HOTARARE Nr.
780 din 14 iunie 2006
privind stabilirea schemei
de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 554 din 27 iunie 2006
Având în vedere prevederile Tratatului dintre Regatul
Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania,
Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză,
Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica
Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta,
Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica
Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul
Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale
Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii
Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la
25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005,
în temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2005 privind protecţia mediului,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte schema de
comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru a
promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din
punct de vedere economic.
Art. 2. - Prezenta hotărâre se aplică emisiilor provenite
din activităţile şi instalaţiile prevăzute în anexa nr. 1 şi gazelor cu efect
de seră prevăzute în anexa nr. 2, cu respectarea, după caz, şi a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006.
Art. 3. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) activitatea de proiect - implementarea unui proiect aprobat de una sau mai multe părţi
înscrise în anexa nr. I la
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la
Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificată prin Legea nr. 24/1994, în
conformitate cu art. 6 sau 12 din Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a
Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997,
ratificat prin Legea nr. 3/2001, şi cu deciziile conferinţelor părţilor la
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la
Protocolul de la Kyoto;
b) certificat de emisii de
gaze cu efect de seră - titlul care conferă
dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă
definită, valabil numai pentru îndeplinirea scopului prezentei hotărâri şi care
este transferabil în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre;
c) emisii - eliberarea
în atmosferă a gazelor cu efect de seră generate de sursele unei instalaţii;
d) gaze cu efect de seră -
gazele prevăzute în anexa nr. 2;
e) instalaţie - orice unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai
multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1, precum şi orice activitate direct
legată tehnic de activităţile desfăşurate pe acel amplasament şi care pot
genera emisii şi poluare;
f) instalaţie nou-intrată
- orice instalaţie în care se desfăşoară una sau
mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care a obţinut
autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră sau revizuirea acesteia
ca urmare a unei schimbări privind natura, funcţionarea ori extinderea instalaţiei,
ulterior notificării Planului naţional de alocare Comisiei Europene;
g) operator - orice persoană care operează sau controlează o instalaţie sau care, potrivit
legislaţiei în vigoare, a fost învestită cu putere de decizie economică asupra
funcţionării tehnice a instalaţiei;
h) parte prevăzută în anexa
nr. I - ţară
înscrisă în anexa nr. I la
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, care a
ratificat Protocolul de la Kyoto aşa cum se prevede în art. 1 alin. (7) din
Protocolul de la Kyoto;
i) persoană - orice persoană fizică sau juridică;
j) public - una sau mai
multe persoane şi, în conformitate cu legislaţia sau practica naţională,
asociaţii, organizaţii sau grupuri de persoane;
k) reducere de emisii
certificată (CER) - o unitate de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră, egală cu o tonă de dioxid de carbon
echivalent, provenită de la o activitate de proiect desfăşurată în concordanţă
cu art. 12 din Protocolul de la Kyoto şi cu deciziile privind art. 12 adoptate
de conferinţele părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;
l) registru naţional - bază de date electronică unică, standardizată şi securizată, care
înregistrează şi urmăreşte toate operaţiunile cu certificate de emisii de gaze
cu efect de seră, în aplicarea prezentei hotărâri, şi cu unităţi de emisii de
gaze cu efect de seră prevăzute prin Protocolul de la Kyoto, definite conform
Hotărârii Guvernului nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a
României privind schimbările climatice - 2005-2007. Toate operaţiunile se
realizează pe cale electronică;
m) tonă de dioxid de carbon
echivalent - o tonă metrică de dioxid de carbon
sau o cantitate din oricare alt gaz cu efect de seră prevăzut în anexa nr. 2,
cu un potenţial de încălzire globală echivalent unei tone metrice de dioxid de
carbon;
n) unitate de reducere a emisiilor (ERU) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, egală
cu o tonă de dioxid de carbon echivalent, provenită de la o activitate de
proiect desfăşurată în concordanţă cu art. 6 din Protocolul de la Kyoto şi cu
deciziile privind art. 6 adoptate de conferinţele părţilor la Convenţia-cadru a
Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto.
Art. 4. - Autorităţile competente pentru protecţia
mediului, responsabile pentru coordonarea şi urmărirea aplicării dispoziţiilor
prezentei hotărâri, sunt: autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi unităţile subordonate
acesteia, Garda Naţională de Mediu şi unităţile subordonate acesteia.
Art. 5. - (1) Incepând cu data
de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile în care se desfăşoară o activitate
prevăzută în anexa nr. 1, care generează emisii specifice activităţii
respective, operatorul trebuie să deţină autorizaţia privind emisiile de gaze
cu efect de seră, eliberată de autoritatea competentă pentru protecţia mediului
potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 7 şi 8.
(2) Pentru instalaţiile care desfăşoară activităţile
prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, condiţiile şi
procedura aferente emiterii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de
seră se corelează cu cele prevăzute pentru emiterea autorizaţiei integrate de
mediu.
Art. 6. - (1) Pentru a obţine
autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, operatorul depune la
autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicitarea pentru obţinerea
autorizaţiei împreună cu documentaţia în care sunt descrise:
a) instalaţia şi activităţile desfăşurate, inclusiv
tehnologia utilizată;
b) materia primă şi materialele auxiliare a căror
utilizare generează emisii de gaze cu efect de seră prevăzute în anexa nr. 2;
c) sursele de emisii de gaze cu efect de seră ale
instalaţiilor care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute
în anexa nr. 1;
d) măsuri planificate pentru monitorizarea şi
raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Ghidul de
monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, prevăzut la
art. 21.
(2) Solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei privind
emisiile de gaze cu efect de seră este însoţită de un rezumat netehnic al
documentaţiei depuse.
(3) Competenţele şi procedura de emitere şi revizuire
a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră se stabilesc prin
ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului
în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 7. - (1) Autoritatea competentă pentru protecţia
mediului emite autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru
toată instalaţia sau o parte a acesteia dacă apreciază că operatorul este
capabil că monitorizeze şi să raporteze emisiile.
(2) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de
seră poate acoperi una sau mai multe instalaţii situate pe acelaşi amplasament
şi care sunt operate sau controlate de către acelaşi operator.
Art. 8. - Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect
de seră conţine:
a) numele şi adresa operatorului/denumirea şi sediul,
după caz;
b) o descriere a activităţilor şi a emisiilor de gaze
cu efect de seră generate de instalaţie;
c) cerinţele de monitorizare, cu specificarea
metodologiei utilizate, şi frecvenţa de monitorizare;
d) cerinţele de raportare;
e) obligaţia de a restitui, până la 30 aprilie a
anului următor celui pentru care au fost alocate certificatele de emisii de
gaze cu efect de seră, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de
seră, egal cu numărul total de emisii provenite de la instalaţia respectivă,
potrivit dispoziţiilor art. 22.
Art. 9. - (1) Operatorul are obligaţia să informeze
autoritatea competentă pentru protecţia mediului cu privire la orice modificări
planificate privind natura, funcţionarea sau extinderea instalaţiei care pot
determina revizuirea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră.
(2) Autoritatea competentă pentru emiterea autorizaţiei
privind emisiile de gaze cu efect de seră revizuieşte autorizaţia, după caz.
(3) La schimbarea operatorului unei instalaţii care deţine o autorizaţie privind emisiile de gaze cu
efect de seră, noul operator are obligaţia să solicite autorităţii competente
pentru protecţia mediului revizuirea autorizaţiei cu privire la denumirea şi
sediul noului operator.
Art. 10. - (1) Autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului coordonează, pentru fiecare dintre
perioadele la care se face referire în art. 13 şi 14, elaborarea Planului
naţional de alocare prin care se stabilesc numărul total de certificate de
emisii de gaze cu efect de seră alocate şi modul de alocare a acestora pentru
fiecare instalaţie care intră sub incidenţa prezentei hotărâri.
(2) Planul naţional de alocare, pentru fiecare
perioadă prevăzută la art. 13 şi 14, se bazează pe criterii obiective şi
transparente, inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 3, şi luând în considerare
comentariile publicului.
(3) Metodologia privind elaborarea Planului naţional
de alocare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 11. - (1) Autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului face public Planul naţional de alocare, pentru perioada
prevăzută la art. 13 şi pentru prima perioadă de 5 ani prevăzută la art. 14, şi
îl notifică până la data de 30 septembrie 2006 Comisiei Europene şi statelor
membre ale Uniunii Europene
(2) Pentru perioadele subsecvente la care se face
referire în art. 14, Planul naţional de alocare se publică şi se notifică
Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene cu cel puţin 18 luni
înainte de începerea perioadei vizate.
(3) Planul naţional de alocare se aprobă prin hotărâre
a Guvernului, după aprobarea acestuia de către Comisia Europeană.
Art. 12. - Pentru perioada
prevăzută la art. 13 şi prima perioadă prevăzută la art. 14, alocarea
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se realizează cu titlu
gratuit.
Art. 13. - Incepând cu data de 1 ianuarie 2007, prin
Planul naţional de alocare se stabilesc, pentru o perioadă de un an, numărul
total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care se alocă pentru
perioada respectivă şi numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect
de seră alocate operatorului pentru fiecare instalaţie.
Art. 14. - Incepând cu data de 1 ianuarie 2008, prin
Planul naţional de alocare se stabilesc, pentru o perioadă de 5 ani şi pentru
fiecare perioadă subsecventă de 5 ani, numărul total de certificate de emisii
de gaze cu efect de seră alocate pentru perioada respectivă şi numărul total de
certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate operatorului pentru
fiecare instalaţie.
Art. 15. - (1) La stabilirea modului de alocare se ia
în considerare şi accesul instalaţiilor nou-intrate la certificatele de emisii
de gaze cu efect de seră.
(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin
registrul naţional, emite numărul total de certificate de emisii de gaze cu
efect de seră pentru perioada prevăzută la art. 13 şi o parte din numărul total
de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, aferent fiecărui an al
perioadelor prevăzute la art. 14, până la data de 28 februarie a anului respectiv.
Art. 16. - (1) Pentru fiecare perioadă prevăzută la
art. 14, operatorii pot să utilizeze unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi
reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activităţi de proiect, până
la un procent din numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră
alocate fiecărei instalaţii, prevăzut în Planul naţional de alocare,.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1), Agenţia
Naţională pentru Protecţia Mediului emite şi predă imediat operatorului un
certificat de emisii de gaze cu efect de seră în schimbul unei unităţi de
reducere a emisiilor (ERU) sau al unei reduceri de emisii certificate (CER),
deţinută de operator în registrul naţional.
(3) Toate unităţile de reducere a emisiilor (ERU) şi
reducerile de emisii certificate (CER) emise şi care pot fi folosite potrivit
Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Protocolului
de la Kyoto şi deciziilor ulterioare adoptate de conferinţele părţilor la
Protocolul de la Kyoto pot fi utilizate în cadrul schemei de comercializare a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu următoarele excepţii:
a) unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri
de emisii certificate (CER) generate de instalaţiile nucleare, pentru prima
perioadă de 5 ani la care se face referire în art. 14;
b) unităţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri
de emisii certificate (CER) rezultate din activităţi de proiect privind
utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultură.
Art. 17. - (1) Autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului ia măsurile necesare pentru aprobarea situaţiei de referinţă
pentru activităţile de proiect, potrivit deciziilor ulterioare ale
conferinţelor părţilor la Protocolul de la Kyoto, cu legislaţia naţională
armonizată cu acquis-ul comunitar, ţinând seama de perioadele de tranziţie
prevăzute în Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat
prin Legea nr. 157/2005.
(2) Până la data de 31 decembrie 2012, pentru
activităţile de proiect prevăzute la art. 6 şi 12 din Protocolul de la Kyoto,
care reduc sau limitează în mod direct emisiile de la o instalaţie care intră
sub incidenţa prezentei hotărâri, unităţile de reducere a emisiilor (ERU) sau
reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacă un număr egal
de certificate de emisii de gaze cu efect de seră este anulat de către
operatorul instalaţiei respective, pentru evitarea dublei contabilizări.
(3) Până la data de 31 decembrie 2012, pentru
activităţile de proiect prevăzute la art. 6 şi 12 din Protocolul de la Kyoto,
care reduc sau limitează în mod indirect emisiile de la o instalaţie care intră
sub incidenţa prezentei hotărâri, unităţile de reducere a emisiilor (ERU) sau
reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacă un număr egal
de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, provenite din unităţile de
reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER), este
anulat din registrul naţional, pentru evitarea dublei contabilizări.
(4) La activităţi de proiect pot participa operatori
publici sau privaţi, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului.
(5) In situaţia prevăzută la alin. (4), autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului rămâne responsabilă pentru
îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite
asupra schimbărilor climatice şi de Protocolul de la Kyoto şi se asigură că participarea la activităţi de proiect se
realizează în conformitate cu liniile directoare şi cu procedurile relevante
adoptate ulterior de conferinţele părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor
Unite asupra schimbărilor climatice şi la Protocolul de
la Kyoto.
(6) In cazul aprobării activităţilor de proiect privind
producerea de energie hidroelectrică în instalaţii cu o putere instalată mai
mare de 20 MW, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului verifică
respectarea, pe parcursul derulării activităţilor de proiect, a criteriilor şi
liniilor directoare internaţionale, inclusiv cele prevăzute de Comisia Mondială
privind Barajele.
Art. 18. - (1) Certificatele de emisii de gaze cu efect
de seră se pot transfera:
a) între persoane române şi
persoane din alte state membre ale Comunităţii Europene;
b) între persoane române şi persoane din terţe ţări,
altele decât cele din Comunitatea Europeană, doar dacă certificatele de emisii
de gaze cu efect de seră sunt recunoscute reciproc, în baza acordurilor
internaţionale încheiate de Comunitatea Europeană cu alte ţări prevăzute în
anexa B la Protocolul de la Kyoto, fără alte restricţii decât cele prevăzute în
prezenta hotărâre şi în reglementările adoptate în aplicarea acestora.
(2) Operatorul fiecărei
instalaţii are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a
fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu
cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţia
respectivă în anul calendaristic anterior, verificate potrivit dispoziţiilor
art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior.
(3) Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
se anulează în orice moment, la solicitarea persoanei care le deţine.
(4) In scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la
alin. (2), certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, emise de
autorităţile competente din statele membre ale Comunităţii Europene, sunt
recunoscute de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(5) Administratorul registrului naţional constată
încălcarea prevederilor alin. (2) şi prezintă autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului lista operatorilor care nu au restituit numărul de
certificate de emisii de gaze cu efect de seră, potrivit alocării.
Art. 19. - Certificatele de emisii de gaze cu efect de
seră sunt valabile pentru emisiile din perioada prevăzută la art. 13 sau 14,
care au fost înregistrate în registrul naţional.
Art. 20. - In termen de 4 luni de la începerea fiecărei perioade de 5 ani prevăzute la art. 14, administratorul
registrului naţional anulează certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
care nu mai sunt valabile şi care nu au fost restituite şi anulate potrivit
dispoziţiilor art. 18 alin. (2).
Art. 21. - (1) Operatorii care
deţin o autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră au obligaţia să
monitorizeze emisiile, în conformitate cu Ghidul de monitorizare şi raportare a
emisiilor de gaze cu efect de seră.
(2) In primul trimestru al anului în curs fiecare operator are obligaţia să prezinte autorităţii
competente pentru protecţia mediului raportul de monitorizare privind emisiile
de gaze cu efect de seră pentru anul precedent, întocmit în conformitate cu
Ghidul de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră.
(3) Ghidul de monitorizare şi raportare a emisiilor
de gaze cu efect de seră, elaborat pe baza principiilor privind monitorizarea
prevăzute în anexa nr. 4, se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 22. - (1) Autoritatea competentă pentru protecţia
mediului se asigură că rapoartele de monitorizare prevăzute la art. 21 alin.
(2), verificate în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 5 de către
verificatori acreditaţi, sunt corecte.
(2) In cazul în care, până la data de 31 martie a
anului în curs, raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de
seră din anul precedent nu este declarat satisfăcător, ca urmare a
neîndeplinirii criteriilor prevăzute în anexa nr. 5, operatorul nu poate
transfera certificatele de emisii de gaze cu efect de seră până în momentul în
care raportul este declarat satisfăcător.
(3) Verificatorii sunt
acreditaţi de autoritatea publică centrală pentru economie şi comerţ, pe baza
procedurii de acreditare aprobate, până la 31 decembrie 2006, prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ.
Art. 23. - Deciziile cu privire
la alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, informaţiile
privind activităţile de proiect la care România participă ori pentru care
aprobă participarea operatorilor publici sau privaţi, precum şi rapoartele de
monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la art. 21,
deţinute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, se pun la
dispoziţia publicului potrivit Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind
accesul publicului la informaţia privind mediul.
Art. 24. - (1) Autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului, prin Agenţia Naţională pentru
Protecţia Mediului, este administratorul registrului naţional.
(2) Prin registrul naţional se asigură evidenţa
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră emise, deţinute, transferate
şi anulate, inclusiv a operaţiunilor cu unităţi de emisii de gaze cu efect de
seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto.
(3) Orice persoană poate deţine certificate de emisii
de gaze cu efect de seră.
(4) Registrul naţional este accesibil publicului, cu
respectarea legislaţiei în vigoare privind confidenţialitatea informaţiilor.
(5) Registrul naţional conţine conturi separate în
care sunt înregistrate certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
deţinute de fiecare persoană şi în care sunt evidenţiate operaţiunile cu aceste
certificate şi cu unităţile de emisii de gaze cu efect de seră, prevăzute de
Protocolul de la Kyoto.
(6) Regulamentul privind administrarea şi operarea
registrului naţional se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului, în termen de 180 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(7) Administatorul registrului naţional percepe un
tarif la deschiderea unui cont în registrul naţional şi un tarif corespunzător
operării respectivului cont.
(8) Cuantumul tarifelor prevăzute la alin. (7) se
stabilesc anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului, acestea având destinaţia stabilită conform
dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2005 privind protecţia mediului.
Art. 25. - (1) Autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului transmite anual Comisiei Europene raportul privind punerea
în aplicare a prezentei hotărâri.
(2) Raportul prevăzut la alin. (1) conţine următoarele
informaţii: procedurile privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu
efect de seră, utilizarea unităţilor de reducere a emisiilor (ERU) şi a reducerilor de emisii certificate
(CER) rezultate din activităţi de proiect, administrarea registrului naţional,
aplicarea ghidurilor de monitorizare şi raportare, activitatea de verificare,
aspecte privind conformarea cu prezenta hotărâre şi regimul fiscal al
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, după caz.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului transmite o dată la 2 ani Comisiei Europene un raport care să arate
că, potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto şi deciziilor ulterioare
adoptate de conferinţele părţilor la Protocolul de la Kyoto, utilizarea
activităţilor de proiect este suplimentară acţiunilor de reducere a emisiilor
de gaze cu efect de seră întreprinse la nivel naţional.
Art. 26. - (1) Operatorii pot forma un grup comun al
instalaţiilor în care se desfăşoară aceeaşi activitate, pentru perioada
prevăzută la art. 13 şi/sau prima perioadă de 5 ani prevăzută la art. 14.
(2) Operatorii care desfăşoară o activitate prevăzută
în anexa nr. 1 şi vor să formeze un grup comun al instalaţiilor, potrivit
dispoziţiilor alin. (1), depun la autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului solicitarea de aprobare a formării grupului comun al instalaţiilor,
precizând instalaţiile, perioada pentru care se formează grupul comun al
instalaţiilor şi furnizând dovezi că administratorul desemnat al grupului este
capabil să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4).
(3) Operatorii care doresc să formeze un grup comun
al instalaţiilor mandatează un administrator căruia:
a) prin excepţie de la art. 13 şi 14, îi este emis
numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, calculat
pentru instalaţiile operatorilor care formează grupul comun al instalaţiilor;
b) prin excepţie de la art. 8 lit. e) şi art. 18 alin.
(2), îi revine responsabilitatea pentru restituirea certificatelor de emisii de
gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor totale de gaze cu efect de seră
provenite de la instalaţiile cuprinse în grupul comun al instalaţiilor;
c) îi este interzis transferul de certificate de
emisii de gaze cu efect de seră, în cazul în care raportul de monitorizare al
unui operator din cadrul grupului comun al instalaţiilor a fost declarat
nesatisfăcător în urma verificării prevăzute la art. 22.
(4) Prin derogare de la art. 28, administratorul
grupului comun este responsabil pentru executarea sancţiunilor
aplicate în caz de nerespectare a dispoziţiilor privind restituirea
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru a acoperi emisiile
totale de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţiile incluse în grupul
comun.
(5) In cazul în care
administratorul grupului comun nu se conformează prevederilor alin. (4),
fiecare operator din cadrul grupului comun este responsabil, conform
dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi art. 28, pentru emisiile provenite de la
propria instalaţie.
(6) Autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului înaintează Comisiei Europene solicitarea
prevăzută la alin. (2).
(7) Grupul comun al instalaţiilor se formează doar
după aprobarea solicitării de formare de către Comisia Europeană.
(8) In cazul în care Comisia
Europeană respinge motivat solicitarea de formare a grupului comun al
instalaţiilor, grupul comun al instalaţiilor se formează doar dacă modificările
propuse sunt acceptate de Comisia Europeană.
Art. 27. - (1) Pentru perioada prevăzută la art. 13,
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate solicita Comisiei
Europene să permită alocarea unor certificate de emisii de gaze cu efect de
seră suplimentare, pentru anumite instalaţii, în caz de forţă majoră.
(2) Comisia Europeană autorizează emiterea de
certificate de emisii de gaze cu efect de seră suplimentare şi netransferabile
doar cu condiţia demonstrării existenţei unui caz de forţă majoră.
Art. 28. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 18 alin.
(2), pentru perioada prevăzută la art. 13, constituie contravenţie şi se sancţionează
după cum urmează:
a) cu amendă de la 160 lei (RON) la 240 lei (RON),
pentru nerestituirea unui număr de 1-9 certificate de emisii de gaze cu efect
de seră;
b) cu amendă de la 250 lei (RON) la 320 lei (RON),
pentru nerestituirea unui număr de 10 - 15 certificate de emisii de gaze cu
efect de seră;
c) cu amendă de la 330 lei (RON) la 400 lei (RON),
pentru nerestituirea unui număr mai mare de 15 certificate de emisii de gaze cu
efect de seră.
(2) Nerespectarea
prevederilor art. 18 alin. (2), pentru perioada prevăzută la art. 14,
constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 400 lei (RON) la 500 lei (RON),
pentru nerestituirea unui număr de 1-9 certificate de emisii de gaze cu efect
de seră;
b) cu amendă de la 550 lei (RON) la 650 lei (RON),
pentru nerestituirea unui număr de 10 - 15 certificate de emisii de gaze cu
efect de seră;
c) cu amendă de la 700 lei (RON) la 800 lei (RON),
pentru nerestituirea unui număr mai mare de 15 certificate de emisii de gaze cu
efect de seră.
(3) Plata amenzii prevăzute la alin. (1) şi (2) nu
exonerează operatorul de la obligaţia de a restitui un număr de certificate de
emisii de gaze cu efect de seră egal cu emisiile generate suplimentar, la
momentul la care predă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
corespunzătoare emisiilor din următorul an calendaristic.
(4) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1)
şi (2) şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către comisari şi persoane
împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.
Art. 29. - Dispoziţiile art. 28 referitoare la
contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 30. - Autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului publică într-un ziar naţional, afişează pe propria pagină de
Internet, precum şi la sediul său numele operatorilor care au încălcat
prevederile art. 18 alin. (2). Publicarea în ziar şi afişarea pe propria pagină
web şi la sediu se fac anual.
Art. 31. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 18, art. 24 alin. (5) şi (7) şi a art. 25, 26, 27
şi 28, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Art. 32. - Anexele nr. 1 -5 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei
Parlamentului European şi a Consiliului 2003/87/CE din 13 octombrie 2003
privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de
gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, care modifică Directiva 96/61/CE
privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L275/2003, şi Directiva
Parlamentului European şi a Consiliului 2004/101/CE privind modificarea
Directivei 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, cu
privire la mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L338/2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
p. Ministrul economiei şi comerţului,
Eugen Ţapu-Nazare,
secretar de stat
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
p. Ministrul finanţelor publice,
Doina-Elena Dascălu,
secretar de stat
ANEXA Nr. 1
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI SI INSTALAŢII
1. Instalaţiile sau părţi ale instalaţiilor folosite
pentru cercetare, dezvoltare şi testare de noi produse şi procese nu intră sub
incidenţa prezentei hotărâri.
2. Limitele prezentate mai
jos se referă, în general, la capacităţi de producţie sau rezultate. In cazul
în care un operator
desfăşoară mai multe activităţi prevăzute la acelaşi subsector, în aceeaşi
instalaţie sau pe acelaşi amplasament, capacităţile acestor activităţi se
însumează.
|
Activităţi - instalaţii
|
Emisii de gaze
cu efect de seră
|
|
Activităţi în domeniul energetic
Instalaţii de ardere cu o putere termică nominală mai mare de 20
MW
(cu excepţia instalaţiilor pentru deşeuri periculoase şi
municipale)
Instalaţii pentru rafinarea ţiţeiului
Cuptoare de cocs
|
Dioxid de carbon
Dioxid de carbon
Dioxid de carbon
|
|
Producţia şi prelucrarea metalelor feroase
Instalaţii de prăjire sau sinterizare a minereului metalic
(inclusiv a minereului cu conţinut de sulf)
Instalaţii pentru producerea fontei sau a
oţelului (topire primară ori secundară), inclusiv instalaţii pentru turnarea
continuă, cu o capacitate de producţie mai mare de 2,5 tone/oră
|
Dioxid de carbon
Dioxid de carbon
|
|
Industria mineralelor
Instalaţii pentru producerea clincherului
de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate
de producţie mai mare de 500 tone/zi, instalaţii pentru
producerea varului în cuptoare
rotative cu o capacitate de producţie mai mare de 50 tone/zi sau
în alte tipuri de cuptoare,
nerotative, cu o capacitate de producţie
mai mare de 50 tone/zi
Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de
sticlă, cu o capacitate de topire
mai mare de 20 tone/zi
Instalaţii pentru fabricarea produselor ceramice prin ardere, în
special a ţiglelor, cărămizilor,cărămizilor refractare, dalelor, plăcilor de
gresie sau de faianţă:
a) cu o capacitate de producţie mai mare de 75 tone/zi; şi/sau
b) cu o capacitate a cuptorului mai mare de 4 m3 şi cu o densitate stabilită pentru fiecare cuptor mai mare de 300 kg/m3
|
Dioxid de carbon
Dioxid de carbon
Dioxid de carbon
|
|
Alte activităţi
Instalaţii industriale pentru producerea de:
a) celuloză din lemn sau din alte materiale fibroase;
b) hârtie şi carton, având o capacitate de producţie mai mare de
20 tone/zi
|
Dioxid de carbon
Dioxid de carbon
|
ANEXA Nr. 2
GAZELE CU EFECT DE SERĂ
Dioxid de carbon (C02)
Metan (CH4)
Oxid azotos (N20)
Hidrofluorocarburi (HFC-uri)
Perfluorocarburi (PFC-uri)
Hexafluorură de sulf (SF6)
ANEXA Nr. 3
CRITERIILE
pentru elaborarea Planului naţional de alocare
1. Numărul total de certificate de emisii de gaze cu
efect de seră alocate pentru fiecare perioadă trebuie să fie compatibil cu
obligaţia României de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră, conform
Protocolului de la Kyoto, ţinându-se cont, pe de o parte, de proporţia dintre
emisiile totale reprezentate de aceste certificate şi emisiile de la sursele
neacoperite de această hotărâre şi, pe de altă parte, de politica energetică
naţională şi asigurarea respectării strategiei naţionale privind schimbările
climatice. Numărul total al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră,
care urmează să fie alocate, nu trebuie să depăşească necesarul estimat pentru
aplicarea strictă a criteriilor prevăzute în această anexă. Inainte de anul
2008, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se face
ţinându-se seama de acţiunile privind atingerea sau depăşirea angajamentelor
României de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, asumate prin Protocolul
de la Kyoto.
2. Numărul total de certificate de emisii de gaze cu
efect de seră alocate trebuie să fie în concordanţă cu evaluarea progreselor
actuale şi a celor preconizate pentru realizarea contribuţiei la angajamentele
internaţionale asumate de România prin Protocolul de la
Kyoto.
3. Numărul total de certificate de emisii de gaze cu
efect de seră alocate trebuie să fie în concordanţă cu potenţialul de reducere
a emisiilor al activităţilor acoperite de această schemă, inclusiv potenţialul
tehnologic. Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră poate
avea la bază media emisiilor de gaze cu efect de seră pe produs, în cadrul
fiecărei activităţi, şi pe progresul realizabil în fiecare activitate.
4. Planul naţional de alocare trebuie să fie în
concordanţă cu alte reglementări şi politici armonizate cu cele ale Comunităţii
Europene. Acesta trebuie să ţină seama de creşterile inevitabile generate ca
efect al aplicării noilor cerinţe legislative.
5. Planul naţional de alocare nu trebuie să facă
discriminare între operatori sau sectoare, astfel încât să nu favorizeze în mod
nejustificat anumiţi operatori sau anumite activităţi.
6. Planul naţional de alocare trebuie să conţină
informaţii asupra modului în care instalaţiile nou-intrate sunt capabile să
participe la schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu
efect de seră.
7. Planul naţional de alocare poate include acţiuni
timpurii şi informaţii asupra modului în care aceste acţiuni sunt luate în
considerare. Indicatorii de performanţă care derivă din documentele de
referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pot fi utilizate la
elaborarea Planului naţional de alocare, iar aceşti indicatori de performanţă
pot lua în considerare acţiunile timpurii.
8. Planul naţional de alocare
trebuie să conţină informaţii asupra modului în care tehnologiile curate,
inclusiv tehnologiile eficiente energetic, sunt luate în considerare.
9. Planul naţional de alocare trebuie să includă
prevederi privind posibilitatea publicului de a formula comentarii şi trebuie
să conţină informaţii despre modalităţile prin care comentariile vor fi luate
în considerare la luarea deciziei de alocare a certificatelor de emisii de gaze
cu efect de seră.
10. Planul naţional de alocare trebuie să conţină o
listă a instalaţiilor care desfăşoară activităţi prevăzute în anexa nr. 1,
precum şi numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care sunt
alocate pentru fiecare dintre aceste instalaţii.
11. Planul naţional de alocare poate conţine
informaţii privind modul în care este luată în considerare concurenţa cu alte
ţări sau operatori din afara Uniunii Europene.
12. Planul naţional de alocare trebuie să precizeze cantitatea
maximă de reduceri de emisii certificate (CER) şi unităţi de reducere a
emisiilor (ERU) care poate fi folosită de către operatori în schema de
comercializare, sub forma unui procent din numărul de certificate de emisii de
gaze cu efect de seră alocate fiecărei instalaţii.
ANEXA Nr. 4
PRINCIPIILE
privind monitorizarea
si raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră
Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon
Monitorizarea emisiilor trebuie să se efectueze pe baza
calculelor sau pe baza măsurătorilor.
Calcularea
Calcularea emisiilor se face utilizându-se următoarea formulă:
Datele privind activitatea x Factorul de emisie x
Factorul de oxidare
Datele privind activitatea (combustibilul folosit,
volumul producţiei etc.) trebuie să fie monitorizate pe baza datelor furnizate
sau pe baza măsurătorilor.
Trebuie să se utilizeze factorii de emisie acceptaţi.
Factorii de emisie specifici pentru activităţi specifice sunt acceptaţi pentru
toate tipurile de combustibili. Factorii iniţiali de emisie sunt acceptaţi
pentru toate tipurile de combustibili, cu excepţia combustibililor necomerciali
(combustibili alternativi proveniţi din deşeuri, precum anvelopele şi gazele
provenite din procese industriale). Se vor elabora factori iniţiali de emisie
specifici pentru cărbune şi factori de emisie specifici Uniunii Europene sau
fiecărui producător naţional, pentru gazele naturale. Factorii iniţiali de
emisie IPCC (Grupul interguvernamental privind schimbările climatice) sunt
acceptaţi pentru produsele de rafinărie. Factorul de emisie pentru biomasă este
egal cu zero.
Dacă factorul de emisie nu ţine cont că o parte din
carbon nu se oxidează, atunci trebuie să se folosească un factor de oxidare
suplimentar. Dacă factorii de emisie specifici pentru activităţi au fost calculaţi
şi s-a luat deja în considerare procesul de oxidare, factorul de oxidare nu se
mai aplică.
Vor fi utilizaţi factorii impliciţi de oxidare
elaboraţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării, în afară de cazul în care
operatorul poate demonstra că factorii de emisie specifici pentru activităţi
sunt determinaţi cu mai multă acurateţe.
Pentru fiecare activitate, instalaţie şi pentru fiecare
combustibil trebuie să se efectueze un calcul separat.
Măsurarea emisiilor
Pentru măsurarea emisiilor trebuie să se folosească
metodele standard sau acceptate şi care trebuie să fie coroborate cu un calcul
al emisiilor.
Monitorizarea emisiilor pentru alte gaze cu efect de
seră
Trebuie să fie folosite metodele standard sau
acceptate.
Raportarea emisiilor
Fiecare operator trebuie să
includă următoarele informaţii în raportul privind instalaţia:
A. Date de identificare a instalaţiei, cuprinzând:
a) numele instalaţiei;
b) adresa, inclusiv codul poştal şi ţara;
Tipul şi numărul activităţilor prevăzute în anexa nr. 1
desfăşurate în cadrul instalaţiei; adresa, telefonul, faxul, e-mailul şi datele
persoanei de contact; şi
Numele titularului instalaţiei şi numele
societăţii-mamă.
B. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr.
1, desfăşurată pe amplasamentul pentru care se calculează emisiile:
a) date privind activitatea;
b) factori de emisie;
c) factori de oxidare;
d) emisii totale; şi
e) incertitudinea.
C. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr.
1, desfăşurată pe amplasamentul pentru care sunt măsurate emisiile, trebuie incluse:
a) emisii totale;
b) informaţii privind credibilitatea metodelor de
măsurare; şi
c) incertitudinea.
D. Pentru emisiile rezultate din procesul de ardere,
raportul trebuie să includă, de asemenea, factorul de oxidare, în afara cazului
în care oxidarea a fost luată deja în considerare la fundamentarea factorului
de emisie specific.
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
ia măsurile necesare coordonării cerinţelor de raportare cu celelalte cerinţe
de raportare deja existente, pentru a uşura operatorilor sarcina raportării.
ANEXA Nr. 5
CRITERIILE PRIVIND VERIFICAREA
Principii generale
1. Emisiile generate de fiecare activitate prevăzută
în anexa nr. 1 trebuie să fie supuse verificării.
2. Procesul de verificare
trebuie să includă observaţiile privind raportul, prevăzut la art. 21 alin. (2)
din hotărâre şi monitorizarea emisiilor efectuată în cursul anului precedent.
Trebuie specificate siguranţa, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de
monitorizare şi a datelor şi informaţiilor raportate privind emisiile, în
special:
a) date raportate privind activitatea, măsurările şi
calculele asociate;
b) alegerea şi utilizarea factorilor de emisie;
c) calculele care conduc la determinarea tuturor
emisiilor;
d) acurateţea alegerii şi
utilizării metodelor de măsurare, dacă se foloseşte măsurarea.
3. Emisiile de gaze cu efect de seră raportate pot fi
validate numai dacă datele şi informaţiile sunt sigure şi credibile, permiţând
determinarea emisiilor cu un grad înalt de precizie. Un grad înalt de precizie
este atins atunci când operatorul demonstrează că:
a) datele raportate sunt concludente;
b) colectarea datelor s-a efectuat potrivit standardelor
ştiinţifice aplicabile; şi
c) înregistrările importante privind instalaţia sunt
complete şi concludente.
4. Verificatorul trebuie să aibă acces la toate
amplasamentele şi informaţiile ce fac obiectul verificării.
5. Verificatorul trebuie să ia în considerare dacă
instalaţia este înregistrată potrivit Ordinului ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004 privind stabilirea procedurii de
organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în
vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme.
Metodologia
Analiza strategică
6. Verificarea trebuie să se bazeze pe o analiză
strategică a tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul instalaţiei. Aceasta
impune ca verificatorul să aibă o vedere de ansamblu asupra tuturor
activităţilor şi semnificaţiei acestora privind
emisiile.
Analiza procesului
7. In cazul în care este necesar, verificarea
informaţiilor transmise trebuie desfăşurată la locul amplasamentului
instalaţiei. Verificatorul trebuie să determine prin sondaje dacă datele şi
informaţiile raportate sunt corecte.
Analiza de risc
8. Verificatorul va evalua toate sursele de emisii
din instalaţie, privind credibilitatea datelor fiecărei surse care contribuie
la emisiile totale ale instalaţiei.
9. Pe baza acestei analize, verificatorul trebuie să
identifice, în mod explicit, sursele pentru care determinarea emisiilor
prezintă un risc înalt de eroare, precum şi alte aspecte privind procedura de
monitorizare şi raportare, care pot contribui la apariţia erorilor în
determinarea emisiilor totale. Aceasta implică, în special, alegerea factorilor
de emisie şi a calculelor necesare pentru a determina nivelul emisiilor
generate de surse individuale. O atenţie deosebită trebuie acordată acelor
surse pentru care determinarea emisiilor prezintă un risc înalt de eroare şi
aspectelor privind procedura de monitorizare, prevăzute la pct. 1 -5 din
prezenta anexă.
10. Verificatorul trebuie să ia în considerare toate
metodele de control efectiv al riscului, aplicate de către operator în scopul
minimizării gradului de incertitudine.
Raportul de validare
11. Verificatorul trebuie să întocmească un raport
privind procesul de validare, menţionând dacă raportul realizat de operator
potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din hotărâre este satisfăcător.
Raportul verificatorului trebuie să precizeze toate aspectele relevante privind
activitatea de verificare. Raportul operatorului, întocmit potrivit
dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din hotărâre, este declarat satisfăcător dacă
verificatorul validează că emisiile totale sunt declarate
corect.
Cerinţe minime privind competenţele verificatorului
12. Verificatorul trebuie să fie independent de
operator, să îşi îndeplinească atribuţiile cu obiectivitate şi profesionalism
şi să cunoască:
a) prevederile prezentei hotărâri, precum şi
standardele şi ghidurile europene;
b) cerinţele legislative, de reglementare şi
administrative relevante activităţii supuse verificării; şi
c) procedurile de obţinere a tuturor informaţiilor
privind fiecare sursă de emisii din instalaţie, în special cu privire la
colectarea, măsurarea, calcularea şi raportarea datelor.