Hotărârea Nr.- din 19.05.2015

SECŢIA A TREIA

în Cauza Căpitan şi alţii împotriva României(Cererile nr. 16.497/06, 43.943/06, 5.579/07, 35.907/07, 30.448/08, 32.241/08, 43.154/08, 1.411/09, 3.044/09, 16.199/09, 29.686/09, 23.802/10, 43.022/10, 1.799/11 şi 65.420/11) StrasbourgPrezenta hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.În Cauza Căpitan şi alţii împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-un comitet compus din Ján Šikuta, preşedinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,după ce a deliberat în camera de consiliu la 21 aprilie 2015,pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată.PROCEDURA1. La originea cauzei se află cincisprezece cereri (nr. 16.497/06, 43.943/06, 5.579/07, 35.907/07, 30.448/08, 32.241/08, 43.154/08, 1.411/09, 3.044/09, 16.199/09, 29.686/09, 23.802/10, 43.022/10, 1.799/11 şi 65.420/11) îndreptate împotriva României, prin care două societăţi comerciale de drept românesc şi paisprezece resortisanţi români au sesizat Curtea, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia). Numele acestora şi alte detalii, precum şi data depunerii fiecărei cereri sunt menţionate în tabelul anexat.2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Catrinel Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.3. În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea Guvernului pârât, cererile au fost repartizate unui comitet format din trei judecători.ÎN FAPTI. Circumstanţele cauzelor4. La datele menţionate în tabelul anexat, instanţele interne au pronunţat hotărâri potrivit cărora reclamanţii aveau dreptul la anumite sume şi/sau dreptul de a beneficia de anumite acţiuni întreprinse în favoarea lor de autorităţile statului. Cu toate acestea, reclamanţii nu au putut obţine în timp util punerea în executare a hotărârilor pronunţate.II. Dreptul intern relevant5. Dispoziţiile legale interne relevante şi procedurile referitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive împotriva autorităţilor statului sunt descrise în Cauza-pilot Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu împotriva României (nr. 2.699/03 şi 43.597/07, pct. 36-40, 7 ianuarie 2014).ÎN DREPTI. Conexarea cererilor6. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră că este adecvată conexarea acestora într-o singură hotărâre.II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 17. Reclamanţii s-au plâns că neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la o instanţă, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, şi, de asemenea, dreptul la proprietate, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. În măsura în care sunt relevante, aceste articole se citesc după cum urmează:Art. 6 § 1Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...] Articolul 1 din Protocolul nr1 Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. 8. Curtea observă că hotărârile în speţă dispuneau ca autorităţile competente să execute diferite obligaţii în natură sau să plătească reclamanţilor anumite sume de bani. 9. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 în cauze care au ridicat probleme similare celor din cererile prezente (a se vedea, de exemplu, Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct. 78, şi toate referinţele din aceasta). 10. Jurisprudenţa sa se bazează pe principiul că dreptul la o instanţă, protejat de art. 6 din Convenţie, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie - care dă naştere unui drept consacrat la o plată sau la anumite acţiuni de întreprins în favoarea reclamantului, care ar trebui considerate ca un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 - să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi [a se vedea, printre multe alte autorităţi, Burdov împotriva Rusiei (nr. 2), nr. 33.509/04, pct. 65 şi 87, CEDO 2009]. 11. După ce a examinat toate probele care i-au fost prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt şi niciun argument care să poată conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea şi fondul în cauzele prezente. 12. Prin urmare, ţinând seama de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul părţilor şi de natura reparaţiilor, Curtea constată că autorităţile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin şi în timp util hotărârile pronunţate în favoarea reclamanţilor. 13. Considerentele anterioare sunt suficiente pentru a-i permite Curţii să concluzioneze că au fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în cazul tuturor cererilor. III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenţiei 14. Reclamanţii din cererile nr. 35.907/07, 1.411/09, 3.044/09 şi 29.686/09 au formulat şi alte plângeri în temeiul unor diferite articole din Convenţie. 15. Totuşi, în lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi a libertăţilor prevăzute în Convenţie sau în protocoalele la aceasta. 16. Rezultă că această parte a capetelor de cerere este în mod vădit nefondată şi trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din Convenţie. IV. Cu privire la aplicarea art. 46 şi art. 41 din Convenţie A. Art. 46 din Convenţie 17. Art. 46 din Convenţie prevede: 1. Înaltele părţi contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii, pronunţate în cauzele în care sunt părţi. 2. Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului miniştrilor, care supraveghează executarea ei. 18. Având în vedere concluziile sale cu privire la art. 46 din Convenţie în Cauza Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu (citată anterior, pct. 75-84), Curtea consideră că Guvernul trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, punerea în executare deplină a hotărârilor care sunt încă neexecutate. B. Art. 41 din Convenţie 19. Art. 41 din Convenţie prevede: În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. 20. Atunci când stabileşte sumele care urmează să fie acordate în temeiul acestei dispoziţii, Curtea trebuie să ţină seama de faptul că unii reclamanţi (a se vedea cererile nr. 30.448/08, 43.154/08, 16.199/09 şi 23.802/10) nu au prezentat cereri pertinente de acordare a unei reparaţii echitabile, în timp ce alţii (a se vedea cererile nr. 16.497/06, 5.579/07, 32.241/08, 3.044/09 şi 43.022/10) fie nu au formulat cereri pentru rambursarea cheltuielilor de judecată, fie nu au prezentat documente justificative relevante. 21. Având în vedere documentele pe care le are la dispoziţie şi jurisprudenţa în materie (a se vedea Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct. 90-91), Curtea consideră rezonabil să acorde reclamanţilor, în ceea ce priveşte prejudiciul moral şi cheltuielile de judecată, sumele menţionate în tabelul anexat. 22. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA: 1. decide să conexeze cererile; 2. declară admisibile cererile formulate în temeiul art. 6 § 1 şi al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor, pentru toate cererile, şi inadmisibile restul capetelor de cerere ale cererilor nr. 35.907/07, 1.411/09, 3.044/09 şi 29.686/09; 3. hotărăşte că au fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie; 4. hotărăşte: a)că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în executare deplină a hotărârilor care sunt încă neexecutate; b)că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, sumele menţionate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii; c)că, de la expirarea termenului menţionat de trei luni şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactată în limba engleză, ulterior comunicată în scris, la 19 mai 2015, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii. PREŞEDINTE JÁN ŠIKUTA Grefier adjunct, Marialena Tsirli ANEXĂ