LEGE
Nr. 123 din 22 decembrie 1992
privind aderarea Romaniei la Conventia pentru reprimarea actelor ilicite
impotriva sigurantei navigatiei maritime, precum si la Protocolul pentru
reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei platformelor fixe situate pe
platoul continental, adoptate la Roma la 10 martie 1988
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 2 din 12 ianuarie 1993
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Romania adera la Conventia pentru reprimarea actelor ilicite impotriva
sigurantei navigatiei maritime, adoptata la Roma la 10 martie 1988, precum si
Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei platformelor
fixe situate pe platoul continental, adoptate la Roma la 10 martie 1988.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 16 iulie 1991, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATUI
prof. univ. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 8
decembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NASTASE
CONVENTIE
pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime*)
---------------
*) Traducere.
Statele parti la prezenta conventie,
tinind seama de telurile si principiile Cartei Natiunilor Unite privitoare
la mentinerea pacii si securitatii internationale, dezvoltarii de relatii
prietenesti si cooperarii intre state,
recunoscind indeosebi dreptul fiecaruia la viata, la libertate si la
siguranta persoanei sale, astfel cum este prevazut in Declaratia universala a
drepturilor omului si in Pactul international privitor la drepturile civile si
politice,
profund preocupate de escaladarea, in intreaga lume, a actelor de terorism,
sub toate formele, care pun in primejdie sau nimicesc vieti omenesti
nevinovate, compromit libertatile fundamentale si aduc o grava atingere
demnitatii persoanelor,
considerind ca actele ilicite indreptate impotriva sigurantei navigatiei
maritime compromit securitatea persoanelor si bunurilor, stinjenesc in mod serios
exploatarea serviciilor maritime si submineaza increderea popoarelor lumii in
siguranta navigatiei maritime,
considerind ca asemenea acte preocupa in mod deosebit comunitatea
internationala in ansamblul sau,
convinse de urgenta necesitate de a se dezvolta o cooperare internationala
intre state in ce priveste elaborarea de masuri eficiente si practice menite sa
previna toate actele ilicite indreptate impotriva sigurantei navigatiei
maritime, sa urmareasca si sa sanctioneze pe autorii lor,
reamintind Rezolutia nr. 40/61 a Adunarii Generale a Organizatiei
Natiunilor Unite din 9 decembrie 1985 prin care, intre altele, "se cere
insistent tuturor statelor ca in mod unilateral, cit si in colaborare cu
celelalte state, precum si organelor competente ale Organizatiei Natiunilor
Unite sa contribuie la eliminarea progresiva a cauzelor ascunse ale
terorismului international si de a acorda o deosebita atentie tuturor
situatiilor - intre altele colonialismului, rasismului, situatiilor care vadesc
violari masive si flagrante ale drepturilor omului si libertatilor fundamentale
si celor care sint legate de ocupatia straina - care ar putea duce la acte de
terorism international si compromite pacea si securitatea internationala",
reamintind intre altele ca Rezolutia nr. 40/61 "condamna fara echivoc
drept criminale toate actele, metodele si practicile de terorism oriunde ele se
produc si oricare ar fi autorii, intre altele acelea care compromit relatiile
prietenesti intre state si securitatea acestora",
reamintind, de asemenea, ca prin Rezolutia nr. 40/61 Organizatia Maritima
Internationala a fost invitata "sa studieze problema terorismului
exercitat la bordul navelor sau impotriva navelor, in vederea formularii
recomandarilor privind masurile indicate a se lua",
tinind seama de Rezolutia A. 584 (14) din 20 noiembrie 1985 a Adunarii
Organizatiei Maritime Internationale care cerea precizarea unor masuri vizind
prevenirea actelor ilicite care compromit siguranta navelor si a pasagerilor si
echipajelor lor,
mentionind ca faptele echipajului legate de disciplina normala la bord nu
sint vizate de prezenta conventie,
afirmind ca este de dorit sa se mentina in studiu regulile si normele
privitoare la prevenirea si la controlul actelor ilicite indreptate impotriva
navelor si persoanelor aflate la bordul acestor nave, spre a le tine la zi in
masura nevoii si, in aceasta privinta, luind cu satisfactie act de masurile
vizind prevenirea faptelor ilicite care compromit siguranta navelor, a
pasagerilor si echipajelor lor, recomandate de Comitetul pentru siguranta
maritima al Organizatiei Maritime Internationale,
afirmind in plus ca problemele care nu sint reglementate de prezenta
conventie vor continua sa fie guvernate de regulile si principiile dreptului international
general,
recunoscind necesitatea pentru toate statele, in lupta impotriva faptelor
ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime, sa respecte cu strictete
regulile si principiile dreptului international general,
au convenit precum urmeaza:
Art. 1
In intelesul prezentei conventii, prin nava, se intelege o ambarcatiune de
mare de orice tip, neatasata permanent de fundul marii, inclusiv aparatajul cu
propulsie, aparatajul submersibil si orice alte aparataje plutitoare.
Art. 2
1. Prezenta conventie nu se aplica:
a) navelor de razboi; sau
b) navelor apartinind unui stat sau exploatate de un stat cind sint
folosite ca nave de razboi auxiliare sau pentru vama ori politie; sau
c) navelor ce au fost retrase din navigatie sau dezarmate.
2. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingerea imunitatilor
de care se bucura navele de razboi si celelalte nave de stat folosite in
scopuri necomerciale.
Art. 3
1. Savirseste o infractiune orice persoana care, in mod ilicit si
intentionat:
a) pune stapinire pe o nava sau exercita controlul asupra sa prin violenta
sau amenintare cu violenta; sau
b) comite un act de violenta impotriva unei persoane aflate la bordul unei
nave, daca acest act este de natura sa compromita siguranta navei; sau
c) distruge o nava sau cauzeaza unei nave sau incarcaturii sale daune de
natura sa compromita siguranta navigatiei navei; sau
d) plaseaza sau face sa se plaseze pe o nava, prin orice mijloc, un
dispozitiv ori o substanta apta sa distruga nava care sa cauzeze navei sau
incarcaturii sale daune ce compromit sau sint de natura a compromite siguranta
navigatiei navei; sau
e) distruge sau avariaza in mod grav instalatii sau servicii de navigatie
maritima sau le produce grave perturbatii in functionare, daca unul dintre
aceste acte este de natura sa compromita siguranta navigatiei unei nave; sau
f) comunica o informatie cunoscind ca este falsa si, prin aceasta,
compromite siguranta navigatiei unei nave; sau
g) raneste sau ucide orice persoana, cind aceste fapte prezinta o legatura
de conexitate cu una dintre infractiunile prevazute la alin. a)-f), deopotriva
in caz de comitere sau tentativa.
2. Savirseste, de asemenea, o infractiune orice persoana care:
a) incearca sa comita una dintre infractiunile prevazute la paragraful 1;
sau
b) instiga o alta persoana sa comita una dintre infractiunile prevazute la
paragraful 1, daca infractiunea este efectiv comisa sau este in orice alt mod
complicele persoanei care comite o asemenea infractiune; sau
c) ameninta sa comita oricare dintre infractiunile prevazute la alin. b),
c) si e) ale paragrafului 1, daca aceasta amenintare este de natura sa
compromita siguranta navigatiei navei in cauza, indiferent ca amenintarea
respectiva este sau nu legata, potrivit legislatiei nationale, de o conditie
vizind sa constringa o persoana fizica sau juridica sa indeplineasca sau sa se
abtina sa indeplineasca un act oarecare.
Art. 4
1. Prezenta conventie se aplica daca vasul navigheaza sau daca, potrivit
planului sau de deplasare, trebuie sa navigheze in ape, traversind ape sau
provenind din ape situate dincolo de limita exterioara a marii teritoriale a
unui singur stat, sau de limitele laterale ale marii sale teritoriale cu
statele vecine.
2. In cazurile in care conventia nu este aplicabila in conformitate cu
paragraful 1, dispozitiile sale sint totusi aplicabile daca autorul sau autorul
prezumat al infractiunii este descoperit pe teritoriul unui stat parte altul
decit statul vizat in paragraful 1.
Art. 5
Orice stat parte reprima infractiunile prevazute in art. 3 prin pedepse
corespunzatoare care iau in considerare natura grava a acestor infractiuni.
Art. 6
1. Orice stat parte ia masurile necesare stabilirii competentei sale
urmarind atribuirea jurisdictiei asupra infractiunilor prevazute in art. 3 cind
infractiunea este savirsita:
a) impotriva sau la bordul unei nave arborind, in momentul producerii
infractiunii, pavilionul acestui stat; sau
b) pe teritoriul acestui stat, inclusiv marea sa teritoriala; sau
c) de catre un cetatean al acestui stat.
2. Un stat parte poate, de asemenea, sa-si stabileasca competenta urmarind
atribuirea jurisdictiei asupra oricareia dintre aceste infractiuni:
a) cind este comisa de o persoana apatrida cu resedinta obisnuita in acest
stat; sau
b) cind, in cursul savirsirii sale, un cetatean al acestui stat este
retinut, amenintat, ranit sau ucis; sau
c) cind ea este comisa in scopul constringerii acestui stat de a savirsi un
act oarecare sau sa se abtina.
3. Oricare stat parte care si-a stabilit competenta pentru cazurile vizate
la paragraful 2 notifica aceasta Secretarului General al Organizatiei Maritime
Internationale (denumit in continuare secretarul general). Daca numitul stat,
ulterior, abroga aceasta legislatie, el notifica faptul secretarului general.
4. Orice stat parte ia masurile necesare stabilirii competentei sale
urmarind atribuirea jurisdictiei asupra infractiunilor prevazute la art. 3 in
cazurile in care autorul prezumat al infractiunii se afla pe teritoriul sau si
nu-l extradeaza unuia dintre statele parti care si-au stabilit competenta lor
in conformitate cu paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol.
5. Prezenta conventie nu inlatura nici o competenta penala exercitata
potrivit legislatiei nationale.
Art. 7
1. Daca considera ca imprejurarile il indreptatesc si potrivit cu
legislatia sa, oricare stat parte pe teritoriul caruia se afla autorul sau
autorul prezumat al infractiunii asigura retinerea acestei persoane sau ia
orice alte masuri necesare pentru a-i asigura prezenta in intervalul necesar
punerii in miscare a urmaririi penale sau a unei proceduri de extradare.
2. Statul respectiv procedeaza, de indata, la anchetarea cu titlu
preliminar in vederea stabilirii faptelor, in conformitate cu propria sa
legislatie.
3. Orice persoana fata de care sint luate masurile vizate la paragraful 1
al prezentului articol este in drept:
a) sa ia legatura fara intirziere cu cel mai apropiat reprezentant
calificat al statului de a carui nationalitate se bucura sau care este in alt
mod abilitat sa stabileasca aceasta comunicare ori, daca este vorba de o
persoana apatrida, a statului pe teritoriul caruia isi are resedinta sa
obisnuita;
b) de a primi vizita reprezentantului acestui stat.
4. Drepturile vizate la paragraful 3 se exercita in cadrul legilor si
regulamentelor statului pe teritoriul caruia se afla autorul prezumat al
infractiunii, intelegindu-se totusi ca aceste legi si regulamente trebuie sa
permita deplina realizare a scopurilor pentru care drepturile se acorda in baza
paragrafului 3.
5. Cind un stat parte a dispus detentia unei persoane in conformitate cu
dispozitiile prezentului articol, el avizeaza imediat despre aceasta detentie,
precum si despre imprejurarile care o justifica, statele ce si-au stabilit
propria competenta in conformitate cu paragraful 1 al art. 6 si, daca considera
oportun, orice alte state interesate. Statul care procedeaza la anchetarea cu
titlu preliminar, vizata la paragraful 2 al prezentului articol, comunica
neintirziat acelor state concluziile respective si le informeaza daca intelege
sa-si exercite competenta sa.
Art. 8
1. Comandantul navei unui stat parte (statul pavilionului) poate sa predea
autoritatilor oricarui alt stat parte (statul destinatar) orice persoana despre
care are serioase motive sa creada ca a savirsit una dintre infractiunile
prevazute la art. 3.
2. Statul pavilionului se ingrijeste asa fel incit comandantul navei sale
sa fie obligat, atunci cind este practic cu putinta si daca este posibil mai
inainte de a intra in marea teritoriala a statului destinatar, avind la bord
orice persoana pe care isi propune sa o predea, potrivit dispozitiilor paragrafului
1, sa notifice autoritatilor statului destinatar intentia sa de a preda aceasta
persoana si motivele ce justifica aceasta decizie.
3. Statul destinatar accepta predarea numitei persoane, afara daca are
motive sa creada ca conventia nu se aplica faptelor care motiveaza predarea si
procedeaza potrivit dispozitiilor art. 7. Orice refuz de a primi o persoana
trebuie sa fie motivat.
4. Statul pavilionului se ingrijeste ca sa fie obligat comandantul navei
sale sa comunice autoritatilor statului destinatar elementele probatorii
referitoare la infractiunea prezumata, aflate in posesia sa.
5. Un stat destinatar, care a acceptat predarea unei persoane in
conformitate cu dispozitiile paragrafului 3, poate, la rindul sau, sa ceara
statului pavilionului sa accepte predarea acestei persoane. Statul de pavilion
examineaza o asemenea cerere si, daca ii da urmare, actioneaza in conformitate
cu dispozitiile art. 7. Daca statul pavilionului respinge o cerere, el comunica
statului destinatar motivele pe care se sprijina aceasta decizie.
Art. 9
Nici o dispozitie a prezentei conventii nu afecteaza in nici un fel
regulile dreptului international privind exercitarea competentei statelor in
materie de ancheta sau de executare la bord referitoare la navele care nu
arboreaza pavilionul lor.
Art. 10
1. Statul parte pe teritoriul caruia autorul sau autorul prezumat al
infractiunii este descoperit este obligat, in cazul in care se aplica art. 6,
daca el nu-l extradeaza, sa supuna pricina, fara intirziere si fara nici o
exceptie, indiferent daca infractiunea a fost sau nu savirsita pe teritoriul
sau, autoritatilor sale competente pentru exercitarea actiunii penale potrivit
unei proceduri conforme cu legislatia acestui stat. Aceste autoritati pronunta
decizia lor in aceleasi conditii ca pentru oricare alta infractiune cu caracter
grav in conformitate cu legile acestui stat.
2. Orice persoana impotriva careia este pornita o procedura urmatoare uneia
dintre infractiunile prevazute la art. 3 se bucura de garantia unui tratament
echitabil in toate fazele procedurii, inclusiv beneficiul tuturor drepturilor
si garantiilor prevazute pentru o asemenea procedura in legile statului pe
teritoriul caruia se afla.
Art. 11
1. Infractiunile prevazute la art. 3 sint de drept incluse printre motivele
de extradare in toate tratatele de extradare incheiate intre statele parti.
Statele parti se angajeaza sa cuprinda aceste infractiuni printre cazurile de
extradare in orice tratat de extradare ce s-ar incheia intre ele.
2. Daca un stat parte care supune extradarea existentei unui tratat este
sesizat cu o cerere de extradare de catre un alt stat parte cu care nu este
legat printr-un tratat de extradare, statul parte solicitat are latitudinea sa
considere ca prezenta conventie constituie baza juridica a extradarii in ce
priveste infractiunile prevazute la art. 3. Extradarea este subordonata
celorlalte conditii prevazute in dreptul statului parte solicitat.
3. Statele parti care nu subordoneaza extradarea existentei unui tratat
recunosc infractiunile prevazute la art. 3 drept cazuri de extradare intre ele
in conditiile prevazute de dreptul statului solicitat.
4. Daca este necesar, intre statele parti, infractiunile prevazute la art.
3 sint considerate, in vederea extradarii, ca fiind comise atit la locul unde
s-au produs, cit si intr-un loc pendinte de jurisdictia statului parte care
cere extradarea.
5. Un stat parte care primeste mai mult decit o cerere de extradare emanind
de la state care si-au stabilit competenta, potrivit dispozitiilor art. 7, si
care hotaraste sa nu treaca la urmarire tine seama, observind toate formele,
atunci cind alege statul caruia autorul sau autorul prezumat al infractiunii
trebuie sa fie extradat, de interesele si raspunderile statului parte al carui
pavilion il arbora nava in momentul comiterii infractiunii.
6. Cind examineaza o cerere de extradare prezentata in temeiul prezentei
conventii referitoare la autorul prezumat al unei infractiuni, statul solicitat
tine seama, observind toate formele, de problema de a sti daca aceasta persoana
isi poate exercita drepturile sale, astfel cum sint prevazute in paragraful 3
al art. 7, in statul reclamant.
7. In ceea ce priveste infractiunile definite in prezenta conventie,
dispozitiile tuturor tratatelor si acordurilor de extradare incheiate intre
statele parti sint modificate intre statele parti in masura in care ele sint
incompatibile cu prezenta conventie.
Art. 12
1. Statele parti isi acorda asistenta judiciara cit mai cuprinzatoare cu
putinta in orice procedura penala referitoare la infractiunile prevazute la
art. 3, inclusiv pentru obtinerea elementelor probatorii de care dispun si care
sint necesare in folosul procedurii.
2. Statele parti se achita de obligatiile lor decurgind din paragraful 1 in
conformitate cu orice tratat de asistenta judiciara ce poate exista intre ele.
In lipsa unui atare tratat, statele parti isi acorda aceasta asistenta in
conformitate cu legislatia lor nationala.
Art. 13
1. Statele parti colaboreaza la prevenirea infractiunilor prevazute la art.
3, intre altele:
a) luind toate masurile posibile pentru prevenirea pregatirii, pe
teritoriile lor respective, a unor infractiuni menite a fi comise in interiorul
sau in afara teritoriilor lor;
b) facind schimb de informatii potrivit dispozitiilor legislatiei lor
nationale si coordonind masurile administrative si alte masuri luate, daca este
cazul, in scopul de a preveni savirsirea infractiunilor prevazute la art. 3.
2. Cind navigatia unui vas a fost intirziata sau intrerupta, urmator
savirsirii unei infractiuni prevazute la art. 3, oricare stat parte pe
teritoriul caruia se afla nava, pasagerii sau echipajul, trebuie sa faca tot ce
ii sta in putinta pentru a evita ca nava, pasagerii, echipajul ori incarcatura
acesteia sa nu fie retinute sau intirziate nejustificat.
Art. 14
Orice stat parte indreptatit a crede ca o infractiune prevazuta la art. 3
va fi savirsita transmite, in conformitate cu legislatia sa nationala, cit mai
degraba cu putinta, toate informatiile utile aflate in posesia sa statelor
care, potrivit vederilor sale, ar fi statele care si-au stabilit competenta lor
in conformitate cu art. 6.
Art. 15
1. Orice stat parte comunica cit mai degraba cu putinta secretarului
general, conform legislatiei sale nationale, toate informatiile utile aflate in
posesia sa privitoare:
a) la imprejurarile infractiunii;
b) la masurile luate in aplicarea paragrafului 2 al art. 13;
c) la masurile luate fata de autorul sau autorul prezumat al infractiunii
si, indeosebi, la rezultatul oricarei proceduri de extradare sau altei
proceduri judiciare.
2. Statul parte in care o actiune penala a fost pornita impotriva autorului
prezumat al infractiunii, comunica, in conformitate cu legislatia sa nationala,
rezultatul definitiv al acesteia secretarului general.
3. Informatiile comunicate potrivit paragrafelor 1 si 2 sint transmise de
catre secretarul general tuturor statelor parti, membrilor Organizatiei
Maritime Internationale (denumita in continuare organizatia), celorlalte state
interesate si organizatiilor interguvernamentale internationale
corespunzatoare.
Art. 16
1. Orice diferend intre statele parti privind interpretarea sau aplicarea
prezentei conventii, care nu poate fi solutionat pe calea negocierii intr-un
termen rezonabil este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Daca, in
urmatoarele sase luni de la data cererii de arbitraj, partile nu izbutesc sa se
puna de acord asupra organizarii arbitrajului, oricare dintre ele poate supune
diferendul Curtii Internationale de Justitie, depunind o cerere potrivit cu
Statutul Curtii.
2. Orice stat poate, in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii sau
aprobarii prezentei conventii sau aderarii la ea, sa declare ca nu se considera
legat prin una sau prin toate dispozitiile paragrafului 1. Celelalte state
parti nu sint legate prin dispozitiile aratate fata de orice stat parte care a
formulat o asemenea rezerva.
3. Orice stat care a formulat o rezerva potrivit cu dispozitiile
paragrafului 2 poate oricind sa renunte la aceasta rezerva printr-o notificare
adresata secretarului general.
Art. 17
1. Prezenta conventie este deschisa la 10 martie 1988, la Roma, semnarii de
catre statele participante la Conferinta internationala asupra reprimarii
actelor ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime si din 14 martie 1988
pina la 8 martie 1989, la sediul organizatiei, semnarii de catre toate statele.
Ea ramine apoi deschisa aderarii.
2. Statele isi pot exprima consimtamintul de a fi legate de prezenta
conventie prin:
a) semnarea fara rezerve in ceea ce priveste ratificarea, acceptarea sau
aprobarea; sau
b) semnarea sub rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobarii, urmata de
ratificare, de acceptare sau aprobare; sau
c) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectueaza prin
depunerea unui instrument, in acest scop, la secretarul general.
Art. 18
1. Prezenta conventie intra in vigoare nouazeci de zile de la data la care
cincisprezece state, fie ca au semnat conventia fara rezerve privind
ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie ca au depus un instrument de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru un stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau
de aprobare a prezentei conventii sau de aderare la aceasta dupa ce conditiile
guvernind intrarea sa in vigoare au fost indeplinite, ratificare, acceptarea,
aprobarea sau aderarea produce efect nouazeci de zile dupa data depunerii.
Art. 19
1. Prezenta conventie poate fi denuntata de catre oricare dintre statele
parti in orice moment dupa expirarea unei perioade de un an, socotita de la
data la care prezenta conventie intra in vigoare fata de acel stat.
2. Denuntarea se efectueaza prin mijlocirea depunerii unui instrument de
denuntare la secretarul general.
3. Denuntarea produce efect la un an dupa data la care secretarul general a
primit instrumentul de denuntare sau la expirarea oricarui termen mai lung
denuntat in acest instrument.
Art. 20
1. O conferinta poate fi convocata de catre organizatie in vederea
revizuirii sau modificarii prezentei conventii.
2. Secretarul general convoaca o conferinta a statelor parti la prezenta
conventie pentru revizuirea sau modificarea conventiei, la cererea unei treimi
din statele parti sau a zece state parti, daca aceasta ultima cifra este mai
ridicata.
3. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare
depus dupa data intrarii in vigoare a unui amendament la prezenta conventie
este considerat aplicabil conventiei astfel cum a fost modificata.
Art. 21
1. Prezenta conventie este depusa la secretarul general.
2. Secretarul general:
a) informeaza toate statele care au semnat prezenta conventie sau au
aderat, precum si pe toti membrii organizatiei despre:
(i) orice noua semnatura sau orice depunere a unui nou instrument de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum si despre data
lor;
(ii) data intrarii in vigoare a prezentei conventii;
(iii) depunerea oricarui instrument de denuntare a prezentei conventii,
precum si despre data la care a fost primit si data la care denuntarea produce
efect;
(iv) primirea oricarei declaratii sau notificari facute in puterea
prezentei conventii;
b) transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentei conventii
tuturor statelor care au semnat-o sau care au aderat.
3. Imediat dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, o copie
certificata pentru conformitate a acesteia se transmite de catre depozitar
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru a fi inregistrata
si publicata in conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite.
Art. 22
Prezenta conventie este intocmita intr-un singur exemplar original in
limbile engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa, fiecare text fiind
deopotriva autentic.
Drept pentru care, subsemnatii, autorizati in modul cuvenit de guvernele
lor respective, au semnat prezenta conventie.
Facuta la Roma, astazi zece martie una mie noua sute optzeci si opt.
PROTOCOL
pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei platformelor fixe
situate pe platoul continental*)
------------------
*) Traducere.
Statele parti la prezentul protocol,
fiind parti la Conventia pentru reprimarea actelor ilicite impotriva
sigurantei navigatiei maritime,
recunoscind ca motivele pentru care conventia a fost elaborata se aplica,
deopotriva, platformelor fixe situate pe platoul continental,
tinind seama de dispozitiile numitei conventii,
afirmind ca problemele care nu sint reglementate prin prezentul protocol
vor continua sa fie guvernate de regulile si principiile dreptului
international general,
au convenit precum urmeaza:
Art. 1
1. Dispozitiile art. 5 si 7 si cele ale art. 10 la 16 din Conventia pentru
reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime (denumita
in continuare conventia), se aplica deopotriva, mutatis mutandis,
infractiunilor prevazute la art. 2 al prezentului protocol, cind aceste
infractiuni sint savirsite la bord sau impotriva platformelor fixe situate pe
platoul continental.
2. In cazurile in care prezentul protocol nu este aplicabil potrivit paragrafului
1, dispozitiile sale sint totusi aplicabile daca autorul sau autorul prezumat
al infractiunii este descoperit pe teritoriul unui stat parte, altul decit
statul in ale carui ape interioare sau in marea teritoriala a caruia platforma
fixa este situata.
3. In intelesul prezentului protocol platforma fixa desemneaza o insula
artificiala, o instalatie sau o lucrare atasata permanent de fundul marii in
vederea explorarii sau exploatarii resurselor sau pentru alte scopuri
economice.
Art. 2
1. Savirseste o infractiune orice persoana care in mod ilicit si
intentionat:
a) pune stapinire pe o platforma fixa sau exercita controlul asupra
acesteia prin violenta ori amenintare cu violenta; sau
b) savirseste un act de violenta impotriva unei persoane aflate la bordul
unei platforme fixe, daca acest act este de natura sa compromita siguranta
platformei; sau
c) distruge o platforma fixa sau ii cauzeaza daune de natura sa compromita
securitatea sa; sau
d) plaseaza sau pune sa se plaseze pe o platforma fixa, prin orice mijloc
ar fi, un dispozitiv sau o substanta apta sa distruga platforma fixa sau de
natura sa compromita siguranta sa; sau
e) raneste sau ucide orice persoana, cind aceste fapte prezinta o legatura
de conexitate cu una dintre infractiunile prevazute la alin. a)-d) fie ca
aceasta a fost comisa, fie ca a fost tentativa.
2. Savirseste, de asemenea, o infractiune orice persoana care:
a) incearca sa comita una dintre infractiunile prevazute la paragraful 1;
sau
b) instiga o alta persoana sa comita una dintre aceste infractiuni, daca
infractiunea este efectiv comisa, sau este in orice alt mod complicele
persoanei care savirseste o asemenea infractiune; sau
c) ameninta sa comita oricare dintre infractiunile prevazute la alin. b) si
c) ale paragrafului 1, daca aceasta amenintare este de natura sa compromita
siguranta platformei fixe, amenintarea mentionata fiind sau nu legata, potrivit
legislatiei nationale, de o conditie vizind a constringe o persoana fizica sau
juridica sa indeplineasca sau sa se abtina sa indeplineasca un act oarecare.
Art. 3
1. Orice stat parte ia masurile necesare stabilirii competentei sale
urmarind atribuirea jurisdictiei asupra infractiunilor prevazute la art. 2 cind
infractiunea este savirsita:
a) impotriva sau la bordul unei platforme fixe cind ea se afla pe platoul
continental al acestui stat; sau
b) de catre un cetatean al acestui stat.
2. Un stat parte poate, de asemenea, sa-si stabileasca competenta urmarind
atribuirea jurisdictiei asupra oricareia dintre aceste infractiuni:
a) cind este comisa de o persoana apatrida cu resedinta obisnuita in acest
stat;
b) cind, in cursul savirsirii sale, un cetatean al acestui stat este
retinut, amenintat, ranit ori ucis; sau
c) cind ea este comisa in scopul constringerii acestui stat de a indeplini
un act oarecare sau sa se abtina.
3. Orice stat parte care si-a stabilit competenta pentru cazurile vizate la
paragraful 2 notifica aceasta Secretarului general al Organizatiei Maritime
Internationale (denumit in continuare secretarul general). Daca numitul stat,
ulterior, abroga aceasta legislatie, el notifica aceasta secretarului general.
4. Orice stat parte ia masurile necesare pentru a-si stabili competenta,
urmarind atribuirea jurisdictiei asupra infractiunilor prevazute la art. 2, in
cazurile in care autorul prezumat al infractiunii se afla pe teritoriul sau si
nu-l extradeaza unuia dintre statele parti care si-au stabilit competenta in
conformitate cu paragrafele 1 si 2 ale prezentului articol.
5. Prezentul protocol nu inlatura nici o competenta penala exercitata in
conformitate cu legislatia nationala.
Art. 4
Nici o dispozitie a prezentului protocol nu afecteaza in vreun fel regulile
dreptului international privitoare la platformele fixe situate pe platoul
continental.
Art. 5
1. Prezentul protocol este deschis la 10 martie 1988 la Roma si, de la 14
martie 1988 la 9 martie 1989, la sediul Organizatiei Maritime Internationale
(denumita in continuare organizatia), semnarii de catre oricare stat care a
semnat conventia. El ramine apoi deschis aderarii.
2. Statele isi pot exprima consimtamintul de a fi legate de prezentul
protocol prin:
a) semnarea fara rezerve cit priveste ratificarea, acceptarea sau
aprobarea; sau
b) semnarea sub rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobarii, urmata de
notificare, de acceptare sau de aprobare; sau
c) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectueaza prin
depunerea unui instrument in acest scop la secretarul general.
4. Numai un stat care a semnat conventia fara rezerva cu privire la
ratificare, acceptare sau aprobare sau care a ratificat, acceptat, aprobat
conventia sau a aderat la ea poate deveni parte la prezentul protocol.
Art. 6
1. Prezentul protocol intra in vigoare nouazeci de zile socotite de la data
la care trei state fie ca au semnat protocolul, fara rezerva, privitor la
ratificare, acceptare sau aprobare, fie ca au depus un instrument de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. Totusi, prezentul
protocol nu poate intra in vigoare mai inaintea intrarii in vigoare a
conventiei.
2. Pentru un stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau
de aprobare a prezentului protocol sau de aderare la acesta dupa ce conditiile
guvernind intrarea sa in vigoare au fost indeplinite, ratificarea, acceptarea
sau aderarea produce efect la nouazeci de zile dupa data depunerii.
Art. 7
1. Prezentul protocol poate fi denuntat de catre oricare dintre statele
parti in orice moment dupa expirarea unei perioade de un an, socotita de la
data la care prezentul protocol intra in vigoare fata de acest stat.
2. Denuntarea se efectueaza prin depunerea unui instrument de denuntare la
secretarul general.
3. Denuntarea produce efect la un an dupa data la care secretarul general a
primit instrumentul de denuntare sau la expirarea oricarui termen mai lung
enuntat in acest instrument.
4. O denuntare a conventiei de catre un stat parte este considerata ca
denuntare a prezentului protocol de catre aceasta parte.
Art. 8
1. O conferinta poate fi convocata de catre organizatie in vederea
revizuirii sau modificarii prezentului protocol.
2. Secretarul general convoaca o conferinta a statelor parti la prezentul
protocol spre a revizui sau modifica protocolul, la cererea unei treimi din
statele parti sau a cinci state parti, daca aceasta din urma cifra este mai
ridicata.
3. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare
depus dupa data intrarii in vigoare a unui amendament la prezentul protocol
este considerat a se aplica protocolului astfel modificat.
Art. 9
1. Prezentul protocol este depus la secretarul general.
2. Secretarul general:
a) informeaza toate statele care au semnat prezentul protocol sau au aderat
la el, precum si pe toti membrii organizatiei despre:
(i) orice noua semnatura sau orice depunere a unui nou instrument de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum si despre data
lor;
(ii) data intrarii in vigoare a prezentului protocol;
(iii) depunerea oricarui instrument de denuntare a prezentului protocol,
precum si despre data la care a fost primit si despre data la care denuntarea
produce efect;
(iv) primirea oricarei declaratii sau notificari facute in puterea
prezentului protocol sau a conventiei, privind prezentul protocol;
b) transmite copii certificate conforme ale prezentului protocol tuturor
statelor care l-au semnat sau au aderat.
3. Imediat dupa intrarea in vigoare a prezentului protocol, o copie
certificata conforma este transmisa de catre depozitar secretarului general al
Organizatiei Natiunilor Unite spre a fi inregistrata si publicata potrivit art.
102 al Cartei Natiunilor Unite.
Art. 10
Prezentul protocol este intocmit intr-un singur exemplar original in
limbile engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa, fiecare text fiind
deopotriva autentic.
Drept pentru care subsemnatii, autorizati in modul cuvenit de catre
guvernele lor respective, au semnat prezentul protocol.
Facut la Roma, astazi zece martie una mie noua sute optzeci si opt.