DECIZIE Nr.
388 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 507 din 12 iunie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945- 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Alexandru Vasile Schonberger prin mandatar
Karin Monica Cusai în Dosarul nr. 12.013/2005 al Curţii de Apel Ploieşti -
Secţia civilă.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin
mandatar Karin Monica Cusai, lipsind Primăria Oraşului Sinaia, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului
excepţiei solicită admiterea acesteia pentru motivele pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens, jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.013/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Alexandru Vasile Schonberger prin mandatar Karin Monica Cusai într-un proces
civil de repunere în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat este
neconstituţional, întrucât limitează în timp dreptul cetăţenilor de a solicita
despăgubiri sau restituiri în natură ale imobilelor preluate abuziv în perioada
1945 - 1989. Arată că se încalcă astfel art. 44 din Constituţie, deoarece
dreptul de proprietate fiind un drept perpetuu şi absolut, conform art. 480 din
Codul civil, nu poate fi îngrădit prin legi speciale, or prin această limitare
se realizează o nouă formă de expropriere forţată. Ne aflăm într-o situaţie paradoxală: pe de o parte statul
garantează drepturile cetăţenilor şi creanţele acestora asupra statului, iar pe
de altă parte limitează în timp acţiunile ce se pot formula împotriva acestuia.
Şi, în fine, susţine că decăderea este o sancţiune procedurală ce intervine
atunci când este depăşit un termen prevăzut de lege, or potrivit textului de
lege criticat este sancţionat şi cetăţeanul care a fost deposedat în mod abuziv
de către stat.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. Arată
că stabilirea termenului de 6 luni înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea
către persoana juridică deţinătoare a imobilului, conform textului de lege
criticat, nu contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. Potrivit alin.
(1) teza a doua al acestui text constituţional, dreptul de proprietate trebuie
exercitat în limitele legii, iar legiuitorul este competent să stabilească
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept. Invocă în acest
sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile
prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 75 din 14 februarie 2001. Această lege a fost
modificată prin titlul I al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, şi apoi republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, textele de lege fiind renumerotate.
Astfel, art. 21 a devenit art. 22, având aceeaşi redactare: „(1) Persoana
îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură
a imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face
câte o notificare pentru fiecare imobil.
(2) Notificarea va
cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a
persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat,
precum şi valoarea estimată a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul
judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se
află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana
juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra
notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la
data înregistrării.
(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în
faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării
termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi
decât cea care deţine imobilul.
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut
pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în
justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea
constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia
revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea
stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor
preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către
alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In acest
scop a fost instituită, prin art. 22 şi următoarele din lege, o procedură
administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau
construcţii - de către
persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau prin dispoziţie motivată a
organelor sale de conducere.
Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la
restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6
luni, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înăuntrul căruia
trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deţinătoare a imobilului.
Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere dreptului de proprietate
privată, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate. In
jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu în Decizia nr. 344 din 18
septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003), s-a
statuat că „recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de
recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să
genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare
[...]".
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în
limitele legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „legiuitorul
ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de
Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept [...]".
In acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 557 din
25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, şi
Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006.
Aceste considerente îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în
materie.
In ceea ce priveşte presupusa încălcare a dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3), (6), (8) şi (9), Curtea constată
că aceste dispoziţii nu pot fi reţinute ca fiind semnificative pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Alexandru Vasile Schonberger prin mandatar Karin Monica Cusai în
Dosarul nr. 12.013/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu