LEGE
Nr. 111 din 5 iunie 1998
pentru aderarea Romaniei la Conventia Natiunilor Unite pentru combaterea
desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau de desertificare, in
special in Africa, adoptata la Paris la 17 iunie 1994
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 17 iunie 1998
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1
Romania adera la Conventia Natiunilor Unite pentru combaterea
desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau de desertificare, in
special in Africa, adoptata la Paris la 17 iunie 1994.
Art. 2
La propunerea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, a
Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, a Academiei Romane si a Academiei de
Stiinte Agricole si Silvice, Guvernul va stabili, in termen de 90 de zile de la
intrarea in vigoare a prezentei legi, cadrul institutional operativ pentru
asigurarea coordonarii, la nivel national, a masurilor necesare punerii in aplicare
a prevederilor conventiei, in conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 si ale
art. 14 alin. 2 din aceasta, precum si ale art. 5 lit. a) si ale art. 8 din
anexa nr. IV la conventie de aplicare a acesteia pentru regiunea
nord-mediteraneana.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 21 aprilie 1998, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATUI
OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18 mai
1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENTIA NATIUNILOR UNITE
pentru combaterea desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau de
desertificare, in special in Africa*)
*) Traducere.
Partile la prezenta conventie,
afirmand ca fiintele umane din zonele afectate sau amenintate se afla in
centrul preocuparilor pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor
secetei,
facandu-se ecoul preocuparii staruitoare a comunitatii internationale,
incluzand state si organizatii internationale, fata de efectele negative ale
desertificarii si secetei,
constiente ca zonele aride, semiaride si uscat-subumede constituie,
impreuna, o parte semnificativa din suprafata uscatului Pamantului si sunt
locul de viata si sursa mijloacelor de existenta pentru o mare parte a
populatiei sale,
recunoscand ca desertificarea si seceta sunt probleme de dimensiune
globala, prin aceea ca ele afecteaza toate regiunile globului, si ca este
necesara actiunea unita a comunitatii internationale pentru combaterea
desertificarii si/sau reducerea efectelor secetei,
constatand numarul ridicat al tarilor in curs de dezvoltare, in special al
tarilor cel mai putin dezvoltate, printre cele care sunt grav afectate de
seceta si/sau de desertificare si consecintele deosebit de tragice ale acestor
fenomene in Africa,
constatand, de asemenea, ca desertificarea este cauzata de interactiunile
complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali si
economici,
luand in considerare impactul comertului si aspectele relevante ale
relatiilor economice internationale asupra capacitatii tarilor afectate de a
combate desertificarea in mod corespunzator,
constiente ca o crestere economica durabila, dezvoltarea sociala si
eradicarea saraciei constituie prioritati ale tarilor in curs de dezvoltare afectate,
in special in Africa, si sunt esentiale pentru satisfacerea obiectivelor
durabilitatii,
preocupate de faptul ca desertificarea si seceta afecteaza dezvoltarea
durabila, prin interrelatiile lor cu probleme sociale importante, cum sunt:
saracia, situatia precara a sanatatii si hranei, lipsa securitatii alimentare
si cele ce decurg din migrarea, stramutarea persoanelor si dinamica
demografica,
apreciind importanta eforturilor anterioare si experienta statelor si a
organizatiilor internationale in combaterea desertificarii si reducerea
efectelor secetei, in special in realizarea Planului de actiune pentru
combaterea desertificarii, care a fost adoptat de Conferinta Natiunilor Unite
asupra desertificarii in anul 1977,
constiente ca, cu toate eforturile din trecut, progresul in combaterea
desertificarii si in reducerea efectelor secetei nu a fost pe masura
asteptarilor si ca este necesara o abordare noua si mai eficienta, la toate
nivelurile, in contextul dezvoltarii durabile,
recunoscand valabilitatea si oportunitatea deciziilor adoptate de
Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului si dezvoltarii, in special ale
prevederilor Agendei 21 si ale cap. 12 al acesteia, care prevede o baza pentru
combaterea desertificarii,
reafirmand, in aceasta lumina, angajamentele tarilor dezvoltate, care sunt
cuprinse in paragraful 13 al cap. 33 din Agenda 21,
reamintind Rezolutia 47/188 a Adunarii Generale, in special prioritatea
stabilita in acest document pentru Africa, si toate celelalte rezolutii, decizii
si programe ale Natiunilor Unite asupra desertificarii si secetei, precum si
declaratiile relevante ale tarilor africane si ale celor din alte regiuni,
reafirmand Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii, care, in
Principiul 2, statueaza ca, in concordanta cu Carta Natiunilor Unite si cu
principiile dreptului international, statele au dreptul suveran de a exploata
propriile lor resurse in conformitate cu propriile politici de mediu si de
dezvoltare, precum si responsabilitatea de a asigura ca activitatile aflate sub
jurisdictia sau controlul lor sa nu prejudicieze mediul altor state sau al
zonelor aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale,
recunoscand ca guvernele nationale joaca un rol decisiv in combaterea
desertificarii si in reducerea efectelor secetei si ca progresul in aceasta
privinta depinde de aplicarea locala a programelor de actiune in zonele
afectate,
recunoscand, de asemenea, importanta si necesitatea cooperarii
internationale si parteneriatului in combaterea desertificarii si in reducerea
efectelor secetei,
recunoscand, in plus, importanta asigurarii pentru tarile in curs de
dezvoltare afectate, in special din Africa, a mijloacelor eficiente, inter
alia, a resurselor financiare substantiale, incluzand finantare noua si
suplimentara, precum si a accesului la tehnologie, fara de care le-ar fi
dificil sa isi indeplineasca angajamentele din aceasta conventie,
exprimand ingrijorarea asupra impactului desertificarii si al secetei in
tarile afectate din Asia Centrala si Transcaucazia,
insistand asupra rolului important jucat de femei in regiunile afectate de
desertificare si/sau de seceta, in special in zonele rurale ale tarilor in curs
de dezvoltare, precum si asupra importantei asigurarii participarii depline
atat a barbatilor, cat si a femeilor, la toate nivelurile, la programele pentru
combaterea desertificarii si pentru reducerea efectelor secetei,
subliniind rolul special al organizatiilor neguvernamentale si al altor
grupuri majore in programele pentru combaterea desertificarii si reducerea
efectelor secetei,
tinand seama de relatia dintre desertificare si alte probleme de mediu de
dimensiune globala, cu care se confrunta comunitatile internationale si
nationale,
tinand, de asemenea, seama de contributia pe care combaterea desertificarii
o poate avea pentru realizarea obiectivelor Conventiei-cadru a Natiunilor Unite
asupra schimbarilor climatice, ale Conventiei asupra diversitatii biologice si
ale altor conventii din domeniul mediului,
apreciind ca strategiile pentru combaterea desertificarii si reducerea
efectelor secetei vor fi de cea mai mare eficienta, daca se bazeaza pe
examinarea sistematica, profunda, si pe cunoasterea stiintifica, riguroasa, si
daca sunt reevaluate continuu,
recunoscand nevoia urgenta de imbunatatire a eficientei si a coordonarii
cooperarii internationale pentru facilitarea punerii in aplicare a planurilor
si a prioritatilor nationale,
hotarate sa actioneze corespunzator pentru combaterea desertificarii si
reducerea efectelor secetei, spre binele generatiilor prezente si viitoare,
au convenit dupa cum urmeaza:
PARTEA I
Introducere
Art. 1
Folosirea termenilor
Pentru scopurile prezentei conventii:
a) desertificare inseamna degradarea terenului in zone aride, semiaride si
uscat-subumede, cauzata de diversi factori, incluzand variatiile climatice si
activitatile umane;
b) combaterea desertificarii include activitati care sunt parte a
exploatarii integrate a teritoriului in zonele aride, semiaride, uscat-subumede
pentru dezvoltarea durabila si care au ca scop:
(i) prevenirea si/sau reducerea degradarii terenului;
(ii) reabilitarea terenului partial degradat; si
(iii) amenajarea terenului desertificat;
c) seceta inseamna fenomenul natural care apare cand precipitatiile au fost
semnificativ inferioare nivelurilor inregistrate normal, cauzand serioase
dezechilibre hidrologice care afecteaza negativ sistemele de producere a
resurselor terestre;
d) reducerea efectelor secetei inseamna activitati legate de prognoza
secetei si care au ca scop atenuarea vulnerabilitatii societatii si a
sistemelor naturale fata de seceta, in cadrul luptei impotriva desertificarii;
e) teren inseamna sistemul terestru bioproductiv, care cuprinde solul,
vegetatia, alte forme de viata si procesele ecologice si hidrologice care au
loc in interiorul sistemului;
f) degradarea terenului inseamna reducerea sau pierderea, in zonele aride,
semiaride si uscat-subumede, a productivitatii biologice sau economice si a
complexitatii terenurilor de cultura neirigate, a terenurilor de cultura
irigate ori a pajistilor, pasunilor, padurilor si terenurilor impadurite,
determinata de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinatie de
procese, incluzand procese generate de activitati umane si de moduri de
locuire, ca de exemplu:
(i) eroziunea solului, cauzata de vant si/sau de apa;
(ii) deteriorarea proprietatilor fizice, chimice si biologice sau economice
ale solului; si
(iii) disparitia pe termen lung a vegetatiei naturale;
g) zone aride, semiaride si uscat-subumede inseamna zonele, altele decat
cele din regiunile polare si subpolare, in care raportul dintre precipitatiile
anuale si evapotranspiratia potentiala se situeaza intre limitele 0,05 - 0,65;
h) zone afectate inseamna zone aride, semiaride si/sau uscat-subumede,
afectate sau amenintate de desertificare;
i) tari afectate inseamna tarile ale caror suprafete includ, in intregime
sau partial, zone afectate;
j) organizatie de integrare economica regionala inseamna o organizatie
constituita din state suverane dintr-o regiune data, care are competenta in
problemele reglementate de prezenta conventie si care a fost pe deplin
autorizata, in conformitate cu prevederile sale interne, sa semneze, sa
ratifice, sa accepte, sa aprobe sau sa adere la prezenta conventie;
k) parti-tari dezvoltate inseamna parti-tari dezvoltate si organizatii de
integrare economica regionala constituite din tari dezvoltate.
Art. 2
Obiectivul conventiei
1. Obiectivul prezentei conventii este combaterea desertificarii si
reducerea efectelor secetei in tarile care se confrunta cu seceta grava si/sau
cu desertificare, in special in Africa, prin actiuni eficiente la toate
nivelurile, sprijinite de intelegeri de cooperare internationala si parteneriat
in cadrul unei abordari integrate, in acord cu prevederile Agendei 21, in
scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltari durabile in zonele
afectate.
2. Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen
lung, care sa se concentreze simultan, in zonele afectate, pe ameliorarea
productivitatii terenurilor si pe refacerea, conservarea si managementul
durabil al resurselor de pamant si de apa, conducand la conditii de viata
ameliorate, in special la nivelul comunitatii.
Art. 3
Principii
Pentru realizarea obiectivului prezentei conventii si pentru aplicarea
dispozitiilor sale, partile se vor conduce, inter alia, dupa urmatoarele
principii:
a) partile trebuie sa se asigure ca deciziile privind conceperea si
aplicarea programelor pentru combaterea desertificarii si/sau reducerea
efectelor secetei sunt luate cu participarea populatiei si a comunitatilor
locale si ca, la cele mai inalte niveluri, este creat un cadru favorabil pentru
a facilita actiunea la nivel national si local;
b) partile trebuie, intr-un spirit de solidaritate internationala si
parteneriat, sa imbunatateasca cooperarea si coordonarea la nivel subregional,
regional si international si sa concentreze mai bine resursele financiare,
umane, organizatorice si tehnice, acolo unde sunt necesare;
c) partile trebuie sa dezvolte, intr-un spirit de parteneriat, cooperarea
intre toate nivelurile guvernamentale, comunitatile, organizatiile neguvernamentale
si detinatorii de terenuri, pentru a se ajunge la o mai buna intelegere a
naturii si valorii solului si a resurselor de apa sarace in zonele afectate si
pentru a actiona in directia utilizarii lor durabile; si
d) partile trebuie sa tina pe deplin seama de nevoile speciale si
situatiile partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, in special ale celor
mai putin dezvoltate dintre acestea.
PARTEA a II-a
Dispozitii generale
Art. 4
Obligatii generale
1. Partile isi vor indeplini obligatiile impuse de prezenta conventie,
individual sau impreuna, fie prin intelegerile bilaterale si multilaterale
existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, dupa caz, subliniind
necesitatea coordonarii eforturilor si a dezvoltarii unei strategii coerente pe
termen lung, la toate nivelurile.
2. In indeplinirea obiectivului prezentei conventii, partile:
a) vor adopta o conceptie integrata in abordarea aspectelor fizice,
biologice si socioeconomice ale proceselor desertificarii si secetei;
b) vor acorda atentia cuvenita, in cadrul organismelor internationale
regionale si globale competente, situatiei partilor-tari in curs de dezvoltare
afectate, in privinta comertului international, intelegerilor comerciale si
contractarii de datorii, in scopul crearii unui mediu economic international
favorabil, care sa conduca la promovarea unei dezvoltari durabile;
c) vor integra strategiile pentru eradicarea saraciei in eforturile pentru
combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei;
d) vor promova cooperarea intre partile-tari afectate, in domeniile
protectiei mediului si ale conservarii solului si resurselor de apa, in masura
in care ele au legatura cu desertificarea si seceta;
e) vor consolida cooperarea subregionala, regionala si internationala;
f) vor coopera in cadrul organizatiilor interguvernamentale competente;
g) vor stabili mecanisme institutionale, dupa caz, acordand atentie
necesitatii evitarii paralelismelor; si
h) vor incuraja utilizarea mecanismelor si a intelegerilor financiare
bilaterale si multilaterale existente, care mobilizeaza si canalizeaza resurse
financiare substantiale spre partile-tari in curs de dezvoltare afectate,
pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei.
3. Partile-tari in curs de dezvoltare afectate pot primi asistenta, in
scopul aplicarii prezentei conventii.
Art. 5
Obligatii ale partilor afectate
Pe langa obligatiile ce le revin potrivit art. 4, partile-tari afectate se
angajeaza:
a) sa acorde prioritatea cuvenita combaterii desertificarii si reducerii
efectelor secetei si sa aloce resursele adecvate, potrivit situatiilor si
posibilitatilor lor;
b) sa stabileasca strategii si prioritati in cadrul planurilor si/sau al
politicilor de dezvoltare durabila, pentru combaterea desertificarii si
reducerea efectelor secetei;
c) sa abordeze cauzele profunde ale desertificarii si sa acorde atentie
speciala factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de
desertificare;
d) sa stimuleze formarea constiintei publice si sa faciliteze participarea
populatiilor locale, mai ales a femeilor si a tinerilor, cu sprijinul
organizatiilor neguvernamentale, la eforturile pentru combaterea desertificarii
si reducerea efectelor secetei; si
e) sa creeze un cadru favorabil prin consolidarea, dupa caz, a legislatiei
pertinente existente si, acolo unde aceasta legislatie nu exista, prin
adoptarea de noi legi si stabilirea politicilor pe termen lung si a programelor
de actiune.
Art. 6
Obligatii ale partilor-tari dezvoltate
Pe langa obligatiile generale ce le revin potrivit art. 4, partile-tari
dezvoltate se angajeaza:
a) sa sprijine activ, dupa cum au convenit, individual sau impreuna,
eforturile partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, in special ale celor
din Africa si ale tarilor cel mai putin dezvoltate, pentru combaterea
desertificarii si reducerea efectelor secetei;
b) sa furnizeze resurse financiare substantiale si alte forme de sprijin
pentru sustinerea concreta a partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, in
special a celor din Africa, in elaborarea si aplicarea propriilor lor planuri
si strategii pe termen lung, pentru combaterea desertificarii si reducerea
efectelor secetei;
c) sa favorizeze mobilizarea de fonduri noi si suplimentare in conformitate
cu art. 20 paragraful 2 b);
d) sa incurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat si alte surse
neguvernamentale; si
e) sa promoveze si sa faciliteze accesul partilor-tari afectate, in special
al partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, la tehnologiile, cunostintele
si know-how corespunzatoare.
Art. 7
Prioritati pentru Africa
In aplicarea prezentei conventii, partile vor acorda prioritate
partilor-tari africane afectate, avand in vedere situatia speciala din aceasta
regiune, fara sa neglijeze partile-tari in curs de dezvoltare din alte regiuni.
Art. 8
Relatii cu alte conventii
1. Partile vor incuraja coordonarea activitatilor care se realizeaza in
virtutea prezentei conventii si a altor acorduri internationale relevante, in
special Conventia-cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice si
Conventia asupra diversitatii biologice, daca ele sunt parti la acestea, pentru
a obtine maximum de beneficiu din activitatile ce se desfasoara in virtutea
fiecarui acord, evitandu-se, in acelasi timp, dublarea eforturilor. Partile vor
incuraja realizarea de programe comune, in special in domeniile: cercetare,
invatamant, observare sistematica, strangerea si schimbul de informatii, in
masura in care astfel de activitati pot contribui la indeplinirea obiectivelor
respectivelor acorduri.
2. Dispozitiile prezentei conventii nu vor afecta drepturile si obligatiile
unei parti, care decurg dintr-un acord bilateral, regional sau international,
incheiat de aceasta inaintea intrarii in vigoare a prezentei conventii.
PARTEA a III-a
Programe de actiune, cooperarea stiintifica si tehnica si masuri de
sustinere
Sectiunea 1
Programe de actiune
Art. 9
Abordare generala
1. In indeplinirea obligatiilor lor, potrivit art. 5, partile-tari in curs
de dezvoltare afectate si oricare alta parte-tara afectata, in cadrul anexei
sale de implementare regionala sau in alt mod, care au notificat in scris
Secretariatul permanent despre intentia lor de a elabora un program national de
actiune, vor elabora, vor face publice si vor aplica, dupa caz, programe
nationale de actiune, care folosesc si se structureaza, in masura in care este
posibil, pe planurile si pe programele relevante existente, care s-au bucurat
de succes, si pe programele de actiune subregionale si regionale, ca element
central al strategiei pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor
secetei. Astfel de programe vor fi actualizate printr-un proces participativ
permanent, pe baza invatamintelor din actiunile de teren, precum si pe baza
rezultatelor cercetarii. Elaborarea programelor nationale de actiune va fi
strans interconectata cu alte eforturi, in directia formularii politicilor
nationale pentru dezvoltare durabila.
2. La furnizarea diferitelor forme de asistenta de catre partile-tari
dezvoltate, in virtutea prevederilor art. 6, se va acorda prioritate
sprijinirii, dupa cum s-a convenit, a programelor de actiune nationale,
subregionale si regionale ale partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, in
special celor din Africa, fie direct, fie prin intermediul organizatiilor
multilaterale competente sau in ambele moduri.
3. Partile vor incuraja organismele, fondurile si programele din sistemul Organizatiei
Natiunilor Unite si alte organizatii interguvernamentale competente,
institutiile academice, comunitatea stiintifica si organizatiile
neguvernamentale, dispuse sa coopereze, conform mandatului si capacitatilor
lor, si sa sprijine elaborarea, aplicarea si supravegherea programelor de
actiune.
Art. 10
Programe nationale de actiune
1. Scopul programelor nationale de actiune este de a identifica factorii
care contribuie la desertificare si masurile practice necesare pentru
combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei.
2. Programele nationale de actiune vor preciza atributiile ce revin
guvernului, comunitatilor locale si utilizatorilor de teren, precum si
resursele disponibile si necesare. Inter alia, programele nationale:
a) vor incorpora strategiile pe termen lung pentru combaterea
desertificarii si reducerea efectelor secetei, vor pune accentul pe aplicarea
lor si vor fi integrate cu politicile nationale pentru dezvoltare durabila;
b) vor permite efectuarea de modificari, ca raspuns la schimbarea
situatiilor, si vor fi suficient de flexibile, la nivel local, pentru a se
adapta la diferite conditii socioeconomice, biologice si geofizice;
c) vor acorda atentie speciala aplicarii masurilor preventive pentru terenurile
care nu sunt inca degradate sau care sunt doar usor degradate;
d) vor consolida capacitatile nationale climatologice, meteorologice si
hidrologice si mijloacele pentru a asigura avertizarea, din timp, asupra
secetei;
e) vor promova politici si vor consolida structurile institutionale care
dezvolta cooperarea si coordonarea, intr-un spirit de parteneriat, intre
comunitatea donorilor, guverne, la toate nivelurile, populatii locale si
grupuri comunitare, si vor facilita accesul populatiilor locale la informatiile
si tehnologia corespunzatoare;
f) vor prevedea participarea efectiva, la nivel local, national si
regional, a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei locale, atat femei,
cat si barbati, in special a utilizatorilor de resurse, incluzand fermierii,
pastorii si organizatiile lor reprezentative, la politica de planificare, la
elaborarea deciziilor, precum si la aplicarea si analiza programelor nationale
de actiune; si
g) vor cere analiza periodica si prezentarea de rapoarte asupra progreselor
realizate in aplicarea lor.
3. Pentru prevenirea si reducerea efectelor secetei, programele nationale
de actiune pot include, inter alia, toate sau o parte dintre urmatoarele
masuri:
a) instituirea si/sau consolidarea, dupa caz, a sistemelor de avertizare
din timp, incluzand facilitati locale si nationale si sisteme comune, la nivel
subregional si regional, precum si mecanisme pentru sprijinirea persoanelor
care au migrat din cauza conditiilor de mediu;
b) consolidarea masurilor de prevenire si de gestionare a situatiilor de
seceta, incluzand planuri de interventie in caz de seceta, la nivel local,
national, subregional si regional, care iau in considerare prognozele climatice
sezoniere si anuale;
c) crearea si/sau consolidarea, dupa caz, a sistemelor de securitate
alimentara, incluzand facilitati de stocare si comercializare, in special in
zonele rurale;
d) stabilirea de proiecte pentru mijloace de existenta alternative care ar
putea asigura venituri in zonele vulnerabile la seceta; si
e) dezvoltarea de programe durabile de irigatie atat pentru culturi, cat si
pentru zootehnie.
4. Luand in considerare conditiile si cerintele specifice pentru fiecare
parte-tara afectata, programele nationale de actiune includ, dupa caz, inter
alia, in parte sau in totalitate, masuri din urmatoarele domenii prioritare,
daca au legatura cu combaterea desertificarii si cu reducerea efectelor secetei
in zonele afectate si cu populatiile lor: promovarea mijloacelor de existenta
alternative si ameliorarea mediilor economice nationale, in vederea
consolidarii programelor ce vizeaza eradicarea saraciei si asigurarea
securitatii alimentare; dinamica demografica; managementul durabil al
resurselor naturale; practicile agriculturii durabile; exploatarea si
utilizarea eficienta a diverselor surse de energie; cadrul juridic si
institutional; consolidarea capacitatilor pentru evaluarea si observarea
sistematica, incluzand servicii hidrologice si meteorologice, precum si
construirea capacitatii, educarea si sensibilizarea publicului.
Art. 11
Programe de actiune subregionale si regionale
Partile-tari afectate se vor consulta si vor coopera pentru elaborarea,
dupa caz, in conformitate cu anexele de implementare regionale pertinente, a
programelor de actiune subregionale si/sau regionale pentru a armoniza, a
completa si a mari eficienta programelor nationale. Dispozitiile art. 10 se vor
aplica, mutatis mutandis, la programele subregionale si regionale. Aceasta
cooperare poate include programe convenite de comun acord pentru managementul
durabil al resurselor naturale transfrontiere, pentru cooperarea stiintifica si
tehnica si pentru consolidarea institutiilor competente.
Art. 12
Cooperarea internationala
Partile-tari afectate, in colaborare cu alte parti si cu comunitatea
internationala, vor coopera pentru asigurarea promovarii unui mediu
international care sa permita aplicarea conventiei. Aceasta cooperare va
acoperi, de asemenea, domenii ale transferului de tehnologie, precum si cercetarea
si dezvoltarea stiintifica, colectarea si diseminarea informatiei si resursele
financiare.
Art. 13
Sprijinul pentru elaborarea si aplicarea programelor de actiune
1. Masurile pentru sprijinirea programelor de actiune, potrivit art. 9, includ,
inter alia:
a) cooperare financiara, pentru a asigura programelor de actiune o
previzibilitate de natura sa permita planificarea necesara pe termen lung;
b) elaborarea si utilizarea mecanismelor de cooperare, care sa consolideze
sprijinul la nivel local, incluzand actiuni ale organizatiilor
neguvernamentale, pentru promovarea transpunerii, acolo unde este cazul, a
activitatilor incununate de succes din programele-pilot;
c) flexibilitate crescuta in conceperea, finantarea si aplicarea proiectelor,
in conformitate cu abordarea experimentala, iterativa, indicata pentru o
actiune participativa la nivelul comunitatilor locale; si
d) dupa caz, proceduri administrative si financiare, care sa mareasca
eficienta cooperarii si a programelor de sprijin.
2. In situatia in care se prevede un astfel de sprijin pentru partile-tari
in curs de dezvoltare afectate, se va acorda prioritate partilor-tari africane
si partilor-tari cel mai putin dezvoltate.
Art. 14
Coordonarea in procesul de elaborare si de aplicare a programelor de
actiune
1. In procesul de elaborare si de aplicare a programelor de actiune,
partile vor lucra strans impreuna, direct si prin intermediul organizatiilor
interguvernamentale competente.
2. Partile vor dezvolta mecanisme operationale, in mod deosebit la nivel
national si regional, pentru a asigura o coordonare cat mai deplin posibila
intre partile-tari dezvoltate, partile-tari in curs de dezvoltare si
organizatiile interguvernamentale si neguvernamentale competente, in scopul de
a evita paralelismele, de a armoniza interventiile si demersurile si de a
maximiza efectele asistentei. In cadrul partilor-tari in curs de dezvoltare
afectate se va acorda prioritate coordonarii activitatilor care privesc
cooperarea internationala, in scopul utilizarii eficiente, la maximum, a
resurselor, asigurarii unei asistente adecvate si al facilitarii realizarii
programelor nationale de actiune si a prioritatilor, conform prezentei
conventii.
Art. 15
Anexe privind aplicarea regionala
Elementele ce vor fi incorporate in programele de actiune vor fi
selectionate si adaptate in functie de factorii socioeconomici, geografici si
climatici, caracteristici partilor-tari sau regiunilor afectate, precum si in
functie de nivelul lor de dezvoltare. Liniile directoare pentru pregatirea
programelor de actiune, precizand orientarea si continutul lor pentru diferite
regiuni si subregiuni, sunt formulate in anexele privind aplicarea regionala.
Sectiunea a 2-a
Cooperarea stiintifica si tehnica
Art. 16
Colectarea, analiza si schimbul de informatii
Partile convin, potrivit capacitatilor lor proprii, sa integreze si sa
coordoneze colectarea, analiza si schimbul de date si informatii relevante, pe
termen scurt si pe termen lung, pentru a asigura tinerea sub observatie
sistematica a degradarii terenurilor in zonele afectate si pentru a intelege
mai bine si a evalua procesele si efectele secetei si ale desertificarii.
Aceasta ar putea ajuta la realizarea, inter alia, a avertizarii timpurii si
planificarii prealabile pentru perioadele cu variatii climatice adverse, intr-o
forma corespunzatoare pentru aplicarea practica de catre utilizatori, la toate
nivelurile, incluzand, in special, populatiile locale. In acest scop, dupa caz,
partile:
a) vor facilita si vor consolida functionarea retelei globale de institutii
si inlesniri pentru colectarea, analiza si schimbul de informatii, precum si
pentru observarea sistematica, la toate nivelurile, care, inter alia:
(i) va urmari sa utilizeze standarde si sisteme compatibile;
(ii) va include date si locuri relevante, inclusiv din zone izolate;
(iii) va utiliza si va disemina tehnologia moderna, pentru colectarea si
transmiterea datelor, ca si pentru evaluarea degradarii terenurilor; si
(iv) va lega mai strans centrele nationale, subregionale si regionale de
date si informatii cu sursele globale de informatii;
b) vor asigura ca strangerea, analiza si schimbul de informatii sa se faca
in interesul comunitatilor locale si a celor care elaboreaza deciziile, in
scopul solutionarii problemelor specifice, si ca in aceste activitati sa fie
implicate comunitatile locale;
c) vor sprijini si vor dezvolta, in continuare, programe si proiecte
bilaterale si multilaterale, care vizeaza definirea, realizarea, evaluarea si
finantarea colectarii, analizei si schimbului de date si informatii, incluzand,
inter alia, seturi integrate de indicatori fizici, biologici, sociali si
economici;
d) vor face uz deplin de capacitatea de expertiza a organizatiilor
interguvernamentale si neguvernamentale competente, in special pentru a
disemina informatiile si experientele relevante in cadrul grupurilor interesate
din diferite regiuni;
e) vor acorda deplina importanta colectarii, analizei si schimbului de date
socioeconomice si integrarii lor cu datele fizice si biologice;
f) vor schimba si vor face disponibile, intr-o maniera completa, deschisa
si prompta, informatiile ce provin din toate sursele publice disponibile, care
sunt relevante pentru combaterea desertificarii si pentru reducerea efectelor
secetei; si
g) vor supune legislatiei si/sau politicilor lor nationale respective
schimbul de informatii cu privire la cunostintele locale si traditionale,
asigurand protectia lor adecvata si prevazand revenirea unei parti
corespunzatoare din beneficiile rezultate din acestea populatiilor locale
interesate, pe baze echitabile si in conditiile convenite de comun acord.
Art. 17
Cercetare si dezvoltare
1. Partile se angajeaza, in conformitate cu capacitatile lor, sa promoveze
cooperarea stiintifica si tehnica in domeniile combaterii desertificarii si
reducerii efectelor secetei, prin intermediul institutiilor corespunzatoare,
nationale, subregionale, regionale si internationale. In acest scop ele vor
sprijini activitatile de cercetare, care:
a) contribuie la cunoasterea mai ampla a proceselor ce determina
desertificarea si seceta, a impactului si diferentierii factorilor cauzali,
atat naturali, cat si umani, in scopul combaterii desertificarii, reducerii
efectelor secetei si realizarii unei productivitati ameliorate, precum si in
scopul unui management si al unei utilizari durabile a resurselor;
b) raspund unor obiective bine stabilite, abordeaza nevoile specifice ale
populatiilor locale si conduc la identificarea si aplicarea solutiilor care
imbunatatesc standardele de viata ale oamenilor din zonele afectate;
c) ocrotesc, integreaza, intaresc si valideaza cunostintele, experienta si
practicile locale si traditionale, asigurand, in conformitate cu legislatia
si/sau cu politicile lor nationale respective, ca posesorii acestor cunostinte
vor beneficia direct, pe o baza echitabila si in conditii convenite de comun
acord, de orice utilizare comerciala a acestor cunostinte sau de orice
dezvoltare tehnologica derivata din aceste cunostinte;
d) dezvolta si consolideaza capacitatile de cercetare nationale,
subregionale si regionale in cadrul partilor-tari in curs de dezvoltare
afectate, mai ales din Africa, incluzand dezvoltarea competentelor locale si
consolidarea capacitatilor corespunzatoare, in special in tarile cu o slaba
baza de cercetare, acordand o atentie deosebita cercetarii socioeconomice
multidisciplinare si participative;
e) iau in considerare, acolo unde este relevant, relatia dintre saracie si
migratie, cauzate de factorii de mediu, si desertificare;
f) promoveaza realizarea de programe de cercetare in comun, cu participarea
organizatiilor de cercetare nationale, subregionale, regionale si
internationale, atat din sectoarele publice, cat si din cele private, pentru
dezvoltarea tehnologiilor imbunatatite, necostisitoare si accesibile, in
vederea dezvoltarii durabile, prin participarea efectiva a populatiilor si a
comunitatilor locale; si
g) maresc disponibilitatea resurselor de apa in zonele afectate, inter
alia, prin mijloace de insamantare a norilor.
2. Prioritatile de cercetare pentru regiuni si subregiuni particulare, care
reflecta conditii locale diferite, trebuie sa fie incluse in programele de
actiune. Conferinta partilor va analiza, periodic, prioritatile de cercetare,
pe baza avizului Comitetului pentru Stiinta si Tehnologie.
Art. 18
Transferul, achizitia, adaptarea si dezvoltarea tehnologiei
1. Partile se angajeaza, in masura in care convin de comun acord si in
conformitate cu legislatia si/sau cu politicile lor nationale, sa promoveze, sa
finanteze si/sau sa faciliteze finantarea transferului, achizitiei, adaptarii
si dezvoltarii tehnologiilor sanatoase ecologic, viabile economic si acceptabile
social, care sunt importante pentru combaterea desertificarii si/sau reducerea
efectelor secetei, in scopul de a contribui la realizarea dezvoltarii durabile
in zonele afectate. O astfel de cooperare se va realiza bilateral sau
multilateral, dupa caz, facandu-se uz deplin de capacitatea de expertiza a
organizatiilor interguvernamentale si neguvernamentale. In mod deosebit,
partile:
a) vor utiliza, din plin, sistemele si centrele de schimb de informatii
competente, existente la nivel national, subregional, regional si
international, pentru diseminarea informatiilor despre tehnologiile
disponibile, sursele lor, riscurile pentru mediul inconjurator si despre
conditiile generale in care ele pot fi achizitionate;
b) vor facilita accesul, mai ales al partilor-tari in curs de dezvoltare
afectate, in conditii favorabile, incluzand conditii concesionale si
preferentiale, dupa cum s-a convenit de comun acord, luand in considerare
nevoia de a proteja drepturile de proprietate intelectuala, la tehnologiile
cele mai potrivite pentru aplicarea lor practica la cerintele specifice ale
populatiilor locale, acordand o atentie speciala impactului social, cultural,
economic si ecologic al unor astfel de tehnologii;
c) vor facilita cooperarea tehnologica intre partile-tari afectate, prin
asistenta financiara si alte mijloace corespunzatoare;
d) vor extinde cooperarea tehnologica cu partile-tari in curs de dezvoltare
afectate, incluzand, acolo unde este relevant, actiuni comune, in special in
sectoarele care ofera mijloace de asistenta alternative; si
e) vor lua masuri corespunzatoare pentru crearea conditiilor pietei interne
si a instrumentelor stimulative, fiscale si de alta natura, in masura sa
favorizeze dezvoltarea, transferul, achizitia si adaptarea tehnologiei
corespunzatoare, a cunostintelor, experientei si practicilor, incluzand masuri
pentru asigurarea protectiei adecvate si efective a drepturilor de proprietate
intelectuala.
2. In conformitate cu capacitatile lor proprii, cu legislatia si/sau cu
politicile lor nationale respective, partile vor proteja, vor promova si vor
utiliza, in special, tehnologii, cunostinte, know-how si practici relevante,
traditionale sau locale, si, in acest scop, ele se angajeaza:
a) sa inventarieze astfel de tehnologii, cunostinte, know-how si practici
si utilizarile lor potentiale, cu participarea populatiilor locale, si sa
disemineze astfel de informatii, dupa caz, in cooperare cu organizatiile
interguvernamentale si neguvernamentale competente;
b) sa asigure ca astfel de tehnologii, cunostinte, know-how si practici
sunt protejate adecvat si ca populatiile locale beneficiaza direct, pe baze
echitabile si dupa cum au convenit de comun acord, de orice utilizare
comerciala a acestora sau de orice dezvoltare tehnologica derivata din acestea;
c) sa incurajeze si sa sprijine activ imbunatatirea si diseminarea unor
asemenea tehnologii, cunostinte, know-how si practici sau dezvoltarea de noi
tehnologii bazate pe acestea; si
d) sa faciliteze, dupa caz, adaptarea unor asemenea tehnologii, cunostinte,
know-how si practici pentru utilizare larga si, dupa caz, sa le integreze cu
tehnologia moderna.
Sectiunea a 3-a
Masuri de sustinere
Art. 19
Construirea capacitatii, educatia si constientizarea publicului
1. Partile recunosc importanta construirii capacitatii - prin aceasta
intelegandu-se formarea institutiilor, pregatirea si dezvoltarea capacitatilor
competente, nationale si locale - in eforturile pentru combaterea
desertificarii si reducerea efectelor secetei. Ele vor promova construirea
capacitatii, dupa caz, prin:
a) participarea larga, la toate nivelurile, a populatiei locale, mai ales
la nivel local, in special a femeilor si a tinerilor, in cooperare cu
organizatiile neguvernamentale si locale;
b) consolidarea pregatirii si capacitatii de cercetare, la nivel national,
in domeniul desertificarii si secetei;
c) stabilirea si/sau consolidarea sprijinului si extinderea serviciilor
menite sa disemineze metode tehnologice relevante si tehnici mai eficiente si
prin pregatirea agentilor de teren si a membrilor organizatiilor rurale in
abordarile participative, pentru conservarea si utilizarea durabila a
resurselor naturale;
d) incurajarea utilizarii si diseminarii cunostintelor, know-how si
practicilor populatiilor locale in programele de cooperare tehnica, oriunde
este posibil;
e) adaptarea, acolo unde este necesar, a tehnologiei sanatoase ecologic,
relevanta, si a metodelor traditionale de agricultura si pastorit la conditiile
socioeconomice moderne;
f) asigurarea unei pregatiri si tehnologii corespunzatoare in utilizarea
surselor de energie alternativa, mai ales a resurselor regenerabile de energie,
urmarindu-se, in mod deosebit, reducerea dependentei fata de lemnul pentru foc;
g) cooperare, dupa cum s-a convenit de comun acord, pentru consolidarea
capacitatii partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, in vederea elaborarii
si aplicarii programelor in domeniul colectarii, analizei si schimbului de
informatii, potrivit art. 16;
h) metode inovative de promovare a mijloacelor de viata alternative,
incluzand pregatirea pentru noi calificari;
i) pregatirea celor care iau deciziile, a managerilor si a persoanelor care
sunt responsabile cu strangerea si analiza datelor, diseminarea si utilizarea
informatiilor, avertizarea din timp asupra conditiilor de seceta si cu
productia alimentara;
j) o mai eficienta functionare a institutiilor nationale existente si a
sistemelor juridice si, acolo unde este necesar, crearea unora noi, concomitent
cu consolidarea planificarii strategice si a managementului; si
k) prin intermediul programelor de schimb de personal pentru cresterea
capacitatii de educatie in partile-tari afectate, printr-un proces interactiv
de lunga durata pentru invatamant si studiu.
2. Partile-tari in curs de dezvoltare afectate vor realiza, in cooperare cu
alte parti si cu organizatii interguvernamentale si neguvernamentale
competente, dupa caz, o analiza interdisciplinara a capacitatii disponibile si
a facilitatilor, la nivel local si national, precum si a potentialului pentru
consolidarea acestora.
3. Partile vor coopera reciproc si prin intermediul organizatiilor
interguvernamentale competente, precum si prin intermediul organizatiilor
neguvernamentale, in realizarea si sprijinirea programelor educationale si de
constientizare publica, atat in partile-tari afectate, cat si, acolo unde este
relevant, in partile-tari neafectate, pentru facilitarea intelegerii cauzelor
si a efectelor desertificarii si ale secetei si a importantei atingerii
obiectivelor prezentei conventii. In acest scop, partile:
a) vor organiza campanii de constientizare pentru publicul larg;
b) vor promova, permanent, accesul publicului la informatiile relevante si
participarea larga a acestuia la activitatile de educatie si constientizare;
c) vor incuraja infiintarea asociatiilor care contribuie la constientizarea
publica;
d) vor elabora si vor face schimb de materiale educationale si de
constientizare publica, unde este posibil in limbile locale, vor face schimb si
vor detasa experti pentru instruirea personalului din partile-tari in curs de
dezvoltare afectate, pentru realizarea programelor relevante de educatie si de
constientizare si utilizarea deplina a materialelor educationale relevante,
puse la dispozitie de organismele internationale competente;
e) vor evalua nevoile educationale din zonele afectate, vor elabora planuri
de invatamant corespunzatoare si vor extinde, dupa necesitati, programele
educationale si de instruire a adultilor, precum si facilitatile pentru toti,
mai ales pentru fete si femei, cu privire la identificarea, conservarea,
utilizarea durabila si la managementul resurselor naturale din zonele afectate;
si
f) vor elabora programe interdisciplinare participative, care integreaza
constientizarea asupra desertificarii si secetei in sisteme educationale si in
programe neoficiale de educare practica, la distanta, a adultilor.
4. Conferinta partilor va infiinta si/sau va consolida retelele centrelor
regionale de educare si pregatire pentru combaterea desertificarii si reducerea
efectelor secetei. Aceste retele vor fi coordonate de o institutie creata sau
desemnata in acest scop pentru a pregati personalul stiintific, tehnic si
administrativ si pentru a consolida institutiile existente, responsabile de
educare si pregatire in partile-tari afectate si, dupa caz, in scopul
armonizarii programelor si al organizarii schimburilor de experienta intre
acestea. Aceste retele vor coopera strans cu organizatiile interguvernamentale
si neguvernamentale competente, pentru evitarea dublarii eforturilor.
Art. 20
Resurse financiare
1. Data fiind importanta esentiala a finantarii pentru realizarea
obiectivelor conventiei, partile, luand in considerare capacitatile lor, vor
depune orice efort pentru a asigura ca resursele financiare adecvate sunt
disponibile pentru programele destinate combaterii desertificarii si reducerii
efectelor secetei.
2. In aceasta privinta, partile-tari dezvoltate, acordand prioritate
partilor-tari africane afectate, fara a neglija partile-tari in curs de
dezvoltare afectate din alte regiuni, in conformitate cu art. 7, se angajeaza:
a) sa mobilizeze resurse financiare substantiale, incluzand donatii si
imprumuturi concesionale, pentru a sprijini aplicarea programelor de combatere
a desertificarii si de reducere a efectelor secetei;
b) sa promoveze mobilizarea resurselor financiare adecvate, la timp si
previzibile, incluzand finantare noua si suplimentara din partea Fondului
pentru Mediul Inconjurator Global, destinata cheltuielilor suplimentare
convenite pentru activitatile care privesc desertificarea si care se refera la
cele patru domenii principale de actiune, in conformitate cu dispozitiile
pertinente ale Instrumentului de infiintare a Fondului pentru Mediul
Inconjurator Global;
c) sa faciliteze, prin cooperare internationala, transferul de tehnologie,
de cunostinte si de know-how; si
d) sa exploreze, in cooperare cu partile-tari in curs de dezvoltare afectate,
metode inovative si mijloace stimulative pentru mobilizarea si canalizarea
resurselor, inclusiv pe cele ale fundatiilor, organizatiilor neguvernamentale
si ale altor entitati din sectorul privat, in special conversii de datorie si
alte mijloace inovative, care sa mareasca capacitatea de finantare prin
reducerea poverii datoriei externe a partilor-tari in curs de dezvoltare
afectate, in special a celor din Africa.
3. Partile-tari in curs de dezvoltare afectate, luand in considerare
capacitatile lor, se angajeaza sa mobilizeze resurse financiare adecvate pentru
aplicarea programelor lor nationale de actiune.
4. In mobilizarea resurselor financiare, partile vor urmari utilizarea pe
deplin si continuarea ameliorarii calitative a tuturor surselor si mecanismelor
de finantare nationale, bilaterale si multilaterale, folosind consortii,
programe comune si paralele de finantare, si implicarea surselor si
mecanismelor de finantare din sectorul privat, inclusiv cele ale organizatiilor
neguvernamentale. In acest scop partile vor utiliza plenar mecanismele
operationale dezvoltate, potrivit art. 14.
5. Pentru mobilizarea resurselor financiare necesare partilor-tari in curs
de dezvoltare afectate in vederea combaterii desertificarii si reducerii
efectelor secetei, partile:
a) vor rationaliza si vor consolida managementul resurselor deja alocate
pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei, prin
utilizarea lor mai eficienta si, acolo unde este necesar, reorientarea
programelor in lumina abordarii integrate pe termen lung, adoptata potrivit
prezentei conventii;
b) vor acorda prioritatea si atentia cuvenite la nivelul organelor de
administrare ale institutiilor, dispozitivelor si fondurilor financiare
multilaterale, inclusiv ale bancilor si fondurilor regionale de dezvoltare,
pentru sprijinirea partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, mai ales a
celor din Africa, in activitatile care promoveaza aplicarea conventiei, in mod
special a programelor de actiune pe care le desfasoara in cadrul anexelor de
implementare regionala; si
c) vor examina modalitatile in care cooperarea regionala si subregionala
poate fi consolidata pentru sustinerea eforturilor angajate la nivel national.
6. Alte parti sunt incurajate sa furnizeze, pe baza voluntara, cunostinte,
know-how si tehnici, care privesc desertificarea, si/sau resurse financiare
pentru partile-tari in curs de dezvoltare afectate.
7. Realizarea deplina de catre partile-tari in curs de dezvoltare afectate,
in special de catre cele din Africa, a obligatiilor lor conform conventiei va
fi sprijinita, in mare masura, prin indeplinirea de catre partile-tari
dezvoltate a obligatiilor lor conform conventiei, incluzand, mai ales, pe cele
referitoare la resursele financiare si la transferul de tehnologie. In
indeplinirea obligatiilor lor, partile-tari dezvoltate vor lua pe deplin in
considerare ca dezvoltarea economica si sociala si eradicarea saraciei sunt
primele prioritati ale partilor-tari in curs de dezvoltare afectate, mai ales
ale celor din Africa.
Art. 21
Mecanisme financiare
1. Conferinta partilor va promova disponibilizarea mecanismelor financiare,
incurajandu-le disponibilitatea de a finanta la maximum partile-tari in curs de
dezvoltare afectate, mai ales cele din Africa, pentru aplicarea conventiei. In
acest scop, Conferinta partilor va acorda atentie, in vederea adoptarii, inter
alia, demersurilor si politicilor, care:
a) faciliteaza asigurarea finantarii necesare, la nivel national,
subregional, regional si global, pentru activitati conforme dispozitiilor
pertinente ale conventiei;
b) promoveaza demersurile, mecanismele si intelegerile de finantare din
surse multiple, precum si evaluarea lor, potrivit art. 20;
c) asigura, cu regularitate, partilor interesate si organizatiilor lor
interguvernamentale si neguvernamentale competente informatii privind fondurile
si sursele disponibile, precum si modalitatile de finantare, in scopul
facilitarii coordonarii dintre ele;
d) faciliteaza instituirea, dupa caz, de mecanisme, cum ar fi fondurile
nationale pentru combaterea desertificarii, incluzand pe cele care implica
participarea organizatiilor neguvernamentale, pentru a dirija resursele
financiare, rapid si eficient, la nivel local, in partile-tari in curs de dezvoltare
afectate; si
e) consolideaza fondurile si mecanismele financiare existente, la nivel
subregional si regional, in special in Africa, pentru sustinerea mai eficienta
a aplicarii conventiei.
2. Conferinta partilor va incuraja, de asemenea, furnizarea, prin
intermediul diferitelor mecanisme din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite si
al institutiilor financiare multilaterale, a sprijinului necesar la nivel
national, subregional si regional pentru activitatile care consolideaza
capacitatea partilor-tari in curs de dezvoltare de a-si indeplini obligatiile
conform conventiei.
3. Partile-tari in curs de dezvoltare afectate vor utiliza si, acolo unde
este necesar, vor stabili si/sau vor consolida mecanismele nationale de
coordonare, integrate in programele nationale de dezvoltare, care vor asigura
utilizarea eficienta a tuturor resurselor financiare disponibile. Ele vor
folosi, de asemenea, procesele participative, care implica organizatiile
neguvernamentale, grupurile locale si sectorul privat, in cresterea fondurilor,
in elaborarea si in aplicarea programelor, precum si in asigurarea accesului la
finantare a grupurilor de la nivel local. Aceste actiuni pot fi consolidate
printr-o coordonare imbunatatita si printr-o planificare flexibila din partea celor
care furnizeaza asistenta.
4. Pentru cresterea eficientei mecanismelor financiare existente, prin
prezenta conventie se infiinteaza un Mecanism Global, menit sa promoveze
actiunile care conduc la mobilizarea si canalizarea de resurse financiare substantiale,
inclusiv pentru transferul de tehnologie, sub forma de donatii si/sau in
conditii concesionale sau in alte conditii, pentru partile-tari in curs de
dezvoltare afectate. Acest Mecanism Global va functiona sub autoritatea si
conducerea Conferintei partilor si va fi raspunzator in fata acesteia.
5. Conferinta partilor va identifica, la prima sa sesiune ordinara, o
organizatie pentru gazduirea Mecanismului Global. Conferinta partilor si
organizatia pe care a identificat-o vor conveni asupra modalitatilor prin care
acest Mecanism Global sa asigure, inter alia, ca:
a) identifica si elaboreaza un inventar al programelor de cooperare
bilaterale si multilaterale relevante, care sunt disponibile pentru aplicarea
conventiei;
b) asigura partilor, la cerere, consultatii cu privire la metodele
inovative de finantare si la sursele de asistenta financiara, precum si cu
privire la imbunatatirea coordonarii activitatilor de cooperare la nivel
national;
c) asigura partilor interesate si organizatiilor interguvernamentale si
neguvernamentale informatii asupra surselor si fondurilor disponibile, precum
si asupra modalitatilor de finantare pentru a facilita coordonarea dintre ele;
si
d) raporteaza Conferintei partilor despre activitatile sale, incepand cu a
doua sesiune ordinara a acesteia.
6. Conferinta partilor, la prima ei sesiune, va conveni, impreuna cu
organizatia pe care a identificat-o pentru gazduirea Mecanismului Global,
reglementarile corespunzatoare pentru operatiunile administrative ale unui
astfel de mecanism, apelandu-se, in masura in care este posibil, la resursele
bugetare si umane existente.
7. Conferinta partilor, la cea de-a treia sa sesiune ordinara, va analiza
politicile, modalitatile de functionare si activitatile Mecanismului Global,
care este raspunzator in fata acesteia potrivit paragrafului 4, luand in
considerare dispozitiile art. 7. In baza acestei analize, acesta va examina si
va intreprinde actiunile corespunzatoare.
PARTEA a IV-a
Institutii
Art. 22
Conferinta partilor
1. Prin prezenta conventie se instituie o conferinta a partilor.
2. Conferinta partilor este organul suprem al conventiei. In limitele
mandatului ei, aceasta va adopta deciziile necesare pentru promovarea aplicarii
eficiente a conventiei. In special, Conferinta partilor:
a) va analiza, periodic, aplicarea conventiei si functionarea structurilor
sale institutionale, in lumina experientei dobandite la nivel national,
subregional, regional si international si pe baza evolutiei cunoasterii
stiintifice si tehnologice;
b) va promova si va facilita schimbul de informatii asupra masurilor
adoptate de parti si va stabili modul si calendarul pentru transmiterea
informatiilor ce urmeaza a fi comunicate potrivit art. 26; va analiza
rapoartele si va face recomandari asupra acestora;
c) va stabili organele subsidiare, in masura in care acestea sunt
considerate necesare pentru aplicarea conventiei;
d) va analiza rapoartele transmise de organele sale subsidiare si va
asigura coordonarea acestora;
e) va conveni si va adopta, prin consens, reguli de procedura si reguli
financiare pentru sine si pentru oricare dintre organele sale subsidiare;
f) va adopta amendamente la conventie, potrivit art. 30 si 31;
g) va aproba programul si bugetul pentru activitatile sale, incluzand pe
cele ale organelor sale subsidiare, si va intreprinde masurile necesare pentru
finantarea lor;
h) va solicita, dupa caz, cooperarea cu organismele si agentiile
competente, nationale sau internationale, interguvernamentale sau
neguvernamentale, si va utiliza serviciile si informatiile furnizate de
acestea;
i) va promova si va consolida relatiile cu alte conventii relevante pentru
evitarea dublarii eforturilor; si
j) va exercita alte asemenea functii, dupa cum ar putea fi necesar, pentru
atingerea obiectivului conventiei.
3. La prima sa sesiune, Conferinta partilor va adopta, prin consens,
propriile reguli de procedura, care vor include procedurile de luare a
deciziilor in problemele ce nu sunt deja acoperite de procedurile de luare a
deciziilor, stipulate in conventie. Asemenea proceduri pot include precizarea
majoritatii necesare pentru adoptarea deciziilor speciale.
4. Prima sesiune a Conferintei partilor va fi convocata de catre secretariatul
interimar, prevazut la art. 35, si va avea loc nu mai tarziu de un an de la
data intrarii in vigoare a conventiei. Daca nu se decide altfel de catre
Conferinta partilor, a doua, a treia si a patra sesiune ordinara vor fi tinute
anual, iar dupa acestea, sesiunile ordinare vor fi tinute la fiecare 2 ani.
5. Sesiunile extraordinare ale Conferintei partilor vor fi tinute la
oricare alte date, dupa cum ar putea sa se decida fie de Conferinta partilor,
in sesiune ordinara, fie la cererea scrisa a oricarei parti, cu conditia ca
aceasta cerere sa fie sustinuta de cel putin o treime din numarul partilor in
intervalul a 3 luni din momentul in care cererea a fost comunicata partilor de
catre Secretariatul permanent.
6. La fiecare sesiune ordinara, Conferinta partilor va alege un birou.
Structura si functiile biroului vor fi stabilite in regulile de procedura. La
desemnarea biroului se va acorda atentia cuvenita necesitatii de a asigura
distributia geografica echitabila si reprezentarea corespunzatoare a
partilor-tari afectate, in special a celor din Africa.
7. Natiunile Unite, institutiile sale specializate si oricare stat membru
al acestora sau observator la acestea, care nu sunt parte la conventie, pot sa
fie reprezentati, in calitate de observatori, la sesiunile Conferintei
partilor. Oricare organ sau agentie, nationala sau internationala,
guvernamentala sau neguvernamentala, care este competenta in problemele vizate
de conventie si care a informat Secretariatul permanent despre dorinta ei de a fi
reprezentata la o sesiune a Conferintei partilor, in calitate de observator,
poate fi admisa in aceasta calitate, in afara de cazul in care cel putin o
treime din numarul partilor prezente se opune. Admiterea si participarea
observatorilor vor fi supuse regulilor de procedura adoptate de Conferinta
partilor.
8. Conferinta partilor poate solicita organizatiilor competente nationale
si internationale, care au o experienta importanta, sa-i furnizeze informatii
in legatura cu art. 16 paragraful g), art. 17 paragraful 1 c) si art. 18
paragraful 2 b).
Art. 23
Secretariatul permanent
1. Prin prezenta conventie este instituit un secretariat permanent.
2. Functiile Secretariatului permanent vor fi urmatoarele:
a) sa pregateasca sesiunile Conferintei partilor si ale organelor sale
subsidiare, instituite in temeiul conventiei, si sa le asigure serviciile
necesare;
b) sa faca sinteza rapoartelor ce i-au fost prezentate si sa le transmita;
c) sa faciliteze, la cerere, asistenta pentru partile-tari in curs de
dezvoltare afectate, in special a celor din Africa, prin sintetizarea si
comunicarea informatiilor cerute in temeiul conventiei;
d) sa coordoneze activitatile sale cu cele ale secretariatelor altor
organisme si conventii internationale pertinente;
e) sa incheie, in conformitate cu directivele Conferintei partilor,
intelegeri administrative si contractuale care pot fi necesare pentru
indeplinirea eficienta a functiilor sale;
f) sa pregateasca rapoarte asupra indeplinirii functiilor sale, in virtutea
prezentei conventii, si sa le prezinte Conferintei partilor; si
g) sa exercite alte asemenea functii de secretariat, dupa cum va fi
stabilit de Conferinta partilor.
3. La prima sa sesiune, Conferinta partilor va desemna un secretariat
permanent si va reglementa functionarea sa.
Art. 24
Comitetul pentru Stiinta si Tehnologie
1. Prin prezenta conventie se infiinteaza un comitet pentru stiinta si
tehnologie, ca organ subsidiar al Conferintei partilor, pentru a-i furniza
informatii si asistenta stiintifica cu privire la problemele stiintifice si
tehnologice care au legatura cu combaterea desertificarii si cu reducerea
efectelor secetei. Comitetul se va intruni concomitent cu sesiunile ordinare
ale Conferintei partilor si va fi multidisciplinar si deschis participarii
tuturor partilor. Comitetul se va compune din reprezentanti guvernamentali
competenti in domenii relevante de expertiza. Conferinta partilor va decide, la
prima sa sesiune, asupra mandatului Comitetului.
2. Conferinta partilor va stabili si va tine la zi o lista de experti
independenti, care au pregatire de specialitate si experienta in domenii ce
prezinta interes. Lista va fi bazata pe nominalizarile primite, in scris, de la
parti, tinandu-se seama de necesitatea abordarii multidisciplinare si a
reprezentarii geografice largi.
3. Conferinta partilor poate, cand este necesar, sa desemneze grupuri
speciale ad-hoc pentru a-i furniza, prin intermediul Comitetului, informatii si
asistenta stiintifica asupra unor probleme specifice privind stadiul
cunoasterii in domenii ale stiintei si tehnologiei, relevante pentru combaterea
desertificarii si reducerea efectelor secetei. Aceste grupuri de lucru vor fi
compuse din experti, ale caror nume sunt luate din lista, tinandu-se seama de
necesitatea unei abordari multidisciplinare si a unei largi reprezentari
geografice. Acesti experti trebuie sa aiba pregatire stiintifica temeinica si
experienta practica si vor fi numiti de Conferinta partilor, la recomandarea Comitetului.
Conferinta partilor va decide asupra mandatului si modalitatilor de functionare
a acestor grupe de lucru.
Art. 25
Constituirea unei retele de lucru din institutii, agentii si organisme
existente
1. Comitetul pentru Stiinta si Tehnologie, sub coordonarea Conferintei
partilor, va lua masuri pentru intreprinderea unui studiu si a unei evaluari
asupra retelelor de lucru, institutiilor, agentiilor si organismelor competente
existente, care vor sa devina unitati componente ale unei retele de lucru. O
astfel de retea de lucru va sprijini aplicarea conventiei.
2. Pe baza rezultatelor studiului si ale evaluarii la care se face referire
in paragraful 1, Comitetul pentru Stiinta si Tehnologie va face recomandari
Conferintei partilor cu privire la caile si mijloacele pentru facilitarea si
consolidarea asocierii unitatilor in reteaua de lucru la nivel local, national
si la alte niveluri, in scopul de a asigura ca necesitatile tematice prevazute
la art. 16 - 19 sunt abordate.
3. Luand in considerare aceste recomandari, Conferinta partilor:
a) va identifica unitatile nationale, subregionale, regionale si
internationale care se preteaza cel mai bine la o asociere intr-o retea de
lucru si va recomanda procedurile operationale si un interval de timp pentru
aceasta; si
b) va identifica unitatile cele mai potrivite pentru facilitarea
constituirii si consolidarea unei astfel de retele de lucru la toate
nivelurile.
PARTEA a V-a
Proceduri
Art. 26
Comunicarea informatiilor
1. Fiecare parte va comunica Conferintei partilor, prin intermediul
Secretariatului permanent, pentru examinare in sesiunile ordinare, rapoarte
asupra masurilor care au fost luate pentru aplicarea conventiei. Conferinta
partilor va stabili calendarul transmiterii si modul de prezentare a acestor
rapoarte.
2. Partile-tari afectate vor prezenta o descriere a strategiilor stabilite
potrivit art. 5 si a oricarei informatii relevante cu privire la aplicarea lor.
3. Partile-tari afectate, care aplica programe de actiune in conformitate
cu art. 9 - 15, vor prezenta o descriere detaliata a programelor si a aplicarii
lor.
4. Orice grup de parti-tari afectate poate face o comunicare comuna asupra
masurilor luate la nivel subregional si/sau regional in cadrul programelor de
actiune.
5. Partile-tari dezvoltate vor raporta asupra masurilor luate, pentru a
sprijini pregatirea si aplicarea programelor de actiune, incluzand informatii
cu privire la resursele financiare pe care le-au furnizat sau care sunt furnizate
in temeiul conventiei.
6. Informatiile comunicate potrivit paragrafelor 1 - 4 vor fi transmise
prin Secretariatul permanent, cat mai curand posibil, Conferintei partilor si
oricarui organ subsidiar competent.
7. Conferinta partilor va facilita, la cerere, furnizarea catre tarile in
curs de dezvoltare afectate, in special catre cele din Africa, a ajutorului
tehnic si financiar pentru sintetizarea si comunicarea informatiilor, in
conformitate cu acest articol, precum si identificarea nevoilor tehnice si
financiare legate de programele de actiune.
Art. 27
Masuri pentru solutionarea problemelor care privesc aplicarea conventiei
Conferinta partilor va examina si va adopta procedurile si mecanismele
institutionale pentru solutionarea problemelor care pot aparea in legatura cu
aplicarea conventiei.
Art. 28
Aplanarea diferendelor
1. Partile vor aplana orice diferend dintre ele referitor la interpretarea
sau la aplicarea conventiei, prin negociere sau prin alte mijloace pasnice, la
propria lor alegere.
2. Cand ratifica, accepta, aproba sau adera la conventie ori in orice
moment dupa aceea, o parte care nu este o organizatie de integrare economica
regionala poate declara printr-un instrument scris, transmis depozitarului, ca,
in privinta oricarui diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea
conventiei, ea recunoaste unul sau ambele dintre urmatoarele mijloace de
aplanare a diferendului ca fiind obligatorii in raport cu orice parte care
accepta aceeasi obligatie:
a) arbitrajul, in conformitate cu procedurile adoptate, cat mai curand
posibil, printr-o anexa, de catre Conferinta partilor;
b) supunerea diferendului Curtii Internationale de Justitie.
3. O parte care este o organizatie de integrare economica regionala poate
face o declaratie analoaga referitoare la arbitraj, in conformitate cu
procedura la care se face referire in paragraful 2 a).
4. O declaratie facuta in conformitate cu paragraful 2 va ramane in vigoare
pana la expirare, in conformitate cu clauzele ei, sau timp de cel mult 3 luni
dupa ce notificarea scrisa a revocarii ei a fost depusa la depozitar.
5. Expirarea unei declaratii, o notificare de revocare sau o noua
declaratie nu va afecta in nici un fel procesele aflate in curs in fata unui
tribunal de arbitraj sau a Curtii Internationale de Justitie, in afara de cazul
in care partile in diferend convin altfel.
6. Daca partile in diferend nu au acceptat aceeasi procedura sau nici o
procedura in conformitate cu paragraful 2 si daca ele nu au putut sa aplaneze
diferendul intr-un interval de 12 luni de la notificarea de catre o parte
celeilalte a faptului ca intre ele exista un diferend, diferendul va fi supus
concilierii, la cererea oricarei parti aflate in diferend, in conformitate cu
procedurile adoptate cat mai curand posibil, printr-o anexa, de catre
Conferinta partilor.
Art. 29
Statutul anexelor
1. Anexele sunt parte integranta a conventiei si, in afara de cazul in care
este prevazut expres altfel, o referire la conventie constituie, in egala
masura, o referire la anexele sale.
2. Partile vor interpreta dispozitiile anexelor intr-o maniera care este in
conformitate cu drepturile si obligatiile lor, in virtutea articolelor din
aceasta conventie.
Art. 30
Amendamente la conventie
1. Orice parte poate propune amendamente la conventie.
2. Amendamentele la conventie vor fi adoptate la o sesiune ordinara a
Conferintei partilor. Textul oricarui amendament propus va fi comunicat
partilor de catre Secretariatul permanent, cu cel putin 6 luni inaintea
reuniunii la care acest amendament este propus pentru adoptare. De asemenea,
Secretariatul permanent va comunica amendamentele propuse si semnatarilor
conventiei.
3. Partile vor depune toate eforturile pentru a realiza, prin consens,
acordul asupra oricarui amendament propus la conventie. Daca toate eforturile
pentru consens au fost epuizate si nu s-a realizat acordul, amendamentul va fi
adoptat, ca un ultim recurs, printr-un vot majoritar de doua treimi din numarul
partilor prezente la reuniune si care voteaza. Amendamentul adoptat va fi
comunicat de Secretariatul permanent depozitarului, care il va transmite
tuturor partilor pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare,
in privinta unui amendament, vor fi depuse la depozitar. Un amendament adoptat
in conformitate cu paragraful 3 va intra in vigoare pentru acele parti care
l-au acceptat, in a 90-a zi de la data primirii de catre depozitar a unui
instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de la cel
putin doua treimi din numarul partilor la conventie, care erau parti la data
adoptarii amendamentului.
5. Pentru orice alta parte amendamentul va intra in vigoare in a 90-a zi de
la data la care acea parte depune la depozitar instrumentul sau de ratificare,
de acceptare, de aprobare sau de aderare la respectivul amendament.
6. Pentru scopurile acestui articol si ale art. 31, parti prezente si care
voteaza inseamna partile prezente si care dau un vot afirmativ sau negativ.
Art. 31
Adoptarea si amendarea anexelor
1. Orice anexa aditionala la conventie si orice amendament la o anexa vor
fi propuse si adoptate in conformitate cu procedura de amendare a conventiei,
prezentata la art. 30, cu conditia ca, la adoptarea unei anexe aditionale de
aplicare regionala sau a unui amendament la orice anexa de aplicare regionala,
majoritatea stipulata in acel articol va include o majoritate de doua treimi
din voturile partilor prezente si care voteaza din regiunea respectiva.
2. O anexa, alta decat o anexa aditionala de aplicare regionala, sau un
amendament la o anexa, altul decat un amendament la orice anexa de aplicare
regionala, care au fost adoptate in conformitate cu paragraful 1, va intra in
vigoare, pentru toate partile la conventie, la 6 luni de la data instiintarii
acestor parti, de catre depozitar, asupra adoptarii unei asemenea anexe sau a
unui asemenea amendament, cu exceptia acelor parti care au notificat, in scris,
depozitarului, in limitele acestei perioade, asupra neacceptarii de catre ele a
unei astfel de anexe sau amendament. Pentru partile care isi retrag notificarea
de neacceptare, o astfel de anexa sau amendament va intra in vigoare in a 90-a
zi de la data la care retragerea unei asemenea notificari a fost primita de
catre depozitar.
3. O anexa aditionala de aplicare regionala sau un amendament la orice
anexa de aplicare regionala, care au fost adoptate in conformitate cu
paragraful 1, va intra in vigoare, pentru toate partile la conventie, la 6 luni
de la data instiintarii acestor parti, de catre depozitar, asupra adoptarii
unei astfel de anexe sau amendament, cu exceptia:
a) oricarei parti care a notificat in scris depozitarului, in limitele
acestei perioade de 6 luni, despre neacceptarea de catre ea a acelei anexe
aditionale de aplicare regionala sau a amendamentului la anexa de aplicare
regionala, in care caz o astfel de anexa sau un astfel de amendament va intra
in vigoare, pentru partile care isi retrag notificarea de neacceptare, in a
90-a zi de la data la care depozitarul a primit o astfel de notificare; si
b) oricarei parti care a facut o declaratie cu privire la anexele
aditionale de aplicare regionala sau la amendamentele la anexele de aplicare
regionala, in conformitate cu art. 34 paragraful 4, in care caz oricare
asemenea anexa sau amendament va intra in vigoare, pentru o astfel de parte, in
a 90-a zi de la data depunerii la depozitar a instrumentului de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare la o astfel de anexa sau la un astfel de
amendament.
4. Daca adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexa implica un
amendament la conventie, acea anexa sau acel amendament la o anexa nu va intra
in vigoare pana la data la care amendamentul la conventie intra in vigoare.
Art. 32
Dreptul la vot
1. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2, fiecare parte la conventie va
avea un vot.
2. In problemele care sunt de competenta lor, organizatiile de integrare
economica regionala isi vor exercita dreptul la vot cu un numar de voturi egal
cu numarul statelor lor membre care sunt parti la conventie. O asemenea
organizatie nu isi va exercita dreptul la vot, daca oricare dintre statele ei
membre isi exercita dreptul si viceversa.
PARTEA a VI-a
Dispozitii finale
Art. 33
Semnare
Prezenta conventie va fi deschisa pentru semnare la Paris, la 14 - 15
octombrie 1994, de catre statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sau
ale oricarei institutii specializate a Natiunilor Unite ori de cele care sunt
parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie si la organizatii de
integrare economica regionala. Dupa aceasta data, conventia va ramane deschisa
pentru semnare, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite din New York, pana la
data de 13 octombrie 1995.
Art. 34
Ratificare, acceptare, aprobare si aderare
1. Conventia va fi supusa procedurilor de ratificare, de acceptare, de
aprobare sau de aderare de catre state sau de catre organizatii de integrare
economica regionala. Ea va fi deschisa pentru aderare incepand cu ziua
urmatoare datei la care conventia este inchisa pentru semnare. Instrumentele de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la
depozitar.
2. Orice organizatie de integrare economica regionala care devine parte la
conventie, fara ca vreunul dintre statele ei membre sa fie parte la conventie,
va fi legata prin toate obligatiile care decurg din conventie. Daca unul sau
mai multe state membre ale unei astfel de organizatii sunt si parte la
conventie, organizatia si statele ei membre vor decide asupra
responsabilitatilor ce le revin pentru indeplinirea obligatiilor lor, in
conformitate cu dispozitiile conventiei. In astfel de cazuri, organizatia si
statele ei membre nu vor avea dreptul sa-si exercite concomitent drepturile
care decurg din conventie.
3. In instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare, organizatiile de integrare economica regionala isi vor declara gradul
de competenta in privinta problemelor reglementate de conventie. De asemenea,
ele vor informa cu promptitudine depozitarul, care, la randul sau, va informa
partile asupra oricarei modificari importante a gradului lor de competenta.
4. In instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare, orice parte poate declara ca, in ceea ce o priveste, orice anexa
aditionala de aplicare regionala sau orice amendament la orice anexa de
aplicare regionala va intra in vigoare numai la depunerea instrumentului sau de
ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare cu privire la acestea.
Art. 35
Dispozitii provizorii
Functiile Secretariatului permanent, la care se face referire la art. 23,
vor fi indeplinite, cu titlu provizoriu, de catre secretariatul stabilit de
Adunarea generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 47/188 din 22 decembrie
1992, pana la incheierea primei sesiuni a Conferintei partilor.
Art. 36
Intrarea in vigoare
1. Conventia va intra in vigoare in a 90-a zi de la data depunerii celui de
al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizatie de integrare economica regionala,
care ratifica, accepta, aproba sau adera la conventie dupa depunerea celui
de-al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare, conventia va intra in vigoare in cea de-a 90-a zi de la data depunerii
de catre un astfel de stat sau organizatie de integrare economica regionala a
instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
3. Pentru scopurile paragrafelor 1 si 2, orice instrument depus de catre o
organizatie de integrare economica regionala nu va fi considerat aditional la
cele depuse de catre statele membre ale organizatiei.
Art. 37
Rezerve
Nici o rezerva nu poate fi facuta la prezenta conventie.
Art. 38
Denuntare
1. In orice moment dupa expirarea a 3 ani de la data la care conventia a
intrat in vigoare pentru o parte, acea parte poate denunta conventia printr-o
notificare scrisa, adresata depozitarului.
2. Orice asemenea denuntare va avea efect la expirarea unui an de la data
primirii de catre depozitar a notificarii de denuntare sau la o alta data
ulterioara, dupa cum se poate preciza in notificarea de denuntare.
Art. 39
Depozitarul
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va fi depozitarul
conventiei.
Art. 40
Texte autentice
Originalul prezentei conventii, ale carei texte in limbile araba, chineza,
engleza, franceza, rusa si spaniola sunt egal autentice, va fi depus la
Secretariatul General al Organizatiei Natiunilor Unite.
Pentru conformitate, subsemnatul, fiind pe deplin imputernicit in acest
scop, a semnat prezenta conventie.
Incheiata la Paris la 17 iunie 1994.
ANEXA 1
ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU AFRICA
Art. 1
Aria de aplicare
Prezenta anexa se aplica pentru Africa, in raport cu fiecare parte si in
conformitate cu conventia, in special cu art. 7 al acesteia, in scopul
combaterii desertificarii si/sau al reducerii efectelor secetei in zonele sale
aride, semiaride si uscat-subumede.
Art. 2
Scopul
Scopul prezentei anexe, aplicabila la nivel national, subregional si
regional in Africa, si tinand seama de conditiile specifice acestei regiuni,
este:
a) de a stabili masurile si procedurile, incluzand natura si modalitatile
de asigurare a sprijinului furnizat de partile-tari dezvoltate, in conformitate
cu dispozitiile pertinente ale conventiei:
b) de a lua masuri pentru aplicarea eficienta si practica a conventiei,
tinandu-se seama de conditiile specifice Africii; si
c) de a promova procedeele si activitatile care privesc combaterea
desertificarii si/sau reducerea efectelor secetei in zonele aride, semiaride si
uscat-subumede din Africa.
Art. 3
Conditii specifice regiunii africane
In indeplinirea obligatiilor lor, in virtutea conventiei, pentru aplicarea
prezentei anexe partile vor adopta o abordare de principiu, care sa ia in
considerare urmatoarele conditii particulare din Africa:
a) proportia ridicata a zonelor aride, semiaride si uscat-subumede;
b) numarul mare de tari si de populatii, afectate negativ de desertificare
si de revenirea frecventa a secetei grave;
c) numarul mare de tari afectate, care sunt fara litoral;
d) saracia larg raspandita, predominanta in cele mai afectate tari, intre
acestea aflandu-se un numar mare de tari dintre cele mai putin dezvoltate, si
nevoia lor pentru sume importante de ajutor extern, sub forma de donatii si
imprumuturi, in conditii avantajoase, in scopul continuarii obiectivelor lor de
dezvoltare;
e) conditiile socioeconomice dificile, agravate de deteriorarea si de
fluctuatia conditiilor comerciale, indatorarea externa si instabilitatea
politica, care determina migratii interne, regionale si internationale;
f) puternica dependenta a populatiilor fata de resursele naturale pentru
a-si asigura subzistenta, care, combinata cu influentele tendintelor si ale
factorilor demografici, cu o slaba baza tehnologica si cu practici de productie
nedurabile, contribuie la degradarea serioasa a resurselor;
g) sisteme juridice si institutionale insuficiente, o slaba baza
infrastructurala si o capacitate stiintifica, tehnica si educationala insuficienta,
care conduc la cerinte substantiale pentru construirea capacitatii; si
h) rolul central al actiunilor pentru combaterea desertificarii si/sau
reducerea efectelor secetei printre prioritatile de dezvoltare nationala a
tarilor africane afectate.
Art. 4
Angajamente si obligatii ale partilor-tari africane
1. In acord cu capacitatile lor proprii, partile-tari africane se
angajeaza:
a) sa faca din lupta pentru combaterea desertificarii si/sau reducerea
efectelor secetei o strategie esentiala in eforturile lor pentru eradicarea
saraciei;
b) sa promoveze cooperarea si integrarea regionala in programele si
activitatile pentru combaterea desertificarii si/sau reducerea efectelor
secetei, intr-un spirit de solidaritate si parteneriat, bazat pe interesul
reciproc;
c) sa rationalizeze si sa consolideze institutiile existente interesate de
desertificare si de seceta si sa implice alte institutii existente, dupa caz,
pentru a le face mai eficace si pentru a asigura utilizarea mai eficienta a
resurselor;
d) sa promoveze schimbul de informatii intre si printre ele cu privire la
tehnologiile, cunostintele, know-how si la practicile corespunzatoare; si
e) sa puna in aplicare planuri de urgenta pentru reducerea efectelor
secetei in zonele degradate prin desertificare si/sau seceta.
2. In conformitate cu obligatiile generale si specifice, stabilite la art.
4 si 5 din conventie, partile-tari africane afectate se vor stradui:
a) sa asigure alocatii financiare corespunzatoare din bugetele lor
nationale, potrivit conditiilor si capacitatilor nationale, si care sa reflecte
noua prioritate pe care Africa o acorda fenomenului desertificarii si/sau al
secetei;
b) sa sustina si sa consolideze reformele in curs de desfasurare in directia
unei mai mari descentralizari si a ameliorarii regimului de exploatare a
resurselor, sa consolideze participarea populatiilor si a comunitatilor locale;
si
c) sa identifice si sa mobilizeze resurse financiare nationale, noi si
suplimentare, si sa dezvolte, ca o problema prioritara, capacitatile si
facilitatile nationale existente pentru mobilizarea resurselor financiare
interne.
Art. 5
Angajamente si obligatii ale partilor-tari dezvoltate
1. In indeplinirea obligatiilor lor, in virtutea art. 4, 6 si 7 din
conventie, partile-tari dezvoltate vor acorda prioritate partilor-tari africane
afectate si, in acest context:
a) le vor ajuta in lupta pentru combaterea desertificarii si/sau reducerea
efectelor secetei, inter alia, prin furnizarea si/sau facilitarea accesului la
resurse financiare si/sau la alte resurse, precum si prin promovarea,
finantarea si/sau facilitarea finantarii transferului, adaptarii si accesului
la tehnologii corespunzatoare din punct de vedere ecologic si la know-how, dupa
cum s-a convenit de comun acord si in conformitate cu politicile nationale,
luand in considerare asumarea de catre ele a eradicarii saraciei ca o strategie
esentiala;
b) vor continua sa aloce resurse importante si/sau resurse sporite pentru
combaterea si/sau reducerea efectelor secetei; si
c) le vor ajuta in consolidarea competentelor pentru a le face apte sa isi
imbunatateasca structurile institutionale, precum si capacitatile lor
stiintifice si tehnice, de colectare si analiza a informatiilor, de cercetare
si dezvoltare, in scopul combaterii desertificarii si/sau al reducerii
efectelor secetei.
2. Alte parti-tari pot furniza partilor-tari africane afectate, cu titlu
voluntar, tehnologie, cunostinte si know-how, in legatura cu desertificarea,
si/sau resurse financiare. Transferul unor astfel de cunostinte, know-how si
tehnici este facilitat de cooperarea internationala.
Art. 6
Cadrul de planificare strategica pentru o dezvoltare durabila
1. Programele nationale de actiune vor constitui o parte integranta si
esentiala a unui proces mai larg de elaborare a politicilor nationale pentru
dezvoltarea durabila a partilor-tari africane afectate.
2. Un proces consultativ si participativ, implicand autoritatea
guvernamentala la esaloane corespunzatoare, populatiile locale, comunitatile si
organizatiile neguvernamentale, va fi intreprins pentru a asigura orientarea
spre o strategie cu planificare flexibila, pentru a permite maximum de
participare din partea populatiilor si a comunitatilor locale. Dupa caz,
agentiile de asistenta, bilaterale sau multilaterale, se pot implica in acest
proces, la solicitarea unei parti-tari africane afectate.
Art. 7
Calendarul pentru elaborarea programelor de actiune
Pana la intrarea in vigoare a prezentei conventii, partile-tari africane,
in cooperare cu alti membri ai comunitatii internationale, dupa caz, vor
aplica, cu titlu provizoriu, in masura in care este posibil, acele dispozitii
ale conventiei, referitoare la elaborarea programelor de actiune nationale,
subregionale si regionale.
Art. 8
Continutul programelor de actiune nationale
1. Potrivit art. 10 din conventie, strategia generala a programelor
nationale de actiune pentru zonele afectate va pune accentul pe programele
integrate de dezvoltare locala, bazate pe mecanisme participative si pe
integrarea strategiilor pentru eradicarea saraciei in eforturile pentru
combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei. Programele vor urmari
consolidarea capacitatii autoritatilor locale si asigurarea implicarii active a
populatiilor, comunitatilor si a grupurilor locale, cu accent pe educatie si
instruire, mobilizarea organizatiilor neguvernamentale cu expertiza atestata si
consolidarea structurilor guvernamentale descentralizate.
2. Programele nationale de actiune vor include, dupa caz, urmatoarele
aspecte generale:
a) valorificarea, in elaborarea si aplicarea programelor nationale de
actiune, a experientei anterioare in combaterea desertificarii si/sau in
reducerea efectelor secetei, luand in considerare conditiile sociale, economice
si ecologice;
b) identificarea factorilor care contribuie la desertificarea si/sau la
seceta, a resurselor si capacitatilor disponibile si necesare, precum si
stabilirea de politici corespunzatoare, de masuri si de alte solutii
institutionale necesare pentru combaterea acelor fenomene si/sau reducerea
efectelor lor; si
c) cresterea participarii populatiilor si a comunitatilor locale, incluzand
femei, fermieri si pastori, si delegarea unei mai mari responsabilitati de
management acestora.
3. Programele de actiune nationale vor include, de asemenea, dupa caz,
urmatoarele:
a) masuri pentru ameliorarea mediului economic, in scopul eradicarii
saraciei:
(i) cresterea veniturilor si a posibilitatilor de angajare, in special
pentru cei mai saraci membri ai comunitatii, prin:
- dezvoltarea pietelor pentru produsele agricole si animaliere;
- crearea instrumentelor financiare adaptate nevoilor locale;
- incurajarea diversificarii in agricultura si infiintarea de intreprinderi
agricole; si
- dezvoltarea activitatilor economice de tipul celor paraagricole sau
nonagricole;
(ii) imbunatatirea pe termen lung a perspectivelor economiilor rurale, prin
crearea de:
- stimulente pentru investitii productive si acces la mijloacele de
productie; si
- politici de preturi si taxe, precum si practici comerciale care
incurajeaza dezvoltarea;
(iii) stabilirea si aplicarea unor politici in materie de populatie si
migrari, pentru reducerea presiunii populatiei asupra terenurilor; si
(iv) incurajarea cultivarii plantelor rezistente la seceta si aplicarea
sistemelor integrate de agricultura, specifice terenurilor uscate, pentru
asigurarea securitatii alimentare;
b) masuri pentru conservarea resurselor naturale:
(i) asigurarea unui management integrat si durabil al resurselor naturale,
incluzand:
- terenurile pentru culturi agricole si pentru pasuni;
- covorul vegetal si fauna salbatica;
- padurile;
- resursele de apa; si
- diversitatea biologica;
(ii) instruirea si intensificarea campaniilor pentru constientizarea
publicului si educatie ecologica, precum si diseminarea cunostintelor si a
tehnicilor ce privesc managementul resurselor naturale; si
(iii) asigurarea dezvoltarii si folosirii eficiente a diverselor surse de
energie, promovarea surselor alternative de energie, in special de energie
solara, energie eoliana si biogaz, precum si intelegeri specifice pentru
transferul, achizitia si adaptarea de tehnologii relevante pentru atenuarea
presiunii asupra resurselor naturale fragile;
c) masuri pentru imbunatatirea organizarii institutionale:
(i) stabilirea atributiilor si a responsabilitatilor autoritatilor
guvernamentale centrale si ale autoritatilor locale in cadrul politicii de
planificare si de utilizare a teritoriului;
(ii) incurajarea unei politici de descentralizare activa, transferarea
responsabilitatii pentru management si pentru luarea deciziilor catre
autoritatile locale, incurajarea initiativelor si a asumarii responsabilitatii
de catre comunitatile locale si constituirea de structuri locale; si
(iii) ajustarea, dupa caz, a cadrului institutional si legislativ pentru
managementul resurselor naturale, pentru a garanta dreptul de proprietate al
populatiilor locale asupra terenurilor;
d) masuri pentru imbunatatirea cunostintelor despre desertificare:
(i) promovarea cercetarii si colectarea, prelucrarea si schimbul de
informatii cu privire la aspectele stiintifice, tehnice si socioeconomice ale
desertificarii;
(ii) ameliorarea capacitatilor nationale in cercetare si in colectarea,
prelucrarea, schimbul si analiza de informatii, astfel incat sa creasca gradul
de intelegere, iar rezultatele sa fie transferate din domeniul analizei in
conditii operationale; si
(iii) incurajarea studiilor pe termen mediu si lung, privind:
- tendintele socioeconomice si culturale in zonele afectate;
- tendintele calitative si cantitative in starea resurselor naturale; si
- interactiunea dintre clima si desertificare;
e) masuri pentru monitorizarea si evaluarea efectelor secetei:
(i) elaborarea strategiilor pentru evaluarea influentelor variatiilor
naturale ale climei asupra secetei si desertificarii regionale si/sau pentru
utilizarea prognozelor privind variatiile climatice de la scari de timp
sezoniere la cele interanuale, in eforturile de reducere a efectelor secetei;
(ii) perfectionarea capacitatii de alerta timpurie si de interventie,
administrarea eficienta a asistentei de urgenta si a ajutorului alimentar,
ameliorarea sistemelor de stocare si de distribuire a alimentelor, a sistemelor
de protectie a vitelor si a infrastructurilor publice, precum si a mijloacelor
de existenta alternative in zonele predispuse la seceta; si
(iii) monitorizarea si evaluarea degradarii ecologice, pentru a furniza, la
timp, informatii exacte asupra procesului si dinamicii degradarii resurselor,
in scopul facilitarii unor politici si masuri de interventie imbunatatite.
Art. 9
Elaborarea si aplicarea programelor de actiune nationale si indicatori de
evaluare
Fiecare parte-tara africana afectata va desemna un organ national de
coordonare corespunzator, care sa actioneze ca un catalizator in elaborarea,
punerea in aplicare si evaluarea programului sau national de actiune. In baza
art. 3 si, dupa caz, acest organ de coordonare:
a) va intreprinde o identificare si o analiza a actiunilor, incepand cu un
proces de consultare angajat la nivel local, implicand populatii si comunitati
locale, in cooperare cu autoritatile administrative locale, parti-tari
dezvoltate si organizatii interguvernamentale si neguvernamentale, pe baza unor
consultari initiale, cu cei interesati la nivel national;
b) va identifica si va analiza constrangerile, nevoile si lipsurile care
afecteaza dezvoltarea si utilizarea durabila a terenurilor, va recomanda masuri
practice pentru evitarea paralelismului si valorificarea deplina a eforturilor
relevante, in curs de desfasurare, si va promova punerea in aplicare a
rezultatelor;
c) va facilita, va proiecta si va concepe proiecte de activitati, bazate pe
abordari flexibile si interactive, pentru a asigura participarea activa a
populatiei din zonele afectate, pentru a minimiza impactul negativ al unor
activitati si pentru a identifica si a acorda prioritate cerintelor de
asistenta financiara si de cooperare tehnica;
d) va stabili indicatori potriviti, masurabili si usor verificabili, pentru
a asigura evaluarea si aprecierea programelor de actiune nationale, care
cuprind actiuni pe termene scurte, medii si lungi, precum si punerea in
aplicare a unor astfel de programe; si
e) va elabora rapoarte periodice cu privire la punerea in aplicare a
programelor de actiune nationale.
Art. 10
Cadrul organizatoric al programelor de actiune subregionale
1. In conformitate cu art. 4 din conventie, partile-tari africane vor
coopera la elaborarea si punerea in aplicare a unor programe de actiune
subregionale pentru Africa Centrala, Africa de Est, Africa de Nord, Africa de
Sud si Africa de Vest si, in aceasta privinta, pot transfera urmatoarele
responsabilitati organizatiilor interguvernamentale subregionale competente:
a) sa actioneze ca puncte focale pentru activitati pregatitoare si sa
coordoneze punerea in aplicare a programelor de actiune subregionale;
b) sa sprijine elaborarea si punerea in aplicare a programelor de actiune
nationale;
c) sa faciliteze schimbul de informatii, experienta si know-how si sa
asigure consultanta in analiza legislatiei nationale; si
d) orice alte responsabilitati in legatura cu punerea in aplicare a
programelor de actiune subregionale.
2. Institutiile subregionale specializate pot furniza sprijin, la cerere,
si/sau pot primi responsabilitati de coordonare a activitatilor din domeniile
lor de competenta.
Art. 11
Continutul si elaborarea programelor de actiune subregionale
Programele de actiune subregionale se vor concentra asupra problemelor care
sunt mai bine abordate la nivel subregional. Ele vor stabili, acolo unde este
necesar, mecanisme pentru managementul resurselor naturale in comun. Astfel de
mecanisme vor trata efectiv problemele transfrontiera, asociate cu
desertificarea si/sau seceta, si vor asigura sprijin pentru aplicarea armonioasa
a programelor de actiune nationale. Domeniile prioritare ale programelor de
actiune subregionale se vor concentra, dupa caz, pe:
a) programe comune pentru managementul durabil al resurselor naturale
transfrontiera, prin mecanisme bilaterale si multilaterale, dupa caz;
b) coordonarea programelor pentru dezvoltarea surselor alternative de
energie;
c) cooperarea in managementul si controlul daunatorilor, precum si al
bolilor la plante si animale;
d) activitati de construire a capacitatii, de educatie si constientizare a
publicului, care sunt mai bine realizate sau sprijinite la nivel subregional;
e) cooperarea stiintifica si tehnica, in special in domeniile
climatologiei, meteorologiei si hidrologiei, incluzand reteaua pentru
colectarea si evaluarea datelor, diseminarea informatiilor si monitorizarea
proiectelor, coordonarea si acordarea prioritatii activitatilor de cercetare si
dezvoltare;
f) sisteme de alertare timpurie si planificare comuna pentru reducerea
efectelor secetei, incluzand masuri pentru abordarea problemelor care rezulta
din migrarile determinate de starea mediului;
g) explorarea modalitatilor de impartasire a experientei, in special cu
privire la participarea populatiilor si a comunitatilor locale, si crearea
mediului favorabil unui management imbunatatit de utilizare a teritoriului si
utilizarii tehnologiilor corespunzatoare;
h) consolidarea capacitatii organizatiilor subregionale pentru coordonarea
si furnizarea de servicii tehnice, precum si infiintarea, reorientarea si
intarirea centrelor si institutiilor subregionale; si
i) dezvoltarea de politici in domenii, ca de exemplu comertul, care au
impact asupra zonelor si populatiilor afectate, incluzand masuri pentru
coordonarea regimurilor de piata regionale si pentru infrastructura comuna.
Art. 12
Cadrul organizatoric al programului de actiune regional
1. In conformitate cu art. 11 din conventie, partile-tari africane vor
stabili impreuna procedurile pentru elaborarea si punerea in aplicare a programului
de actiune regional.
2. Partile pot furniza sprijin corespunzator institutiilor si
organizatiilor regionale africane competente sa ajute partile-tari africane in
indeplinirea responsabilitatilor ce le revin in virtutea conventiei.
Art. 13
Continutul programului de actiune regional
Programul de actiune regional include masuri care privesc combaterea
desertificarii si/sau reducerea efectelor secetei din urmatoarele domenii
prioritare, dupa caz:
a) dezvoltarea cooperarii regionale si coordonarea programelor de actiune
subregionale pentru realizarea consensului regional asupra principalelor
domenii de actiune, inclusiv prin consultari periodice cu organizatiile
subregionale;
b) promovarea construirii capacitatii pentru activitati care sunt mai bine
puse in aplicare la nivel regional;
c) cautarea de solutii, impreuna cu comunitatea internationala, la probleme
economice si sociale globale, care au impact asupra zonelor afectate, luand in
considerare art. 4 paragraful 2 b) din conventie;
d) promovarea intre partile-tari afectate din Africa si subregiunile sale,
precum si cu alte regiuni afectate, a schimbului de informatii si tehnici
corespunzatoare, de know-how tehnic si experienta relevanta; promovarea
cooperarii stiintifice si tehnologice, in special in domeniile climatologiei,
meteorologiei, hidrologiei, dezvoltarii resurselor de apa si a surselor
alternative de energie; coordonarea activitatilor de cercetare subregionale si
regionale si identificarea prioritatilor regionale pentru cercetare si
dezvoltare;
e) coordonarea retelei de supraveghere, evaluare sistematica si schimb de
informatii, precum si integrarea acesteia in reteaua mondiala; si
f) coordonarea si consolidarea sistemelor regionale si subregionale de
alerta timpurie si a planurilor de urgenta in caz de seceta.
Art. 14
Resurse financiare
1. In conformitate cu art. 4 paragraful 2 si cu art. 20 din conventie,
partile-tari africane afectate se vor stradui sa asigure un cadru macroeconomic
care sa contribuie la mobilizarea de resurse financiare, vor elabora politici
si vor stabili proceduri pentru canalizarea mai eficienta a resurselor spre
programe locale de dezvoltare, inclusiv prin organizatii neguvernamentale, dupa
caz.
2. In conformitate cu art. 21 paragrafele 4 si 5 din conventie, partile
convin sa stabileasca un inventar al surselor de finantare la nivel national,
subregional, regional si international, pentru a asigura folosirea rationala a
resurselor existente si pentru a identifica lipsurile in alocarea resurselor,
in scopul facilitarii punerii in aplicare a programelor de actiune. Acest
inventar va fi revazut si actualizat periodic.
3. Potrivit art. 7 din conventie, partile-tari dezvoltate vor continua sa
aloce resurse importante si/sau resurse sporite, precum si alte forme de
asistenta pentru partile-tari africane afectate, pe baza de acorduri si
intelegeri de parteneriat, prevazute la art. 18, acordand atentia cuvenita,
inter alia, problemelor referitoare la credite, comert international si la
intelegerile comerciale, in conformitate cu art. 4 paragraful 2 b) din
conventie.
Art. 15
Mecanisme financiare
1. Potrivit art. 7 din conventie, care subliniaza prioritatea pentru
partile-tari africane afectate si ia in considerare situatia deosebita care
domina in aceasta regiune, partile vor acorda atentie speciala punerii in
aplicare, in Africa, a dispozitiilor art. 21 paragraful 1 d) si e) din
conventie, mai ales prin:
a) facilitarea stabilirii de mecanisme, ca de exemplu fonduri nationale
pentru combaterea desertificarii, in scopul canalizarii resurselor financiare
la nivel local; si
b) consolidarea fondurilor si a mecanismelor financiare existente la
niveluri subregionale si regionale.
2. Potrivit art. 20 si 21 din conventie, partile care sunt si membre ale
organelor de administrare ale institutiilor financiare regionale si
subregionale relevante, inclusiv ale Bancii Africane pentru Dezvoltare si ale
Fondului African pentru Dezvoltare, vor incuraja eforturile pentru a acorda
prioritatea si atentia cuvenite activitatilor acelor institutii care fac
progrese in aplicarea prevederilor prezentei anexe.
3. Partile vor rationaliza, in masura in care este posibil, procedurile
pentru canalizarea fondurilor spre partile-tari africane afectate.
Art. 16
Asistenta tehnica si cooperare
Partile se angajeaza, potrivit capacitatilor lor, sa rationalizeze
asistenta tehnica pentru si in cooperare cu partile-tari africane, in scopul
cresterii eficientei proiectelor si programelor, inter alia, prin:
a) limitarea costurilor masurilor de sprijin si a celor generale, mai ales
a cheltuielilor de intretinere; in orice caz, asemenea cheltuieli vor
reprezenta doar un procentaj corespunzator redus din costul total al
proiectului, astfel incat eficienta proiectului sa creasca la maximum;
b) folosirea, de preferinta, a expertilor nationali competenti sau, acolo
unde este necesar, a expertilor competenti din subregiune si/sau regiune,
pentru conceperea, elaborarea si aplicarea proiectelor si crearea expertizei
locale, acolo unde nu exista; si
c) administrarea si coordonarea eficace, precum si utilizarea eficienta a
asistentei tehnice ce urmeaza a fi furnizata.
Art. 17
Transferul, achizitia, adaptarea si accesul la tehnologii sanatoase din
punct de vedere ecologic
In aplicarea prevederilor art. 18 din conventie, referitoare la transferul,
achizitia, adaptarea si dezvoltarea tehnologiei, partile se angajeaza sa acorde
prioritate partilor-tari africane si, dupa cum este necesar, sa elaboreze cu
acestea noi modele de parteneriat si cooperare pentru intarirea formarii
capacitatii in domeniile cercetarii stiintifice si dezvoltarii, colectarii si
diseminarii informatiilor, pentru a le face capabile sa aplice strategiile lor de
combatere a desertificarii si de reducere a efectelor secetei.
Art. 18
Acorduri de coordonare si parteneriat
1. Partile-tari africane vor coordona elaborarea, negocierea si aplicarea
programelor de actiune nationale, subregionale si regionale. In acest proces,
ele pot implica, dupa caz, alte parti si organizatii interguvernamentale si
neguvernamentale competente.
2. Obiectivele unei asemenea coordonari sunt garantarea cooperarii
financiare si tehnice, in conformitate cu prevederile conventiei, si asigurarea
continuitatii necesare in folosirea si administrarea resurselor.
3. Partile-tari africane vor organiza procese consultative la nivel
national, subregional si regional. Aceste procese consultative:
a) pot servi ca un forum pentru negocierea si incheierea acordurilor de
parteneriat, bazate pe programele de actiune nationale, subregionale si
regionale; si
b) pot preciza contributia partilor-tari africane si a altor membri ai
grupurilor consultative la programe si pot identifica prioritati si acorduri
asupra indicatorilor de aplicare si evaluare, precum si aranjamente de
finantare pentru aplicare.
4. Secretariatul permanent, la cererea partilor-tari africane, potrivit
art. 23 din conventie, poate facilita convocarea unor asemenea procese
consultative, prin:
a) oferirea de sugestii pentru organizarea de aranjamente consultative
eficace, rezultate din experienta organizarii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informatii agentiilor bilaterale si multilaterale competente,
referitoare la procesele si reuniunile consultative si incurajarea implicarii
lor active; si
c) furnizarea altor informatii care pot fi relevante pentru stabilirea sau
imbunatatirea aranjamentelor consultative.
5. Organele de coordonare subregionala si regionala, inter alia:
a) vor recomanda ajustarile corespunzatoare pentru acordurile de
parteneriat;
b) vor monitoriza, vor evalua si vor raporta asupra aplicarii programelor
subregionale si regionale convenite; si
c) vor urmari asigurarea comunicarii si cooperarii eficiente intre
partile-tari africane.
6. Participarea la grupurile consultative va fi deschisa, dupa caz,
guvernelor, grupurilor si donorilor interesati, organelor, fondurilor si
programelor relevante din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite,
organizatiilor subregionale si regionale competente, reprezentantilor
organizatiilor neguvernamentale relevante. Participantii la fiecare grup
consultativ vor stabili modalitatile de organizare si de functionare a
acestuia.
7. In conformitate cu art. 14 din conventie, partile-tari dezvoltate sunt
incurajate sa dezvolte, din proprie initiativa, un proces informal de
consultare si coordonare intre ele, la nivel national, subregional si regional
si, la solicitarea unei parti-tari africane afectate sau a unei organizatii
subregionale ori regionale competente, sa participe la un proces consultativ la
nivel national, subregional sau regional, care ar putea evalua si raspunde
nevoilor de asistenta pentru facilitarea aplicarii.
Art. 19
Masuri de supraveghere
Supravegherea aplicarii prezentei anexe va fi realizata de partile-tari
africane, in acord cu conventia, dupa cum urmeaza:
a) la nivel national, printr-un mecanism a carui structura va fi stabilita
de fiecare parte-tara africana afectata si care va include reprezentanti ai
comunitatilor locale si va functiona sub supravegherea organului national
coordonator prevazut la art. 9;
b) la nivel subregional, printr-un comitet consultativ multidisciplinar,
stiintific si tehnic, ale carui componenta si modalitati de functionare vor fi
stabilite de partile-tari africane ale respectivei subregiuni; si
c) la nivel regional, printr-un mecanism stabilit in acord cu dispozitiile
pertinente ale Tratatului de instituire a Comunitatii Economice Africane si
prin Comitetul Consultativ African Stiintific si Tehnic.
ANEXA 2
ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU ASIA
Art. 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile directoare si masurile
pentru aplicarea efectiva a conventiei in partile-tari afectate din Asia,
luandu-se in considerare conditiile sale specifice.
Art. 2
Conditii specifice regiunii Asia
In realizarea obligatiilor lor, in virtutea conventiei, partile vor lua in
considerare, dupa caz, urmatoarele conditii specifice, care se aplica in
diverse grade partilor-tari afectate din aceasta regiune:
a) proportia ridicata a zonelor afectate de sau vulnerabile la
desertificare si seceta, in teritoriile lor, precum si marea diversitate a
acestor zone in privinta climei, topografiei, utilizarii terenurilor si a
sistemelor socioeconomice;
b) presiunea puternica asupra resurselor naturale pentru asigurarea
mijloacelor de existenta;
c) existenta de sisteme de productie legate direct de saracia larg
raspandita, care determina degradarea terenurilor si o presiune asupra
resurselor sarace de apa;
d) consecintele importante ale conditiilor din economia mondiala si
problemele sociale, cum sunt: saracia, situatia precara a sanatatii si hranei,
lipsa securitatii alimentare si cele ce decurg din migrarea, stramutarea
persoanelor si dinamica demografica;
e) capacitate si structuri institutionale in extindere, dar inca
insuficiente pentru a face fata problemelor nationale de desertificare si de
seceta; si
f) nevoia lor de cooperare internationala, pentru a se ocupa de obiectivele
dezvoltarii durabile, referitoare la combaterea desertificarii si la reducerea
efectelor secetei.
Art. 3
Cadrul pentru programe de actiune nationale
1. Programele de actiune nationale vor constitui parte integranta a
politicilor nationale mai largi, pentru dezvoltarea durabila a partilor-tari
afectate din aceasta regiune.
2. Partile-tari afectate vor elabora, dupa caz, programe de actiune
nationale, in conformitate cu art. 9 si 10 din conventie, acordand atentie
speciala prevederilor art. 10 paragraful 2 f). Dupa caz, agentiile de cooperare
bilaterala si multilaterala pot fi implicate in acest proces, la cererea
partilor-tari afectate interesate.
Art. 4
Programe de actiune nationale
1. In elaborarea si aplicarea programelor de actiune nationale,
partile-tari afectate din aceasta regiune pot, inter alia, potrivit situatiilor
si politicilor proprii, dupa caz:
a) sa desemneze organe corespunzatoare, responsabile cu elaborarea,
coordonarea si aplicarea programelor lor de actiune;
b) sa implice populatiile afectate, inclusiv comunitatile locale, in
elaborarea, coordonarea si aplicarea programelor lor de actiune, printr-un
proces consultativ organizat local, cu cooperarea autoritatilor locale si a
organizatiilor nationale relevante si a celor neguvernamentale;
c) sa supravegheze starea mediului in zonele afectate, pentru evaluarea
cauzelor si a consecintelor desertificarii si pentru a stabili domeniile
prioritare pentru actiune;
d) sa evalueze, cu participarea populatiilor afectate, programele
anterioare si in curs pentru combaterea desertificarii si reducerea efectelor
secetei, in scopul conceperii unei strategii si precizarii activitatilor din
programele lor de actiune;
e) sa elaboreze programe tehnice si financiare, fundamentate pe informatii
rezultate din activitatile prevazute in subparagrafele a) - d);
f) sa elaboreze si sa utilizeze proceduri si criterii pentru evaluarea
aplicarii programelor lor de actiune;
g) sa promoveze managementul integrat al bazinelor hidrografice,
conservarea resurselor solului, precum si intensificarea utilizarii eficiente a
resurselor de apa;
h) sa consolideze si/sau sa stabileasca sisteme de informare, evaluare, de
supraveghere si de alertare timpurie in regiuni predispuse la desertificare si
la seceta, tinand seama de factorii climatici, meteorologici, hidrologici,
biologici si de alti factori relevanti; si
i) acolo unde este angajata cooperarea internationala, incluzand resurse
financiare si tehnice, sa conceapa, intr-un spirit de parteneriat, acorduri
corespunzatoare care sa sprijine programele lor de actiune.
2. Potrivit art. 10 din conventie, strategia generala a programelor de
actiune nationale va acorda importanta programelor integrate de dezvoltare
locala pentru zonele afectate, bazate pe mecanisme participative si pe
integrarea strategiilor pentru eradicarea saraciei, in eforturile pentru
combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei. In programele de
actiune, masurile sectoriale vor fi grupate pe domenii prioritare, care vor
tine seama de marea diversitate a zonelor afectate din regiune, la care s-a
referit art. 2 a).
Art. 5
Programe de actiune subregionale si comune
1. In conformitate cu art. 11 din conventie, partile-tari afectate din Asia
pot conveni, mutual, sa se consulte si sa coopereze cu alte parti, dupa caz,
pentru a elabora si a aplica programe de actiune subregionale sau comune, dupa
caz, in scopul de a completa programele de actiune nationale si de a le mari
eficacitatea in aplicarea lor. In fiecare caz, partile interesate pot conveni,
de comun acord, sa incredinteze organizatiilor subregionale, incluzand pe cele
bilaterale sau nationale, ori institutiilor specializate responsabilitatile
referitoare la elaborarea, coordonarea si la aplicarea programelor. Asemenea
organizatii ori institutii pot actiona, de asemenea, ca puncte focale pentru
promovarea si coordonarea actiunilor, in conformitate cu art. 16 si 18 din
conventie.
2. In elaborarea si aplicarea programelor de actiune subregionale sau
comune, partile-tari afectate din regiune, inter alia, dupa caz:
a) vor identifica, in cooperare cu institutiile nationale, prioritatile in
materie de combatere a desertificarii si de reducere a efectelor secetei, care
pot fi mai bine abordate prin astfel de programe, precum si activitatile care
ar putea fi realizate efectiv prin acestea;
b) vor evalua capacitatile operationale si activitatile institutiilor
nationale, subregionale si regionale competente;
c) vor analiza programele existente, referitoare la desertificare si
seceta, la care participa toate sau cateva parti din regiune sau subregiune, si
raporturile lor cu programele de actiune nationale; si
d) acolo unde este angajata cooperarea internationala, incluzand resurse
financiare si tehnice, vor concepe, intr-un spirit de parteneriat, acorduri
bilaterale si/sau multilaterale corespunzatoare, care sa sprijine programele.
3. Programele de actiune subregionale sau comune pot include programe
convenite in comun pentru managementul durabil al resurselor naturale
transfrontiera, care sunt in legatura cu desertificarea, prioritati pentru
coordonare si alte activitati din domeniile construirii capacitatii, cooperarii
stiintifice si tehnice, sistemelor speciale de alertare din timp la seceta si
distribuirii informatiilor, precum si mijloace de consolidare a organizatiilor
subregionale competente si a altor organizatii si institutii.
Art. 6
Activitati regionale
Activitatile regionale vizand consolidarea programelor de actiune
subregionale sau comune pot include, inter alia, masuri pentru consolidarea
institutiilor si a mecanismelor de coordonare si cooperare la nivel national,
subregional si regional si pentru promovarea aplicarii dispozitiilor art. 16-19
din conventie. Aceste activitati pot include, de asemenea:
a) promovarea si consolidarea retelelor de cooperare tehnica;
b) elaborarea inventarelor de tehnologii, cunostinte, know-how si practici,
precum si de tehnologii si know-how traditionale si locale si incurajarea
diseminarii si utilizarii lor;
c) evaluarea necesitatilor de transfer de tehnologie si incurajarea
adaptarii si utilizarii unor astfel de tehnologii; si
d) incurajarea programelor de constientizare a publicului si promovarea
construirii capacitatii, la toate nivelurile, consolidarea instruirii, a
cercetarii si dezvoltarii si edificarea sistemelor pentru punerea in valoare a
resurselor umane.
Art. 7
Resurse si mecanisme financiare
1. Partile, avand in vedere importanta combaterii desertificarii si a
reducerii efectelor secetei in regiunea Asia, vor incuraja mobilizarea de
resurse financiare substantiale si disponibilitatea mecanismelor financiare, in
conformitate cu art. 20 si 21 din conventie.
2. In conformitate cu prevederile conventiei si pe baza mecanismului de
coordonare prevazut la art. 8 si in acord cu politicile lor nationale de
dezvoltare, partile-tari afectate din regiune, individual sau in comun:
a) vor adopta masuri pentru rationalizarea si consolidarea mecanismelor de
alocare a fondurilor prin investitii publice si private, in scopul obtinerii
rezultatelor concrete in actiunea de combatere a desertificarii si de reducere
a efectelor secetei;
b) vor identifica necesitatile de cooperare internationala pentru
sprijinirea eforturilor nationale, in special financiare, tehnice si
tehnologice; si
c) vor incuraja participarea la institutiile de cooperare financiara
bilaterala si/sau multilaterala, in scopul de a asigura aplicarea conventiei.
3. Partile vor rationaliza, in masura in care este posibil, procedurile
pentru canalizarea fondurilor spre partile-tari afectate din aceasta regiune.
Art. 8
Mecanisme de cooperare si coordonare
1. Partile-tari afectate, prin organele corespunzatoare desemnate in
conformitate cu art. 4 paragraful 1a), precum si alte parti din regiune pot,
dupa caz, institui un mecanism pentru, inter alia, urmatoarele scopuri:
a) schimb de informatii, experienta, cunostinte si know-how;
b) cooperare si coordonarea actiunilor, incluzand acorduri bilaterale si
multilaterale, la nivel subregional si regional;
c) incurajarea cooperarii stiintifice, tehnice, tehnologice si financiare,
in conformitate cu art. 5 - 7;
d) identificarea necesitatilor de cooperare externa; si
e) supravegherea si evaluarea aplicarii programelor de actiune.
2. Partile-tari afectate, prin organele corespunzatoare desemnate in
conformitate cu art. 4 paragraful 1a), precum si alte parti din regiune se pot,
de asemenea, consulta si isi pot coordona programele de actiune nationale,
subregionale si comune, dupa caz. Ele pot antrena in acest proces, dupa caz,
alte parti si organizatii interguvernamentale si neguvernamentale competente. O
astfel de coordonare va urmari sa asigure, inter alia, acordul asupra
oportunitatilor pentru cooperare internationala, in conformitate cu art. 20 si
21 din conventie, consolidarea cooperarii tehnice si canalizarea resurselor,
astfel incat sa fie utilizate in mod eficient.
3. Partile-tari afectate din regiune vor organiza, periodic, reuniuni de
coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, in
conformitate cu art. 23 din conventie, sa faciliteze convocarea unor astfel de
reuniuni de coordonare, prin:
a) oferirea de sugestii asupra organizarii aranjamentelor eficiente de
coordonare, rezultate din experienta organizarii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informatii agentiilor bilaterale si multilaterale
competente cu privire la reuniunile de coordonare si incurajarea implicarii lor
active; si
c) furnizarea altor informatii care pot fi relevante pentru stabilirea sau
imbunatatirea proceselor de coordonare.
ANEXA 3
ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU AMERICA LATINA SI CARAIBE
Art. 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile generale directoare pentru
aplicarea conventiei in regiunea Americii Latine si Caraibe, luand in considerare
conditiile sale specifice.
Art. 2
Conditii specifice regiunii America Latina si Caraibe
In acord cu dispozitiile conventiei, partile vor lua in considerare
urmatoarele conditii specifice regiunii:
a) existenta de mari intinderi de pamant, care sunt vulnerabile si care au
fost grav afectate de desertificare si/sau de seceta si in care pot fi
observate diverse caracteristici, in functie de zona in care apar; acest proces
cumulativ si in curs de intensificare are efecte sociale, culturale, economice
si ecologice negative, care sunt cu atat mai grave prin aceea ca regiunea
include una dintre cele mai mari resurse de diversitate biologica din lume;
b) utilizarea frecventa de practici de dezvoltare nedurabila in zonele
afectate, ca rezultat al interactiunilor complexe dintre factorii fizici,
biologici, politici, sociali, culturali si economici, incluzand factori
economici internationali, de exemplu, datoria externa, deteriorarea conditiilor
pietei si practici comerciale care afecteaza pietele pentru produsele agricole,
piscicole si forestiere; si
c) scaderea brusca a productivitatii ecosistemelor, care este principala
consecinta a desertificarii si secetei, constand intr-un declin al productiilor
agricole, animaliere si forestiere si intr-o pierdere de diversitate biologica;
din punct de vedere social, rezultatele sunt saracirea, migrarea, deplasari
interne ale populatiei si deteriorarea calitatii vietii; in consecinta,
regiunea va trebui sa adopte o abordare integrata a problemelor desertificarii
si secetei, prin promovarea modelelor de dezvoltare durabila, care sunt in
concordanta cu situatia mediului, cu situatia economica si sociala din fiecare
tara.
Art. 3
Programe de actiune
1. In conformitate cu conventia, in special cu art. 9 - 11, si in acord cu
politicile lor de dezvoltare nationala, partile-tari afectate din regiune vor
elabora si vor aplica, dupa caz, programe de actiune nationale pentru
combaterea desertificarii si reducerea efectelor secetei, ca parte integranta a
politicilor lor nationale pentru dezvoltare durabila. Programe subregionale si
regionale pot fi elaborate si aplicate in acord cu necesitatile regiunii.
2. In elaborarea programelor lor de actiune nationale, partile-tari
afectate din regiune vor acorda atentie speciala prevederilor art. 10
paragraful 2 f) din conventie.
Art. 4
Continutul programelor de actiune nationale
La elaborarea strategiilor lor nationale de actiune pentru combaterea
desertificarii si/sau reducerea efectelor secetei, in conformitate cu art. 5
din conventie, partile-tari afectate din regiune, corespunzator situatiilor lor
proprii, pot lua in considerare, inter alia, urmatoarele probleme tematice:
a) cresterea capacitatilor, educatia si constientizarea publicului,
cooperarea tehnica, stiintifica si tehnologica, resursele si mecanismele
financiare;
b) eradicarea saraciei si ameliorarea calitatii vietii umane;
c) realizarea securitatii alimentare, dezvoltarea durabila si managementul
activitatilor agricole, de crestere a animalelor, forestiere si
intersectoriale;
d) managementul durabil al resurselor naturale, in special managementul
rational al bazinelor hidrografice;
e) managementul durabil al resurselor naturale din zone de inalta
altitudine;
f) managementul rational si conservarea resurselor solului, exploatarea si
utilizarea eficienta a resurselor de apa;
g) conceperea si aplicarea de planuri de urgenta pentru reducerea efectelor
secetei;
h) consolidarea si/sau instituirea sistemelor de informare, evaluare,
supraveghere si alertare timpurie in zonele predispuse la desertificare si la
seceta, luand in considerare factorii climatici, meteorologici, hidrologici,
biologici, de sol, economici si sociali;
i) dezvoltarea, administrarea si utilizarea eficienta a diverselor surse de
energie, incluzand promovarea surselor alternative;
j) conservarea si utilizarea durabila a diversitatii biologice, in acord cu
dispozitiile Conventiei asupra diversitatii biologice;
k) luarea in considerare a aspectelor demografice, care au legatura cu
desertificarea si cu seceta; si
l) stabilirea sau consolidarea cadrului legislativ si institutional, care
sa permita aplicarea conventiei si sa vizeze, inter alia, descentralizarea
structurilor si functiilor administrative care au legatura cu combaterea
desertificarii si a secetei, cu participarea comunitatilor afectate si a
societatii, in general.
Art. 5
Cooperarea tehnica, stiintifica si tehnologica
In conformitate cu prevederile conventiei, in special cu art. 16 - 18, si
pe baza mecanismului de coordonare prevazut la art. 7, partile-tari afectate
din regiune pot, individual sau in comun:
a) sa promoveze consolidarea retelelor de cooperare tehnica si a sistemelor
de informare nationale, subregionale si regionale, precum si, dupa caz,
integrarea lor in sursele internationale de informatii;
b) sa elaboreze un inventar de tehnologii disponibile si know-how si sa
promoveze diseminarea si utilizarea lor;
c) sa incurajeze utilizarea tehnologiei, cunostintelor, know-how si
practicilor traditionale, in conformitate cu art. 18 paragraful 2 b) din
conventie;
d) sa identifice necesitatile de transfer de tehnologie; si
e) sa promoveze dezvoltarea, adaptarea, adoptarea si transferul de tehnologii
relevante, existente si noi, sanatoase din punct de vedere ecologic.
Art. 6
Resurse si mecanisme financiare
In conformitate cu prevederile conventiei, in special cu art. 20 si 21, pe
baza mecanismului de coordonare prevazut la art. 7 si in acord cu politicile
lor nationale de dezvoltare, partile-tari afectate din regiune, individual sau
in comun:
a) vor adopta masuri pentru rationalizarea si consolidarea mecanismelor de
asigurare a fondurilor, prin investitii publice si private, in scopul obtinerii
de rezultate concrete in actiunea de combatere a desertificarii si de reducere
a efectelor secetei;
b) vor identifica necesitatile de cooperare internationala pentru
sprijinirea eforturilor nationale; si
c) vor incuraja participarea la institutii de cooperare financiara
bilaterala si/sau multilaterala, in scopul asigurarii aplicarii conventiei.
Art. 7
Cadrul institutional
1. Pentru a aduce la indeplinire prevederile prezentei anexe, partile-tari
afectate din regiune:
a) vor stabili si/sau vor consolida punctele focale nationale pentru a
coordona actiunile de combatere a desertificarii si/sau de reducere a efectelor
secetei; si
b) vor institui un mecanism pentru coordonarea punctelor focale nationale,
in urmatoarele scopuri:
(i) schimburi de informatii si de experienta;
(ii) coordonarea activitatilor la nivel subregional si regional;
(iii) incurajarea cooperarii tehnice, stiintifice, tehnologice si
financiare;
(iv) identificarea necesitatilor de cooperare externa; si
(v) supravegherea si evaluarea aplicarii programelor de actiune.
2. Partile-tari afectate din regiune vor organiza reuniuni periodice de
coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, in
conformitate cu art. 23 din conventie, sa faciliteze convocarea unor astfel de
reuniuni de coordonare, prin:
a) oferirea de sugestii privind organizarea aranjamentelor eficiente de
coordonare, rezultate din experienta organizarii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informatii agentiilor bilaterale sau multilaterale
competente, cu privire la reuniunile de coordonare, si incurajarea implicarii
lor active; si
c) furnizarea altor informatii care pot fi relevante pentru instituirea sau
imbunatatirea proceselor de coordonare.
ANEXA 4
ANEXA DE APLICARE PENTRU REGIUNEA NORD-MEDITERANEANA
Art. 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile directoare si masurile
necesare pentru aplicarea eficace a conventiei in cadrul partilor-tari afectate
din regiunea nord-mediteraneana, tinand seama de particularitatile sale.
Art. 2
Particularitatile regiunii nord-mediteraneene
Particularitatile regiunii nord-mediteraneene, la care se refera art. 1,
sunt, in principal, urmatoarele:
a) conditii climatice semiaride, care afecteaza zone largi; secete
sezoniere; variatia foarte mare a regimului pluviometric; averse de mare
intensitate;
b) soluri sarace si foarte vulnerabile la eroziune, predispuse la formarea
crustei de suprafata;
c) relief accidentat, cu pante abrupte si peisaje foarte diversificate;
d) pierderi importante de vegetatie forestiera, datorate incendiilor
violente frecvente;
e) criza agriculturii traditionale, asociata cu abandonarea terenurilor si
deteriorarea structurilor de conservare a solului si a apei;
f) exploatarea nedurabila a resurselor de apa, cauzand grave prejudicii
ecologice, inclusiv poluarea chimica, salinizarea si epuizarea apelor
subterane; si
g) concentrarea activitatii economice in zone de tarm, ca rezultat al
dezvoltarii urbane, activitatilor industriale, turismului si agriculturii in
conditii de irigatie.
Art. 3
Cadrul de planificare strategica pentru dezvoltarea durabila
1. Programele de actiune nationale vor constitui o componenta integranta si
centrala a cadrului de planificare strategica pentru dezvoltarea durabila a
partilor-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana.
2. Un proces consultativ si participativ, antrenand autoritatea
guvernamentala la niveluri corespunzatoare, comunitati locale si organizatii
neguvernamentale, va fi intreprins pentru a asigura indrumarea in conceperea
unei strategii cu planificare flexibila, care sa permita o participare locala
maxima, in conformitate cu art. 10 paragraful 2 f) din conventie.
Art. 4
Obligatia elaborarii programelor de actiune nationale si calendarul
Partile-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana vor elabora programe
de actiune nationale si, dupa caz, programe de actiune subregionale, regionale
sau comune. Elaborarea unor astfel de programe va fi finalizata cat mai curand
posibil.
Art. 5
Elaborarea si aplicarea programelor nationale de actiune
In elaborarea si aplicarea programelor de actiune nationale, in
conformitate cu art. 9 si 10 din conventie, fiecare parte-tara afectata din
regiune, dupa caz:
a) va desemna organele competente responsabile cu elaborarea, coordonarea
si aplicarea programului sau;
b) va antrena populatiile afectate, incluzand comunitatile locale, la elaborarea,
coordonarea si aplicarea programului, printr-un proces consultativ organizat
local, cu cooperarea autoritatilor locale si a organizatiilor neguvernamentale
relevante;
c) va supraveghea starea mediului din zonele afectate, in scopul analizarii
cauzelor si a consecintelor desertificarii si pentru a stabili domeniile
prioritare de actiune;
d) va evalua, cu participarea populatiilor afectate, programele anterioare
si pe cele in curs de desfasurare, in scopul de a concepe o strategie si de a
pregati activitatile pentru programul de actiune;
e) va pregati programe tehnice si financiare, bazate pe informatiile
obtinute din activitatile prevazute in subparagrafele a) - d); si
f) va elabora si va utiliza proceduri si indicatori pentru monitorizarea si
evaluarea aplicarii programului.
Art. 6
Continutul programelor de actiune nationale
Partile-tari afectate din regiune pot include in programele lor nationale
de actiune masuri privind:
a) domeniile legislative, institutionale si administrative;
b) modurile de utilizare a terenurilor, managementul resurselor de apa,
conservarea solurilor, silvicultura, activitatile agricole, pastoritul si
amenajarea teritoriului;
c) managementul si conservarea vietii salbatice si a altor forme de
diversitate biologica;
d) protectia padurilor impotriva incendiilor;
e) promovarea mijloacelor de existenta alternative;
f) cercetarea, instruirea si constientizarea publicului.
Art. 7
Programe subregionale, regionale si comune de actiune
1. Partile-tari afectate din regiune pot elabora si pot aplica programe de
actiune subregionale si/sau regionale, in acord cu art. 11 din conventie,
pentru a completa si a creste eficienta programelor de actiune nationale. Doua
sau mai multe parti-tari afectate din regiune pot conveni, intr-un mod similar,
elaborarea programelor de actiune comune.
2. Dispozitiile art. 5 si 6 se vor aplica mutatis mutandis si la elaborarea
si aplicarea programelor de actiune subregionale, regionale si comune. In plus,
astfel de programe pot include realizarea de activitati de cercetare si
dezvoltare, care privesc anumite ecosisteme din zonele afectate.
3. In elaborarea si aplicarea programelor de actiune subregionale,
regionale sau comune, partile-tari afectate din regiune, dupa caz:
a) vor identifica, in cooperare cu institutiile nationale, obiectivele
nationale in materie de combatere a desertificarii, care pot fi mai bine
abordate prin astfel de programe, precum si activitatile relevante care ar putea
fi realizate eficient prin aceste programe;
b) vor evalua capacitatile operationale si activitatile institutiilor
regionale, subregionale si nationale competente; si
c) vor analiza programele existente intre partile din regiune, in materie
de combatere a desertificarii, si raporturile dintre acestea si programele de
actiune nationale.
Art. 8
Coordonarea programelor de actiune subregionale, regionale si comune
Partile-tari afectate, care elaboreaza un program de actiune subregional, regional
sau comun, pot infiinta un comitet de coordonare, compus din reprezentanti din
fiecare parte-tara afectata, insarcinat sa analizeze progresele in combaterea
desertificarii, sa armonizeze programele de actiune nationale, sa faca
recomandari in diverse etape de elaborare si de aplicare a programelor de
actiune subregionale, regionale sau comune si sa actioneze ca un punct focal
pentru promovarea si coordonarea cooperarii tehnice, in conformitate cu art. 16
- 19 din conventie.
Art. 9
Noneligibilitate pentru asistenta financiara
In aplicarea programelor de actiune nationale, subregionale, regionale si
comune, partile-tari dezvoltate afectate din regiune nu pot primi asistenta
financiara in virtutea prezentei conventii.
Art. 10
Coordonarea cu alte subregiuni si regiuni
Programele de actiune subregionale, regionale si comune din regiunea nord
mediteraneana pot fi elaborate si aplicate in corelare cu cele ale altor
subregiuni si regiuni, in special cu cele din subregiunea nord africana.