ORDONANTA Nr.
21 din 21 august 1992
privind protectia
consumatorilor*)
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 208 din 28 martie 2007
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de
lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul
necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete
despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor
practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor
ce îi interesează în calitate de consumatori.
(2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la
comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor
destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca
antichităţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi
utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre
aceasta.
Art. 2. - In sensul prezentei ordonanţe, se înţelege
prin:
1. calitate - ansamblul
de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă
aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile
explicite sau implicite;
2. consumator - persoană
fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpără,
dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii, în afara activităţii
sale profesionale;
3. operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul
activităţii sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează
produse ori părţi din acestea sau prestează servicii;
4. producător:
a) operatorul economic care fabrică un produs finit
sau o componentă a unui produs;
b) operatorul economic care fabrică materie primă;
c) operatorul economic care
îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) operatorul economic care recondiţionează produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin
activitatea sa modifică caracteristicile produsului;
f) reprezentantul înregistrat
în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau, în
cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importă produse în vederea
realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau
orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care
nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana
prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii
importatorului;
5. distribuitor - operatorul
economic din lanţul de distribuţie;
6. vânzător - distribuitorul care oferă produsul
consumatorului;
7. prestator - operatorul
economic care furnizează servicii;
8. produs - bun
material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori
colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi
gazele livrate pentru consumul individual;
9. produs sigur - produsul
care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care
prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se
consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru
siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale
instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b) efectul asupra altor
produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea,
instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de
producător;
d) categoria de consumatori expusă riscului prin
folosirea produsului;
10. produs periculos - produsul care nu poate fi
definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi
data achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;
12. pagubă - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs
periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii
necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a
sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. In cazul utilizării unui produs cu
defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul
decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal
destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana
prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai
mică de 200 lei;
13. produs de folosinţă
îndelungată - produsul relativ complex, constituit
din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat
pe durată medie de utilizare şi asurpa căruia se pot efectua reparaţii sau
activităţi de întreţinere;
14. serviciu - activitatea,
alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor
necesităţi ale consumatorilor;
15. declaraţie de
conformitate - declaraţia făcută de către un
producător sau un prestator, prin' care acesta informează, pe propria
răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;
16. clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul
şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în
detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un
dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;
17. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau
serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă
responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului
achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile
consumatorului;
18. termen de valabilitate - limita de timp, stabilită de producător, până la care un produs
perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat
pentru sănătatea consumatorului îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă
au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
pentru produsele alimentare acesta reprezintă data limită de consum;
19. data durabilităţii
minimale - data stabilită de producător până la
care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii
de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data
durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;
20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau
declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia
produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile
funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare,
depozitare şi exploatare;
21. viciu ascuns - deficienţa
calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost
cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele
obişnuite de verificare;
22. practici comerciale
abuzive şi/sau incorecte - orice acţiune,
inacţiune, conduită, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitate,
din partea unui operator economic în relaţie directă cu promovarea, vânzarea
sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct
intereselor consumatorilor;
23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau
gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării,
precum şi comercializarea directă către consumatori, efectuată de către
producători şi/sau importator.
Art. 3. - Principalele drepturi ale consumatorilor
sunt:
a) de a fi protejaţi împotriva
riscului de a achiziţiona un produs
sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze
drepturile şi interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra
caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia
pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor
lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă
variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de
calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop
mijloace prevăzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii
pentru protecţia consumatorilor, în scopul apărării intereselor lor.
*) Republicată în temeiul art. V
din Legea nr. 476/2006 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 21 decembrie 2006, dându-se textelor o nouă
numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994 şi a mai fost modificată şi completată
prin:
- Legea nr. 178/1998 pentru modificarea art. 47 din
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 13
octombrie 1998.
- Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2
februarie 2002.
- Hotărârea Guvernului nr. 752/2001 privind majorarea
valorii amenzilor contravenţionale prevăzute la art. 46 şi 461 din Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 471 din 17 august 2001.
- Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 146/2001
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind
protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 19 noiembrie 2001, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 322/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 12 iunie
2002.
- Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 84/2002
pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 26 iunie 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 37/2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I nr. 34 din 22 ianuarie 2003.
- Legea nr. 449/2003 privind
vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie
2003.
- Legea nr. 240/2004 privind răspunderea
producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22
iunie 2004.
- Legea nr. 363/2005 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor în
vederea respectării angajamentelor asumate de România pentru aderarea la
Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.
CAPITOLUL II
Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii
consumatorilor
Art. 4. - (1) Se interzice comercializarea de produse
sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii
normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea
produselor falsificate sau contrafăcute.
Art. 5. - (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate sau al datei
durabilităţii minimale stabilite de producător.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate
sau a datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj
sau în documentele însoţitoare.
Art. 6. - (1) Guvernul, prin organismele sale
specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte
pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii
consumatorilor, în următoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea,
etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vânzare
şi vânzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi
prestarea serviciilor.
(2) Normele şi reglementările se referă la grupe de
produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate şi actualizate de către
Guvern, dacă acest lucru se impune.
Art. 7. - Operatorii economici sunt obligaţi:
a) producătorii:
- să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor
cauzat de produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat
al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane;
- să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă
actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;
- să pună pe piaţă numai produse care respectă
condiţiile prescrise sau declarate;
- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe
piaţă sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau
specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise,
declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea ori securitatea
consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot
elimina neconformităţile respective;
- să asigure, atât pe durata
de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru
perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data
vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb
aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată;
b) distribuitorii:
- să se asigure că produsele oferite spre
comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să nu comercializeze produse despre care deţin
informaţii sau consideră că pot fi periculoase;
- să anunţe, imediat, autorităţile publice
competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a oricărui produs
de care au cunoştinţă că este periculos;
- să retragă de la comercializare produsele la care
organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile
prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se
pot elimina neconformităţile respective;
- să asigure condiţiile tehnice stabilite de
producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii
produselor;
c) prestatorii de servicii:
- să folosească, în cadrul serviciilor prestate,
numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în
vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe imediat
existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este
periculos;
- să presteze numai servicii care nu afectează viaţa,
sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
- să respecte condiţiile prescrise sau declarate,
precum şi clauzele prevăzute în contracte;
- să asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile
stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele
specifice desfăşurării activităţii;
- să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor
cauzat de serviciul defectuos prestat.
CAPITOLUL III
Protecţia intereselor economice ale consumatorilor
Art. 8. - Guvernul adoptă reglementări specifice în
scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice
ale consumatorilor.
Art. 9. - Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe
piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau
declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu
folosească practici comerciale abuzive.
Art. 10. - Drepturile consumatorilor, la încheierea
contractelor, sunt:
a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de
produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care
pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natură a
influenţa opţiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a
clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi
condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi
stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobânzilor;
c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi
serviciilor care nu au fost solicitate şi acceptate;
d) de a fi despăgubiţi pentru
daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor
contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de
schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în
documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită
de părţi;
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de
care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea
preţului stabilit iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.
g) de a sesiza asociaţiile pentru protecţia
consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor
şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri
referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
h) de a fi notificaţi în scris cu 30 de zile înainte de
data pentru care a fost încheiat contractul al cărui termen de valabilitate se
prelungeşte în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau
nedeterminată, în vederea formulării unei opţiuni de prelungire a validităţii
acestuia.
Art. 11. - (1) Produsele şi serviciile oferite
consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate,
verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.
(2) Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie
lizibile şi la vederea cumpărătorului.
Art. 12. - (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde
vânzătorilor remedierea sau înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor
obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a
deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate.
După expirarea acestui termen consumatorii pot pretinde remedierea sau
înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au
fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de
utilizare a acestora.
(2) Vânzătorul suportă toate cheltuielile legate de
aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător
în relaţia sa cu vânzătorul.
Art. 13. - (1) Remedierea deficienţelor
apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în
cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile
consumatorului se face în termenul maxim stabilit prin reglementări sau, după
caz, prin contract.
(2) In cazul unor vicii ascunse, termenul maxim
stabilit la alineatul precedent curge de la data finalizării expertizei tehnice
efectuate de un organism tehnic neutru.
Art. 14. - (1) In cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor apărute în cadrul termenului de
garanţie depăşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor
alimentare, farmaceutice, al dispozitivelor protetice şi/sau medicale, al
produselor destinate nou-născuţilor, al cărucioarelor pentru copii şi al
produselor cosmetice care prezintă abateri de la caracteristicile calitative
prescrise sau declarate, cu excepţia medicamentelor şi produselor preparate în
scop medical sau terapeutic, vânzătorul este obligat, la cererea
consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.
(2) Timpul de nefuncţionare menţionat la alin. (1)
prelungeşte în mod corespunzător termenul de garanţie şi curge din momentul
sesizării vânzătorului/unităţii service până la aducerea produsului în stare de
utilizare normală şi al notificării în scris în vederea ridicării produsului
sau predării efective a produsului către consumator.
(3) Produsele de folosinţă îndelungată care
înlocuiesc produsele defecte în cadrul termenului de garanţie vor beneficia de
un nou termen de garanţie, care curge de la data preschimbării produsului.
(4) Termenul de garanţie curge de la data vânzării
produsului. Pentru bunurile de folosinţă îndelungată noi, obţinute prin tragere
la sorţi la tombole, câştigate la concursuri, câştiguri la C.E.C., Loto-Prono
şi similare sau acordate cu reducere de preţ ori gratuit de către operatorii
economici, termenul de garanţie curge de la data intrării bunului respectiv în
posesia câştigătorului.
Art. 15. - (1) Restituirea
contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat
se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia, dacă
această situaţie nu este imputabilă consumatorului.
(2) Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în
funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât
contravaloarea produsului sau serviciului pe care
operatorul economic obligat la restituire o percepe pentru
produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.
(3) Operatorul economic are aceleaşi obligaţii pentru
produsul sau serviciul înlocuit ca şi pentru produsul sau serviciul vândut
iniţial.
(4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să
constate contravenţia şi să aplice sancţiunea prevăzută de prezenta ordonanţă
vor stabili pentru produse şi servicii, odată cu sancţiunea, şi măsuri de
remediere, Inlocuire, restituirea contravalorii acestora sau restituirea
sumelor încasate necuvenit de la consumatori, după caz.
Art. 16. - (1) Consumatorul poate solicita plata unor
despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul
remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.
(2) Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii
morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii produselor sau serviciilor
necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de
competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere
competent.
Art. 17. - Vânzătorul asigură toate operaţiunile
necesare repunerii în funcţiune, înlocuirii produselor ori remedierii
serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate,
respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare, precum şi
a celor ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea,
demontarea, montarea şi ambalarea acestora; vânzătorul suportă şi cheltuielile
legate de acestea, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător
în relaţia sa cu vânzătorul.
CAPITOLUL IV
Informarea şi educarea consumatorilor
Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informaţi,
în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale
produselor si serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel incât
să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu
interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le
utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.
Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele
şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de
identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, după
caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică,
instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau
serviciul, în funcţie de natura acestuia.
Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre
denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi,
după caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data durabilităţii
minimale, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia,
aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare,
manipulare, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.
(2) Producătorul are obligaţia să îşi precizeze adresa
în elementele de identificare, până la data aderării României la Uniunea
Europeană.
(3) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie
însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd,
de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de
instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de
producător.
(4) Vânzătorul trebuie să informeze consumatorii
despre preţul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe
care îl suportă consumatorul, incluzând taxa pe valoarea adăugată şi toate
taxele suplimentare, şi să ofere acestora toate informaţiile şi documentele
tehnice care trebuie să însoţească produsul.
(5) Toate informaţiile privitoare la produsele şi
serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele
referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de
utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie
scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a
exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.
Art. 21. - Informaţiile referitoare
la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului,
timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi,
după caz, declaraţia de conformitate.
Art. 22. - Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu
ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează
a fi vândute; la lansarea pe piaţă a produselor, aceştia sunt obligaţi să
efectueze demonstraţii de utilizare.
Art. 23. - Obligaţia de a informa pe consumator
potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului
comercial sau profesional.
Art. 24. - Se interzice prezentarea, prin orice
mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce
caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.
Art. 25. - Preţurile şi tarifele trebuie indicate în
mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.
Art. 26. - (1) Comercializarea produselor şi prestarea
serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor
legale în vigoare.
(2) Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a
denumirii unităţii, a codului unic de înregistrare la registrul comerţului, din
care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societăţii pentru care
este autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de
funcţionare.
(3) Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după
caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei publice locale.
CAPITOLUL V
Organe ale administraţiei publice pentru protecţia
consumatorilor
Art. 27. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale,
subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în
domeniul protecţiei consumatorilor.
Art. 28. - (1) Atribuţiile şi modul de organizare şi
funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum
şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc
prin hotărâri ale Guvernului.
(2) Guvernul va stabili reglementări în domeniul
protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administraţiei
publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor
şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe
şi în municipiul Bucureşti.
(3) Guvernul va stabili, prin hotărâri,
reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv reglementări
privind modul de constituire, repartizare şi utilizare a unui fond de stimulare
a personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Taxele care se percep de către serviciile sau
organele administraţiei publice, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor,
se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în
laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în
vigoare.
Art. 29. - Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultării cu alte
organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
cu cele neguvernamentale, elaborează reglementari referitoare la
modalităţile concrete de colaborare
şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.
CAPITOLUL VI
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor
Art. 30. - In sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile
pentru protecţia consumatorilor sunt considerate organizaţii
neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări
realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor
şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.
Art. 31. - Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor
pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu
rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei
publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.
Art. 32. - Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor
care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general,
sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în
prezenta ordonanţă, dacă:
a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi
filiale în cel puţin 10 judeţe;
b) la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o
activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o perioadă de cel puţin 3
ani.
Art. 33. - Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor
care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor
pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele
consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele
administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 membri.
Art. 34. - După constituire, asociaţiile pentru
protecţia consumatorilor vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul
administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau
local, după caz.
Art. 35. - Personalul de conducere şi salariaţii
organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei
consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale
asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.
Art. 36. - Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor
sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice
prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi
procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia
consumatorilor, cu privire la:
a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind
sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor
economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea
serviciilor, faţă de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor
comerciale abuzive şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi
interesele legitime ale consumatorilor.
Art. 37. - Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor
au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a fi sprijinite logistic
de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea
atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la
bugetele locale;
c) de a solicita autorităţilor competente luarea de
măsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţă a produselor
ori serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol
viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor;
d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea
satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor
normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile
tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
f) de a solicita şi de a obţine informaţii asupra
preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de
natură să ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionării
acestora;
g) de a informa opinia publică, prin mass-media,
asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi
asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;
h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;
i) de a solicita serviciilor sau organelor
administraţiei publice, prevăzute la art. 35, efectuarea de analize şi
încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de
a publica rezultatele;
j) de a iniţia acţiuni proprii, în vederea
identificării cazurilor în care operatorii economici nu respectă drepturile
consumatorilor prevăzute de lege, precum şi a cazurilor de neconformitate a
produselor sau serviciilor, şi de a sesiza, în cadrul unei proceduri de
urgenţă, serviciile sau organele de specialitate ale administraţiei publice
abilitate să acţioneze în consecinţă.
Art. 38. - Centrele de consultanţă şi informare a
consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura
organizatorică a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi desfăşoară
activităţi gratuite în folosul acestora constând în informaţii, recomandări şi
consultanţă privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau
serviciu.
Art. 39. - (1) Sumele primite
de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, se utilizează exclusiv pentru înfiinţarea şi funcţionarea
centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:
a) salarizarea sau, după caz,
remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi informare a
consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la
nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor;
b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea
sediului şi a dotărilor aferente;
c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea
materialelor informative.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în
condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările
ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului
financiar se restituie la bugetul de stat.
Art. 40. - (1) Sumele primite de la bugetele locale
prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor judeţene
vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea
cu asociaţiile respective, conform legii.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în
condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase
neutilizate se restituie bugetelor locale respective.
Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate
în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul
asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care au primit sume de la bugetul
de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 42. - Reprezentanţii organizaţiilor
neguvernamentale ale consumatorilor nu au drept de
control al operatorilor economici.
Art. 43. - Centrele de consultanţă şi informare a
consumatorilor beneficiază de asistenţă de specialitate din partea personalului
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest
scop.
CAPITOLUL VII
Consiliul consultativ
Art. 44. - La nivel central şi local - judeţ, oraş,
comună - se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia
consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigură, la nivelurile
respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar:
a) stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a
consumatorilor;
b) corelării acţiunilor diverselor organisme ale
administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol
în realizarea protecţiei consumatorilor.
Art. 45. - Consiliul consultativ pentru protecţia
consumatorilor este format din:
a) reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter general sau
special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la
nivelul respectiv;
b) prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai
acestora;
c) reprezentanţi ai asociaţiilor pentru protecţia
consumatorilor;
d) reprezentanţi ai altor organisme, după caz.
Art. 46. - Guvernul stabileşte, în mod concret,
componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului
consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte.
CAPITOLUL VIII
Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi
şi operatorii economici
Art. 47. - Acţiunile în justiţie îndreptate de către
asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, înfiinţate în condiţiile prevăzute
la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat
drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de
timbru.
Art. 48. - Ministerul Public poate interveni în
acţiunile civile introduse, în care sunt implicate interesele consumatorilor.
CAPITOLUL IX
Sancţiuni
Art. 49. - Incălcarea prevederilor prezentei ordonanţe
atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 50. - (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie
considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 lit. a) a
2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) pfima şi a 2-a liniuţă, art. 15 alin. (1),
cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a
liniuţă, lit. b) a 3-a si a 4-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 2.500
lei la 25.000 lei;
c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b)
prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10
lit. a)-f) si art. 11, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 4.000 lei;
d) încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 14
alin. (1), art. 17-25 şi art. 26 alin. (1) şi (2), cu amendă contravenţională
de la 1.000 lei la 3.000 lei.
(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.
Art. 51. - (1) Impiedicarea, sub orice formă, a
organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a
exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor
care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele
economice ale acestora constituie contravenţie şi se sancţionează cu muncă în
folosul comunităţii sau cu amendă de la 5.000 lei la
10.000 lei.
(2) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind
protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă
fapta a avut ca urmare vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a uneia
sau mai multor persoane, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 20.000
lei la 100.000 lei.
(3) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind
protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă
fapta a avut ca urmare afectarea gravă şi în mod repetat a intereselor
economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sancţionează cu amendă
contravenţională de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(4) In cazul aplicării sancţiunii amenzii pentru
săvârşirea faptei prevăzute la alin. (2) se va dispune şi închiderea definitivă
a unităţii, putând fi dispusă aceeaşi măsură pentru săvârşirea faptei prevăzute
la alin. (3).
(5) Contravenienţii sunt obligaţi să suporte,
potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate de terţi,
persoane fizice sau juridice, în vederea vindecării persoanelor vătămate în
calitatea lor de consumatori.
Art. 52. - Valoarea amenzilor prevăzute la art. 50 şi
51 se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
Art. 53. - In conformitate cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, contravenientul poate achita, în cel mult 48 de ore de
la data încheierii sau, după caz, de la data comunicării procesului-verbal de
constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute de art. 50,
agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în
Procesul-verbal.
Art. 54. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către reprezentanţii
împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) In cazul sancţiunilor cu închisoare
contravenţională, măsura se aplică de instanţa competentă, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
(3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la
cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevăzute la alin. (1),
aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz.
(4) Organele de control
prevăzute la alin. (1) pot preleva produse în vederea testării acestora în
laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de
testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice, dacă în urma
testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau
de calitate prescrise ori declarate. In caz contrar, cheltuielile respective se
suportă de către operatorul economic.
Art. 55. - Pentru limitarea prejudicierii
consumatorilor, agentul constatator poate dispune
următoarele măsuri:
1. oprirea definitivă a comercializării şi retragerea
din circuitul consumului uman a produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;
b) au termenul de valabilitate expirat sau data
durabilităţii minimale depăşită;
c) sunt interzise consumului uman prin reglementări
legale;
2. oprirea temporară a prestării serviciilor,
importului, fabricaţiei, comercializării produselor sau a utilizării acestora
la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul în care:
a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate
conform normelor legale;
b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise
sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase;
c) produsele nu prezintă elementele de identificare şi
de caracterizare, precum şi documentele de însoţire, conform prevederilor art.
18-22;
d) se prestează servicii care pot pune în pericol
viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care
face să înceteze pericolul.
Art. 56. - (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii
contravenţionale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele
sancţiuni complementare:
a) închiderea temporară a
unităţii pe o durată de cel mult 6 luni;
b) închiderea temporară a unităţii pe o durată de la
6 luni la 12 luni;
c) închiderea definitivă a unităţii;
d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a
avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi.
(2) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1)
lit. a) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:
a) lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru
produsele şi serviciile nealimentare;
b) folosirea unor spaţii şi
condiţii necorespunzătoare pentru producţie, depozitare sau comercializare;
c) nerespectarea condiţiilor impuse de producători
privind manipularea, transportul, depozitarea şi comercializarea, dacă acestea
sunt de natură să modifice, în mod periculos, caracteristicile iniţiale ale
produsului respectiv;
d) lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor
şi a procedurilor de lucru la producătorii şi prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare
eliberate de laboratoarele de încercări sau de
omologări specifice;
f) lipsa certificatelor de conformitate.
(3) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1)
lit. b) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:
a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau săvârşirea repetată a unor abateri sancţionate de
organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, în
prima fază, controlul organelor de specialitate şi la care, în urma unui
control ulterior, se constată deficienţe grave;
c) lipsa licenţei de fabricaţie a produselor
alimentare pentru producători;
d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de
garanţie pentru lucrările de prestări de servicii;
e) utilizarea în activitatea de service a unor piese
sau componente neomologate.
(4) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1)
lit. c) poate fi aplicată în cazurile în care se constată:
a) importul cu bună ştiinţă al produselor care nu
respectă condiţiile calitative prescrise sau declarate
ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun în pericol viaţa,
sănătatea sau siguranţa consumatorilor;
c) punerea în vânzare a produselor despre care
operatorii economici controlaţi au cunoştinţă că sunt falsificate sau contrafăcute
ori care au parametrii de securitate neconformi;
d) recondiţionarea unor produse alimentare retrase de
la consumul uman ca fiind necorespunzătoare, prin adăugarea de aditivi sau alte
substanţe ce nu se regăsesc în reţeta de fabricaţie, în urma căreia a rezultat un produs destinat
comercializării în scopul consumului uman;
e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat
livrările sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele
pentru care organele abilitate prin lege au constatat că sunt periculoase sau
că nu îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;
f) împiedicarea sub orice formă de către operatorul
economic sau de către angajaţii acestuia a organelor administraţiei publice
însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor
şi serviciilor să îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la
prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sănătatea ori
securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva acestor organe;
g) comercializarea de produse interzise prin
reglementările legale în vigoare;
h) continuarea desfăşurării activităţii după dispunerea
măsurii de închidere temporară, fără obţinerea acordului prevăzut la alin. (7);
i) nerespectarea măsurilor
dispuse în temeiul art. 55.
(5) In consecinţă, sancţiunea complementară prevăzută
la alin. (1) lit. d) va avea acelaşi regim, odată cu sancţiunea aplicată
menţionată la alin. (1) lit. a), b) sau c), dupa caz.
(6) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. d) se
aplică de către autorităţile publice competente care vor fi înştiinţate în
acest sens.
(7) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)
lit. a), b) şi d) se suspendă numai cu acordul scris al Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru protecţia
consumatorilor, după remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea
sancţiunii complementare.
Art. 57. - Sancţiunile propuse pentru a fi aplicate
potrivit art. 55 şi art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin
delegare, de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute la art. 54,
prin ordin sau decizie.
Art. 58. - Sancţiunile contravenţionale complementare
dispuse în condiţiile art. 55 şi 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.
Art. 59. - Prevederilor art. 51, 55 şi 56 nu le sunt
aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 60. - (1) In cazul în care contravenientul nu a
achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii
şi nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul
constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a
săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea închisorii
contravenţionale sau, dacă există consimţământul contravenientului, cu
sancţiunea obligării acestuia la prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
(2) La primul termen de judecată, instanţa poate
acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, în
vederea achitării integrale a amenzii.
(3) In cazul în care contravenientul nu a achitat
amenda în termenul prevăzut la alin. (2), instanţa procedează la transformarea
amenzii în închisoare contravenţională.
(4) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale
se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Art. 61. - (1) Produsele periculoase, falsificate sau
contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului
constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor
legale.
(2) Veniturile încasate ilicit de către operatorii
economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a
3-a şi a 4-a liniuţă, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a liniuţă şi ale art. 7 lit.
c) prima şi a 2-a liniuţă, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate
ale Ministerului Finanţelor Publice.
Art. 62. - Prevederile prezentei ordonanţe se
completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală.
Art. 63. - Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta
ordonanţă nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor.
Art. 64. - Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului civil.
Art. 65. - Prevederile prezentei ordonanţe nu se
aplică:
a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie
anterior datei intrării în vigoare a acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 66. - Guvernul va lua măsurile necesare pentru
organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi pentru
elaborarea de norme metodologice privind:
a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în
cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii;
b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a
contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă deficienţe;
c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii
consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de către
organele administraţiei publice prevăzute la art. 54;
d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor
care atestă nivelul calitativ al produselor şi serviciilor;
e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei
consumatorilor;
f) condiţiile în care asociaţiile pentru protecţia
consumatorilor, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu
drept de reprezentare;
g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative
pentru protecţia consumatorilor;
h) măsurile suplimentare pentru protecţia unor
categorii de consumatori, cum ar fi: copii, vârstnici, persoane cu handicap, segmente de populaţie aflate în
situaţia de risc financiar ridicat, precum şi alte categorii de consumatori
expuşi în mod deosebit riscului.
Art. 67. - Incepând cu anul 2001, numărul centrelor de
consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la
bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii
bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu
această destinaţie.
Art. 68. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor
pentru protecţia consumatorilor care înfiinţează şi funcţionează centre de
consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie
prevăzut la art. 40 alin. (1).
Art. 69. - La data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea si controlul calităţii
produselor şi serviciilor, Hotărârea Guvernului nr. 335/1990 privind unele
măsuri din domeniul asigurării şi controlului calităţii produselor, lucrărilor
de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei, Hotărârea
Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi
serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa
şi sănătatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului înconjurător, precum şi
orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
şi prevederile art. II din
Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, care nu sunt încorporate în prezenta formă republicată:
- Art. II alin. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 58/2000: „Dispoziţiile actelor normative emise în
aplicarea Ordonanţei
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor se modifică şi se
aplică în mod corespunzător."
- Art. II din Legea nr. 37/2002:
„La data intrării în vigoare a prezentei legi,
Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru
pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000
privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor se
abrogă."