HOTARARE Nr.
440 din 28 aprilie 2010
privind stabilirea unor
masuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniti de la
instalatiile mari de ardere
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 352 din 27 mai 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Prezenta hotărâre are ca scop stabilirea
unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi
proveniţi de la instalaţiile mari de ardere.
Art. 2. -In înţelesul prezentei hotărâri,
definiţiile termenilor folosiţi sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 3. - (1) Prevederile prezentei hotărâri se
aplică instalaţiilor de ardere a căror putere termică
nominală este egală cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalaţii
mari de ardere, indiferent de tipul de combustibil utilizat, respectiv
solid, lichid sau gazos.
(2) Prevederile prezentei hotărâri nu se
aplică instalaţiilor mari de ardere care utilizează în mod
direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt:
a) instalaţii în care produsele de ardere sunt
utilizate pentru reîncălzirea sau încălzirea directă, uscarea
sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, de exemplu
cuptoare de reîncălzire şi cuptoare pentru tratamente termice;
b) instalaţii de postardere, de exemplu
instalaţiile de epurare a gazelor reziduale, care nu
funcţionează ca instalaţii de ardere independente;
c) instalaţii de regenerare a catalizatorilor
pentru cracare catalitică;
d) instalaţii de conversie a hidrogenului sulfurat
în sulf;
e) reactoare utilizate în industria chimică;
f) baterii de cocs;
g)caupere;
h) orice instalaţie utilizată pentru
propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave;
i) turbine cu gaz utilizate pe platforme maritime;
j) turbine cu gaz în funcţiune, autorizate sau
care au fost supuse procedurii de autorizare de către autoritatea publică
competentă pentru protecţia mediului, înainte de 27 noiembrie 2002,
cu condiţia ca acestea să fi fost puse în funcţiune cel mai
târziu la 27 noiembrie 2003, fără a încălca prevederile art. 12
alin. (1) şi ale anexei nr. 2.
(3) Prevederile prezentei hotărâri nu se
aplică instalaţiilor acţionate de motoare diesel, de motoare
alimentate cu benzină sau cu carburant gazos.
Art. 4. -In situaţia în care două sau mai
multe instalaţii mari de ardere existente - tip I şi instalaţii
mari de ardere noi - tip II şi tip III, distincte, sunt montate astfel
încât, luându-se în considerare factorii de ordin tehnic şi economic,
gazele lor reziduale sunt sau pot fi evacuate, cu avizul
autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului,
printr-un coş comun, ansamblul format din astfel de instalaţii este
considerat o singură instalaţie mare de ardere.
Art. 5. - (1) Fără a se încălca
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000
privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare, este
permisă funcţionarea instalaţiilor mari de ardere existente -
tip I şi a instalaţiilor mari de ardere noi - tip II dacă se
încadrează în una dintre următoarele condiţii:
a) respectă valorile-limită de emisie pentru
dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea
A din anexele nr. 3-7;
b) sunt incluse în Programul naţional de reducere
a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din
instalaţii mari de ardere existente - tip I şi instalaţii mari
de ardere noi - tip II, denumit în continuare program naţional, prevăzut
la art. 7 alin. (1);
c) le sunt aplicabile şi respectă
prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 sau 13, după caz.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) instalaţiile
mari de ardere existente - tip I, prevăzute în anexa nr. 9, ai căror
titulari deţin notificarea scrisă, prezentată
autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, prin
care s-au angajat ca în perioada de referinţă, cuprinsă între 1
ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2015, să nu exploateze instalaţia
mai mult de 20.000 de ore.
(3) In situaţia prevăzută la alin. (2)
titularul activităţii are obligaţia de a prezenta anual
autorităţii competente pentru protecţia mediului un raport
cuprinzând evidenţa orelor de funcţionare utilizate şi
neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a
instalaţiei mari de ardere existente - tip I.
Art. 6. - (1) Titularii activităţilor
instalaţiilor mari de ardere existente - tip I, care nu respectă valorile-limită
de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute
în secţiunea A din anexele nr. 3-7, trebuie să deţină
şi să reactualizeze, la solicitarea autorităţii publice
competente pentru protecţia mediului, programe de reducere progresivă
a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea
atingerii acestor valori-limită de emisie la termenele prevăzute în
anexa VII, capitolul 9, secţiunea D din Tratatul dintre Regatul Belgiei,
Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania,
Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica
Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica
Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară,
Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica
Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica
Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi
Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi
a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25
aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005 (Tratatul de aderare a
României la Uniunea Europeană), pentru fiecare instalaţie mare de
ardere existentă - tip I.
(2) Fără a se încălca prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu
modificările ulterioare, titularii activităţilor
instalaţiilor mari de ardere existente - tip I, altele decât cele la care
face referire alin. (1), şi cei ai activităţilor
instalaţiilor mari de ardere noi - tip II sunt obligaţi să
respecte valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot
şi pulberi, prevăzute în secţiunea A din anexele nr. 3-7.
(3) Programele de reducere progresivă a emisiilor
anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi cuprind termenele,
modalităţile de implementare şi plafoanele anuale de emisii de
dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente fiecărei
instalaţii mari de ardere.
(4) La solicitarea justificată a titularului
activităţii, autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului poate permite redistribuirea plafoanelor anuale de
emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi/sau pulberi între
instalaţiile mari de ardere aflate pe acelaşi amplasament şi
deţinute de acelaşi titular de activitate, cu condiţia ca
plafoanele anuale de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi
aferente întregului amplasament, obţinute prin însumarea plafoanelor
anuale de emisii ale fiecărei instalaţii mari de ardere de pe amplasament,
rezultate după redistribuire, să nu depăşească suma
plafoanelor anuale de emisii alocate iniţial acestor instalaţii mari
de ardere prin programele de reducere progresivă a emisiilor.
(5) Programele de reducere progresivă a emisiilor
anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se negociază
şi se aprobă ca parte a planurilor de acţiuni prevăzute de
art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006, cu modificările ulterioare.
(6) Programele de reducere progresivă a emisiilor
anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se elaborează, se
revizuiesc şi se reactualizează pe baza Ghidului privind elaborarea,
revizuirea şi reactualizarea propunerilor de programe de reducere
progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi, care se aprobă prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 7. - (1) Fără a se încălca
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
655/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum
şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006, cu modificările ulterioare, programul naţional se
elaborează, se revizuieşte şi se reactualizează pe baza
programelor de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf,
oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 6, şi se aprobă
prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului.
(2) In vederea respectării prevederilor
referitoare la Directiva 2001/80/CE din anexa VII la Tratatul de aderare a
României la Uniunea Europeană, programul naţional se revizuieşte
cel mai târziu până la data de 30 septembrie 2010.
(3) Programul naţional, revizuit potrivit
prevederilor alin. (1), trebuie să asigure reducerea suplimentară a
emisiilor până la un nivel inferior obiectivelor intermediare referitoare
la emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi,
stabilite în secţiunea D a cap. 9 din anexa VII la Tratatul de aderare a
României la Uniunea Europeană.
(4) In scopul revizuirii programului naţional,
potrivit prevederilor alin. (2), titularii activităţilor
instalaţiilor mari de ardere au obligaţia să revizuiască,
la solicitarea autorităţii competente pentru protecţia mediului,
programele proprii de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf,
oxizi de azot şi pulberi, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1), (3), (5)
şi (6).
(5) Nivelurile de emisii totale anuale de dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la alin. (3), sunt
stabilite în funcţie de durata de exploatare anuală reală a
fiecărei instalaţii, tipul combustibilului utilizat şi de
puterea termică a instalaţiei.
(6) Programul naţional conţine obiective,
măsuri şi termenele de realizare a acestora, precum şi
mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor şi măsurilor
propuse.
(7) Programul naţional stabileşte etapele de
reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite
din instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi
instalaţiile mari de ardere noi - tip II, precum şi procedurile de implementare.
(8) Reducerile de emisii rezultate în urma
aplicării programului naţional se raportează la emisiile de
dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente anului de
referinţă 1980.
(9) Pe parcursul implementării programului
naţional, determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de
azot şi pulberi se face potrivit prevederilor anexei nr. 2.
(10) Ca urmare a închiderii unei instalaţii mari
de ardere, care este inclusă în programul naţional, nu este
permisă creşterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de
dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi la celelalte instalaţii mari
de ardere care fac obiectul acestui program.
(11) Ulterior datei de 30 septembrie 2010, autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu
autoritatea publică centrală din domeniul economiei şi
autoritatea publică centrală pentru administraţie
analizează necesitatea reactualizării programului naţional în
următoarele situaţii:
a) la solicitarea justificată a titularului
activităţii;
b) la iniţiativa justificată a
autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau a
autorităţii publice centrale pentru administraţie publică;
c) la iniţiativa justificată a
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
Art. 8. - In situaţia în care o schimbare
substanţială şi neaşteptată în cererea de energie, în
disponibilitatea anumitor combustibili sau în funcţionarea anumitor
instalaţii de producţie creează dificultăţi tehnice
importante în respectarea nivelurilor emisiilor totale anuale de dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 7 alin. (3),
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
solicită Comisiei Europene modificarea nivelurilor şi/sau a
termenelor calendaristice de reducere progresivă a acestor emisii.
Art. 9. - (1) Fără a se încălca
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
655/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum
şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006, cu modificările ulterioare, proiectarea, executarea sau
funcţionarea unei instalaţii mari de ardere noi - tip III este
permisă cu respectarea valorilor-limită de emisie pentru dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea B din
anexele nr. 3-7.
(2) Operatorii instalaţiilor mari de ardere noi -
tip III cu o putere electrică nominală mai mare sau egală cu 300
MW, pentru care autorizaţia de construire, inclusiv acordul de mediu, sau,
în lipsa unei astfel de proceduri, autorizaţia de înfiinţare este
emisă după data de 25 iunie 2009, au obligaţia să evalueze
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) sunt disponibile situri de stocare adecvate;
b) s-a analizat fezabilitatea tehnică şi
economică a facilităţilor de transport;
c) s-a analizat fezabilitatea tehnică şi
economică a adaptării instalaţiilor în vederea captării
dioxidului de carbon.
(3) Dacă, în urma evaluării condiţiilor
prevăzute la alin. (2), acestea sunt îndeplinite, autoritatea publică
competentă pentru protecţia mediului are următoarele
obligaţii:
a) verifică dacă pe amplasamentul
instalaţiei este rezervat un spaţiu adecvat pentru echipamentul
necesar captării şi comprimării dioxidului de carbon;
b) stabileşte, pe baza evaluării
prevăzute la alin. (2) şi a altor informaţii disponibile,
dacă sunt îndeplinite toate condiţiile privind protecţia
sănătăţii umane şi a mediului.
Art. 10. - (1) Prin excepţie de la prevederile
anexei nr. 3, instalaţiilor mari de ardere cu putere termică
nominală egală cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilă,
pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare-limită de 800 mg/Nm3,
cu condiţia ca durata de utilizare anuală a acestora, calculată
ca medie pe o perioadă de 5 ani, să nu depăşească:
a) 2.000 de ore, până la data de 31 decembrie
2015;
b) 1.500 de ore, începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică
instalaţiilor mari de ardere noi - tip III pentru care autorizaţia
integrată de mediu se acordă în condiţiile prevederilor art. 9.
Art. 11. -In cazul instalaţiilor mari de ardere
noi - tip III sau în cazul instalaţiilor de ardere a căror putere
termică nominală este mărită cu cel puţin 50 MW,
titularii activităţii au obligaţia de a examina fezabilitatea tehnică
şi economică a aplicării producţiei combinate de energie
electrică şi termică. In cazul în care această fezabilitate
este confirmată, avându-se în vedere cererea de energie şi
disponibilitatea sistemelor de distribuţie, este prioritară
opţiunea dezvoltării unor astfel de instalaţii.
Art. 12. - (1) Autorizaţiile integrate de mediu
pentru instalaţiile mari de ardere, emise cu respectarea prevederilor art.
5 alin. (1) şi ale art. 9, trebuie să cuprindă proceduri
referitoare la situaţiile de funcţionare necorespunzătoare sau
de întrerupere a funcţionării echipamentelor de reducere a emisiilor.
(2) In cazul funcţionării
necorespunzătoare sau al întreruperii funcţionării
echipamentelor de reducere a emisiilor, titularul activităţii are
următoarele obligaţii:
a) să reducă sau să sisteze
funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacă revenirea la
funcţionarea normală nu este posibilă în 24 de ore, sau să
utilizeze combustibili mai puţin poluanţi;
b) să informeze în termen de 48 de ore autoritatea
publică teritorială pentru protecţia mediului;
c) să ia măsurile necesare ca durata
cumulată de funcţionare fără echipament de reducere a
emisiilor să nu depăşească 120 de ore în orice
perioadă de 12 luni.
(3) Autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului, la propunerea autorităţii publice
teritoriale pentru protecţia mediului, acordă derogări de la
limitele de timp prevăzute la alin. (2) lit. a) şi c) în
următoarele cazuri:
a) dacă există o necesitate imperioasă
de menţinere a furnizării de energie;
b) dacă înlocuirea instalaţiei mari de ardere
oprite pentru o perioadă limitată de timp nu se poate face decât cu o
altă instalaţie, a cărei funcţionare prezintă riscul
creşterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi.
(4) La propunerea autorităţii publice
centrale din domeniul economiei şi/sau a autorităţii publice
centrale pentru administraţie publică, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului suspendă, pe o durată de
maximum 6 luni, obligaţia titularului activităţii de a respecta
valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute la art. 5
alin. (1) şi art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la
instalaţiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conţinut
redus de sulf, datorită întreruperii aprovizionării cu acest
combustibil ca urmare a unei crize considerabile.
(5) In cazul în care o instalaţie mare de ardere,
care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos şi care ar
trebui altfel să fie dotată cu sisteme de epurare a gazelor
reziduale, trebuie să recurgă, în mod excepţional şi numai
pentru o perioadă de maximum 10 zile, cu excepţia cazului în care
există o necesitate imperioasă de a menţine furnizarea energiei,
la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a
alimentării cu acest combustibil gazos, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului, la propunerea
autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului, poate acorda
titularului activităţii o derogare de la obligaţia de a se conforma
cu valorile-limită la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9.
Art. 13. - Stabilirea valorilor-limită de emisie
pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în cazul
instalaţiilor mari de ardere cu combustibil multiplu, se face potrivit
prevederilor anexei nr. 8.
Art. 14. - (1) In cazul măririi puterii termice a
unei instalaţii de ardere cu cel puţin 50 MW, valorile-limită de
emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în
secţiunea B din anexele nr. 3-7, aplicabile noii părţi a
instalaţiei, se determină în funcţie de puterea termică a
întregii instalaţii.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică
instalaţiilor prevăzute în anexa nr. 8 pct. 2 şi 3.
(3) In cazul modificării substanţiale a unei
instalaţii mari de ardere, aşa cum este definită în art. 2 alin.
(1) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006, cu modificările ulterioare, aceasta trebuie să respecte
valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7.
Art. 15. - (1) Evacuarea gazelor reziduale de la
instalaţiile mari de ardere se efectuează în mod controlat, prin
intermediul unui coş de evacuare.
(2) Autorizaţiile integrate de mediu pentru
instalaţiile mari de ardere, emise cu respectarea dispoziţiilor
legale, stabilesc condiţiile de evacuare a gazelor reziduale.
(3) Autoritatea publică teritorială pentru
protecţia mediului verifică, în mod special, pe baza
informaţiilor transmise de titularii de activitate, că
înălţimea coşului este calculată astfel încât să
asigure condiţiile de evacuare a gazelor reziduale fără să
afecteze sănătatea populaţiei şi mediul.
Art. 16. -In cazul proiectării, executării
şi/sau punerii în funcţiune a unor instalaţii mari de ardere
care pot avea efecte semnificative asupra mediului altor state membre,
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului se
asigură că au loc toate informările şi consultările
necesare potrivit prevederilor art. 17 din Hotărârea Guvernului nr.
445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private
asupra mediului.
Art. 17. - Monitorizarea valorilor emisiilor de dioxid
de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari
de ardere, precum şi a altor valori necesare pentru punerea în aplicare a
prezentei hotărâri se realizează de către titularul
activităţii potrivit prevederilor anexei nr. 2 secţiunea A.
Art. 18. - Titularul activităţii are
obligaţia de a informa autorităţile publice competente pentru
protecţia mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue,
măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de
măsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de
activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot
şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere, în scopul
evaluării conformării cu programul naţional, precum şi cu
condiţiile cuprinse în acordul sau autorizaţia integrată de mediu,
inclusiv cu planul de acţiuni aferent acesteia.
Art. 19. - (1) In cazul efectuării
măsurătorilor continue la instalaţiile mari de ardere existente
- tip I şi la instalaţiile mari de ardere noi - tip II,
valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi, prevăzute în secţiunea A din anexele nr. 3-7, se
consideră a fi respectate dacă rezultatele acestor
măsurători efectuate pentru orele de funcţionare dintr-un an
calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi
perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a) niciuna dintre valorile medii lunare calendaristice
pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu
depăşeşte valorile-limită de emisie corespunzătoare;
b) 97 % din toate valorile medii la 48 de ore pentru
dioxidul de sulf şi pulberi nu depăşesc 110 % din
valorile-limită de emisie corespunzătoare;
c) 95 % din toate valorile medii la 48 de ore pentru
oxizii de azot nu depăşesc 110 % din valorile-limită de emisie
corespunzătoare.
(2) In cazul instalaţiilor mari de ardere noi -
tip III, prevăzute la art. 9, valorile-limită de emisie pentru dioxid
de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente orelor de funcţionare
dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele prevăzute la art. 12
şi perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate
dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) nicio valoare medie zilnică validată
pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu
depăşeşte valorile-limită de emisie corespunzătoare
prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7;
b) 95 % din toate valorile medii orare validate pentru
dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşesc 200 % din
valorile-limită de emisie corespunzătoare, prevăzute în
secţiunea B din anexele nr. 3-7, în cursul unui an calendaristic.
(3) Dacă se efectuează numai
măsurători discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare,
valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7, se consideră ca fiind respectate
dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau ale altor
proceduri de determinare aprobate de autorităţile competente pentru
protecţia mediului nu depăşesc aceste valori-limită de
emisie.
(4) Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi
de azot şi pulberi se determină potrivit prevederilor anexei nr. 2
secţiunea A pct. 4.
Art. 20. - Emisiile anuale de dioxid de sulf, oxizi de
azot şi pulberi şi concentraţiile acestor poluanţi în
gazele reziduale se calculează cu respectarea prevederilor art. 17-19.
Art. 21. - (1) In scopul respectării
dispoziţiilor legale privind calitatea aerului, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului poate stabili, pentru anumite zone
geografice sau pe întreg teritoriul ţării, după caz,
valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta
hotărâre.
(2) In aplicarea dispoziţiilor legale privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării, autorităţile
publice teritoriale pentru protecţia mediului pot stabili
valori-limită de emisie şi pentru alţi poluanţi
proveniţi de la instalaţiile mari de ardere, precum şi
cerinţe suplimentare faţă de prevederile prezentei
hotărâri.
(3) In situaţia în care este necesară
adaptarea instalaţiilor mari de ardere la progresul tehnic, potrivit
prevederilor legale privind prevenirea şi controlul integrat al
poluării, autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului poate stabili cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în
prezenta hotărâre.
(4) Condiţiile de aplicare a prevederilor alin.
(1) şi (3) se aprobă prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
Art. 22. - In vederea implementării prevederilor
prezentei hotărâri, în cadrul autorităţii publice pentru
protecţia mediului, se înfiinţează Secretariatul tehnic pentru
controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere.
Organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic se stabilesc prin
ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare
a prezentei hotărâri.
Art. 23. - (1) Următoarele fapte constituie
contravenţii şi se sancţionează, după cum
urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (3), ale
art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 12 alin. (2) lit. b), cu
amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1), ale
art. 18 şi ale art. 12 alin. (2) lit. a) şi c), cu amendă de la
15.000 lei la 20.000 lei;
c) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi
(2), ale art. 7, ale art. 9, ale art. 15 alin. (1), ale art. 20 şi ale
anexei nr. 2, cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la
alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul
anume împuternicit din cadrul autorităţii competente pentru protecţia
mediului.
(3) Prevederilor alin. (1) şi (2) le sunt
aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 24. -Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 25. - La data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind
stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor
poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 26. - Până la emiterea ordinelor
prevăzute la art. 6 alin. (6), art. 7 alin. (1) şi art. 22, Ordinul
ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei
şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi
internelor nr. 833/545/859/2005 pentru aprobarea Programului naţional de
reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite
din instalaţii mari de ardere, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 888 din 4 octombrie 2005, Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului economiei şi comerţului
şi al ministrului administraţiei şi internelor nr.
712/199/2003/126/2004 pentru aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor
de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf,
oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 18 februarie
2004, şi Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi
mediului nr. 1.052/2003 privind organizarea şi funcţionarea
Secretariatului tehnic pentru controlul activităţilor
instalaţiilor mari de ardere, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2004, rămân în vigoare.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2001/80/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind
limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la
instalaţiile de ardere de dimensiuni mari, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 309/2001.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
p. Ministrul mediului şi pădurilor,
Dan Carlan,
secretar de stat
Ministrul economiei, comerţului şi mediului
de afaceri,
Adriean Videanu
p. Ministrul administraţiei şi internelor,
Mihai Capră,
secretar de stat
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
ANEXA Nr. 1
DEFINIŢII
1. emisie - evacuarea în aer a substanţelor
provenite de la instalaţiile de ardere;
2. gaze reziduale - evacuări în stare
gazoasă, care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; debitul
volumetric se exprimă în m3/h la temperatura şi presiunea
standard, respectiv 273 K, 101,3 kPa, corectat cu presiunea parţială
a vaporilor de apă; unitatea de măsură a debitului volumetric se
notează Nm3/h;
3. valoarea-limită de emisie - cantitatea
admisibilă a unei substanţe conţinută în gazele reziduale
provenite din instalaţia de ardere, care poate fi evacuată în aer
într-o perioadă de timp dată; se calculează ca masă de
substanţă raportată la volumul de gaze reziduale, considerând
conţinutul de oxigen în gazul rezidual de 3% în volum, în cazul
combustibililor lichizi sau gazoşi, de 6% în volum, în cazul
combustibililor solizi, şi de 15% în volum, în cazul turbinelor cu gaz; se
exprimă în mg/Nm3;
4. rata de desulfurare - raportul, exprimat în
procente, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer din
instalaţia de ardere, într-o perioadă de timp dată, şi
cantitatea de sulf conţinută în combustibilul utilizat în
instalaţia de ardere, în aceeaşi perioadă de timp;
5. titularul activităţii - orice
persoană fizică sau juridică ce exploatează instalaţia
mare de ardere sau care are ori este delegată cu putere economică
decisivă asupra acesteia;
6. combustibil - orice material combustibil
solid, lichid sau gazos cu care se alimentează instalaţia mare de
ardere, cu excepţia deşeurilor a căror ardere este
reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind
incinerarea deşeurilor, cu modificările şi completările
ulterioare;
7. combustibil determinant - combustibilul care
are cea mai ridicată valoare-limită de emisie dintre toţi
combustibilii utilizaţi într-o instalaţie mare de ardere, la un
moment dat, sau, în cazul în care 2 dintre aceşti combustibili au
aceeaşi valoare-limită de emisie, combustibilul care are puterea
termică nominală cea mai ridicată;
8. instalaţie mare de ardere - orice
echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi în scopul
utilizării energiei termice astfel produse, a cărui putere
termică nominală este egală cu sau mai mare de 50 MW;
9. instalaţie mare de ardere existentă -
tip I - orice instalaţie mare de ardere pentru care a fost
acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel
de proceduri, o autorizaţie de exploatare până la data de 1 iulie
1987;
10. instalaţie mare de ardere nouă - tip
II - orice instalaţie mare de ardere pentru care a fost acordată
o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri,
o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizată sau
supusă procedurii de autorizare de către autoritatea publică
competentă pentru protecţia mediului începând cu data de 1 iulie 1987
şi până la data de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca
această instalaţie să fi fost pusă în funcţiune
până la data de 27 noiembrie 2003;
11. instalaţie mare de ardere nouă - tip
III - orice instalaţie mare de ardere supusă procedurii de
autorizare integrată de către autoritatea publică
competentă pentru protecţia mediului începând cu data de 27 noiembrie
2002, precum şi orice instalaţie mare de ardere pentru care a fost
acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel
de proceduri, o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizată
sau supusă procedurii de autorizare de către autoritatea publică
competentă pentru protecţia mediului începând cu data de 1 iulie 1987
şi până la data de 27 noiembrie 2002 şi care nu a fost pusă
în funcţiune până la data de 27 noiembrie 2003;
12. instalaţie de ardere cu combustibil
multiplu - orice instalaţie de ardere care poate fi alimentată
simultan sau alternativ cu două ori mai multe tipuri de combustibil;
13. biomasă - produs compus parţial
sau în totalitate din materii vegetale provenite din agricultură sau
activităţi forestiere, ce poate fi utilizat drept combustibil cu
scopul recuperării conţinutului energetic, precum şi
următoarele deşeuri utilizate drept combustibil:
a) deşeuri vegetale provenite din agricultură
şi din activităţi forestiere;
b) deşeuri vegetale rezultate din industria
alimentară, dacă energia termică rezultată din procesul de
ardere este valorificată;
c) deşeuri vegetale fibroase rezultate din
producţia de celuloză primară şi din producţia de
hârtie, dacă acestea sunt incinerate la locul de fabricaţie şi
dacă energia produsă de instalaţia de incinerare este
valorificată;
d) deşeuri de plută;
e) deşeuri lemnoase, cu excepţia celor care
pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, în
urma aplicării unui tratament de protecţie ori de conservare a
lemnului, şi care includ în mod special deşeurile provenite din
construcţii sau demolări;
14. turbină cu gaz - orice maşină
rotativă ce converteşte energia termică în lucru mecanic,
constând în principal dintr-un compresor, o cameră de ardere şi
turbina cu gaz propriu-zisă.
ANEXA Nr. 2
METODE DE MĂSURARE
a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot si
pulberi
SECŢIUNEA A
Proceduri pentru măsurarea şi evaluarea
emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din
instalaţiile mari de ardere
1. a) Pentru instalaţiile mari de ardere
existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II şi
tip III se efectuează măsurători continue ale
concentraţiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite
din gazele reziduale ale fiecărei instalaţii menţionate, având o
putere termică nominală egală sau mai mare de 100 MW.
b) Nu se solicită măsurători continue în
următoarele cazuri:
- pentru instalaţiile mari de ardere a căror
durată de viaţă este mai mică de 10.000 de ore de
funcţionare;
- pentru emisiile de dioxid de sulf şi pulberi
provenite din procesul de ardere a gazului natural în boilere sau în turbinele
cu gaz;
- pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la
turbinele cu gaz sau de la boilerele care ard produse petroliere cu un
conţinut cunoscut de sulf, în cazul în care acestea nu sunt echipate cu
instalaţii de desulfurare;
- pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la
boilere care utilizează în procesul de ardere biomasă, cu
condiţia ca titularul activităţii să justifice din punct de
vedere tehnic că emisiile de dioxid de sulf nu pot fi în niciun caz mai
mari decât valorile-limită de emisie stabilite.
c) In cazul nesolicitării măsurătorilor
continue, autoritatea publică competentă pentru protecţia
mediului cere efectuarea măsurătorilor discontinue sau alte proceduri
de determinare adecvate, verificate şi aprobate de aceasta, care conduc la
evaluarea cantităţilor de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot
şi pulberi, cu o frecvenţă de cel puţin o dată la 6
luni.
d) Procedurile de determinare prevăzute la lit.
c) trebuie să fie în concordanţă cu prevederile standardelor
române sau standardelor naţionale ale unui alt stat membru al UE, care
adoptă standardele CEN.
e) In cazul în care standardele CEN nu sunt
disponibile, se utilizează standardele ISO sau standarde naţionale,
cu condiţia asigurării unor date de calitate
ştiinţifică echivalentă.
2. Autorităţile publice competente pentru
protecţia mediului trebuie informate asupra schimbărilor
substanţiale referitoare la tipul de combustibil folosit, precum şi
asupra modului de funcţionare a instalaţiei.
Autoritatea publică competentă pentru
protecţia mediului decide dacă obligaţiile de monitorizare
prevăzute la pct. 1 se pot menţine sau dacă este necesară o
adaptare a acestora.
3. a) Măsurătorile continue realizate în
conformitate cu pct. 1 includ parametrii relevanţi în procesul de
funcţionare a instalaţiei mari de ardere, pentru conţinutul de
oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă.
Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă din
gazele reziduale nu este necesară dacă proba de gaz rezidual este
uscată înainte ca aceasta să fie analizată.
b) Măsurătorile reprezentative, cum ar fi
prelevarea de probe şi analiza acestora, pentru poluanţii
relevanţi şi pentru parametrii de proces, precum şi calibrarea
sistemelor automate de măsură folosind metode de referinţă
se efectuează în conformitate cu prevederile standardelor române sau
standardelor naţionale ale unui alt stat membru al UE, care adoptă
standardele CEN disponibile.
c) In cazul în care standardele CEN referitoare la
măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu
sunt disponibile, se utilizează standarde ISO sau standarde naţionale
referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot
şi pulberi, cu condiţia asigurării unei exactităţi
echivalente.
d) Sistemele de măsurare continuă se supun
cel puţin o dată pe an controlului utilizând măsurători
paralele prin metode de referinţă.
4. a) Valorile pentru intervalele de încredere 95%
ale rezultatului unei singure măsurători nu trebuie să
depăşească următoarele procente din valoarea-limită a
emisiilor:
SO2 - 20%; NOx - 20%; pulberi -
30%.
b) Valorile medii orare şi zilnice validate
trebuie determinate din valorile orare medii validate după ce s-a
scăzut valoarea intervalului de încredere corespunzător,
prevăzute la lit. a); în cazul în care mai mult de 3 valori medii orare
dintr-o zi sunt invalidate datorită funcţionării sau
întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare continuă,
măsurătorile din această zi sunt invalidate.
c) Dacă măsurătorile aferente unui
număr mai mare de 10 zile dintr-un an sunt invalidate datorită
funcţionării sau întreţinerii defectuoase a sistemului de
măsurare, autoritatea publică competentă pentru protecţia
mediului cere titularului activităţii luarea măsurilor adecvate
pentru îmbunătăţirea fiabilităţii sistemului de
monitorizare continuă.
SECŢIUNEA B
Determinarea emisiilor totale anuale de dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de
ardere
1. Titularii activităţilor
instalaţiilor mari de ardere comunică autorităţilor publice
competente pentru protecţia mediului valorile emisiilor totale anuale de
dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile
mari de ardere, în conformitate cu obligaţiile privind raportările,
menţionate în autorizaţia integrată de mediu.
2. In cazul utilizării monitorizării
continue, titularul activităţii însumează separat, pentru
fiecare poluant, masa de poluant emis în fiecare zi, în funcţie de debitul
volumetric al gazelor reziduale.
3. In cazul în care nu este utilizată
monitorizarea continuă, titularul activităţii instalaţiei
mari de ardere efectuează estimări ale emisiilor totale anuale
conform secţiunii A pct. 1, în vederea respectării obligaţiilor
faţă de autorităţile publice competente pentru
protecţia mediului.
4. In fiecare an, autorităţile publice
competente pentru protecţia mediului întocmesc, pe baza raportării
valorilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi
pulberi, transmise de către titularii activităţilor, inventarul
emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din toate
instalaţiile mari de ardere.
5. In cazul deţinerii pe acelaşi amplasament
a mai multor instalaţii mari de ardere de către un singur titular de
activitate, acestuia îi revine obligaţia de a transmite
autorităţii publice competente pentru protecţia mediului
următoarele date:
a) emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de
azot şi pulberi, calculate ca un total particule în suspensie;
b) cantitatea totală anuală de energie,
evidenţiată pe fiecare categorie de combustibil utilizat, respectiv
biomasă, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural,
alţi combustibili gazoşi, calculată ca produs între puterea
calorifică inferioară aferentă fiecărei categorii de
combustibil menţionat şi cantitatea de combustibil utilizată
anual.
6. O dată la 3 ani, în termen de 12 luni de la
terminarea perioadei de 3 ani luate în calcul, autorităţile publice
competente pentru protecţia mediului întocmesc o sinteză a rezultatelor
inventarului emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi
provenite din instalaţiile mari de ardere, realizat pentru fiecare
instalaţie, evidenţiindu-se în mod separat emisiile din
rafinării.
Titularii activităţilor sunt obligaţi
să pună la dispoziţie autorităţilor publice competente
pentru protecţia mediului inventarele anuale ale emisiilor de dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi, pentru fiecare instalaţie.
7. Autorităţile publice competente pentru
protecţia mediului elaborează anual pe baza rapoartelor
prevăzute la art. 5 alin. (3) din hotărâre, transmise de către
titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere existente -
tip I, inventarul naţional al orelor de funcţionare utilizate şi
neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a acestor
instalaţii.
ANEXA Nr. 3
VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE
pentru dioxid de sulf (SO2), aplicabile
instalaţiilor mari de ardere, în cazul utilizării combustibililor
solizi
SECŢIUNEA A
Valorile-limită de emisie pentru SO2,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 6% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II,
reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
|
50<=P< 100
|
2000
|
|
100<=P<500
|
2400-4P*)
|
|
P=>500
|
400
|
*) P reprezintă puterea termică
nominală.
In situaţia în care valorile-limită de emisie
nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se
aplică următoarele rate de desulfurare:
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Rata de desulfurare (%)
|
|
P<=100
|
60
|
|
100<P<=300
|
75
|
|
P>300
|
90
|
|
P>500
|
minimum 94
sau minimum 92*)
|
*) Pentru instalaţiile mari de ardere
prevăzute cu echipamente de desulfurare sau de injectare a varului,
montate înainte de 1 ianuarie 2001.
SECŢIUNEA B
Valorile-limită de emisie pentru SO2,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 6% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi -
tip III, reglementate prin art. 9, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
|
Biomasa
|
50<=P< 100
|
200
|
|
100<P<=300
|
200
|
|
P>300
|
200
|
|
Cazul general al utilizării unui combustibil solid
|
50<=P< 100
|
850
|
|
100<P<=300
|
200
|
|
P>300
|
200
|
In situaţia în care valorile-limită de emisie
nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se vor
aplica următoarele rate de desulfurare:
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
Rata de desulfurare (%)
|
|
P<=300
|
300
|
=>92
|
|
P>300
|
400
|
=>95
|
ANEXA Nr. 4
VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE
pentru dioxid de sulf (SO2), aplicabile
instalaţiilor mari de ardere, în cazul utilizării combustibililor
lichizi
SECŢIUNEA A
Valorile-limită de emisie de SO2,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II,
reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
|
50 <= P < =300
|
1700
|
|
300 < P < 500
|
3650-6,5 P
|
|
P=>500
|
400
|
SECŢIUNEA B
Valorile-limită de emisie pentru SO2,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi -
tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia
turbinelor cu gaz, sunt:
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
|
50<=P< =100
|
850
|
|
100<P<=300
|
400-200*)
|
|
P>300
|
200
|
*) Descreştere liniară 500-P
ANEXA Nr. 5
VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE
pentru dioxid de sulf (SO2), aplicabile
instalaţiilor mari de ardere, în cazul utilizării combustibililor
gazoşi
SECŢIUNEA A
Valorile-limită de emisie pentru SO2,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II,
reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
|
Tipul de combustibil gazos
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
|
Combustibil gazos în general
|
35
|
|
Gaz lichefiat
|
5
|
|
Gaz cu putere calorifică mică, provenit din
gazeificarea reziduurilor din rafinării sau din cuptoarele de cocs Gaz
de furnal cu putere calorifică mică
|
800
|
SECŢIUNEA B
Valorile-limită de emisie pentru SO2,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi -
tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, sunt:
|
Tipul de combustibil gazos
|
Valorile-limită de emisie
pentru SO2 (mg/Nm3)
|
|
Combustibil gazos în general
|
35
|
|
Gaz lichefiat
|
5
|
|
Gaz cu putere calorifică mică, provenit din cuptor de
cocs
|
400
|
|
Gaz cu putere calorifică mică, provenit din gazele de
furnal
|
200
|
ANEXA Nr. 6
VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE
pentru oxizi de azot (NOx),
măsuraţi ca dioxid de azot, aplicabile instalaţiilor mari de
ardere
SECŢIUNEA A
Valorile-limită de emisie pentru NOx,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 6% în gazele reziduale, pentru combustibili solizi, şi de 3% în gazele
reziduale, pentru combustibili lichizi şi gazoşi, aplicabile
instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi instalaţiilor
mari de ardere noi - tip II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din
hotărâre, sunt:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru NOx (mg/Nm3)
|
|
Solid
|
50-500
|
600
|
|
>500
|
5001),2)
|
1) Până la
data de 31 decembrie 2015, valoarea-limită de emisie este de 600 mg/Nm3
pentru instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi
instalaţiile mari de ardere noi - tip II, cu o putere termică mai
mare de 500 MW, a căror utilizare anuală, calculată ca valoare
medie pe o perioadă de 5 ani, nu depăşeşte 2.000 de ore.
Valoarea-limită de emisie este de 450 mg/Nm3
pentru instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi
instalaţiile mari de ardere noi - tip II, cu o putere termică mai
mare de 500 MW, a căror utilizare anuală, calculată ca valoare
medie pe o perioadă de 5 ani, nu depăşeşte 1.500 de ore,
începând cu data de 1 ianuarie 2016.
2) Până la
data de 1 ianuarie 2018, instalaţiile mari de ardere existente - tip I
şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, care au funcţionat
în cele 12 luni ce au precedat datei de 1 ianuarie 2001 şi care, după
această dată, îşi continuă funcţionarea, utilizând
combustibil solid cu un conţinut de compuşi organici volatili mai mic
de 10%, trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 1.200 mg/Nm3.
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru NOx (mg/Nm3)
|
|
Solid (valori-limită de emisie aplicabile de la data de
1 ianuarie 2016)
|
50-500
|
600
|
|
>500
|
200
|
|
Lichid
|
50-500
|
450
|
|
>500
|
400
|
|
Gazos
|
50-500
|
300
|
|
>500
|
200
|
SECŢIUNEA B
Valorile-limită de emisie pentru NOx,
exprimate în mg/Nm3, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
noi - tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia
turbinelor cu gaz, sunt: Pentru combustibili solizi, calculaţi la un
conţinut de O2 de 6%:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru NOx (mg/Nm3)
|
|
Biomasă
|
50<=P< =100
|
400
|
|
100<P<=300
|
300
|
|
P>300
|
200
|
|
Combustibil solid în general
|
50<=P< =100
|
400
|
|
100<P<=300
|
200
|
|
P>300
|
200
|
Pentru combustibili lichizi, calculaţi la un
conţinut de O2 de 3%:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru NOx (mg/Nm3)
|
|
Combustibil lichid în general
|
50<=P< =100
|
400
|
|
100<P<=300
|
200
|
|
P>300
|
200
|
Pentru combustibili gazoşi, calculaţi la un
conţinut de O2 de 3%:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru NOx (mg/Nm3)
|
|
Gaz natural
|
50 < =P < =300
|
150
|
|
P>300
|
100
|
|
Alţi combustibili gazoşi
|
50 < =P < =300
|
200
|
|
P>300
|
200
|
Turbine cu gaz
Valorile-limită de emisie pentru NOx,
aplicabile numai în cazul regimurilor de încărcare de peste 70%, exprimate
în mg/Nm3, calculate la un conţinut de O2 de 15% în
gazele reziduale, aplicabile individual turbinelor cu gaz reglementate prin
art. 9 din hotărâre, sunt:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru NOx (mg/Nm3)
|
|
Gaz natural*)
|
P>50
|
50**)
|
|
Combustibil lichid***)
|
P>50
|
120
|
|
Combustibili gazoşi, alţii decât gazul natural
|
P>50
|
120
|
*) Compoziţia gazului natural este, în principal,
constituită din metan şi maximum 20% în volum gaze inerte şi
alţi constituenţi.
**) Dacă randamentul turbinei cu gaz este
determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea-limită de emisie pentru
NOx este de 75 mg/Nm 3, în cazurile:
- turbinelor cu gaz folosite în sisteme de cogenerare,
având randamentul global al ciclului mai mare de 75%;
- turbinelor cu gaz utilizate în sisteme de cogenerare,
având un randament mediu anual mai mare de 55%;
- turbinelor cu gaz utilizate pentru
acţionări mecanice.
Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care nu se
încadrează în niciuna dintre categoriile de mai sus, dar care au un
randament mai mare de 35%, determinat pe baza condiţiilor ISO,
valoarea-limită a emisiilor este: 50 r|/35, unde r\ este
randamentul turbinei cu gaz, exprimat în procente, determinat pe baza
condiţiilor ISO.
***) Valoarea-limită de emisie se aplică
numai turbinelor cu gaz care utilizează combustibil distilat uşor sau
combustibil distilat mediu.
Sunt exceptate de la respectarea acestor
valori-limită turbinele cu gaz utilizate în cazuri de urgenţă, a
căror durată de funcţionare nu depăşeşte 500 de
ore/an. Titularul activităţii are obligaţia să
transmită autorităţii publice pentru protecţia mediului un
raport anual privind orele de funcţionare.
ANEXA Nr. 7
VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE
pentru pulberi, aplicabile instalaţiilor mari
de ardere
SECŢIUNEA A
Valorile-limită de emisie pentru pulberi,
exprimate în mg/Nm3, respectiv la un conţinut de O2
de 6% în gazele reziduale pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru
combustibilii lichizi şi gazoşi, aplicabile instalaţiilor mari
de ardere existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip
II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru pulberi (mg/Nm3)
|
|
Solid
|
=>500
|
50**)
|
|
<500
|
100
|
|
Lichid*)
|
Toate instalaţiile
|
50
|
|
Gazos
|
Toate instalaţiile
|
5 - ca regulă generală
|
|
10 - pentru gazele de furnal
|
|
50 - pentru gazele provenite din
siderurgie, care pot fi utilizate în alte amplasamente
|
*) Valoarea-limită de 100 mg/Nm3 poate
fi aplicată instalaţiilor cu o putere termică mai mică de
500 MW, care utilizează combustibil lichid cu un conţinut de
cenuşă mai mare de 0,06%.
**) Valoarea-limită de 100 mg/Nm3 poate
fi aplicată instalaţiilor autorizate potrivit prevederilor art. 5 din
hotărâre, cu o putere termică egală cu sau mai mare de 500 MW,
care utilizează combustibil solid care are o putere calorifică mai
mică de 5.800 kJ/kg, reprezentând puterea calorifică inferioară,
cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, un conţinut combinat de
umiditate şi cenuşă mai mare de 60% în greutate şi cu un
conţinut de oxid de calciu mai mare de 10%.
SECŢIUNEA B
Valorile-limită de emisie pentru pulberi,
exprimate în mg/Nm3, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
noi - tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia
turbinelor cu gaz, sunt:
|
Tipul de combustibil
|
Puterea termică (P) (MWt)
|
Valorile-limită de emisie
pentru pulberi (mg/Nm3)
|
|
Combustibil solid (conţinut de O2 de 6%)
|
50<=P<= 100 MW
|
50
|
|
P> 100 MW
|
30
|
|
Combustibil lichid (conţinut de O2 de 3%)
|
50<=P<= 100 MW
|
50
|
|
P> 100 MW
|
30
|
|
Combustibil gazos (conţinut de O2 de 3%) în
general
|
P > 50 MW
|
5
|
|
Gaze de furnal
|
P > 50 MW
|
10
|
|
Gaze din siderurgie utilizate în alte instalaţii mari de
ardere
|
P > 50 MW
|
30
|
ANEXA Nr. 8
STABILIREA
valorilor-limită de emisie pentru dioxid de
sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţii mari de
ardere cu combustibil multiplu
1. La autorizarea instalaţiilor mari de ardere cu
combustibil multiplu, reglementate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), ale art.
9 şi ale art. 14 din hotărâre, în care sunt utilizaţi simultan 2
sau mai mulţi combustibili, autoritatea publică competentă
pentru protecţia mediului stabileşte valorile-limită de emisie
după cum urmează:
a) se stabileşte valoarea-limită de emisie
pentru fiecare poluant, corespunzătoare fiecărui combustibil, în
raport cu puterea termică nominală a instalaţiei mari de ardere
şi potrivit prevederilor anexelor nr. 3-7;
b) se determină valorile-limită de emisie
ponderate pentru fiecare combustibil. Aceste valori sunt obţinute prin
înmulţirea valorilor-limită de emisie individuale stabilite potrivit
prevederilor lit. a) cu puterea termică corespunzătoare fiecărui
combustibil, rezultatul fiind raportat la suma puterilor termice
corespunzătoare combustibililor utilizaţi;
c) se însumează valorile-limită de emisie
ponderate pe combustibil.
2. La autorizarea instalaţiilor mari de ardere cu
combustibil multiplu, care utilizează pentru consum propriu reziduuri de
distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului sau
amestecuri ale acestora cu alţi combustibili, pentru stabilirea
valorilor-limită de emisie se aplică, prin excepţie de la
dispoziţiile pct. 1, prevederile referitoare la combustibilul cu cea mai
mare valoare-limită de emisie, reprezentând combustibilul determinant,
dacă în timpul funcţionării instalaţiei de ardere puterea
termică furnizată de acest combustibil reprezintă cel puţin
50% din suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi.
In situaţia în care puterea termică
furnizată de către combustibilul determinant reprezintă mai
puţin de 50% din suma puterilor termice furnizate de toţi
combustibilii utilizaţi, valoarea- limită de emisie este
determinată proporţional cu cantitatea de căldură
furnizată de fiecare combustibil utilizat, ţinând seama de suma
puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi,
după cum urmează:
a) în primul rând, prin adoptarea valorii-limită
de emisie pentru fiecare poluant corespunzătoare fiecărui
combustibil, în funcţie de puterea termică nominală a
instalaţiei, potrivit prevederilor anexelor nr. 3-7;
b) în al doilea rând, prin calcularea
valorii-limită a combustibilului determinant; această valoare este
obţinută prin înmulţirea cu 2 a valorii-limită de emisie
pentru acest combustibil, prevăzută în anexele nr. 3-7, şi
scăzând din rezultat valoarea-limită de emisie a combustibilului cu
cea mai mică valoare-limită de emisie;
c) în al treilea rând, prin determinarea
valorilor-limită de emisie ponderate pe combustibil; aceste valori sunt
obţinute prin înmulţirea valorii-limită de emisie calculate a
combustibilului cu puterea termică furnizată de combustibilul
determinant şi înmulţirea fiecăreia dintre celelalte
valori-limită de emisie cu puterea termică furnizată de fiecare
combustibil şi împărţind rezultatul înmulţirii la suma
puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi;
d) în al patrulea rând, prin însumarea
valorilor-limită de emisie ponderate pe combustibil.
3. La autorizarea instalaţiilor prevăzute la
pct. 2 se pot aplica şi valori-limită de emisie medii pentru dioxidul
de sulf, indiferent de combinaţia de combustibil utilizată, după
cum urmează:
a) pentru instalaţiile mari de ardere existente -
tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, prevăzute la
art. 5 din hotărâre, valoarea-limită de emisie de 1.000 mg/Nm3,
ca medie pentru toate instalaţiile de acest tip dintr-o rafinărie;
b) pentru instalaţiile mari de ardere noi - tip
III, prevăzute la art. 9 din hotărâre, valoarea-limită de emisie
de 600 mg/Nm3, ca medie pentru toate instalaţiile de acest tip
din rafinărie, cu excepţia turbinelor cu gaze.
Autoritatea publică competentă pentru
protecţia mediului trebuie să se asigure că aplicarea
prevederilor lit. a) şi b) nu determină, în niciun caz,
creşterea emisiilor provenite de la instalaţiile existente.
4. Instalaţiile mari de ardere cu combustibil
multiplu reglementate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), art. 9 sau art.
14 din hotărâre, în care sunt utilizaţi alternativ 2 sau mai
mulţi combustibili, trebuie să respecte valorile-limită de
emisie prevăzute în anexele nr. 3-7, corespunzătoare fiecărui
tip de combustibil utilizat.
ANEXA Nr. 9
Instalaţii mari de ardere aflate sub
incidenţa prevederilor art. 5 alin. (2)
|
Nr. crt.
|
Denumire IMA
|
|
1.
|
Societatea Comercială „Termoelectrica"
- S.A. - SE Borzeşti
|
|
2.
|
Societatea Comercială TERMON -
S.R.L. Oneşti
|
|
3.
|
Societatea Comercială TERMICA-
S.A. Suceava nr. 2
|
|
4.
|
Societatea Comercială TERMICA-
S.A. Suceava nr. 3
|
|
5.
|
Societatea Comercială TERMICA-
S.A. Suceava nr. 4
|
|
6.
|
Societatea Comercială CET - S.A.
Brăila nr. 4
|
|
7.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti SE Palas nr. 6
|
|
8.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti SE Palas nr. 8
|
|
9.
|
Societatea Comercială ENET - S.A.
nr. 4
|
|
10.
|
Societatea Comercială „Termoelectrica"
- S.A. SE Doiceşti nr. 2
|
|
11.
|
Societatea Comercială
PETROTEL-LUKOIL - S.A. nr. 3
|
|
12.
|
Societatea Comercială „Complexul
Energetic Craiova S.E. Craiova II" - nr. 2
|
|
13.
|
Societatea Comercială „Complexul
Energetic Craiova S.E. Craiova II" - nr. 3
|
|
14.
|
Societatea Comercială „Complexul
Energetic Craiova S.E. Craiova II" - nr. 4
|
|
15.
|
Societatea Comercială „Complexul
Energetic Turceni" - S.A. nr. 1
|
|
16.
|
Societatea Comercială „Complexul
Energetic Turceni" - S.A. nr. 4
|
|
17.
|
R.A.A.N. - Sucursala ROMAG TERMO nr. 1
|
|
18.
|
Societatea Comercială
„Termoelectrica" - S.A. Paroşeni nr. 1
|
|
19.
|
Societatea Comercială
„Electrocentrale Deva" - S.A. nr. 1
|
|
20.
|
CET Arad nr. 2
|
|
21.
|
CET Arad nr. 5
|
|
22.
|
CET Arad nr. 6
|
|
23.
|
CET Arad nr. 7
|
|
24.
|
CET Arad nr. 10
|
|
25.
|
Societatea Comercială „Uzina
Electrică Zalău" - S.A. nr. 3
|
|
26.
|
Societatea Comercială CET
Braşov nr. 1
|
|
27.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti SE Mureş nr. 2
|
|
28.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti SE Mureş nr. 3
|
|
29.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Grozăveşti nr. 2
|
|
30.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Grozăveşti nr. 3
|
|
31.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Grozăveşti nr. 4
|
|
32.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Grozăveşti nr. 5
|
|
33.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Sud nr. 6
|
|
34.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Sud nr. 7
|
|
35.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Vest nr. 2
|
|
36.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Vest nr. 3
|
|
37.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Vest nr. 4
|
|
38.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Vest nr. 5
|
|
39.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Vest nr. 6
|
|
40.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Titan nr. 1
|
|
41.
|
Societatea Comercială ELCEN
Bucureşti Titan nr. 2
|