LEGE
Nr. 203 din 15 noiembrie 2000
pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 182/1999
privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea
imediata in vederea eliminarii lor, adoptata la cea de-a 87-a sesiune a
Conferintei Generale a Organizatiei Internationale a Muncii la Geneva la 17
iunie 1999
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 17 noiembrie 2000
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1
Se ratifica Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 182/1999
privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea
imediata in vederea eliminarii lor, adoptata la cea de-a 87-a sesiune a
Conferintei Generale a Organizatiei Internationale a Muncii la Geneva la 17
iunie 1999.
Art. 2
Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale, Ministerul de Interne, Ministerul Educatiei Nationale si
Ministerul Justitiei vor supune spre aprobare Guvernului Romaniei masurile
necesare in vederea transpunerii efective in practica a dispozitiilor
conventiei prevazute la art. 1.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 16 octombrie 2000, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 30
octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
VASILE LUPU
CONVENTIA Nr. 182
Conventie privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si
actiunea imediata in vederea eliminarii lor*)
*) Traducere.
Conferinta Generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
convocata la Geneva de Consiliul de administratie al Biroului International
al Muncii, care s-a reunit la 1 iunie 1999 in cea de-a 87-a sesiune,
considerand necesitatea de a adopta noi instrumente in privinta
interzicerii si eliminarii celor mai grave forme ale muncii copiilor, ca
prioritate majora a actiunii nationale si internationale, mai ales a cooperarii
si asistentei internationale, pentru a completa Conventia si Recomandarea
privind varsta minima de angajare, 1973, care raman instrumente fundamentale in
ceea ce priveste munca copiilor,
considerand ca eliminarea efectiva a celor mai grave forme de munca a
copiilor necesita o actiune imediata de ansamblu, care sa tina seama de
importanta unei educatii de baza gratuite si de necesitatea de a-i sustrage pe
copiii in cauza de la toate aceste forme de munca si de a asigura readaptarea
lor si integrarea lor sociala, luand in considerare si nevoile propriilor
familii,
reamintind Rezolutia privind eliminarea muncii copiilor, adoptata de
Conferinta Internationala a Muncii la cea de-a 46-a sesiune a sa, in 1996,
recunoscand ca munca copiilor este determinata intr-o mare masura de
saracie si ca solutia pe termen lung rezida intr-o crestere economica sustinuta
care sa conduca la progres social si, in particular, la atenuarea saraciei si
la educatie universala,
amintind Conventia drepturilor copilului, adoptata la 20 noiembrie 1989 de
Adunarea Generala a Natiunilor Unite,
amintind Declaratia Organizatiei Internationale a Muncii referitoare la
principiile si drepturile fundamentale in munca si mecanismul sau de aplicare,
adoptata de Conferinta Internationala a Muncii la cea de-a 86-a sesiune in
1998,
amintind ca unele dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor sunt
acoperite de alte instrumente internationale si, in particular, de Conventia
asupra muncii fortate, 1930, si de Conventia suplimentara a Natiunilor Unite
privind abolirea sclaviei, a comertului cu sclavi si a institutiilor si
practicilor similare sclaviei, 1956,
dupa ce a decis sa adopte diverse propuneri referitoare la munca copiilor,
problema care constituie punctul 4 al ordinii de zi a sesiunii,
dupa ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unei conventii
internationale,
adopta la 17 iunie 1999 conventia urmatoare, care va fi denumita Conventia
privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.
Art. 1
Orice membru care ratifica prezenta conventie trebuie sa ia masuri imediate
si eficiente pentru a asigura interzicerea si eliminarea urgenta a celor mai
grave forme ale muncii copiilor.
Art. 2
In sensul prezentei conventii, termenul copil se aplica tuturor persoanelor
in varsta de pana la 18 ani.
Art. 3
In sensul prezentei conventii, expresia cele mai grave forme ale muncii
copiilor include:
a) toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu:
vanzarea de sau comertul cu copii, servitutea pentru datorii si munca de
servitor, precum si munca fortata sau obligatorie, inclusiv recrutarea fortata
sau obligatorie a copiilor in vederea utilizarii lor in conflictele armate;
b) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil in scopul prostituarii,
productiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;
c) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil in scopul unor activitati
ilicite, mai ales pentru productia si traficul de stupefiante, asa cum le
definesc conventiile internationale pertinente;
d) muncile care, prin natura lor sau prin conditiile in care se exercita,
sunt susceptibile sa dauneze sanatatii, securitatii sau moralitatii copilului.
Art. 4
1. Tipurile de munca vizate la art. 3 lit. d) trebuie sa fie stabilite de
legislatia nationala sau de autoritatea competenta, dupa consultari cu
organizatiile patronilor si lucratorilor interesate, luandu-se in considerare
normele internationale pertinente si, in particular, paragrafele 3 si 4 ale
Recomandarii privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.
2. Autoritatea competenta, dupa consultari cu organizatiile interesate ale
patronilor si lucratorilor, trebuie sa localizeze tipurile de munca astfel
determinate.
3. Lista cuprinzand tipurile de munca determinate conform paragrafului 1 al
prezentului articol trebuie sa fie periodic examinata si, la nevoie, revizuita
dupa consultari cu organizatiile interesate ale patronilor si lucratorilor.
Art. 5
Orice membru trebuie, dupa consultari cu organizatiile patronilor si
lucratorilor, sa stabileasca sau sa desemneze mecanisme adecvate pentru
monitorizarea aplicarii dispozitiilor care dau efect prezentei conventii.
Art. 6
1. Orice membru trebuie sa elaboreze si sa puna in aplicare programe de
actiune in vederea eliminarii cu prioritate a celor mai grave forme ale muncii
copiilor.
2. Aceste programe de actiune trebuie sa fie elaborate si puse in practica
dupa consultarea institutiilor publice competente si a organizatiilor
patronilor si lucratorilor si, daca este cazul, cu luarea in considerare a
opiniilor altor grupuri interesate.
Art. 7
1. Orice membru trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura
punerea efectiva in practica si respectarea dispozitiilor care dau efect
prezentei conventii, inclusiv prin stabilirea si aplicarea de sanctiuni penale
sau, daca este cazul, de alte sanctiuni.
2. Orice membru trebuie, tinand seama de importanta educatiei pentru
eliminarea muncii copiilor, sa ia masuri eficiente intr-o perioada determinata,
pentru:
a) a preveni angajarea copiilor in cele mai grave forme ale muncii
copiilor;
b) a prevedea ajutorul direct necesar si adecvat pentru a-i sustrage pe
copii de la cele mai grave forme ale muncii copiilor si a asigura readaptarea
lor si integrarea lor sociala;
c) a asigura accesul lor la educatia de baza gratuita si, ori de cate ori
este posibil si potrivit, la formarea profesionala a tuturor copiilor sustrasi
de la cele mai grave forme ale muncii copiilor;
d) a identifica copii expusi in mod particular riscurilor si a intra in
contact direct cu ei;
e) a tine seama de situatia particulara a fetelor.
3. Orice membru trebuie sa desemneze autoritatea competenta insarcinata cu
punerea in practica a dispozitiilor prezentei conventii.
Art. 8
Membrii trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru a se sprijini
reciproc in punerea in practica a dispozitiilor prezentei conventii printr-o
cooperare si/sau o asistenta internationala consolidata, inclusiv prin masuri
de sustinere a dezvoltarii economice si sociale, a programelor de eradicare a
saraciei si educatiei universale.
Art. 9
Ratificarile prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al
Biroului International al Muncii si vor fi inregistrate de acesta.
Art. 10
1. Prezenta conventie nu ii va obliga decat pe membrii Organizatiei
Internationale a Muncii ale caror ratificari vor fi fost inregistrate de
directorul general al Biroului International al Muncii.
2. Conventia va intra in vigoare la 12 luni dupa ce ratificarile a 2 membri
vor fi fost inregistrate de directorul general.
3. Ulterior aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare membru la
12 luni dupa data la care ratificarea sa va fi fost inregistrata.
Art. 11
1. Orice membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte dupa
expirarea unei perioade de 10 ani dupa data initiala de la intrarea in vigoare
a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului
International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect
decat dupa un an de la inregistrarea ei.
2. Orice membru care a ratificat prezenta conventie si care, in termen de
un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionate la paragraful precedent nu
va folosi posibilitatea de denuntare prevazuta in prezentul articol, va fi
legat pentru o noua perioada de 10 ani si, prin urmare, va putea sa denunte
prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani in conditiile
prevazute in prezentul articol.
Art. 12
1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica
tuturor membrilor Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor
ratificarilor si tuturor actelor de denuntare care ii vor fi comunicate de
catre membrii acesteia.
2. Notificand membrilor organizatiei inregistrarea celei de-a doua
ratificari care ii va fi fost comunicata, directorul general va atrage atentia
membrilor Organizatiei Internationale a Muncii asupra datei la care prezenta
conventie va intra in vigoare.
Art. 13
Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica
secretarului general al Natiunilor Unite, in scopul inregistrarii, informatii
complete in privinta tuturor ratificarilor si tuturor actelor de denuntare pe
care le va fi inregistrat conform articolelor precedente.
Art. 14
De fiecare data cand va considera necesar Consiliul de administratie al
Biroului International al Muncii va prezenta Conferintei Generale a
Organizatiei Internationale a Muncii un raport asupra aplicarii prezentei
conventii si va examina daca exista posibilitatea sa fie inscrisa pe ordinea de
zi a Conferintei problema revizuirii sale totale sau partiale.
Art. 15
1. In cazul in care Conferinta va adopta o noua conventie care ar duce la
revizuirea totala sau partiala a prezentei conventii si daca noua conventie nu
dispune altfel:
a) ratificarea de catre un membru al noii conventii care implica revizuirea
va atrage de drept, fara a tine seama de prevederile art. 11, denuntarea
imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie care atrage
revizuirea sa intre in vigoare;
b) incepand cu data intrarii in vigoare a noii conventii care atrage
revizuirea prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de
catre membri.
2. In orice caz prezenta conventie va ramane in vigoare in continutul si
forma sa actuala pentru acei membri care au ratificat-o, dar care nu au
ratificat conventia de revizuire.
Art. 16
Versiunile in limbile franceza si engleza ale textului prezentei conventii
au valoare egala.
Textul precedent este textul autentic al conventiei adoptate in unanimitate
de Conferinta Generala a Organizatiei Internationale a Muncii la cea de-a 87-a
sesiune care a avut loc la Geneva si care a fost declarata inchisa pe data de
17 iunie 1999.
Drept urmare, si-au pus semnaturile in aceasta a optsprezecea zi a lunii
iunie 1999:
Alhaji Muhammad Mumuni,
presedintele Conferintei
Juan Somavia,
directorul general al
Biroului International al Muncii