Hotărârea Nr.36 din 09.05.2017

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160 - 185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNIC Luând în considerare Avizul motivat nr. 4c-19/170 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 3 mai 2017, Camera Deputaţilor: 1. Constată că sunt îndeplinite condiţiile stabilite prin tratate ca propunerea să facă obiectul controlului parlamentar al subsidiarităţii: are caracter legislativ şi aparţine categoriei competenţelor care nu sunt exclusive Uniunii Europene, în sensul art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (2) TUE şi, respectiv, art. 2 alin. (6) TFUE. 2. Constată că aspectele transnaţionale sunt evidente, ceea ce ar justifica o acţiune la nivelul Uniunii pentru realizarea obiectivelor, dacă intervenţia normativă propusă ar fi în acord cu tratatele Uniunii. 3. Consideră că stabilirea centrelor operaţionale regionale prevăzută de articolul 32 al propunerii, ca structuri decizionale ce combină operatorii de transport naţionali, nu prezintă valoare adăugată faţă de mecanismul actual de cooperare între operatorii naţionali, mecanism ce nu implică transferul puterii de decizie. Acest mecanism s-a dovedit eficient şi în situaţii de criză a furnizării de energie, astfel încât modificarea sa prin stabilirea unor centre decizionale regionale nu apare ca justificată. 4. Consideră că introducerea dreptului centrelor operaţionale regionale de a emite acte cu putere obligatorie este incompatibilă cu responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte securitatea în aprovizionarea cu energie, iar împărţirea responsabilităţilor între operatorii naţionali şi cei regionali induce un risc de conflict normativ şi chiar unul de neînţelegere la nivelul politicilor, cu efecte asupra funcţionării operative a sistemelor naţionale de electricitate, fără ca prin acest drept nou-introdus să se genereze un avans în convergenţa pieţei unice a energiei. 5. Subliniază că stabilirea „relevanţei transfrontaliere" drept condiţie pentru exercitarea puterii decizionale a Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) prezintă riscul de a antrena discreţionar un transfer permanent al drepturilor de reglementare de la nivel naţional, deoarece orice neînţelegere dintre agenţiile de reglementare ale statelor membre vecine ar putea fi prezentată de către acestea ca o problemă transfrontalieră, în temeiul cadrului normativ al pieţei unice. 6. Consideră că obligaţia introdusă prin propunerea de regulament pentru autorităţile de reglementare naţionale de a înainta spre aprobare propunerile de cooperare regională Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) reprezintă o încălcare directă a principiului subsidiarităţii. 7. Solicită clarificarea modului de stabilire a zonelor de ofertare, pentru a respecta atribuţiile convenite ale Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), deoarece propunerea de regulament transferă la nivelul Uniunii puterea de decizie de la statele membre în ceea ce priveşte alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor, deşi decizia are un caracter preponderent tehnic şi introduce în plus dreptul ACER de aprobare a metodologiei şi ipotezelor utilizate în reconfigurare, precum şi a configuraţiilor alternative ale zonelor de ofertare, drept ce ar trebui convenit în prealabil de către statele membre. 8. Remarcă faptul că dreptul conferit Comisiei Europene de a stabili şi alte responsabilităţi Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (articolul 14 din propunere) include stabilirea de puteri de decizie suplimentare, acţiune ce excedează rolului Comisiei Europene stabilit prin tratate, fiind un atribut conferit în exclusivitate mecanismului legislativ al statelor membre. 9. Consideră că există un grad prea mare de detaliere a normelor propuse, iar categoriile de documente administrative introduse prin regulament, anume deciziile şi recomandările „centrelor operaţionale regionale" şi aprobările emise de Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), pot lipsi de eficienţă deciziile autorităţilor de reglementare ale statelor membre. 10. Menţionează că liberalizarea pieţei de energie şi menţinerea derogării pentru aplicarea tarifelor reglementate doar pentru combaterea sărăciei energetice şi protejarea consumatorilor casnici vulnerabili nu ar trebui să afecteze dreptul statelor membre de a-şi proteja consumatorii şi de a asigura competitivitatea entităţilor economice, caracteristicile variind de la un stat la altul. 11. Atrage atenţia asupra dificultăţilor de asigurare a coerenţei şi coordonării autorităţilor naţionale în cadrul mecanismului de decizie introdus prin propunere; acesta nu face decât să creeze mai multe centre decizionale cu orizonturi de analiză diferite şi mecanisme de transfer al puterii de decizie discreţionare sau excesive, o multitudine de condiţii de circumstanţiere şi un grad ridicat de birocratizare, aspecte ce sunt de natură să afecteze puterea de decizie a statelor membre, fără ca prin aceasta să fie obţinută o valoare adăugată a intervenţiei propuse prin regulament la nivelul Uniunii. 12. Consideră că, întrucât propunerea de regulament transferă nejustificat unor organisme ale Uniunii puteri de decizie a căror exercitare apare ca fiind mai eficientă la nivelul statelor membre, iar sub aspectul atingerii obiectivelor declarate nu are suficientă valoare adăugată, se încălcă principiul subsidiarităţii şi se impune emiterea unui aviz motivat. Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, PETRU-GABRIEL VLASE