
existente în sistem, inclusiv cu privire la:
a) desfăşurarea efectivă a unei activităţi economice în
mod legal pe teritoriul statului respectiv;
b) măsurile disciplinare sau administrative şi
hotărârile de deschidere sau închidere a procedurii insolvenţei;
c) punerea în executare a unor sancţiuni la sediul
prestatorului de servicii şi la punctele de lucru aflate pe teritoriul statului
respectiv, în legătură cu serviciile prestate de acesta pe teritoriul României.
(4) In cuprinsul solicitărilor prevăzute la alin.
(1)-(3) autorităţile competente române menţionează motivele şi descrierea
situaţiei de fapt care determină efectuarea demersului.
(5) Informaţiile şi documentele obţinute în urma solicitărilor
prevăzute la alin. (1)-(3) se utilizează numai în scopul pentru care au fost
solicitate.
Art. 33. - (1) Autorităţile competente române primesc,
prin intermediul SIPI, de la autorităţile competente din alte state membre,
solicitări de informaţii sau solicitări privind efectuarea unor verificări,
inspecţii şi investigaţii, cu privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul
României care prestează servicii pe teritoriul statului membru respectiv sau cu
privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul statului membru respectiv şi
care prestează servicii pe teritoriul României.
(2) Autorităţile competente române acceptă
solicitările prevăzute la alin. (1) dacă soluţionarea integrală sau parţială a
acestora intră în competenţa lor legală şi dacă în cuprinsul solicitărilor se
menţionează motivele şi descrierea situaţiei de fapt care a determinat
efectuarea demersului.
(3) In cazul în care soluţionarea integrală sau
parţială a solicitărilor prevăzute la alin. (1) nu intră în competenţa sa
legală, autoritatea solicitată o retransmite altei autorităţi pe care o
consideră competentă, precizând motivele care determină acest demers.
(4) Atunci când, după acceptarea unei solicitări, se
constată că pentru realizarea verificărilor, inspecţiilor sau investigaţiilor
sunt necesare informaţii sau documente suplimentare, acestea se solicită
autorităţilor care au iniţiat solicitarea.
(5) Răspunsul conţine informaţiile cu privire la
rezultatele verificărilor, inspecţiilor şi investigaţiilor şi, atunci când este
cazul, cu privire la măsurile care au fost luate în urma desfăşurării acestor
activităţi.
(6) Autorităţile competente române transmit răspunsul
prin intermediul SIPI în termenul precizat în cuprinsul solicitării sau în
termenul necesar pentru realizarea activităţilor respective, dacă termenul nu
este precizat. Atunci când, din motive obiective, activităţile nu pot fi
realizate în termenul precizat în cuprinsul solicitării, autoritatea care a
acceptat solicitarea informează autoritatea solicitantă cu privire la acest
aspect.
(7) In cazul în care autoritatea care primeşte o
solicitare nu este competentă a soluţiona solicitarea şi nu cunoaşte
autoritatea competentă, aceasta înaintează solicitarea către coordonatorul
delegat în vederea identificării autorităţii competente.
(8) In cazul în care coordonatorul delegat nu poate
identifica autoritatea competentă a soluţiona o solicitare, acesta
redirecţionează solicitarea către coordonatorul naţional în vederea stabilirii
competenţei.
Art. 34. - (1) Autorităţile competente furnizează,
potrivit competenţelor legale, în baza solicitărilor primite prin intermediul
SIPI, informaţii pe baza seturilor de întrebări existente în sistem, inclusiv
cu privire la:
a) desfăşurarea efectivă a unei activităţi economice în
mod legal pe teritoriul României de către un prestator stabilit pe teritoriul
României care prestează servicii într-un alt stat membru;
b) măsurile disciplinare sau administrative şi
deciziile referitoare la deschiderea ori închiderea procedurii de insolvenţă
luate de către autorităţile române împotriva unui prestator şi care privesc în
mod direct competenţa prestatorului sau fiabilitatea profesională a acestuia.
(2) Autoritatea competentă care comunică informaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. b) îl informează pe prestatorul în cauză cu privire
la această comunicare, în termen de 5 zile lucrătoare de la data transmiterii
răspunsului către autoritatea solicitantă.
(3) Măsurile disciplinare sau administrative prevăzute
la alin. (1) lit. b) se comunică numai dacă sunt definitive şi/sau irevocabile.
Pentru celelalte decizii prevăzute la alin. (1) se menţionează în cuprinsul
răspunsului dacă hotărârea este definitivă şi/sau irevocabilă sau dacă s-a
introdus o cale de atac împotriva acesteia, precum şi data la care urmează a fi
soluţionată calea de atac.
(4) In cuprinsul răspunsului cu privire la aspectele
prevăzute la alin. (1) lit. b), se menţionează şi dispoziţiile de drept intern
în temeiul cărora prestatorul a fost sancţionat.
(5) Dacă schimbul de informaţii vizează date cu
caracter personal, acesta se face cu respectarea prevederilor Legii nr.
677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 35. - (1) Autorităţile competente române
efectuează, inclusiv în baza solicitărilor primite prin intermediul SIPI,
activităţi de control sau de punere în executare a unor sancţiuni, potrivit
atribuţiilor legale, la sediul unui prestator stabilit în România şi la
punctele de lucru aflate pe teritoriul României.
(2) Autorităţile competente române informează
autoritatea solicitantă cu privire la rezultatul activităţilor de control şi la
măsurile luate, dacă este cazul, prin intermediul SIPI.
(3) Autorităţile competente române nu se abţin să
adopte măsuri de control ori de punere în executare pe teritoriul României pe
motiv că serviciul a fost prestat sau a cauzat prejudicii în alt stat membru.
(4) Autorităţile competente române asigură controlul
prestatorilor stabiliţi în România, fără ca aceasta să implice obligaţia de a
efectua verificări şi controale factuale pe teritoriul statelor membre unde se
prestează serviciul. Astfel de verificări şi controale se efectuează de către
autorităţile competente din statul membru unde operează temporar prestatorul,
la cererea autorităţilor române.
Art. 36. - (1) Autorităţile competente române
efectuează controale, potrivit atribuţiilor legale, cu privire la activitatea
desfăşurată pe teritoriul României de către prestatori stabiliţi în alte state
membre, la solicitarea autorităţilor competente din statele membre de
stabilire, şi pot decide cu privire la măsurile cele mai potrivite care trebuie
luate în fiecare caz în parte, pentru a răspunde solicitărilor primite prin
intermediul SIPI.
(2) Autorităţile competente române sunt responsabile
de controlul activităţii prestatorului pe teritoriul său din punctul de vedere
al respectării cerinţelor care pot fi impuse în temeiul art. 16 şi 17. Astfel,
autorităţile competente române:
a) adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că
prestatorul îndeplineşte cerinţele legate de accesul la activitatea respectivă
şi exercitarea acesteia;
b) efectuează verificări, inspecţii şi investigaţii
necesare pentru controlul serviciului prestat.
(3) Autorităţile competente române pot efectua
activităţi de control, potrivit atribuţiilor stabilite de lege, în alte cazuri
decât pentru a răspunde unor solicitări primite prin intermediul SIPI, cu
condiţia ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie proporţionale şi să nu
fie motivate de faptul că prestatorul este stabilit în alt stat membru.
Art. 37. -Autorităţile competente române permit
autorităţilor competente din celelalte state membre consultarea registrelor pe
care le deţin, aşa cum sunt ele definite la art. 2 lit. n) şi în care sunt
înregistrate informaţii cu privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul României,
în aceleaşi condiţii în care este permisă consultarea respectivelor registre de
către autorităţile române cu competenţe echivalente.
Art. 38. - (1) Autorităţile competente solicită
motivat, prin intermediul SIPI, intervenţia coordonatorului delegat al SIPI
pentru domeniul de activitate respectiv în vederea obţinerii unui răspuns, în
oricare dintre următoarele cazuri:
a) solicitările transmise prin intermediul SIPI nu au
fost acceptate;
b) solicitările transmise prin intermediul SIPI au
fost acceptate, însă nu s-a primit un răspuns în termenul stabilit;
c) solicitările transmise prin intermediul SIPI au
fost acceptate, însă răspunsul primit nu este considerat satisfăcător.
(2) In situaţia în care consideră justificată
solicitarea de intervenţie, coordonatorul delegat al SIPI, sesizat potrivit
alin. (1), transmite, prin intermediul SIPI, o cerere de intervenţie
coordonatorului delegat pentru serviciul în cauză al celuilalt stat membru.
(3) Dacă nu se primeşte un răspuns satisfăcător,
coordonatorul delegat al SIPI în cauză propune coordonatorului naţional al SIPI
transmiterea unei informări către Comisia Europeană cu privire la
neîndeplinirea obligaţiilor de asistenţă de către statul membru respectiv.
(4) In situaţia în care consideră justificată propunerea
coordonatorului delegat al SIPI, coordonatorul naţional al SIPI transmite o
informare către Comisia Europeană cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor de
asistenţă de către statul membru respectiv.
Art. 39. - (1) In cazul în care o autoritate competentă
are cunoştinţă despre acte ori împrejurări grave şi precise referitoare la o
activitate de servicii care ar putea cauza prejudicii grave sănătăţii sau
siguranţei persoanelor ori mediului, pe teritoriul României sau pe teritoriul
altor state membre, aceasta propune coordonatorului delegat SIPI transmiterea
unei alerte, prin intermediul SIPI, către Comisia Europeană, statul membru de
stabilire şi statele membre în cauză.
(2) In urma analizării informărilor primite potrivit
alin. (1), coordonatorul delegat al SIPI înaintează coordonatorului naţional al
SIPI propunerea de transmitere a alertei, dacă o consideră justificată.
(3) Coordonatorul naţional al SIPI analizează
propunerea din punctul de vedere al respectării procedurilor şi criteriilor
pentru alertă şi, atunci când cazul întruneşte toate criteriile, transmite
alerta către Comisia Europeană, statul membru de stabilire şi către celelalte
state membre cu privire la aspectele constatate şi la măsurile luate de către
autorităţile române.
Art. 40. - (1) In cazul în care o autoritate competentă
română intenţionează să adopte o măsură în conformitate cu art. 18, procedura
stabilită la alin. (2)-(8) se aplică fără a aduce atingere procedurilor
judiciare, inclusiv procedurilor preliminare şi actelor înfăptuite în cadrul
unei cercetări penale.
(2) Autoritatea competentă română solicită
autorităţii competente din statul membru de stabilire să adopte măsuri
împotriva prestatorului respectiv, oferind toate informaţiile relevante cu
privire la serviciul în cauză şi la circumstanţele cauzei.
(3) In urma primirii răspunsului de la autoritatea
competentă din statul membru de stabilire cu privire la măsurile adoptate ori
avute în vedere sau, după caz, motivele pentru care nu a luat nicio măsură,
autoritatea competentă română poate solicita coordonatorului delegat al SIPI
declanşarea procedurii de derogare.
(4) Coordonatorul delegat al SIPI verifică temeiul
solicitării şi, în cazul în care aprobă transmiterea solicitării de derogare,
transmite coordonatorului naţional al SIPI solicitarea de a notifica Comisiei
Europene şi statului membru de stabilire intenţia de a adopta măsuri, indicând
următoarele:
a) motivele pentru care consideră că măsurile adoptate
sau avute în vedere de statul membru de stabilire sunt inadecvate;
b) motivele pentru care consideră că măsurile pe care
intenţionează să le adopte îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 18.
(5) Măsurile nu pot fi adoptate decât după un termen
de 15 zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin. (4).
(6) La solicitarea Comisiei Europene, autoritatea
competentă română are obligaţia de a nu adopta măsurile propuse sau de a
suspenda de urgenţă măsurile iniţiate, în cazul în care se constată că acestea
sunt incompatibile cu legislaţia comunitară.
(7) Coordonatorul naţional al SIPI poate refuza
transmiterea unei solicitări de derogare dacă nu au fost respectate procedurile
sau dacă aceasta nu îndeplineşte cumulativ criteriile pentru derogare.
(8) In caz de urgenţă, o autoritate competentă care
intenţionează să adopte o măsură poate deroga de la prevederile alin. (2)-(5)
şi (7). In astfel de cazuri, măsurile se notifică în cel mai scurt termen, prin
intermediul şi cu acordul coordonatorului naţional al SIPI, Comisiei Europene
şi statului membru de stabilire, fiind indicate motivele care justifică
urgenţa.
(9) In cazul în care coordonatorul naţional al SIPI
primeşte o comunicare din partea unei autorităţi competente dintr-un alt stat
membru cu privire la intenţia acesteia de a lua măsuri împotriva unui prestator
stabilit în România care prestează servicii în statul respectiv, coordonatorul
naţional al SIPI va transmite imediat comunicarea coordonatorului delegat al
SIPI, acesta având obligaţia de a analiza cazul respectiv şi măsurile luate de
autoritatea competentă română şi de a transmite coordonatorului naţional al
SIPI poziţia sa cu privire la legitimitatea derogării solicitate.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art. 41. - (1) Condiţiile de organizare şi funcţionare
a punctelor de contact unic se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, până la
data de 1 iulie 2009.
(2) Normele şi procedurile de cooperare administrativă
prin intermediul SIPI vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului până la data
de 1 iulie 2009.
Art. 42. - Departamentul pentru Afaceri Europene
notifică Comisiei Europene prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi actele
normative prevăzute la art. 41.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile
Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12
decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 376 din 27 decembrie 2006.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul întreprinderilor mici şi mijlocii, comerţului
şi mediului de afaceri,
Constantin Niţă
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Vasile Puşcaş
p. Ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti,
Alina Mihaela Bica,
secretar de stat
Ministrul economiei,
Adriean Videanu
Viceprim-ministru, ministrul administraţiei şi
internelor,
Dan Nica
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor,
Bogdan Marcel Pandelică
Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,
Gabriel Sandu
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Pogea
ANEXĂ
LISTA
actelor normative care conţin prevederi referitoare
la documentele pentru care nu se aplică prevederile art. 5 alin. (1) şi (2)
Prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din prezenta
ordonanţă de urgenţă nu se aplică documentelor menţionate în:
a) art. 18, art. 24 alin. (8) din Hotărârea Guvernului
nr. 860/2004 privind recunoaşterea calificării de medic veterinar şi
reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea profesiei de medic
veterinar, cu modificările şi completările ulterioare;
b) art. 34 alin. (2) şi art. 353 a|in.' (3)
din Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor
profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi
completările ulterioare;
c)art. 182, 183 şi în art. 191-196 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare;
d) art. 808 alin. (2) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
e) Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, în ceea ce priveşte formalităţile de publicitate a comercianţilor.