LEGE Nr. 363
din 21 decembrie 2007
privind combaterea
practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si
armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia
consumatorilor
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 899 din 28 decembrie 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
TITLUL I
Definirea şi interzicerea unor practici comerciale incorecte
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop o mai bună
funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a
consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere
intereselor economice ale consumatorilor.
Art. 2. -In sensul prezentei legi, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) consumator- orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în scopuri din
afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori
liberale;
b) comerciant - orice
persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul
prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale
sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care
acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia;
c) produs - orice bunuri
sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii;
d) practici ale
comercianţilor în relaţia cu consumatorii, denumite
în continuare practici comerciale - orice
acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv
publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură
cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;
e) deformarea substanţială a
comportamentului economic al consumatorilor-folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil
capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, decizie
pe care altfel nu ar fi luat-o;
f) cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu
este impus prin legislaţie sau dispoziţii administrative şi care defineşte
comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu privire la
una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de
activitate;
g) responsabil de cod -
orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă
cu întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu supravegherea
respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;
h) diligentă profesională - competenţa şi grija aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator
din partea comercianţilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă
şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe, în domeniul de activitate al
acestora;
i) invitaţie de a cumpăra - prezentarea comercială prin care se menţionează caracteristicile
şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor utilizate pentru
aceasta şi care, prin urmare, permite consumatorului achiziţionarea de produse;
j) influenţă nejustificată - folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să
exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge sau a ameninţa cu
recurgerea la forţă fizică, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea
consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză;
k) decizie de tranzacţionare
- orice decizie luată de un consumator privind
oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului,
modalitatea de plată - integrală sau parţială -, păstrarea ori renunţarea la
produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la
acţiunea consumatorului ori la abţinerea de a acţiona;
l) profesie reglementată - activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale pentru care
accesul sau exercitarea este condiţionată, direct ori indirect, în conformitate
cu legislaţia în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de
formare profesională;
m) consumator mediu -
consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent şi precaut, ţinând
seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici.
Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică practicilor
incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, astfel cum sunt
definite la art. 4, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială
referitoare la un produs.
(2) Prezenta lege nu aduce atingere:
a) dispoziţiilor legale ce
reglementează contractele şi, în special, prevederilor referitoare la
validitatea, întocmirea sau efectele contractelor;
b) dispoziţiilor comunitare sau naţionale privind
aspectele de sănătate şi securitate a produselor;
c) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa
instanţelor de judecată;
d) condiţiilor de intrare
într-o profesie sau de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea acesteia,
codurilor deontologice sau altor dispoziţii legale specifice ce guvernează
profesiunile, în scopul menţinerii unui înalt nivel de probitate al acestora;
e) dispoziţiilor referitoare la serviciile financiare,
astfel cum sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia
consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind
serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004, şi nici dispoziţiilor
referitoare la bunurile imobile, în cazul în care aceste dispoziţii sunt mai
restrictive sau mai riguroase decât cele din prezenta
lege.
(3) Prezenta lege nu se aplică dispoziţiilor ce
reglementează certificarea şi indicarea mărcilor titlurilor în cazul metalelor
preţioase.
CAPITOLUL II
Practici comerciale incorecte
Art. 4. - (1) O practică
comercială este incorectă dacă:
a) este contrară cerinţelor diligentei profesionale;
b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod
esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori
al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este
adresată unui anumit grup de consumatori.
(2) Practicile comerciale
susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al unui
anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din
perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu
precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se
referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de
credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil
prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare
obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu
sunt destinate a fi luate ca atare.
(3) Practicile comerciale incorecte sunt, în special,
cele:
a) înşelătoare, în sensul prevederilor art. 6 şi 7;
b) agresive, în sensul prevederilor art. 8 şi 9.
(4) Lista practicilor
comerciale care, în orice situaţie, se consideră incorecte este prevăzută în
anexa nr. 1.
SECŢIUNEA 1
Practici comerciale înşelătoare
Art. 5. - Practicile comerciale înşelătoare pot fi
acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.
Art. 6. - (1) O practică comercială este considerată ca
fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice
situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este
susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele
ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-I determina pe consumator să
ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă
informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre
următoarele elemente:
a) existenţa sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea,
compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea
reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea
de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea
geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa,
rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor
efectuate asupra produsului;
c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale şi natura desfăşurării
vânzării, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care ar induce o
legătură între produs sau comerciant şi o sponsorizare sau o aprobare, direct
ori indirect;
d) preţul sau modul de calcul
al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului;
e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a
înlocuirii sau a reparării;
f) natura, competenţele şi
drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea
şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau
legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială
ori recompense şi distincţii primite;
g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a
beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire
a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute
de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate
acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate întâmpina.
(2) O practică comercială este, de asemenea,
considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării
situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele,
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare
pe care altfel nu ar fi luat-o. In acest caz, acţiunea înşelătoare este determinată
de:
a) orice activitate de comercializare privind produsul,
inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;
b) nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute
în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă:
(i) angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm
şi poate fi verificat;
(ii) acesta indică, în cadrul unei practici comerciale,
că s-a angajat să respecte codul.
Art. 7. - (1) O practică
comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul
prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi
circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare
utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară
consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este
susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de
tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(2) O practică comercială este,
de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când, ţinând cont
de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un
mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau
nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă
deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este
determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de
tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(3) In cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite
în spaţiu sau în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu
omisiune înşelătoare, se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice
măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia
consumatorului prin alte mijloace.
(4) In cazul unei invitaţii de a cumpăra, următoarele
informaţii sunt considerate esenţiale, dacă nu rezultă deja din context:
a) caracteristicile principale
ale produsului, ţinând cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs;
b) sediul şi celelalte date de identificare ale
comerciantului şi, în cazul în care acţionează pe seama altui comerciant,
sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;
c) preţul cu toate taxele incluse sau, dacă preţul nu
poate fi în mod rezonabil calculat în avans, ţinând cont de natura produsului,
modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate
costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul
în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans,
precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator;
d) modalităţile de plată,
livrare, executare şi cercetare a reclamaţiilor, dacă acestea diferă de
condiţiile cerute de diligenta profesională;
e) pentru produsele şi
tranzacţiile ce implică un drept de renunţare sau de reziliere, menţionarea
acestui drept.
(5) Informaţiile prevăzute în
legislaţie, care se referă la prezentările comerciale, inclusiv la publicitate
sau comercializare, sunt esenţiale. Lista nelimitativă a acestora este cuprinsă
în anexa nr. 2.
SECŢIUNEA a 2-a
Practici comerciale agresive
Art. 8. - O practică comercială este considerată
agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de
toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să
limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul
consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice
sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este
susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe
care altfel nu ar fi luat-o.
Art. 9. - Pentru a determina dacă o practică comercială
recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la forţa fizică sau la influenţa
nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente:
a) momentul, locul
desfăşurării, natura şi/sau durata acesteia;
b) recurgerea la ameninţare, la
un limbaj sau la un comportament abuziv;
c) exploatarea de către
comerciant a unei situaţii nefericite sau a unei circumstanţe speciale, de o
asemenea gravitate încât afectează raţionamentul consumatorului mediu şi de
care comerciantul este conştient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs;
d) orice obstacol oneros sau disproporţionat,
neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci când consumatorul doreşte
să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta
contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa
unui alt comerciant;
e) orice ameninţare cu măsuri, în situaţia în care acestea
nu pot fi luate în mod legal.
CAPITOLUL III
Competenţă, sesizare şi control
SECŢIUNEA 1
Competenţă şi
sesizare
Art. 10. - (1) In vederea stopării
şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizaţiile
care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale
incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze
acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit sau sunt
susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte.
(2) Operatorii economici concurenţi pot informa
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile
comerciale incorecte.
Art. 11. - (1) Comercianţii trebuie să furnizeze dovezi
privind exactitatea afirmaţiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă
şi sunt obligaţi, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor sau a instanţelor judecătoreşti, să le pună acestora la dispoziţie
documente care să probeze cele afirmate.
(2) In cazul în care documentele nu sunt furnizate în
termenul stabilit de solicitanţi sau dacă sunt considerate insuficiente,
afirmaţiile în cauză se consideră inexacte.
SECŢIUNEA a 2-a
Răspunderi şi sancţiuni
Art. 12. - (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de
conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin
decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din
subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează.
(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi
atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
(4) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept
executarea măsurilor dispuse.
Art. 13. - (1) In măsura în care se consideră necesar,
ţinând cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public,
instanţele judecătoreşti competente sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o
dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a
neglijenţei comerciantului, una dintre următoarele măsuri:
a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale
incorecte;
b) interzicerea sau instituirea
procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale
incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent;
c) transmiterea de către Consiliul Naţional al
Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a
datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în
realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială
incorectă, precum şi o copie a materialului publicitar difuzat.
(2) In cazul în care, în vederea eliminării efectelor
practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea
acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această măsură a
rămas definitivă şi irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit
art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanţa care a
emis hotărârea definitivă şi irevocabilă, respectiv Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita:
a) publicarea acesteia, integral sau parţial, în forma
pe care o consideră adecvată;
b) publicarea unui comunicat
rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul şi celelalte
date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârşită, data la
care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse.
(3) Publicarea, în condiţiile prevăzute la alin. (2),
se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala
comerciantului.
Art. 14. - (1) Prezenta lege nu exclude controlul pe
care responsabilii codurilor de conduită îl pot efectua, în conformitate cu
prevederile din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le
respecte.
(2) Efectuarea controlului
prevăzut la alin. (1) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al
asociaţiilor sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de cod şi nici
dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente.
Art. 15. - (1) Utilizarea de către comercianţi a unor
practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenţie
şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 de lei la 30.000 de lei.
(2) Nerespectarea măsurilor
dispuse prin ordinul sau prin decizia prevăzute la art. 12 alin. (1) se
sancţionează cu amendă de la 6.000 de lei la 60.000 de lei.
(3) Contravenţiile prevăzute de prezenta lege se
constată la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor care, potrivit legii, au
un interes legitim ori din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Odată cu aplicarea
sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune ca
sancţiune complementară suspendarea activităţii până la încetarea practicii
comerciale incorecte.
(5) Sancţiunea complementară
propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (4) se dispune prin ordin emis de
conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin
decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 alin.
(3) şi (4). Art. 16. - Contravenţiilor prevăzute la art. 15 le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002,
cu modificările şi completările ulterioare.
TITLUL II
Modificarea unor acte normative privind protecţia
consumatorilor
Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia
consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 51/2003, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2
alineatul (1), literele b) şi c) vor avea următorul cuprins:
,,b) consumator - orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
executarea contractelor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe,
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de
producţie, artizanale ori liberale;
c) comerciant - orice
persoană fizică sau juridică care, în executarea contractelor care intră sub
incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în cadrul activităţii sale
comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi
orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama
acesteia;".
2. La articolul 6,
litera a) va avea următorul cuprins:
,,a) contractelor la distanţă privind serviciile
financiare, reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind
protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor ia distantă
privind serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004;".
3. Articolul 14 va
avea următorul cuprins:
„Art. 14. -In cazul livrărilor pentru care nu există o
comandă prealabilă, consumatorul este exonerat de orice contraprestaţie, lipsa
răspunsului neavând valoare de consimţământ."
4. Articolul 231 va avea următorul cuprins:
„Art. 231. -Anexa
nr. 1 va fi actualizată prin hotărâre a Guvernului."
5. După articolul 231 se introduc două
noi articole, articolele 232 şi 233, cu următorul cuprins:
„Art. 232. -
Consumatorul nu poate fi lipsit de drepturile sale conferite prin prezenta
ordonanţă.
Art. 233. -In cazul
în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă
legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o
strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale
Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta ordonanţă are prevederi mai
favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă."
6. După articolul 24
se introduce menţiunea cu următorul cuprins:
„Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei
97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind
protecţia consumatorilor în cadrul contractelor la distanţă, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 144 din 4 iunie 1997, cu
modificările ulterioare."
7. Anexa nr. 2 se
abrogă.
Art. II. - Ordonanţa
Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi
executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 3,
litera d) va avea următorul cuprins:
,,d) consumator - orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanţă, acţionează în scopuri
din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale;".
2. Articolul 15 va
avea următorul cuprins:
„Art. 15. -In cazul livrărilor pentru care nu există o
comandă prealabilă, consumatorul este exonerat de orice contraprestaţie, lipsa
răspunsului neavând valoare de consimţământ."
3. La articolul 21, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) In cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă legea
unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă
legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii
Europene şi, în cazul în care prezenta ordonanţă are prevederi mai favorabile
pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă."
4. La articolul 23, după
alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) Plângerile consumatorilor şi stabilirea
procedurilor de despăgubire în materie de contracte pentru furnizarea de
servicii financiare la distanţă pot fi rezolvate şi pe cale extrajudiciară, în
baza dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei
de mediator."
Art. III. - Legea nr.
240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de
produsele cu defecte, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004, se
modifică după cum urmează:
- La articolul 7, partea
introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 7. - (1) Producătorul este exonerat de
răspundere, conform prevederilor prezentei legi, dacă dovedeşte unul dintre
următoarele aspecte:".
Art. IV. - Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de
credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 2,
litera a) va avea următorul cuprins:
,,a) consumator - orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în
cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în
scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie,
artizanale ori liberale;".
2. După articolul 13
se introduce un nou articol, articolul 13\ cu următorul cuprins:
„Art. 131. - Prevederile
contractului de credit nu vor afecta în niciun fel drepturile consumatorului
faţă de vânzătorul produselor sau de prestatorul de servicii, în cazul în care
produsele sau serviciile prevăzute în contractul de credit nu au fost furnizate
sau nu sunt în conformitate cu contractul pentru
furnizarea lor."
Art. V. - Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de
comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie
2007, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2,
punctul 4 va avea următorul cuprins:
„4. consumator - orice
persoană sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care cumpără sau
se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice - contractant principal
- sau orice persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să
cumpere pachetul de servicii turistice - alţi beneficiari - sau orice persoană în favoarea căreia contractantul principal ori alţi
beneficiari cedează pachetul de servicii turistice -
cesionarul."
2. La articolul 20
alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:
,,b) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor
cauze de forţă majoră precum cele definite la art. 18 lit. b) sau unui
eveniment pe care nici agenţia de turism, nici furnizorul sau prestatorul de
servicii, cu tot efortul depus, nu îl puteau prevedea sau evita;".
3. La articolul 20
alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu
următorul cuprins:
,,c) când neîndeplinirea
obligaţiilor se datorează unui terţ care nu are legătură cu furnizarea
serviciilor prevăzute în contract, iar cauzele care au determinat
neîndeplinirea obligaţiilor au un caracter imprevizibil şi inevitabil."
4. La articolul 20,
după alineatul (2) se introduce un nou alineat,
alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) In cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) agenţia
de turism parte în contract este obligată să acorde prompt asistenţă
consumatorului aflat în dificultate."
5. După articolul 33
se introduce menţiunea cu următorul cuprins:
„Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei
Consiliului 90/314/CEE din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru
călătorii, vacanţe şi circuite, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOCE) nr. L 158 din 23 iunie 1990."
Art. VI. - Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele
încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.014
din 20 decembrie 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 2 va
avea următorul cuprins:
„Art. 2. - (1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice
constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub
incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale
comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
(2) Prin comerciant se
înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui
contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii
sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum
şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama
acesteia."
2. La articolul 4,
după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu
următorul cuprins:
„(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura
abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul
contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea
contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte
de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se
asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea
de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele
şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste
clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil."
3. După articolul 14
se introduce un nou articol, articolul 141, cu următorul cuprins:
„Art. 141. -In cazul
în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui
stat care nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă
legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii
Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru
consumator, se vor aplica acestea din urmă."
4. După articolul 16
se introduce menţiunea cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune prevederile Directivei
Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficialjal Uniunii
Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993."
5. In anexă, literele
a), p) şi t) vor avea următorul cuprins:
,,a) dau dreptul comerciantului de a modifica
unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie
precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi
rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii platibile de către consumator ori
datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare,
fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile
în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre
aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a
rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu
se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a
modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în
condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator,
printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta
din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;
........................................................................................................................................................................ .........................................................
p) prevăd că preţul produselor este determinat la
momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de
servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde
consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este
prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de
indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin
care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;
........................................................................................................................................................................ .........................................................
t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul
încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă,
cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin
care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă
dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o
perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv
întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat
celelalte părţi contractante."
6. In anexă, se
introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt
aplicabile în cazul:
a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor
financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de
fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de
schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate
controla;
b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de
devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau
alte instrumente de plată internaţionale."
Art. VII. - Legea nr.
449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003, se modifică şi se completează după
cum urmează:
1. La articolul 2,
litera a) va avea următorul cuprins:
,,a) consumator - orice persoană
fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul
contractelor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale
comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;".
2. La articolul 14,
alineatul (2) se abrogă.
3. La articolul 25,
se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) In cazul în care părţile contractante aleg ca lege
aplicabilă contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea
Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu
al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege
are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din
urmă."
4. După articolul 25
se introduce un nou articol, articolul 251, cu următorul cuprins:
„Art. 251. - Guvernul va adopta norme
metodologice de aplicare a prezentei legi."
5. După articolul 26
se introduce menţiunea cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune prevederile Directivei
1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind
anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie
1999."
Art. VIII. - Legea nr.
245/2004 privind securitatea generală a produselor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 1,
partea introductivă a alineatului (2) va avea următorul cuprins:
„(2) In cazul în care unele produse sunt supuse unor
cerinţe specifice de securitate impuse de legislaţia comunitară, prezenta lege
se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care
nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:".
2. La articolul 3,
partea introductivă a alineatului (4) va avea următorul cuprins:
„(4) In alte condiţii decât cele avute în vedere la
alin. (2) şi (3), conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generală a
produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există:".
3. La articolul 4,
litera a) a alineatului (3) va avea următorul cuprins:
,,a) informarea, prin intermediul produsului sau al
ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi
informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care
face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este
justificată;".
4. La articolul 8,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 8. - (1) Constituie
contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amendă
de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amendă
de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale
art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2, cu amendă de la 700 lei la 7.000 lei;
d) încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a),
cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei.
5. La articolul 10,
partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 10. - (1) In sensul prezentei legi, în special al
art. 6, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să ia,
după caz, una dintre următoarele măsuri complementare:".
6. La articolul 17,
după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul
cuprins:
„(7) Ca urmare a notificărilor primite prin sistemul
RAPEX, punctul naţional de contact va transmite Comisiei Europene măsurile
adoptate cu privire la produsele depistate pe piaţa din România."
7. La articolul 18,
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) In termen de o lună, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, responsabilă
pentru realizarea măsurilor prevăzute la art. 10 alin.(1) lit. b) - f), trebuie
să dea părţilor implicate posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere,
informând Comisia Europeană despre acestea."
8. La articolul 18,
după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul
cuprins:
„(4) Exportul din Comunitatea Europeană de produse
periculoase care au reprezentat subiectul unei hotărâri prevăzute la alin. (2)
este interzis în măsura în care hotărârea nu specifică altfel."
9. In anexa nr. 2,
punctul 7 va avea următorul cuprins:
„7. In cazul în care,
în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, România
a informat Comisia Europeană înainte de a hotărî adoptarea unei măsuri despre
un risc grav, trebuie să indice Comisiei Europene, în termen de 45 de zile,
dacă se confirmă sau se modifică aceste informaţii."
Art. IX. - Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor
activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
- La articolul 1,
litera c) va avea următorul cuprins:
,,c) condiţionarea vânzării unor mărfuri sau prestării
unor servicii de cumpărarea altor mărfuri sau de prestarea de servicii;".
Art. X. - Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate
în afara spaţiilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 431 din 31
august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 60/2002, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2,
literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:
,,a) consumator - orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care, în
cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează
în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie,
artizanale ori liberale;
b) comerciant - orice
persoană fizică sau juridică autorizată, care acţionează în cadrul activităţii
sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, în
cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, precum şi
orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama
acesteia;".
2. După articolul 23
se introduce menţiunea cu următorul cuprins:
„Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei
85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecţia consumatorilor
în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 372 din 31 decembrie
1985."
Art. XI. - Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, se modifică
şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2,
punctele 2 şi 23 vor avea următorul cuprins:
„2. consumator - orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din
afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori
liberale;
........................................................................................................................................................................ .........................................................
23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau
gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau
utilizării."
2. La articolul 3,
litera e) va avea următorul cuprins:
,,e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în
scopul apărării intereselor lor."
3. La articolul 7,
prima liniuţă a literei a) se abrogă.
4. La articolul 7,
liniuţa a 4-a a literei c) va avea următorul cuprins:
„- să asigure, la prestarea serviciilor, condiţii
igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare,
precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;".
5. La articolul 7,
liniuţa a 5-a a literei c) se abrogă.
6. La articolul 10,
litera g) va avea următorul cuprins:
,,g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a
face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi
serviciilor;".
7. La articolul 20,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze
despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de
garanţie, de valabilitate sau data durabilităţii minimale, durata medie de
utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia,
aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare,
manipulare, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii."
8. Titlul capitolului VI va avea următorul cuprins:
„CAPITOLUL VI
Asociaţiile de consumatori"
9. Articolul 30 va avea următorul cuprins:
„Art. 30. - In sensul prezentei
ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii
neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări
realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor
şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale
consumatorilor, în general."
10. Articolul 31 va
avea următorul cuprins:
„Art. 31. -Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri
sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul
protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt
reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe."
11. La articolul 32,
partea introductivă va avea următorul cuprins:
„Art. 32. -Asociaţiile de consumatori care apără
drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de
drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta
ordonanţă, dacă:".
12. Articolul 33 va
avea următorul cuprins:
„Art. 33. -Asociaţiile de consumatori care sunt
constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor pot deveni
parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol
în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei
publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 de membri."
13. Articolul 34 va
avea următorul cuprins:
„Art. 34. - După constituire, asociaţiile de consumatori
vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul administraţiei publice
pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz."
14. Articolul 35 va
avea următorul cuprins:
„Art. 35. - Personalul de conducere şi salariaţii organelor
de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei
consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale
asociaţiilor de consumatori."
15. La articolul 36,
partea introductivă va avea următorul cuprins:
„Art. 36. -Asociaţiile de consumatori sunt consultate
de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35,
potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter
general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire
la:".
16. La articolul 37,
partea introductivă şi litera c) vor avea următorul cuprins:
„Art. 37. - Asociaţiile de consumatori au următoarele
drepturi şi obligaţii:
........................................................................................................................................................................ .........................................................
c) de a informa autorităţile competente cu privire la
prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care pun în pericol viaţa,
sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în
contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu
consumatorii;".
17. La articolul 37,
literele f) şi j) se abrogă.
18. Articolul 38 va avea următorul cuprins:
„Art. 38. - Centrele de consultanţă şi informare ale
consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura
organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite
în folosul acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind
problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu."
19. La articolul 39,
partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 39. - (1) Sumele primite de la bugetul de stat,
prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se
utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi
informare a consumatorilor, respectiv pentru:".
20. După articolul 39
se introduce un nou articol, articolul 391, cu următorul cuprins:
„Art. 391. - (1)
Incepând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
cofinanţează Centrul European al Consumatorilor.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume destinate cofinanţării
Centrului European al Consumatorilor.
(3) Controlul asupra
activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele
acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor."
21. Articolul 41 va
avea următorul cuprins:
„Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate
în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul
asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor,
care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită
de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor."
22. Articolul 42 va
avea următorul cuprins:
„Art. 42. - Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori
nu au drept de control al operatorilor economici."
23. Articolul 43 va
avea următorul cuprins:
„Art. 43. - Centrele de consultanţă
şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot
beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop."
24. La articolul 45, litera c) va avea următorul cuprins:
,,c) reprezentanţi ai asociaţiilor de
consumatori;".
25. Articolul 47 va
avea următorul cuprins:
„Art. 47. -Acţiunile în justiţie îndreptate de către
asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi
33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi
interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru."
26. La articolul 50,
litera c) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:
,,c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b)
prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10
lit. a) -f) şi h) şi art. 11, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la
4.000 lei;".
27. La articolul 55,
litera d) a punctului 2 va avea următorul cuprins:
,,d) se prestează servicii care
pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale
consumatorilor;".
28. La articolul 60,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 60. - (1) In cazul în care contravenientul nu a
achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea
definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite,
instituţia din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată
pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii
amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi
în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost
achitată."
29. La articolul 66,
litera f) va avea următorul cuprins:
,,f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori,
constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri
sociali cu drept de reprezentare;".
30. La articolul 66,
litera h) se abrogă.
31. Articolul 68 va avea următorul cuprins:
„Art. 68. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a
asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează
centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de
convenţie prevăzut la art. 40 alin. (1)."
Art. XII. - Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei
şi comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 349 din 29 iunie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, se modifică
după cum urmează:
- La articolul 34,
litera d) va avea următorul cuprins:
,,d) interzicerea vânzării alimentelor sub anumite
denumiri, informaţii sau
prezentări care pot induce în eroare, precum şi interzicerea publicităţii
produselor pentru care se utilizează anumite prezentări grafice sau alte
informaţii care pot induce în eroare;".
Art. XIII. - Legea nr.
296/2004 privind Codul consumului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 593 din 1 iulie
2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
- In anexă, punctul
13 va avea următorul cuprins:
„13. consumator - orice
persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de
producţie, artizanale ori liberale;".
TITLUL III
Dispoziţii finale
Art. I. -In termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, în aplicarea dispoziţiilor titlului I, Guvernul,
prin organismele sale specializate, va elabora norme
şi reglementări specifice, care se vor publica în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. II. -In termen de
60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba
prin hotărâre regulamentul privind înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de
consultanţă şi informare ale consumatorilor, precum şi modul de constituire a
surselor de finanţare ale acestora.
Art. III. - (1) In
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va informa prin
mass-media consumatorii în legătură cu dispoziţiile titlului I.
(2) La solicitarea operatorilor economici, Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va oferi acestora consultanţă în
realizarea unor coduri de conduită.
Art. IV. - (1) Până la data de 12 iunie 2013 pot fi aplicate dispoziţii mai
restrictive decât cele din prezenta lege, dispoziţii apărute ca urmare a
transpunerii unor directive cu clauze minime de armonizare.
(2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor va notifica Comisiei Europene dispoziţiile legale la care se
face referire la alin. (1).
Art. V. - Următoarele acte normative se vor republica, dându-se textelor o
nouă numerotare:
a) Ordonanţa Guvernului nr.
130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea
contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, precum şi cu modificările
şi completările aduse prin prezenta lege;
b) Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei
împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificarea
adusă prin prezenta lege;
c) Ordonanţa Guvernului nr.
106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 60/2002, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta
lege;
d) Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi
comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 349 din 29 iunie 2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, precum şi cu
modificarea adusă prin prezenta lege;
e) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificarea adusă prin
prezenta lege;
f) Legea nr. 98/1994 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi
sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 16 noiembrie 1994, cu
modificările şi completările ulterioare;
g) Legea nr. 349/2002 pentru
prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 21 iunie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare;
h) Legea pomiculturii nr. 348/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28
iulie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare;
i) Legea nr. 30/2006 privind regulile de sănătate
publică la folosirea ciupercilor din flora spontană, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006, cu modificările ulterioare;
j) Ordonanţa Guvernului nr.
85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea
contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
k) Legea nr. 240/2004 privind răspunderea
producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22
iunie 2004, cu modificarea adusă prin prezenta lege;
l) Legea nr. 289/2004 privind
regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
m) Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din
contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din
20 decembrie 2006, cu modificările şi completările
aduse prin prezenta lege;
n) Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi
garanţiile asociate acestora, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 812 din 18
noiembrie 2003, cu modificările şi completările aduse
prin prezenta lege;
o) Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a
produselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004, cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
p) Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind
activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007, cu modificările şi completările aduse
prin prezenta lege;
r) Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege;
s) Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii
produselor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, cu
modificările ulterioare;
ş) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 593 din 22 noiembrie 2000,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările
ulterioare;
t) Ordonanţa Guvernului nr. 42/1995 privind producţia
de produse alimentare destinate comercializării, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 203
din 1 septembrie 1995, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
123/1995, cu modificările şi completările ulterioare;
ţ) Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea
capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2006, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 364/2006;
u) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000
privind produsele agroalimentare ecologice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 172
din 21 aprilie 2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. VI. - Titlul I din
prezenta lege transpune prevederile Directivei
2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind
practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de
consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a
Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale
Consiliului, şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi
al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale"),
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(JOCE) nr. L 149 din 11 iunie 2005.
Art. VII. - Anexele nr.
1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
ANEXA Nr. 1
PRACTICI COMERCIALE
considerate incorecte în orice situaţie
Practici comerciale înşelătoare
1. Afirmarea de către comerciant că este parte
semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este.
2. Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate
sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia necesară.
3. Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea
unui organism public sau a unui alt organism, în cazul în care aceasta nu a
fost primită.
4. Afirmarea că un comerciant,
inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat, aprobat
ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este
adevărat, ori afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta
condiţiile de agreare, aprobare sau autorizare.
5. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un
anumit preţ, în cazul în care comerciantul nu dezvăluie existenţa unor motive
rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau
prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la
acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabile, avându-se în
vedere produsul, amploarea reclamei şi preţul oferit.
6. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un
anumit preţ, pentru ca apoi comerciantul să recurgă la una dintre următoarele
fapte:
a) refuzarea prezentării articolului ce a făcut
obiectul publicităţii;
b) refuzarea luării comenzii
privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil;
c) prezentarea unui eşantion cu defecte, în scopul
promovării unui produs diferit.
7. Afirmarea falsă că un produs
nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că nu
va fi disponibil decât în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată,
în scopul obţinerii unei decizii imediate şi al lipsirii consumatorilor de alte
posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în
cunoştinţă de cauză.
8. Angajamentul comerciantului
de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, fără însă a-i informa
în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzacţie, cu privire la limba
în care furnizează serviciul, în situaţia în care comerciantul a comunicat cu
consumatorul, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba
oficială a statului membru în care el este stabilit.
9. Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate
fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil.
10. Prezentarea drepturilor
oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei
comerciantului.
11. Utilizarea unui context
editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui
reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în
cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator
(publicitate mascată). Această dispoziţie nu aduce atingere prevederilor Legii
audiovizualului nr. 504/2002 , cu modificările şi completările ulterioare.
12. Lansarea de afirmaţii
inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea
personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care
consumatorul nu achiziţionează produsul.
13. Promovarea, cu intenţia de
a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un alt
produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că
produsul este fabricat de acest producător.
14. Crearea, operarea sau
promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în
considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţie, ce provine în
special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decât ca urmare
a vânzării sau consumului produselor.
15. Afirmarea de către un
comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte, atunci
când acest lucru nu este adevărat.
16. Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la
jocurile de noroc.
17. Falsa afirmaţie că produsul
poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii.
18. Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la
condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea achiziţionării produsului, cu
intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin
favorabile decât în condiţiile normale ale pieţei.
19. Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că
se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale,
fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent
rezonabil.
20. Descrierea unui produs ca fiind „gratis",
„fără costuri" sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul
trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă
din răspunsul la practica comercială şi din plata pentru
livrarea sau ridicarea produsului.
21. Includerea în materialele
publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin
care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat,
când, de fapt, acesta nu l-a comandat.
22. Afirmarea falsă sau crearea
impresiei că acţiunile comerciantului nu sunt legate de activităţile sale
comerciale, industriale sau
de producţie, artizanale ori liberale, sau falsa prezentare a calităţii sale de
consumator.
23. Crearea impresiei false că
service-ul postvânzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat
membru, altul decât cel în care produsul este vândut.
Practici comerciale agresive
1. Crearea impresiei
consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se
întocmeşte un contract.
2. Efectuarea personală de vizite la locuinţa
consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se
întoarce, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform
legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii
contractuale.
3. Solicitarea persistentă şi
nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte
mijloace de comunicare la distanţă, cu excepţia situaţiilor legitime şi în
măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a
unei obligaţii contractuale. Dispoziţiile prezentului punct se pun în aplicare
fără a încălca prevederile art. 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000
privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la
distanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, ale art.
12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date,
cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9 alin. (1)-(3) din
Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu
completările ulterioare.
4. Solicitarea de la un
consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a aduce documente
care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă
pretenţia este validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondenţa
pertinentă, cu scopul de a determina un consumator să renunţe la exercitarea
drepturilor sale contractuale.
5. Includerea într-o reclamă a
unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate sau să îşi
convingă părinţii ori alţi adulţi să cumpere produsele promovate. Dispoziţiile
acestui punct se aplică fără a încălca prevederile art. 33 din Legea
audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Solicitarea unei plăţi
imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a
produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu excepţia
cazului în care produsul este un înlocuitor furnizat în conformitate cu
prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003.
7. Informarea explicită a
consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul sau serviciul,
comerciantul riscă să îşi piardă serviciul ori mijloacele de trai.
8. Crearea falsei impresii consumatorului
că a câştigat deja, va câştiga sau că, dacă va face un anumit lucru, va câştiga
un premiu sau un alt beneficiu echivalent, când, în realitate, este valabilă
una dintre următoarele situaţii:
a) nu există niciun premiu sau un alt beneficiu echivalent;
b) intrarea în posesia
premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume
de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.
ANEXA Nr. 2
DISPOZIŢII DIN LEGISLAŢIA NAŢIONALA
ce stabilesc reguli în materie de publicitate şi de comunicare comercială
1. Art. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000
privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la
distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003
2. Art. 6-10 din Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999
privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 387 din 7 iunie 2007
3. Art. 4 alin. (5) din Legea nr. 282/2004 privind
protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând
asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri
imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 580 din 30 iunie 2004
4. Art. 6 şi 7 din Hotărârea Guvernului nr. 947/2000
privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor
spre vânzare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 25 octombrie 2000
5. Art. 5 din Legea nr.
289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum
destinate consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004
6. Art. 4-6 din Ordonanţa
Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea
contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea
nr. 399/2004
7. Art. 5 şi art. 6 alin. (2)
din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie
2006
8. Art. 73, art. 184, art. 185 alin. (1), art. 187 din
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările si completările
ulterioare
9. Art. 12 alin. (16)-(19) şi art. 241 din Legea nr. 32/2000 privind
activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare
10. Art. 1-6 şi art. 8 alin.
(1) şi (2) din anexa la Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 3.111/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind
informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le
furnizeze clienţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.243 din 23 decembrie 2004
11. Art. 401 din
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările
ulterioare
12. Art. 21 şi 93 din Regulamentul nr. 1/2006 privind
emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 312 şi
312 bis din 6 aprilie 2006
13. Art. 792-811 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare.