DECIZIE Nr.
365 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 320 din 17 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Emil Dinu în
Dosarul nr. 903/274/2009 al Judecătoriei Orşova şi care
formează obiectul Dosarului nr. 8.112D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 8.255D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială GR
JOLY-ROM - S.R.L. din Oraviţa în Dosarul nr. 479/273/2009 al
Judecătoriei Oraviţa.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 8.294D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială
„Adria" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 15.200/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 8.255D/2009 şi nr. 8.294D/2009 la Dosarul nr. 8.112D/2009,
având în vedere că acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.255D/2009 şi nr.
8.294D/2009 la Dosarul nr. 8.112D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 903/274/2009, Judecătoria
Orşova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Emil Dinu
în cadrul soluţionării unei plângeri contravenţionale.
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 479/273/2009, Judecătoria
Oraviţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială GR JOLY-ROM - S.R.L. din Oraviţa în cadrul
soluţionării unei plângeri contravenţionale.
Prin Incheierea din 3 decembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 15.200/352/2009, Judecătoria
Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Adria" - S.R.L. din Timişoara în cadrul soluţionării
unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece instituie obligaţia
contravenientului de a-şi dovedi nevinovăţia în
legătură cu fapta reţinută în sarcina sa de către
organul constatator, iar prin competenţa atribuită organului
administrativ de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se
creează o confuzie între funcţia de anchetă, cea de
judecată şi cea de soluţionare a căilor de atac împotriva
propriilor decizii ale organului administrativ, organul constatator fiind liber
să constate contravenţiile, să stabilească
vinovăţia şi să aplice sancţiunile potrivit unei competenţe
foarte largi.
Judecătoria Orşova, Judecătoria
Oraviţa şi Judecătoria
Timişoara nu şi-au exprimat opinia asupra temeiniciei
excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Textele art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei,
intitulat „Constatarea contravenţiei", şi din cap. III - „Aplicarea
sancţiunilor contravenţionale". Aceste texte
reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul
procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii
de către agentul constatator.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate
susţin că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124
privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta
cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai
2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 ca
neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că alin. (1) al
art. 34 din ordonanţă stabileşte, fără
distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze
plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl
ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate,
între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi organul care a
aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de
lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi
temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra
sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra
măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din
ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească
prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs,
fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie.
De asemenea, pe tot parcursul soluţionării
plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât
şi în recurs, contravenientul poate să îşi exercite
fără nicio restricţie dreptul la apărare. Totodată,
instanţa competentă să soluţioneze plângerea
îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite
reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui
care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit
procesul-verbal de contravenţie.
De asemenea, cu referire la susţinerea autorului
excepţiei în sensul că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece instituie obligaţia contravenientului de
a-şi dovedi nevinovăţia în legătură cu fapta
reţinută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea a
statuat - prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009 -,
că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă,
atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată
chiar prezumţia de care se bucură. In acest caz, instanţa de
judecată competentă va administra probele prevăzute de lege,
necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi
demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de
judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii
şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului
de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea
strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din
contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea
adevărului din moment ce contravenţia intră sub incidenţa
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii
probei.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţiile adoptate în
precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază
îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Emil Dinu în Dosarul nr. 903/274/2009 al
Judecătoriei Orşova, de Societatea Comercială GR JOLY-ROM -
S.R.L, din Oraviţa în Dosarul nr. 479/273/2009 al Judecătoriei
Oraviţa şi de Societatea Comercială „Adria" - S.R.L, din
Timişoara în Dosarul nr. 15.200/325/2009 al Judecătoriei
Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean