LEGE Nr. 66
din 31 martie 2010
pentru modificarea si
completarea Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 226 din 9 aprilie 2010
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Art. I. - Legea nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23
aprilie 1998, cu modificările ulterioare, se modifică şi se
completează după cum urmează:
1. Articolul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 1. - Drepturile asupra mărcilor şi
indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe
teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.
Prezenta lege se aplică mărcilor de produse
şi servicii, individuale, colective şi de certificare, ce fac
obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România,
ca urmare a unei protecţii comunitare ori pe cale
internaţională, precum şi indicaţiilor geografice.
Persoanele fizice sau juridice străine cu
domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de
dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile convenţiilor
internaţionale privind mărcile şi indicaţiile geografice la
care România este parte."
2. Articolul 2 se abrogă.
3. După articolul 2 se introduce un nou
articol, articolul 21, cu următorul cuprins:
„Art. 21. - Poate constitui marcă orice
semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv
nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme
tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului
său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum
şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să
permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale
altor întreprinderi."
4. Articolul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 3. -In înţelesul prezentei legi, termenii
şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) înregistrarea mărcii - modul de
dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul prezentei legi sau
al convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care România
este parte;
b) marca anterioară - marca
înregistrată, precum şi marca depusă pentru a fi
înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiţia ca ulterior
să fie înregistrată;
c) marca comunitară - marca
înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al
Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009,
denumit în continuare Regulament privind marca comunitară;
d) marca notorie - marca larg cunoscută în
România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile
cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară
înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă;
e) marca colectivă - marca destinată a
servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii
de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane;
f) marca de certificare - marca ce indică
faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt
certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea,
materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a
serviciilor, precizia ori alte caracteristici;
g) indicaţia geografică - denumirea
servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune
sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie
sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite
acestei origini geografice;
h) solicitant - persoana în numele căreia
este depusă o cerere de înregistrare a mărcii;
i) titular - persoana pe numele căreia
marca este înregistrată în Registrul mărcilor şi poate fi orice
persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept
privat;
j) mandatar autorizat, denumit în continuare mandatar
- consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi
calitatea de reprezentant în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru
Invenţii şi Mărci, denumit în continuare OSIM;
k) Registrul mărcilor- baza de date,
administrată de OSIM, care cuprinde mărcile înregistrate în România,
precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări,
indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date;
l) Registrul indicaţiilor geografice -
colecţia de date, administrată de OSIM, care cuprinde
indicaţiile geografice înregistrate în România, precum şi toate
datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul
pe care sunt păstrate aceste date;
m) Convenţia de la Paris - Convenţia
pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883,
Paris, aşa cum a fost revizuită şi modificată,
ratificată de România prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat în Buletinul
Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;
n) ţările Uniunii de la Paris -
ţările cărora li se aplică Convenţia de la Paris
şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecţia
proprietăţii industriale;
o) Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de
la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14
aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin
Decretul nr. 1.176/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie
1969;
p) Protocolul referitor la Aranjament -
Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la
Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor,
ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998;
q) Regulamentul privind marca comunitară -
Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind
marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE)
seria L nr. 78 din 24 martie 2009;
r) întreprindere - orice entitate implicată
într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori
modul ei de finanţare."
5. La articolul 4 se introduce un nou alineat,
alineatul 2, cu următorul cuprins:
„Mărcile comunitare beneficiază de
protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului
privind marca comunitară."
6. La articolul 5 alineatul 1, partea
introductivă şi litera a) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Art. 5. - Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi
declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:
a) semnele care nu pot constitui o marcă în sensul
art. 21;".
7. La articolul 5 alineatul 1, după litera l)
se introduc două noi litere, literele m) şi n), cu următorul
cuprins:
,,m) mărcile care conţin semne cu înaltă
valoare simbolică, în special un simbol religios;
n) mărcile care conţin, fără
autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne
heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia
de la Paris."
8. La articolul 5, alineatul 2 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Dispoziţiile alin. 1 lit. b)-d) nu se aplică
în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a
dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii."
9. Articolul 6 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 6. - In afara motivelor prevăzute la art. 5
alin. 1, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz,
este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive
relative:
a) dacă este identică cu o marcă
anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este
solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care
marca anterioară este protejată;
b) dacă, din motive de identitate sau de
similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de
identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două
mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un
risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
In accepţiunea alin. 1, sunt mărci
anterioare mărcile a căror dată de depozit este
anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau,
după caz, a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia
şi care fac parte din următoarele categorii:
a) mărcile comunitare;
b) mărcile înregistrate în România;
c) mărcile înregistrate în baza unor acorduri
internaţionale şi având efect în România;
d) mărcile comunitare în privinţa cărora
este invocată, în mod valabil, vechimea anterioară, potrivit
prevederilor Regulamentului privind marca comunitară, faţă de o
marcă la care se referă lit. b) sau c), chiar dacă această
din urmă marcă a încetat să mai existe sau a făcut obiectul
unei renunţări;
e) cererile de înregistrare a mărcilor
prevăzute la lit. a)-d), sub condiţia înregistrării ulterioare a
mărcilor;
f) mărcile care, la data de depozit a cererii de
înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii
invocate, sunt notorii în România, în sensul art. 6 bis al Convenţiei de
la Paris.
O marcă este, de asemenea, refuzată la
înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este
susceptibilă a fi anulată dacă este identică sau
similară în raport cu o marcă comunitară anterioară, în
sensul prevederilor alin. 2, şi dacă a fost destinată să
fie înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau
servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară
anterioară este înregistrată, atunci când marca comunitară
anterioară se bucură de un renume în Uniunea Europeană şi
dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit
necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare
anterioare.
O marcă este, de asemenea, refuzată la
înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este
susceptibilă a fi anulată dacă:
a) marca este identică sau similară cu o
marcă anterioară înregistrată în România, în sensul prevederilor
alin. 2, şi dacă aceasta este destinată a fi înregistrată
ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt
similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată,
când marca anterioară se bucură de un renume în România şi
dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit
necuvenit din caracterul distinctiv şi renumele mărcii anterioare ori
dacă folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al
renumelui mărcii anterioare;
b) drepturile decurgând dintr-o marcă
neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea
comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de
înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data
priorităţii invocate prin cererea de înregistrare a mărcii
ulterioare şi dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn
utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea
mărcii ulterioare;
c) există un drept anterior, altul decât cele
prevăzute la alin. 2 lit. d), în special un drept la nume, un drept la
imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială;
d) marca este identică sau similară cu o
marcă colectivă anterioară, conferind un drept care a expirat cu
cel mult 3 ani înainte de data de depozit;
e) marca este identică sau similară cu o
marcă de certificare anterioară, a cărei valabilitate a încetat
cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit;
f) marca este identică sau similară cu o
marcă anterioară înregistrată pentru produse ori servicii identice
sau similare, conferind un drept care a expirat din motiv de nereînnoire cu cel
mult 2 ani înainte de data de depozit, cu condiţia ca titularul
mărcii anterioare să îşi fi dat acordul la înregistrarea
mărcii ulterioare ori să nu fi utilizat marca;
g) marca poate fi confundată cu o marcă
utilizată în străinătate la data depozitului cererii şi
care continuă să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost
făcută cu rea-credinţă de către solicitant.
O marcă este, de asemenea, refuzată la
înregistrare când înregistrarea este solicitată de către mandatarul
sau reprezentantul titularului mărcii, în nume propriu şi
fără consimţământul titularului mărcii, dacă
mandatarul sau reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de
a solicita această înregistrare.
O marcă nu este refuzată la înregistrare sau,
după caz, înregistrarea nu este anulată atunci când titularul
mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea
mărcii ulterioare.
O marcă poate fi refuzată la înregistrare
sau, după caz, susceptibilă a fi anulată în condiţiile
prevăzute la art. 6 septies din Convenţia de la Paris."
10. Articolul 7 se abrogă.
11. Articolul 9 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 9. - Dreptul la marcă aparţine
solicitantului care a depus primul, în condiţiile legii, cererea de
înregistrare a mărcii."
12. Articolul 10 se modificaşi va avea
următorul cuprins:
„Art. 10. - Cererea de înregistrare a mărcii,
depusă la OSIM, redactată în limba română şi conţinând
elementele prevăzute la alin. 2, constituie depozitul reglementar al
mărcii.
Cererea de înregistrare a mărcii conţine
următoarele elemente:
a) solicitarea explicită a înregistrării
mărcii;
b) datele de identificare a solicitantului şi,
după caz, a mandatarului;
c) o reprezentare grafică, suficient de
clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută;
d) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care
se solicită înregistrarea mărcii;
e) dovada achitării taxei de depunere şi de
publicare a cererii de înregistrare a mărcii.
Cererea prezintă menţiuni exprese atunci când
marca:
a) conţine una sau mai multe culori revendicate ca
element distinctiv al mărcii;
b) este tridimensională sau de un alt tip decât
cele verbale sau figurative;
c) conţine o transliterare sau o traducere a
mărcii ori a unor elemente ale mărcii.
Cererea se referă la o singură marcă
şi este prezentată în condiţiile prevăzute de regulamentul
de aplicare a prezentei legi.
Cererile de înregistrare depuse în baza Aranjamentului
de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjament trebuie să
îndeplinească condiţiile acestor tratate.
Depunerea cererii de înregistrare a mărcii se
poate face la registratura OSIM, prin poştă sau pe cale
electronică, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare
a prezentei legi."
13. La articolul 12, alineatul 1 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 12. - Dacă solicitantul a prezentat anumite
produse şi servicii sub o marcă în cadrul unei expoziţii
internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, în sensul Convenţiei
privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22
noiembrie 1928, ratificată de România prin Legea nr. 246/1930,
revizuită la 30 noiembrie 1972, organizată pe teritoriul României sau
într-un stat membru al Convenţiei de la Paris, şi dacă o cerere
de înregistrare a mărcii sub care au fost prezentate aceste produse
şi servicii a fost depusă la OSIM într-un termen de 6 luni de la data
primei prezentări în expoziţie, solicitantul beneficiază de un
drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziţie."
14. Articolul 14 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 14. -Inregistrarea unei mărci poate fi
cerută individual sau în comun de orice persoană, direct sau
printr-un mandatar, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi
de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Reprezentarea solicitantului prin mandatar este
obligatorie când solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul şi nicio
unitate industrială sau comercială efectivă şi
funcţională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul
Economic European, cu excepţia procedurii de depunere a cererii de
înregistrare a mărcii."
15. După articolul 17 se introduc cinci noi
articole, articolele 171-175, cu următorul cuprins:
„Art. 171 - Cererea de înregistrare a
mărcii având dată de depozit se publică, în format electronic,
în maximum 7 zile de la data depunerii, în condiţiile prevăzute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Art. 172. -In termen de două luni de la
data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 171,
orice persoană interesată poate formula observaţii privind
cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz
prevăzute la art. 5.
Art. 173. -In termen de două luni de la
data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 171,
orice persoană interesată poate formula opoziţie la
înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la
art. 6.
Opoziţiile trebuie să fie formulate în scris,
motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege.
La cererea solicitantului, titularul mărcii care a
formulat opoziţia prezintă OSIM dovada că:
a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă
data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia,
marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe
teritoriul României pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a
fost înregistrată;
b) există motive justificate pentru neutilizarea
mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie.
In cazul neplăţii taxelor legale pentru
opoziţie, se consideră că aceasta nu a fost făcută.
Art. 174. - OSIM notifică solicitantului
cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziţia
formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum şi
motivele opoziţiei privind înregistrarea mărcii.
In termen de 30 zile de la data notificării
opoziţiei, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.
Soluţionarea opoziţiei poate fi
suspendată în următoarele situaţii:
a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a
mărcii, până la înregistrarea acesteia;
b) marca opusă face obiectul unei acţiuni în
anulare sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a
cauzei.
In cursul suspendării, în orice moment,
solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluţionării
opoziţiei, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.
Art. 175. - Opoziţia formulată cu
privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată se
soluţionează de o comisie din cadrul Serviciului mărci al OSIM,
potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.
Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a
opoziţiei, care este avut în vedere la examinarea pe fond."
16. Articolul 18 se abrogă.
17. Articolul 19 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 19. - OSIM examinează pe fond cererea de
înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea
înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de
înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea
acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de
examinare a cererii prevăzute de lege.
Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare
de urgentare, echivalentă cu dublul taxelor de înregistrare şi de
examinare prevăzute de lege, OSIM examinează şi
hotărăşte asupra cererii de înregistrare a mărcii, în
termen de 3 luni de la publicarea acesteia.
OSIM examinează:
a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h)
şi j), după caz;
b) condiţiile prevăzute la art. 13 alin. 1
şi 2, dacă în cerere se invocă o prioritate;
c) motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. 1
şi, dacă este cazul, observaţiile formulate.
In cazul în care au fost formulate opoziţii cu
privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz
prevăzute la art. 6, avizul comisiei prevăzute la art. 175
alin. 1 este obligatoriu la examinarea pe fond.
In cazul nerespectării termenelor prevăzute
la alin. 1 şi 2, OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute."
18. După articolul 19 se introduce un nou
articol, articolul 191, cu următorul cuprins:
„Art. 191. - Când un element neesenţial
al mărcii este lipsit de caracter distinctiv şi dacă acest
element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii
protecţiei mărcii, OSIM cere solicitantului să declare, în
termen de două luni de la data notificării, că nu invocă un
drept exclusiv asupra acestui element. Declaraţia se publică
odată cu marca înregistrată.
In lipsa declaraţiei prevăzute la alin. 1
cererea de înregistrare a mărcii se respinge."
19. La articolul 20 alineatul 1, partea
introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 20. - Examinarea motivelor de refuz privind marca
notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi:".
20. La articolul 22, alineatul 1 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 22. - Dacă în urma examinării cererii,
potrivit prevederilor art. 19 şi 20, se constată îndeplinirea
condiţiilor legale, OSIM decide înregistrarea mărcii. Marca se
publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format
electronic, în maximum două luni de la data deciziei de înregistrare, iar
OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii numai după
plata taxei de publicare şi eliberare."
21. Articolele 23-25 se abrogă.
22. Articolul 28 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 28. - OSIM înscrie, de îndată, în Registrul
mărcilor acele mărci pentru care s-a luat o decizie de înregistrare.
Inscrierea înregistrării mărcii în Registrul
mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.
După înscrierea în Registrul mărcilor, OSIM
eliberează certificatul de înregistrare a mărcii.
Registrul mărcilor este public."
23. La articolul 29, alineatul 5 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Taxa pentru reînnoirea înregistrării mărcii
este datorată odată cu cererea de reînnoire; taxa poate fi
plătită şi în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de
protecţie, cu majorarea prevăzută de lege."
24. Articolul 32 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 32. - Reînnoirea înregistrării mărcii
se înscrie în Registrul mărcilor şi se publică în Buletinul
Oficial de Proprietate Industrială, în termen de maximum 3 luni de la
depunerea la OSIM a cererii de reînnoire.
Inscrierea reînnoirii mărcii în Registrul
mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.
OSIM eliberează titularului un certificat de
reînnoire a înregistrării mărcii."
25. La articolul 33, alineatul 1 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 33. - Pe durata protecţiei mărcii, titularul
poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de
modificări neesenţiale ale unor elemente ale mărcii, sub
condiţia ca acestea să nu afecteze caracterul distinctiv al
mărcii; lista de produse şi servicii nu poate fi extinsă."
26. La articolul 35, alineatul 2 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Titularul mărcii poate cere instanţei
judecătoreşti competente să interzică terţilor să
folosească, în activitatea lor comercială, fără
consimţământul său:
a) un semn identic mărcii, pentru produse sau
servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn pentru care, datorită faptului că
este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză
că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt
identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia
publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă;
c) un semn identic sau asemănător cu marca,
pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este
înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România
şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în
detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui
acesteia."
27. La articolul 35 alineatul 3, litera c) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,c) punerea în liberă circulaţie, exportul,
importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi
acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt
definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;".
28. La articolul 36, alineatele 1 şi 2 se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 36. - Solicitantul cererii de înregistrare a
mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzisă
efectuarea actelor prevăzute la art. 35 alin. 2, numai după
publicarea acesteia.
Pentru actele prevăzute la alin. 1,
săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a
mărcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului
comun. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după
data înregistrării mărcii."
29. Articolul 37 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 37. - Dreptul asupra mărcii se
epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea
acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea
Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această
marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său.
Prevederile alin. 1 nu sunt aplicabile dacă
există motive temeinice care justifică opoziţia titularului la
comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea
produselor este modificată sau alterată după punerea lor în
comerţ."
30. La articolul 38, alineatul 2 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile cu
condiţia ca folosirea de către un terţ a elementelor
prevăzute la lit. a) şi c) să fie conformă bunelor practici
din domeniul industrial ori comercial."
31. Articolul 39 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 39. - Drepturile asupra mărcii se pot
transmite prin cesiune, licenţă sau pe cale succesorală.
Este, de asemenea, considerată transmitere de
drepturi şi executarea silită a debitorului, titular al mărcii,
efectuată în condiţiile legii.
Inscrierea transmiterii de drepturi asupra
mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data
rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti cu privire
la acestea."
32. La articolul 41, după alineatul 1 se
introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:
„OSIM refuză înscrierea transmiterii cesiunii
dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este
indus în eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografică a
produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, în
afară de situaţia în care beneficiarul transmiterii acceptă
să limiteze transmiterea mărcii la produsele sau serviciile pentru
care marca nu este înşelătoare."
33. La articolul 41, alineatul 2 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei
prevăzute de lege, OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor
şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Cesiunea este opozabilă terţilor de la data publicării
acesteia."
34. La articolul 42, alineatul 4 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Licenţele se înscriu în Registrul mărcilor, cu
plata taxei prevăzute de lege, şi se publică în Buletinul
Oficial de Proprietate Industrială. Licenţa este opozabilă
terţilor de la data publicării acesteia."
35. La articolul 43, după alineatul 3 se
introduc două noi alineate, alineatele 4 şi 5, cu următorul
cuprins:
„Lipsa înscrierii unei licenţe la OSIM nu
afectează:
a) valabilitatea înregistrării mărcii care
face obiect al licenţei ori cu privire la protecţia licenţei
mărcii;
b) intervenţia într-o acţiune în contrafacere
angajată de titular ori obţinerea, în cadrul acestei proceduri, de
daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al
licenţei.
Inscrierea licenţei nu este o condiţie pentru
ca folosirea unei mărci de beneficiarul licenţei să poată
fi considerată echivalentul unui act de utilizare de către titular,
în cadrul procedurilor referitoare la dobândirea, menţinerea
validităţii ori la apărarea drepturilor cu privire la acea
marcă."
36. Articolul 45 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 45. - Orice persoană interesată poate
solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de
protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile
conferite de marcă dacă:
a) fără motive justificate, într-o
perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data înscrierii
în Registrul mărcilor, marca nu a făcut obiectul unei folosiri
efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care
aceasta a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost
suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani;
b) după data înregistrării, marca a devenit,
ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, desemnarea
uzuală în comerţ a produsului sau a serviciului pentru care a fost
înregistrată;
c) după data înregistrării şi ca urmare
a folosirii mărcii de către titular sau cu consimţământul
acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în
special cu privire la natura, calitatea sau provenienţa geografică a
produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată;
d) marca a fost înregistrată pe numele unei
persoane neavând calitatea prevăzută la art. 3 lit. h) şi i).
Este asimilată folosirii efective a mărcii:
a) folosirea mărcii sub o formă care
diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează
caracterul distinctiv al acesteia;
b) imposibilitatea folosirii mărcii din
circumstanţe independente de voinţa titularului, cum ar fi
restricţiile la import sau ca urmare a altor dispoziţii ale
autorităţilor publice vizând produsele sau serviciile pentru care
marca a fost înregistrată;
c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje
exclusiv în vederea exportului;
d) folosirea mărcii de către un terţ
având consimţământul titularului sau de către orice
persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau
o marcă de certificare, fiind considerată ca folosire a mărcii
de către însuşi titularul acesteia.
Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale
dacă, în perioada de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1 lit.
a) şi până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost
folosită efectiv. Totuşi, dacă începerea sau reluarea folosirii
mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a
cererii de decădere, folosirea mărcii nu este luată în
considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea folosirii
au intervenit numai după ce titularul a luat la cunoştinţă
de faptul că ar putea fi introdusă o cerere de decădere.
Dovada folosirii mărcii incumbă titularului
acesteia şi poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
Decăderea produce efecte de la data introducerii
cererii de decădere la instanţa judecătorească
competentă.
Marca se radiază din Registrul mărcilor
şi menţiunea radierii se publică în Buletinul Oficial de
Proprietate Industrială."
37. Articolele 46 şi 47 se abrogă.
38. La articolul 48 alineatul 1, partea introductivă
se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 48. - Anularea înregistrării mărcii
poate fi cerută Tribunalului Bucureşti de către orice
persoană interesată, pentru oricare dintre următoarele
motive:".
39. La articolul 48, alineatul 4 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Inregistrarea mărcii nu poate fi anulată pe
motivul existenţei unui conflict cu o marcă anterioară,
dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile de
utilizare prevăzute la art. 45 alin. 1-3."
40. La articolul 48, după alineatul 4 se
introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:
„Dacă marca anterioară nu a fost
folosită decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care
marca a fost înregistrată, înregistrarea mărcii poate fi anulată
numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost
folosită."
41. Articolul 49 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 49. - Titularul unei mărci anterioare, care
cu ştiinţă a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5
ani folosirea unei mărci ulterior înregistrate, nu poate să
ceară anularea şi nici să se opună folosirii mărcii
ulterioare pentru produsele şi serviciile pentru care această
marcă ulterioară a fost folosită, în afară de cazul în care
înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu
rea-credinţă.
In cazul prevăzut la alin. 1, titularul
mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii
anterioare, deşi aceasta din urmă nu mai poate fi invocată
împotriva mărcii ulterioare."
42. La articolul 50, alineatul 2 se abrogă.
43. La articolul 52, litera b) a alineatului 1
şi alineatul 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,b) nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute
la art. 3 lit. e);
........................................................................................................................................................................ .........................................................
După publicarea mărcii colective şi a
regulamentului de folosire a acestei mărci, titularul unei mărci
anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept
anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia,
la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model
protejat ori la un drept de autor, precum şi orice altă persoană
interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut de art. 173
alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii colective."
44. La articolul 54, litera a) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
,,a) fără motive justificate, marca nu a
făcut obiectul unei folosiri efective într-o perioadă
neîntreruptă de 5 ani, calculată de la data înscrierii mărcii în
Registrul mărcilor, pentru produsele sau serviciile pentru care marca a
fost înregistrată;".
45. La articolul 57, alineatul 1 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 57. - Mărcile de certificare pot fi
înregistrate la OSIM de către persoane juridice legal abilitate să
exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinţa elementelor
prevăzute la art. 3 lit. f)."
46. Articolul 59 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 59. -In afara motivelor de respingere
prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o
marcă de certificare este respinsă la înregistrare şi pentru
nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale art. 57 şi
58."
47. Articolul 60 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 60. - După publicarea mărcii şi a
regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei mărci anterioare sau
al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu
privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie
geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un
drept de autor, precum şi orice persoană interesată pot formula
la OSIM, în termenul prevăzut la art. 173 alin. 1,
opoziţie la înregistrarea mărcii de certificare.
Dacă utilizatorii unei mărci de certificare
nu respectă regulamentul, titularul poate să retragă
autorizaţia de a utiliza marca sau să aplice alte sancţiuni
prevăzute în regulament."
48. La articolul 61 alineatul 1, litera b) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu
nerespectarea prevederilor art. 3 lit. f);".
49. După articolul 66 se introduce un nou
capitol, capitolul XI1 „Marca comunitară", cuprinzând
şase noi articole, articolele 661-666, cu
următorul cuprins:
„CAPITOLUL XI1
Marca comunitară
Art. 661. - Când o cerere de marcă
comunitară este depusă la OSIM în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b)
din Regulamentul privind marca comunitară, OSIM înscrie data primirii
cererii şi, fără să procedeze la examinare, o transmite
Oficiului de Armonizare în Piaţa Internă, în termen de două
săptămâni, cu plata taxei prevăzute de lege, pentru depunerea
unei cereri naţionale.
Art. 662. - O cerere de marcă
comunitară sau o marcă comunitară poate fi transformată
într-o cerere de marcă naţională în condiţiile art. 112-114
din Regulamentul privind marca comunitară (versiune codificată), cu
plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naţionale
prevăzute de lege.
Art. 663. - Titularul unei mărci
anterioare înregistrate în România sau al unei mărci anterioare care a
făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în
România, care depune o marcă identică, destinată a fi
înregistrată ca marcă comunitară, pentru produse şi servicii
identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau
incluse în lista acestei mărci, se poate prevala la înregistrarea
mărcii comunitare de vechimea mărcii anterioare în ceea ce
priveşte înregistrarea mărcii comunitare în România.
Titularul unei mărci comunitare, care este şi
titularul unei mărci anterioare identice, înregistrate în România sau care
a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în
România, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca anterioară
a fost înregistrată ori incluse în lista acestei mărci, se poate
prevala de vechimea mărcii anterioare în România.
Art. 664. _ Dispoziţiile art. 84
şi 85 şi ale art. 89-91 sunt aplicabile şi
încălcărilor aduse drepturilor titularului unei mărci comunitare.
Art. 665. - Este inadmisibilă o
acţiune în contrafacere, bazată pe o marcă comunitară
anterioară, împotriva unei mărci naţionale ulterior
înregistrate, a cărei folosire a fost tolerată timp de 5 ani, cu
condiţia ca depozitul mărcii naţionale să fi fost efectuat
cu bună-credinţă.
Inadmisibilitatea este limitată numai la produsele
şi serviciile pentru care a fost tolerată.
Art. 666. - Litigiile având ca obiect
mărci comunitare, pentru care Regulamentul privind marca comunitară
atribuie competenţa tribunalelor de marcă comunitară, potrivit
art. 95 alin. (1) al acestuia, sunt de competenţa Tribunalului
Bucureşti, care judecă în primă instanţă."
50. La articolul 68, alineatul 2 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Inregistrarea unei indicaţii geografice poate fi
cerută la OSIM, direct sau prin mandatar, şi este supusă taxei
prevăzute de lege."
51. La articolul 68, după alineatul 2 se
introduc două noi alineate, alineatele 3 şi 4, cu următorul
cuprins:
„Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice
conţine elementele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei
legi.
In termen de 3 luni de la depunere, OSIM
examinează cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 69 şi 70."
52. După articolul 68 se introduce un nou
articol, articolul 681, cu următorul cuprins:
„Art. 681. - Cererea de înregistrare a
indicaţiei geografice se publică în condiţiile prevăzute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
In termen de două luni de la publicarea cererii,
orice persoană interesată poate face opoziţie la înregistrarea
indicaţiei geografice.
Opoziţia la înregistrarea unei indicaţii
geografice se soluţionează conform prevederilor referitoare la
marcă."
53. La articolul 70 alineatul 1, litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,a) nu sunt conforme dispoziţiilor art. 3 lit.
g);".
54. Articolul 72 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 72. - In termen de două luni de la data
deciziei de înregistrare a indicaţiei geografice, aceasta este
înscrisă în Registrul indicaţiilor geografice.
Inscrierea unei indicaţii geografice în Registrul
indicaţiilor geografice şi eliberarea către solicitant a
certificatului de înregistrare a indicaţiei geografice şi de acordare
a dreptului de utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevăzute de lege."
55. Articolul 80 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 80. - Deciziile OSIM privind cererile de
înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind
indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice
persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau,
după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a
indicaţiei geografice, cu plata taxei legale.
Deciziile OSIM privind înscrierea cesiunii sau
licenţei în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de
persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după
caz, de la publicarea acestora.
Contestaţiile formulate conform prevederilor alin.
1 şi 2 se soluţionează de o comisie de contestaţii din
cadrul OSIM."
56. După articolul 80 se introduce un nou
articol, articolul 801, cu următorul cuprins:
„Art. 801. - Dacă înregistrarea unei
mărci, reînnoirea înregistrării sau înscrierea unei modificări
în Registrul mărcilor a fost efectuată în mod evident din eroare
materială, OSIM poate, în termen de maximum două luni, cu începere de
la data înregistrării sau de la data înscrierii, după caz, să
revoce motivat înregistrarea, reînnoirea sau înscrierea modificării
efectuate; revocarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială."
57. Articolul 81 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 81. - Hotărârea comisiei de
contestaţii, motivată, se comunică părţilor şi
poate fi contestată la Tribunalul Bucureşti în termen de 15 zile de
la comunicare.
Deciziile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu
recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.
Sentinţele Tribunalului Bucureşti
pronunţate în cazurile prevăzute la art. 35, 45, 48, 54, 55, 61
şi 79 pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen
de 15 zile de la comunicare."
58. La articolul 82 se introduce un nou alineat,
alineatul 2, cu următorul cuprins:
„In toate litigiile privind mărcile citarea
titularilor este obligatorie."
59. Articolul 83 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 83. - Constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la
50.000 lei la 150.000 lei săvârşirea, fără drept, a
următoarelor fapte:
a) contrafacerea unei mărci;
b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o
marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată
pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe
titularul mărcii înregistrate;
c) punerea în circulaţie a produselor care
poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că
produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta
decat locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a
publicului cu privire la originea geografică a produsului.
Faptele prevăzute la alin. 1, săvârşite
de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să
prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor,
se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin contrafacerea unei mărci se
înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul
titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui
semn:
a) identic cu marca pentru produse sau servicii
identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) care, dată fiind identitatea sau
asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau
asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică
semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată,
ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi
riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) identic sau asemănător cu marca pentru
produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată,
când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea
semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul
distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza
titularului mărcii un prejudiciu.
Prin punerea în circulaţie se înţelege
oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop
sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum
şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.
Faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 nu
constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de
data publicării mărcii."
60. Articolul 84 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 84. - Măsurile asigurătorii se pot
dispune în condiţiile Codului de procedură penală.
Măsurile asigurătorii se referă, în
special, la încetarea actelor de încălcare a drepturilor legale şi la
conservarea probelor pentru dovedirea provenienţei produselor sau a
serviciilor purtând în mod ilicit o marcă sau o indicaţie
geografică protejată.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică
şi materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea
infracţiunilor prevăzute la art. 83."
61. Articolele 86-88 se abrogă.
62. La articolul 89, alineatul 3 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Instanţa poate dispune ca reclamantul să
plătească toate daunele cauzate pârâtului ca urmare a exercitării
abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicaţia
geografică protejată."
63. Articolul 90 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 90. - Titularul mărcii sau, după caz,
autoritatea publică centrală de specialitate implicată poate
solicita instanţei obligarea autorului încălcării dreptului la
furnizarea de informaţii imediate privind provenienţa şi
circuitele de distribuire a mărfurilor ilegal marcate, precum şi
informaţii despre identitatea fabricantului ori comerciantului, cantitatea
de marfă fabricată, livrată, primită sau
comandată."
64. Articolul 91 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 91. - Competenţele vamale cu privire la
asigurarea respectării drepturilor asupra mărcilor şi
indicaţiilor geografice protejate aparţin Autorităţii
Naţionale a Vămilor, potrivit legii."
65. La articolul 93, literele a) şi c) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,a) ia în evidenţă, examinează şi
publică cererile de înregistrare a mărcii;
........................................................................................................................................................................ .........................................................
c) ia în evidenţă şi publică
cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acordă
protecţie acestora pe teritoriul României;".
66. La articolul 93, după litera k) se
introduce o nouă literă, litera k1), cu următorul
cuprins:
,,k1) informează Comisia Europeană
cu privire la dispoziţiile naţionale adoptate în scopul transpunerii
Primei Directive a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a
legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci nr. 89/104/CEE,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
seria L nr. 40 din 11 februarie 1989;".
67. In cuprinsul legii, sintagma „Tribunalul
Municipiului Bucureşti" se înlocuieşte cu sintagma „Tribunalul
Bucureşti", sintagma „depozitul naţional reglementar" se
înlocuieşte cu sintagma „depozitul reglementar", sintagma „Ministerul
Agriculturii şi Alimentaţiei" se înlocuieşte cu sintagma
„autoritatea publică centrală de specialitate", sintagma
„Registrul Naţional al Mărcilor" se înlocuieşte cu sintagma
„Registrul mărcilor", sintagma „Registrul Naţional al
Indicaţiilor Geografice" se înlocuieşte cu sintagma „Registrul
indicaţiilor geografice", iar sintagma „comisia de reexaminare",
cu sintagma „comisia de contestaţii".
68. După articolul 95 se introduce
următoarea menţiune:
„*
Prezenta lege transpune Directiva 2008/95/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere
a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune
codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE)
seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008."
Art. II. - Cererile de
înregistrare a mărcilor şi cererile de înregistrare a
indicaţiilor geografice depuse şi aflate în procedurile de examinare
la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci urmează
procedurile prevăzute de prezenta lege.
Art. III. -Articolul 4
din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul
protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare
a acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
959 din 29 noiembrie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 4. - Cuantumul taxelor în lei, prevăzute în
anexele la prezenta ordonanţă, stabilite în raport cu cele
corespunzătoare în euro, se actualizează la data de 1 ianuarie a
fiecărui an, la nivelul cursului valutar al Băncii Naţionale a
României valabil la data de 1 octombrie a anului anterior."
Art. IV. - (1) Prezenta
lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
(2) In termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, Guvernul va modifica în mod corespunzător Regulamentul de
aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile
geografice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 833/1998, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 27 noiembrie 1998.
Art. V. - Legea nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23
aprilie 1998, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va
republica în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de
Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76
alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ