LEGE
Nr. 19 din 28 februarie 1997
privind ratificarea Conventiei europene pentru reprimarea terorismului
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 34 din 4 martie 1997
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Conventia europeana pentru reprimarea terorismului, adoptata la
Strasburg la 27 ianuarie 1977.
Conform art. 13 paragraful 1 din conventie, la depunerea instrumentului de
ratificare se va efectua urmatoarea declaratie:
"Romania, in temeiul art. 13 paragraful 1 al Conventiei europene
pentru reprimarea terorismului, declara ca isi rezerva dreptul de a refuza
extradarea in legatura cu orice infractiune enumerata in art. 1, pe care o
considera ca o infractiune politica, ca o infractiune conexa la o infractiune
politica sau ca o infractiune determinata de scopuri politice, si se angajeaza
ca va lua in considerare in mod corespunzator, in momentul calificarii
infractiunii, gravitatea deosebita a acesteia, mai ales daca:
a) a creat un pericol colectiv pentru viata, integritatea corporala sau
libertatea persoanelor; sau
b) a adus atingere unor persoane straine de mobilurile care au
determinat-o; ori
c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei."
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 6 februarie 1997, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATUI
PETRE ROMAN
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 10
februarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENTIA EUROPEANA
pentru reprimarea terorismului*)
*) Traducere.
(Strasburg, 27 ianuarie 1977)
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii,
considerand ca scopul Consiliului Europei este sa realizeze o uniune mai
stransa intre membrii sai,
constiente de nelinistea crescanda cauzata de inmultirea actelor de
terorism,
dorind sa se ia masuri eficace pentru ca autorii unor astfel de acte sa nu
scape de urmarire si de pedeapsa,
convinse ca extradarea este un mijloc deosebit de eficace pentru a se
ajunge la acest rezultat,
au convenit dupa cum urmeaza:
Art. 1
Pentru cerintele extradarii intre statele contractante, nici o infractiune
mentionata mai jos nu va fi considerata ca o infractiune politica, ca o
infractiune conexa la o infractiune politica sau ca o infractiune inspirata de
scopuri politice:
a) infractiunile cuprinse in campul de aplicare a Conventiei pentru
reprimarea capturarii ilicite de aeronave, semnata la Haga la 16 decembrie
1970;
b) infractiunile cuprinse in campul de aplicare a Conventiei pentru
reprimarea de acte ilicite indreptate contra sigurantei aviatiei civile,
semnata la Montreal la 23 septembrie 1971;
c) infractiunile grave constand intr-un atac impotriva vietii, integritatii
corporale sau libertatii persoanelor care se bucura de protectie
internationala, inclusiv a agentilor diplomatici;
d) infractiunile care au ca obiect rapirea, luarea ca ostatici sau
sechestrarea ilegala;
e) infractiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete,
arme de foc automate ori scrisori sau colete-bomba, in masura in care aceasta
folosire prezinta un pericol pentru persoane;
f) tentativa la savarsirea infractiunilor precitate ori participarea in
calitate de coautor sau de complice al unei persoane care savarseste ori
incearca sa savarseasca o astfel de infractiune.
Art. 2
1. Pentru cerintele extradarii intre statele contractante, un stat
contractant poate sa nu considere ca infractiune politica sau ca infractiune
conexa la o asemenea infractiune ori ca infractiune inspirata de mobiluri
politice orice act grav de violenta la care nu se refera art. 1 si care este
indreptat contra vietii, integritatii corporale sau libertatii persoanelor.
2. Se va proceda tot astfel in ceea ce priveste orice act grav indreptat
contra bunurilor, altul decat cele la care se refera art. 1, daca acesta a
cauzat un pericol colectiv pentru persoane.
3. Se va proceda tot astfel in ceea ce priveste tentativa la savarsirea
uneia dintre infractiunile precitate ori participarea in calitate de coautor
sau de complice al unei persoane care savarseste ori incearca sa savarseasca o
astfel de infractiune.
Art. 3
Dispozitiile tuturor tratatelor si acordurilor de extradare aplicabile
intre statele contractante, inclusiv Conventia europeana de extradare, se
modifica, in privinta relatiilor dintre state contractante, in masura in care
sunt incompatibile cu prezenta conventie.
Art. 4
Pentru cerintele prezentei conventii si in masura in care vreuna dintre
infractiunile la care se refera art. 1 sau 2 nu figureaza pe lista cazurilor de
extradare intr-un tratat sau intr-o conventie de extradare in vigoare intre
statele contractante, aceasta se considera ca fiind inclusa pe lista.
Art. 5
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu trebuie sa fie interpretata ca
implicand o obligatie de extradare, daca statul solicitat are temeiuri serioase
sa creada ca cererea de extradare, motivata printr-o infractiune la care se
refera art. 1 sau 2, a fost facuta in scopul de a urmari sau de a pedepsi o
persoana pentru considerente de rasa, religie, nationalitate sau opinii
politice ori ca situatia acestei persoane risca sa fie agravata datorita uneia
sau alteia dintre aceste considerente.
Art. 6
1. Orice stat contractant ia masurile necesare pentru a-si stabili
competenta de a urmari vreuna dintre infractiunile la care se refera art. 1, in
cazul in care autorul banuit de infractiune se gaseste pe teritoriul sau si
daca statul nu il extradeaza dupa ce a primit o cerere de extradare de la un
stat contractant a carui competenta de urmarire se intemeiaza pe o regula de
competenta care exista deopotriva in legislatia statului solicitat.
2. Prezenta conventie nu exclude nici o competenta exercitata in
conformitate cu legile nationale.
Art. 7
Un stat contractant pe al carui teritoriu a fost descoperit autorul banuit
de vreuna dintre infractiunile la care se refera art. 1 si care a primit o
cerere de extradare in conditiile mentionate la paragraful 1 al art. 6, daca nu
il extradeaza pe autorul banuit de infractiune, supune cauza fara nici o
exceptie si fara intarziere nejustificata autoritatilor sale competente sa
exercite actiunea penala. Aceste autoritati hotarasc in aceleasi conditii ca si
pentru orice infractiune cu caracter grav potrivit legilor acestui stat.
Art. 8
1. Statele contractante isi acorda intrajutorarea judiciara cea mai larga
posibil in materie penala in orice procedura referitoare la infractiunile
vizate la art. 1 sau 2. In toate cazurile, legea aplicabila in ceea ce priveste
asistenta mutuala in materie penala este aceea a statului solicitat. Totusi,
intrajutorarea judiciara nu va putea fi refuzata pentru singurul motiv ca se
refera la o infractiune politica sau la o infractiune conexa la o asemenea
infractiune ori la o infractiune inspirata de mobiluri politice.
2. Nici o dispozitie din prezenta conventie nu trebuie sa fie interpretata
ca implicand o obligatie de acordare a intrajutorarii judiciare, daca statul
solicitat are temeiuri serioase sa creada ca cererea de asistenta, motivata
printr-o infractiune la care se refera art. 1 sau 2, a fost prezentata in
scopul de a urmari sau de a pedepsi o persoana pentru considerente de rasa,
religie, nationalitate sau opinii politice ori ca situatia acestei persoane
risca sa fie agravata datorita unuia sau altuia dintre aceste considerente.
3. Dispozitiile tuturor tratatelor si acordurilor de asistenta judiciara in
materie penala, aplicabile intre statele contractante, inclusiv Conventia
europeana de asistenta judiciara in materie penala, se modifica, in privinta
relatiilor dintre state contractante, in masura in care sunt incompatibile cu
prezenta conventie.
Art. 9
1. Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei
urmareste executarea prevederilor prezentei conventii.
2. El inlesneste, daca este necesar, reglementarea amiabila a oricarei
dificultati care s-ar ivi in executarea conventiei.
Art. 10
1. Orice diferend intre statele contractante, referitor la interpretarea
sau aplicarea prezentei conventii, care nu a fost rezolvat in cadrul
paragrafului 2 al art. 9, va fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre
partile in diferend. Fiecare dintre parti va desemna cate un arbitru, iar cei
doi arbitri vor desemna un al treilea arbitru. Daca, in termen de 3 luni de la
cererea de arbitraj, una dintre parti nu a procedat la desemnarea unui arbitru,
acesta va fi desemnat la cererea celeilalte parti, de catre presedintele Curtii
Europene a Drepturilor Omului. Daca presedintele Curtii Europene a Drepturilor
Omului este resortisant al uneia dintre partile in diferend, desemnarea
arbitrului va fi de competenta vicepresedintelui Curtii sau, daca
vicepresedintele este resortisant al uneia dintre partile in diferend, celui
mai vechi dintre membrii Curtii care nu este resortisant al uneia dintre
partile in diferend. Aceeasi procedura se va aplica in cazul in care cei doi
arbitri nu se vor putea pune de acord asupra alegerii celui de-al treilea
arbitru.
2. Tribunalul arbitral va hotari dupa procedura sa. Hotararile sale vor fi
luate cu majoritate de voturi. Sentinta sa va fi definitiva.
Art. 11
1. Prezenta conventie este deschisa semnarii statelor membre ale
Consiliului Europei. Ea va fi ratificata, acceptata sau aprobata. Instrumentele
de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general
al Consiliului Europei.
2. Conventia va intra in vigoare dupa 3 luni de la data depunerii celui
de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
3. Conventia va intra in vigoare, fata de orice stat care o va ratifica, o
va accepta sau o va aproba ulterior, dupa 3 luni de la data depunerii instrumentului
sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare.
Art. 12
1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii
instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare, sa desemneze
teritoriul sau teritoriile carora li se va aplica prezenta conventie.
2. Orice stat poate, in momentul depunerii instrumentului sau de
ratificare, de acceptare ori de aprobare sau in orice alt moment urmator, sa
extinda aplicarea prezentei conventii, prin declaratie adresata secretarului
general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat in declaratie
si pentru care asigura relatiile internationale sau este abilitat sa stipuleze.
3. Orice declaratie facuta in virtutea paragrafului precedent va putea fi
retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie,
prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei.
Retragerea va avea efect imediat sau la o data ulterioara precizata in
notificare.
Art. 13
1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii
instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa declare ca
isi rezerva dreptul de a refuza extradarea in legatura cu orice infractiune
enumerata in art. 1, pe care o considera ca o infractiune politica, ca o
infractiune conexa la o infractiune politica sau ca o infractiune inspirata de
scopuri politice, cu conditia ca el sa se angajeze ca va lua in considerare in
mod corespunzator, in momentul calificarii infractiunii, gravitatea deosebita a
acesteia, mai ales daca:
a) a creat un pericol colectiv pentru viata, integritatea corporala sau
libertatea persoanelor; sau
b) a adus atingere unor persoane straine de mobilurile care au
determinat-o; ori
c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei.
2. Orice stat poate sa retraga, in total sau in parte, o rezerva pe care a
formulat-o in temeiul paragrafului precedent, prin mijlocirea unei declaratii
adresate secretarului general al Consiliului Europei si care va avea efect de
la data primirii ei.
3. Orice stat care a formulat o rezerva in temeiul paragrafului 1 al
acestui articol nu poate sa pretinda aplicarea art. 1 de catre un alt stat;
totusi el poate, daca rezerva este partiala si sub conditie, sa pretinda
aplicarea acestui articol in masura in care a acceptat-o si el insusi.
Art. 14
Orice stat contractant va putea sa denunte prezenta conventie, adresand o
notificare scrisa secretarului general al Consiliului Europei. O asemenea
denuntare va produce efect imediat sau la o data ulterioara precizata in
notificare.
Art. 15
Conventia inceteaza sa produca efecte fata de orice stat contractant care
se retrage din Consiliul Europei sau care inceteaza sa-i mai apartina.
Art. 16
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale
consiliului;
a) orice semnatura;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de
aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii potrivit art. 11
al acesteia;
d) orice declaratie sau notificare primita in aplicarea dispozitiilor art.
12;
e) orice rezerva formulata in aplicarea paragrafului 1 al art. 13;
f) retragerea oricarei rezerve facute in aplicarea paragrafului 2 al art.
13;
g) orice notificare primita in aplicarea art. 14 si data cand denuntarea va
produce efecte;
h) orice incetare a efectelor conventiei in aplicarea art. 15.
Drept pentru care, subsemnatii, legal autorizati in acest scop, au semnat
prezenta conventie.
Facuta la Strasburg la 27 ianuarie 1977, in limbile franceza si engleza,
ambele texte avand aceeasi valabilitate, intr un singur exemplar care va fi
depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va comunica fiecarui stat semnatar cate o copie certificata pentru
conformitate de pe acesta.