DECRET   Nr. 284 din 11 mai 1973

pentru ratificarea unor conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii

ACT EMIS DE: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 81 din  6 iunie 1973

                      EXPUNERE  DE  MOTIVE

    Prin decretul alaturat se ratifica un numar de sapte conventii adoptate de conferintele anuale ale Organizatiei Internationale a Muncii.
    Intrucit patru din cele sapte conventii (conventiile nr. 81, 88, 95 si 111) cuprind prevederi referitoare la teritoriile care sint reprezentate pe plan international (clauza coloniala), in decret s-a inclus o declaratie fata de aceasta clauza, conforma cu principiile politicii externe a tarii noastre.

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania decreteaza:

    Art. 1
    Se ratifica urmatoarele conventii internationale in materie de munca si ocrotiri sociale, adoptate de catre Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii:
    1. Conventia nr. 59 din 1937 privind stabilirea virstei minime pentru admiterea copiilor la muncile industriale (revizuita).
    2. Conventia nr. 81 din 1947 privind inspectia muncii in industrie si comert.
    3. Conventia nr. 88 din 1948 privind organizarea activitatii de folosire a fortei de munca.
    4. Conventia nr. 95 din 1949 privind protectia salariului.
    5. Conventia nr. 111 din 1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei.
    6. Conventia nr. 117 din 1962 privind obiectivele si normele de baza ale politicii sociale.
    7. Conventia nr. 122 din 1964 privind politica de ocupare a fortei de munca.
    Art. 2
    La depunerea instrumentului de ratificare de catre Republica Socialista Romania a conventiilor prevazute de art. 1 se va face o declaratie cu urmatorul continut:
    "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania considera ca mentinerea starii de dependenta a unor teritorii, la care se refera reglementarea din art. 30 si 31 ale Conventiei nr. 81 din 1947, art. 13 si 14 ale Conventiei nr. 88 din 1948, art. 20 si 21 ale Conventiei nr. 95 din 1949 si art. 6 al Conventiei nr. 111 din 1958, nu este in concordanta cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite si cu documentele adoptate de O.N.U. cu privire la acordarea independentei tarilor si popoarelor coloniale, inclusiv cu Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile prietenesti si cooperarea intre state potrivit Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, adoptata in unanimitate prin Rezolutia nr. 2625 (XXV) din 1970, care proclama in mod solemn obligatia statelor de a favoriza realizarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si a dreptului lor de a dispune de ele insele, in scopul de a pune de indata capat colonialismului".

                             Presedintele
                         Consiliului de Stat,
                          NICOLAE CEAUSESCU

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                              CONVENTIE
privind stabilirea virstei minime pentru admiterea copiilor la muncile industriale (revizuita), 1937

                         (CONVENTIA Nr. 59)*)

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 3 iunie 1937 in cea de-a douazeci si treia sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri privitoare la revizuirea partiala a conventiei care stabileste virsta minima pentru admiterea copiilor la muncile industriale, adoptata de catre conferinta la prima sa sesiune, problema care constituie cel de-al saselea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    considerind ca aceste propuneri trebuie sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 22 iunie 1937, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie (revizuita) privind virsta minima (industrie), 1937".

    PARTEA I
    Dispozitii generale

    Art. 1
    1. Pentru aplicarea prezentei conventii vor fi considerate ca intreprinderi industriale mai ales:
    a) minele, carierele si industriile extractive de orice natura;
    b) industriile in care produsele sint prelucrate, modificate, curatate, reparate, decorate, finisate, pregatite pentru vinzare, sau in care materialele sufera o transformare, inclusiv constructia de nave, industriile de casare a materialelor, precum si producerea, transformarea si transmiterea fortei motrice in general si a electricitatii;
    c) construirea, reconstruirea, intretinerea, repararea, modificarea sau demolarea oricaror constructii si edificii, cai ferate, tramvaie, porturi, docuri, diguri, canale, instalatii pentru navigatie interioara, drumuri, tunele, poduri, viaducte, canale colectoare, canale obisnuite, puturi, instalatii telegrafice sau telefonice, instalatii electrice, uzine de gaz, distribuirea apei sau alte lucrari de constructii, precum si lucrarile de pregatire si de fundatie care preced lucrarile prevazute de acest alineat;
    d) transportul persoanelor sau marfurilor pe drumuri, cale ferata sau pe apa, inclusiv manipularea marfurilor in docuri, cheiuri, debarcadere si antrepozite, cu exceptia transportului manual.
    2. In fiecare tara autoritatea competenta va determina linia de demarcatie intre industrie, pe de o parte, si comert si agricultura, pe de alta parte.
    Art. 2
    1. Copiii sub 15 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca in intreprinderile industriale, publice sau particulare, sau in unitatile subordonate acestora.
    2. Legislatia nationala poate autoriza folosirea muncii copiilor sub 15 ani in cazurile in care acestia sint membrii familiei celui care angajeaza si care foloseste ca forta de munca numai propria familie, cu exceptia muncilor care, prin natura lor sau conditiile in care sint indeplinite, pericliteaza viata, sanatatea sau moralitatea celor care le executa.
    Art. 3
    Dispozitiile prezentei conventii nu privesc munca copiilor din cadrul scolilor profesionale, cu conditia ca aceasta munca sa fie aprobata si supravegheata de catre autoritatea publica.
    Art. 4
    In scopul de a permite controlul aplicarii dispozitiilor prezentei conventii, orice conducator de intreprindere industriala este obligat sa tina un registru de evidenta a tuturor persoanelor sub 18 ani a caror munca o foloseste, cu indicarea datei nasterii acestora.
    Art. 5
    1. In ceea ce priveste muncile care, prin natura lor sau conditiile in care ele se indeplinesc, pericliteaza viata, sanatatea sau moralitatea persoanelor care le executa, legile nationale trebuie:
    a) fie sa stabileasca limita sau limitele de virsta peste 15 ani pentru admiterea tinerilor la aceste munci;
    b) fie sa delege unei autoritati competente imputernicirea de a stabili limita sau limitele de virsta peste 15 ani pentru admiterea tinerilor la aceste munci.
    2. Rapoartele anuale care trebuie sa fie prezentate in conformitate cu articolul 22 al Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii trebuie sa contina, dupa caz, toate informatiile privind virsta sau virstele stabilite de catre legile nationale potrivit alineatului a) al paragrafului precedent, sau masurile luate de catre autoritatea competenta in virtutea imputernicirii delegate in conformitate cu alineatul b) al paragrafului precedent.

    PARTEA a II-a
    Dispozitii speciale pentru anumite tari

    Art. 6
    1. In Japonia, in locul dispozitiilor articolelor 2 si 5 de mai sus se aplica dispozitiile prezentului articol.
    2. Copiii sub 14 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca in intreprinderile industriale, publice sau particulare, sau in unitatile subordonate acestora. Prin exceptie, legislatia nationala poate autoriza folosirea muncii acestor copii in intreprinderile unde muncesc numai membrii de familie ai celui care angajeaza.
    3. Copiii sub 16 ani nu pot fi angajati sau primiti sa lucreze in mine si in fabrici cu conditii de munca periculoase sau insalubre, definite ca atare de legislatia nationala.
    Art. 7
    1. In India, in locul dispozitiilor articolelor 2, 4 si 5 de mai sus se aplica dispozitiile prezentului articol, cu valabilitate pentru toate teritoriile in care "Indian Legislature" are competenta de a le aplica.
    2. Copiii sub 12 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca in fabricile care folosesc forta motrice si in care muncesc mai mult de zece persoane.
    3. Copiii sub 13 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca in transportul pe cale ferata de pasageri, de marfuri si servicii postale sau la manipularea marfurilor in docuri, cheiuri sau debarcadere, cu exceptia transportului manual.
    4. Copiii sub 15 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca:
    a) in minele, carierele si industriile extractive de orice natura;
    b) in muncile carora li se aplica prezentul articol si care sint considerate periculoase sau insalubre de catre autoritatea competenta.
    5. Cu exceptia persoanelor care prin certificat medical au fost declarate apte pentru o astfel de munca:
    a) persoanele care au implinit 12 ani, dar care nu au implinit virsta de 17 ani, nu pot munci in fabricile care folosesc forta motrica si in care muncesc mai mult de zece persoane;
    b) persoanele care au implinit 15 ani, dar care nu au atins inca virsta de 17 ani, nu pot munci in mine.
    Art. 8
    1. In China, in locul dispozitiilor articolelor 2, 4 si 5 se aplica dispozitiile prezentului articol.
    2. Copiii sub 12 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca in nici o fabrica care foloseste masini actionate de forta motrica si in care muncesc in mod obisnuit treizeci sau peste treizeci de persoane.
    3. Copiii sub 15 ani nu pot fi angajati sau primiti sa munceasca:
    a) in minele in care muncesc in mod obisnuit cincizeci sau peste cincizeci de persoane;
    b) in muncile periculoase sau insalubre, definite ca atare de legislatia nationala, din orice fabrica care foloseste masini actionate de forta motrica si in care muncesc in mod obisnuit treizeci sau peste treizeci de persoane.
    4. Conducatorul oricarei intreprinderi industriale careia ii este aplicabil prezentul articol este obligat sa tina un registru de evidenta a tuturor persoanelor sub 16 ani a caror munca o foloseste, care sa contina si dovezile referitoare la virsta acestora, cerute de catre autoritatea competenta.
    Art. 9
    1. Conferinta Internationala a Muncii poate, la oricare dintre sesiunile sale in care aceasta problema figureaza inscrisa pe ordinea de zi, sa adopte, cu o majoritate de doua treimi, proiecte de amendamente la unul sau mai multe dintre articolele precedente ale partii a doua a prezentei conventii.
    2. Un astfel de proiect de amendament trebuie sa indice statul sau statele membre carora urmeaza sa li se aplice prevederile sale si, in termen de un an sau, in imprejurari exceptionale, in termen de 18 luni de la inchiderea sesiunii conferintei, trebuie sa fie supus de catre acest sau aceste state membre autoritatii sau autoritatilor nationale in competenta carora intra problema respectiva, in scopul de a-l transforma in lege sau de a lua masuri de alt ordin.
    3. Statul membru care va obtine consimtamintul autoritatii sau autoritatilor competente va comunica directorului general al Biroului International al Muncii, in scopul inregistrarii, ratificarea formala a amendamentului.
    4. Proiectul de amendament, odata ratificat de catre statul sau statele membre carora urmeaza sa li se aplice, va intra in vigoare ca amendament la prezenta conventie.

    PARTEA a III-a
    Dispozitii finale

    Art. 10
    Ratificarile oficiale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 11
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari vor fi inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru, aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 12
    Indata dupa inregistrarea a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii, directorul general al Biroului International al Muncii va notifica acest fapt tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii. El le va notifica, de asemenea, toate inregistrarile ulterioare de ratificari din partea altor state membre ale organizatiei.
    Art. 13
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa expirarea termenului de un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, in termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunta prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 14
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 15
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care va revizui total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 13 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) incepind de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 16
    Textele francez si englez ale prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                              CONVENTIE
       privind inspectia muncii in industrie si comert, 1947

                         (CONVENTIA Nr. 81)*)

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 19 iunie 1947 in cea de-a treizecea sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la inspectia muncii in industrie si comert, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 11 iulie 1947, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra inspectiei muncii, 1947".

    PARTEA I
    Inspectia muncii in industrie

    Art. 1
    Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta conventie trebuie sa posede un sistem de inspectie a muncii in intreprinderile industriale.
    Art. 2
    1. Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile industriale se va aplica tuturor intreprinderilor pentru care inspectorii de munca au sarcina sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor.
    2. Legislatia nationala va putea excepta intreprinderile miniere si de transport sau parti ale acestor intreprinderi de la aplicarea prezentei conventii.
    Art. 3
    1. Sistemul de inspectie a muncii va avea urmatoarele sarcini:
    a) sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor, cum sint dispozitiile privind durata muncii, salarizarea, securitatea si igiena muncii, conditiile de trai, folosirea copiilor si a tinerilor si altele conexe, in masura in care inspectorii de munca sint insarcinati sa asigure aplicarea acestor dispozitii;
    b) sa furnizeze celor care angajeaza si lucratorilor informatii si indrumari tehnice asupra mijloacelor cele mai eficace de respectare a dispozitiilor legale;
    c) sa aduca la cunostinta autoritatii competente deficientele sau abuzurile care constituie incalcari ale dispozitiilor legale in vigoare.
    2. Daca inspectorilor de munca le sint incredintate si alte functii, acestea nu trebuie sa stinjeneasca exercitarea functiilor principale si nici sa dauneze, intr-un mod oarecare, autoritatii sau impartialitatii necesare inspectorilor in raporturile lor cu cei care angajeaza si cu lucratorii.
    Art. 4
    1. In masura in care practica administrativa a statului membru permite, inspectia muncii va fi plasata sub supravegherea si controlul unei autoritati centrale.
    2. In cazul unui stat federal, expresia autoritate centrala inseamna fie autoritatea federala, fie o autoritate centrala a unuia dintre membrii federatiei.
    Art. 5
    Autoritatea competenta va trebui sa ia masurile corespunzatoare pentru a favoriza:
    a) o cooperare efectiva intre serviciile de inspectie, pe de o parte, si alte servicii guvernamentale si institutiile publice si particulare care exercita activitati asemanatoare, pe de alta parte;
    b) colaborarea intre functionarii inspectiei muncii, pe de o parte, si cei care angajeaza si lucratorii sau organizatiile acestora, pe de alta parte.
    Art. 6
    Personalul inspectiei va fi format din functionari publici al caror statut si conditii de serviciu le asigura stabilitatea in functie si independenta fata de orice schimbare guvernamentala si orice influenta neprevazuta din afara.
    Art. 7
    1. Sub rezerva conditiilor cerute de legislatia nationala pentru recrutarea angajatilor serviciilor publice, inspectorii de munca vor fi recrutati numai pe baza aptitudinii candidatului de a indeplini sarcinile pe care urmeaza sa si le asume.
    2. Mijloacele de a verifica aceste aptitudini vor fi stabilite de catre autoritatea competenta.
    3. Inspectorii de munca trebuie sa primeasca o pregatire corespunzatoare exercitarii functiilor lor.
    Art. 8
    Pentru functia de inspector in cadrul serviciului de inspectie pot fi desemnati atit barbati, cit si femei. Daca este necesar, inspectorilor si inspectoarelor li se pot atribui sarcini speciale.
    Art. 9
    In vederea asigurarii aplicarii dispozitiilor legale privind igiena si securitatea lucratorilor care isi exercita profesia si pentru a se informa despre efectele pe care le au procedeele folosite, materiile utilizate si metodele de lucru asupra igienei si securitatii acestora, fiecare stat membru va lua masurile necesare pentru ca la activitatea inspectiei sa asigure colaborarea unor experti si tehnicieni corespunzator calificati, inclusiv a unor tehnicieni in domeniul medicinii, mecanicii, electricitatii si chimiei, potrivit cu metodele corespunzatoare conditiilor nationale.
    Art. 10
    Numarul inspectorilor de munca va trebui sa fie suficient pentru a asigura exercitarea cu eficacitate a functiilor serviciului de inspectie si va fi fixat tinindu-se seama de:
    a) importanta sarcinilor pe care inspectorii le au de indeplinit si in special de:
    i) numarul, natura, importanta si situatia intreprinderilor supuse controlului;
    ii) numarul si diversitatea categoriilor de lucratori care muncesc in aceste intreprinderi;
    iii) numarul si complexitatea dispozitiilor legale a caror aplicare trebuie sa fie asigurata;
    b) mijloacele materiale de executare a sarcinilor puse la dispozitia inspectorilor;
    c) conditiile practice in care urmeaza sa se efectueze controalele pentru a da rezultatele scontate.
    Art. 11
    1. Autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a pune la dispozitia inspectorilor de munca:
    a) birouri locale amenajate corespunzator nevoilor serviciului si accesibile tuturor celor interesati;
    b) inlesniri de transport, necesare exercitarii functiilor acestora atunci cind nu exista posibilitati de transport public corespunzator.
    2. Autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a rambursa inspectorilor de munca toate cheltuielile de deplasare si cheltuielile accesorii necesare exercitarii functiilor lor.
    Art. 12
    1. Inspectorii de munca purtind asupra lor acte justificative ale functiilor pe care le indeplinesc vor fi autorizati:
    a) sa patrunda liber, fara incunostintare prealabila, la orice ora din zi si din noapte, in orice intreprindere supusa inspectiei;
    b) sa patrunda, ziua, in toate localurile pe care au motive temeinice sa le controleze;
    c) sa procedeze la orice cercetari, controale sau anchete considerate necesare pentru a se asigura ca dispozitiile legale sint efectiv respectate, si in special:
    i) sa interogheze, singuri sau in prezenta martorilor, pe cel care angajeaza sau personalul intreprinderii, asupra tuturor problemelor referitoare la aplicarea dispozitiilor legale;
    ii) sa ceara sa li se prezinte toate inscrisurile, registrele si documentele a caror detinere este prevazuta de legislatia referitoare la conditiile de munca, in scopul verificarii conformitatii acestora cu dispozitiile legale si pentru a le copia sau scoate extrase;
    iii) sa pretinda afisarea instructiunilor prevazute de dispozitiile legale;
    iv) sa ia pentru analiza mostre din materiile si substantele utilizate sau manipulate, cu conditia ca cel care angajeaza sau reprezentantul acestuia sa fie incunostintat ca materiile sau substantele respective au fost luate in acest scop.
    2. Cu ocazia inspectiei, inspectorul va informa despre prezenta sa in intreprindere pe cel care angajeaza sau pe reprezentantul acestuia, in afara de cazul in care apreciaza ca o astfel de instiintare risca sa dauneze eficacitatii controlului.
    Art. 13
    1. Inspectorii de munca vor fi autorizati sa determine luarea de masuri in vederea eliminarii defectiunilor constatate la instalatii, la amenajari sau in metodele de lucru, pe care le considera daunatoare sanatatii sau securitatii lucratorilor.
    2. Pentru a putea determina luarea acestor masuri, inspectorii vor avea dreptul, sub rezerva contestarii masurilor respective pe caile judiciare sau administrative prevazute de legislatia nationala, de a dispune sau de a face sa se dispuna:
    a) sa se aduca instalatiilor, intr-un termen fixat, modificarile necesare pentru a se asigura aplicarea stricta a dispozitiilor legale privind sanatatea si securitatea lucratorilor;
    b) sa fie luate masuri imediat executorii in cazurile de pericol iminent pentru sanatatea si securitatea lucratorilor.
    3. Daca procedura stabilita la paragraful 2 nu este compatibila cu practica administrativa si judiciara a statului membru, inspectorii vor avea dreptul sa sesizeze autoritatea competenta pentru ca aceasta sa dea ordine precise sau sa determine luarea de masuri imediat executorii.
    Art. 14
    Inspectia muncii va trebui sa fie informata despre accidentele de munca si cazurile de imbolnaviri profesionale, in situatiile si potrivit procedurii prescrise de legislatia nationala.
    Art. 15
    Sub rezerva eventualelor exceptii prevazute de legislatia nationala, inspectorii de munca:
    a) nu vor avea dreptul sa aiba un interes oarecare, direct sau indirect, in intreprinderile aflate sub controlul lor;
    b) vor fi obligati, prin masuri penale sau disciplinare corespunzatoare, sa nu dezvaluie, chiar dupa parasirea functiei, secretele de fabricatie sau de comert ori procedeele de exploatare cunoscute cu ocazia exercitarii functiilor lor;
    c) vor considera absolut confidentiala sursa oricarei plingeri care semnaleaza defectiuni de instalatii sau incalcarea dispozitiilor legale si nu vor face cunoscut celui care angajeaza sau reprezentantului acestuia ca s-a procedat la efectuarea inspectiei ca urmare a unei plingeri.
    Art. 16
    Numarul si natura inspectiilor efectuate in intreprinderi vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectiva a dispozitiilor legale respective.
    Art. 17
    1. Persoanele care vor incalca sau neglija respectarea dispozitiilor legale a caror executare incumba inspectorilor de munca vor fi pasibile de urmarire legala imediata, fara avertisment prealabil. Legislatia nationala va putea sa prevada insa exceptarea cazurilor in care pentru remedierea situatiei sau pentru luarea de masuri preventive, este necesar un avertisment prealabil.
    2. Inspectorii de munca pot sa decida ca, in locul intentarii actiunii sau recomandarii efectuarii urmaririi, sa dea avertismente sau indrumari.
    Art. 18
    Pentru incalcarea dispozitiilor legale a caror aplicare este supusa controlului inspectorilor de munca, precum si pentru impiedicarea inspectorilor de munca in exercitarea functiilor lor, in legislatia nationala vor fi prevazute sanctiuni corespunzatoare, care vor fi efectiv aplicate.
    Art. 19
    1. Inspectorii de munca sau birourile de inspectie locala, dupa caz, sint obligati sa prezinte autoritatii centrale de inspectie rapoarte periodice, cu caracter general, asupra rezultatelor activitatii lor.
    2. Aceste rapoarte vor fi intocmite potrivit indicatiilor autoritatii centrale si vor trata obiective indicate din timp in timp de catre aceasta; ele vor fi prezentate cel putin la perioadele fixate de autoritatea centrala insa, in toate cazurile, cel putin o data pe an.
    Art. 20
    1. Autoritatea centrala de inspectie va publica anual un raport cu caracter general asupra activitatii serviciilor de inspectie aflate sub controlul sau.
    2. Aceste rapoarte vor fi publicate intr-un termen convenabil, care sa nu depaseasca insa 12 luni de la sfirsitul anului la care ele se refera.
    3. Copii de pe rapoartele anuale vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, intr-un termen convenabil de la publicarea lor, dar care sa nu depaseasca 3 luni.
    Art. 21
    Raportul anual publicat de catre autoritatea centrala de inspectie se va referi la urmatoarele:
    a) legi si reglementari de competenta inspectiei muncii;
    b) personalul de inspectie a muncii;
    c) statistici ale intreprinderilor supuse inspectiei si numarul de lucratori care muncesc in aceste intreprinderi;
    d) statistici ale inspectiilor efectuate;
    e) statistici ale infractiunilor comise si ale sanctiunilor aplicate;
    f) statistici ale accidentelor de munca;
    g) statistici ale imbolnavirilor profesionale, precum si la orice alte probleme referitoare la acest domeniu, in masura in care acestea sint de competenta autoritatii centrale.

    PARTEA a II-a
    Inspectia muncii in comert

    Art. 22
    Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta parte a conventiei trebuie sa posede un sistem de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale.
    Art. 23
    Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale se aplica intreprinderilor pentru care inspectorii de munca sint insarcinati sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor.
    Art. 24
    Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale va trebui sa satisfaca dispozitiile articolelor 3 - 21 ale prezentei conventii, in masura in care acestea sint aplicabile.

    PARTEA a III-a
    Diverse masuri

    Art. 25
    1. Orice stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care ratifica prezenta conventie poate, printr-o declaratie anexata ratificarii sale, sa excluda din acceptarea conventiei partea a II-a a acesteia.
    2. Orice stat membru care a facut o asemenea declaratie poate sa o anuleze oricind, printr-o declaratie ulterioara.
    3. Orice stat membru care aplica o declaratie facuta conform paragrafului 1 al prezentului articol va indica in fiecare an, in raportul sau anual asupra aplicarii prezentei conventii, starea legislatiei sale si a practicii referitoare la dispozitiile partii a doua a prezentei conventii, precizind in ce masura s-a dat urmare sau s-a propus sa se dea urmare acelor dispozitii.
    Art. 26
    In cazurile in care nu reiese in mod sigur ca o intreprindere sau o parte ori un serviciu dintr-o intreprindere sint supuse prezentei conventii, sarcina rezolvarii acestei probleme revine autoritatii competente.
    Art. 27
    Termenul dispozitii legale folosit in prezenta conventie cuprinde, pe linga legislatie, si hotaririle arbitrale si contractele colective cu putere de lege a caror aplicare inspectorii de munca au sarcina de a o efectua.
    Art. 28
    Informatii amanuntite privind intreaga legislatie nationala care corespunde dispozitiilor prezentei conventii vor fi incluse in rapoartele anuale care se prezinta in conformitate cu articolul 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii.
    Art. 29
    1. Cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse sau cind, datorita caracterului razlet al populatiei sau stadiului de dezvoltare al acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate excepta acele regiuni de la aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le considera corespunzatoare anumitor intreprinderi sau anumitor lucrari.
    2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele respective.
    Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in mod expres.
    3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa indice in rapoartele sale anuale ulterioare regiunile pentru care renunta la dreptul de a recurge la aceste dispozitii.
    Art. 30
    1. In ceea ce priveste teritoriile mentionate de articolul 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, astfel cum ea a fost modificata prin instrumentul de amendament la Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, 1946, cu exceptia teritoriilor prevazute de paragrafele 4 si 5 ale citatului articol 35 astfel modificat, orice stat membru al organizatiei care ratifica prezenta conventie trebuie sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii, in termenul cel mai scurt posibil dupa ratificarea sa, o declaratie prin care sa faca cunoscut:
    a) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice fara modificari dispozitiile conventiei;
    b) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice dispozitiile conventiei cu modificari si in ce constau acele modificari;
    c) teritoriile carora nu li se aplica conventia si, in aceste cazuri, motivele neaplicarii acesteia;
    d) teritoriile asupra carora isi rezerva dreptul de a hotari.
    2. Angajamentele mentionate in alineatele a) si b) ale primului paragraf al prezentului articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor avea efecte identice.
    3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte, in intregime sau in parte, la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara, in virtutea alineatelor b), c) si d) ale paragrafului 1 din prezentul articol.
    4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta conventie poate fi denuntata potrivit dispozitiilor articolului 34, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile determinate.
    Art. 31
    1. Atunci cind problemele tratate in prezenta conventie intra in competenta proprie a autoritatilor unui teritoriu nemetropolitan, statul membru responsabil cu relatiile internationale ale acelui teritoriu, de acord cu guvernul acelui teritoriu, va putea sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii o declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii in numele acelui teritoriu.
    2. O declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii poate fi comunicata directorului general al Biroului International al Muncii:
    a) de catre doua sau mai multe state membre ale organizatiei, pentru un teritoriu sub autoritatea lor comuna;
    b) de catre orice autoritate internationala care raspunde de administrarea unui teritoriu in virtutea dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite sau a oricaror alte dispozitii in vigoare referitoare la acest teritoriu.
    3. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, in conformitate cu dispozitiile paragrafelor precedente ale prezentului articol, trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi aplicate pe teritoriu cu sau fara modificari: daca declaratia mentioneaza ca dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa specifice in ce constau acele modificari.
    4. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.
    5. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor articolului 34, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei conventii.

    PARTEA a IV-a
    Dispozitii finale

    Art. 32
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 33
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 34
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, intr-un termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, prin urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 35
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre al organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia acestora asupra datei la care prezenta conventie urmeaza sa intre in vigoare.
    Art. 36
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile, toate declaratiile si toate actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 37
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 38
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 34 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) incepind de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 39
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                              CONVENTIE
privind organizarea activitatii de folosire a fortei de munca, 1948

                         (CONVENTIA Nr. 88)*)

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la San Francisco de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 17 iunie 1948 in cea de-a treizeci si una sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la organizarea activitatii de folosire a fortei de munca, problema care este cuprinsa in cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 9 iulie 1948, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra organizarii activitatii de folosire a fortei de munca, 1948".

    Art. 1
    1. Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta conventie trebuie sa desfasoare sau sa vegheze la modul in care se desfasoara activitatea publica si gratuita de folosire a fortei de munca.
    2. Sarcina esentiala a activitatii de folosire a fortei de munca este sa realizeze, in cooperare, daca este cazul, cu alte organisme publice si private interesate, cea mai buna organizare posibila a pietei fortei de munca, ca parte integranta a programului national tinzind la mentinerea si asigurarea ocuparii depline a fortei de munca, precum si la dezvoltarea si folosirea resurselor productive.
    Art. 2
    Activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie organizata sub forma unui sistem national de birouri de folosire a fortei de munca, aflate sub controlul unei autoritati nationale.
    Art. 3
    1. Sistemul trebuie sa cuprinda o retea de birouri locale si, daca este cazul, de birouri regionale, suficiente ca numar, pentru a satisface fiecare regiune geografica a tarii si situate la indemina celor care angajeaza si a lucratorilor.
    2. Organizarea retelei:
    a) trebuie sa faca obiectul unei analize generale:
    i) cind s-au produs schimbari importante in repartizarea activitatii economice si a populatiei active;
    ii) cind autoritatea competenta considera ca este cazul sa se faca o analiza generala pentru a aprecia experienta dobindita in cursul unei perioade de incercare;
    b) trebuie sa fie revizuita cind dintr-o asemenea analiza rezulta necesitatea unei revizuiri.
    Art. 4
    1. Masuri corespunzatoare trebuie sa fie luate, pe cale de comisii consultative, in scopul de a asigura cooperarea reprezentantilor celor care angajeaza si a reprezentantilor lucratorilor la organizarea si functionarea activitatii de folosire a fortei de munca, precum si la desfasurarea politicii privind aceasta activitate.
    2. Aceste masuri trebuie sa prevada instituirea uneia sau mai multor comisii consultative nationale si, daca este cazul, comisii regionale si locale.
    3. Reprezentantii celor care angajeaza si reprezentantii lucratorilor in aceste comisii trebuie sa fie desemnati in numar egal, dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor, acolo unde asemenea organizatii exista.
    Art. 5
    Politica generala a activitatii de folosire a fortei de munca, atunci cind este vorba de indrumarea lucratorilor catre locurile de munca disponibile, trebuie sa fie stabilita dupa consultarea reprezentantilor celor care angajeaza si a reprezentantilor lucratorilor, prin intermediul comisiilor consultative prevazute la articolul 4.
    Art. 6
    Sistemul de folosire a fortei de munca trebuie sa fie organizat astfel incit sa asigure eficacitatea recrutarii si plasarii lucratorilor. In acest scop, el trebuie:
    a) sa sprijine pe lucratori sa gaseasca un loc de munca convenabil, iar pe cei care angajeaza, sa recruteze lucratori care sa corespunda nevoilor intreprinderilor; in mod special, el trebuie, in conformitate cu reglementarile emise pe plan national:
    i) sa inregistreze pe cei care solicita angajarea in munca, sa ia nota de calificarile profesionale, experienta si preferintele acestora, sa-i chestioneze in vederea angajarii, sa le controleze, daca este nevoie, aptitudinile fizice si profesionale si sa-i sprijine sa obtina, atunci cind este cazul, o orientare, o pregatire sau o readaptare profesionala;
    ii) sa obtina de la cei care angajeaza informatii precise asupra locurilor de munca vacante comunicate de catre acestia organelor care fac parte din sistemul de folosire a fortei de munca si asupra conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca lucratorii de care ei au nevoie pentru ocuparea acelor locuri de munca;
    iii) sa indrume catre locurile de munca vacante pe candidatii care poseda aptitudinile profesionale si fizice cerute;
    iv) sa organizeze compensarea ofertelor si cererilor de angajare in munca de la un birou la altul, daca primul birou solicitat nu este in masura sa plaseze in mod convenabil candidatii, sau sa-i indrume catre locuri de munca vacante corespunzatoare, sau daca alte situatii justifica aceasta masura;
    b) sa ia masuri corespunzatoare pentru:
    i) a inlesni mobilitatea profesionala, in scopul de a adapta oferta de forta de munca la posibilitatile de folosire a acesteia in diferitele profesii;
    ii) a inlesni mobilitatea geografica in vederea sprijinirii deplasarii, lucratorilor catre regiunile care ofera posibilitati convenabile de folosire a acestora;
    iii) a inlesni transferarile temporare ale lucratorilor dintr-o regiune in alta, in scopul de a atenua un dezechilibru local si momentan intre oferta si cererea de forta de munca;
    iv) a inlesni deplasarile de lucratori dintr-o tara in alta incuviintate de guvernele interesate;
    c) sa stringa si sa analizeze, in colaborare, daca este cazul, cu alte autoritati, precum si cu cei care angajeaza si cu sindicatele, toate informatiile disponibile asupra situatiei pietei fortei de munca si evolutiei probabile a acesteia, atit pe ansamblul tarii, cit si in diferitele industrii, profesii sau regiuni, si sa puna sistematic si rapid aceste informatii la dispozitia autoritatilor publice, a organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, interesate, precum si la dispozitia publicului;
    d) sa colaboreze la administrarea asigurarilor de somaj si a ajutoarelor de somaj, precum si la aplicarea altor masuri destinate sa vina in ajutorul somerilor;
    e) sa sprijine, pe cit este necesar, alte organisme publice sau private, la elaborarea planurilor sociale si economice menite sa influenteze in mod favorabil situatia folosirii fortei de munca.
    Art. 7
    Trebuie luate masuri pentru:
    a) a inlesni, in cadrul diferitelor birouri de folosire a fortei de munca, specializarea pe profesii si pe industrii, cum este agricultura sau oricare alta ramura de activitate in care aceasta specializare poate fi utila;
    b) a raspunde in mod satisfacator la nevoile categoriilor speciale de solicitanti de locuri de munca, cum sint invalizii.
    Art. 8
    In ce priveste tinerii, in cadrul activitatii de folosire a fortei de munca si de orientare profesionala se vor lua masuri cu caracter special.
    Art. 9
    1. Personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie format din functionari publici beneficiind de un statut si conditii de serviciu care sa le asigure independenta fata de orice schimbare guvernamentala si orice influenta neprevazuta din afara si care, sub rezerva necesitatilor serviciului, sa le asigure stabilitatea in functie.
    2. Sub rezerva conditiilor pe care legislatia nationala le fixeaza pentru recrutarea personalului serviciilor publice, personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie recrutat numai pe baza aptitudinii candidatului de a indeplini sarcinile pe care urmeaza sa si le asume.
    3. Mijloacele de a verifica aceste aptitudini trebuie sa fie determinate de catre autoritatea competenta.
    4. Personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa primeasca o pregatire corespunzatoare pentru exercitarea functiilor sale.
    Art. 10
    Organele care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca si, daca este cazul, si alte autoritati publice trebuie ca, in colaborare cu organizatiile celor care angajeaza si organizatiile lucratorilor si cu alte organisme interesate, sa ia toate masurile posibile pentru ca cei care angajeaza si lucratorii sa incurajeze din plin activitatea de folosire a fortei de munca.
    Art. 11
    Autoritatile competente trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura o cooperare rodnica intre organele care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca si birourile de plasare private cu scopuri nelucrative.
    Art. 12
    1. Atunci cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse sau cind, datorita caracterului razlet al populatiei sau stadiului de dezvoltare a acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate excepta acele regiuni de la aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le considera corespunzatoare anumitor intreprinderi sau anumitor lucrari.
    2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele respective. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in mod expres.
    3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa indice in rapoartele sale anuale ulterioare regiunile pentru care renunta la dreptul de a recurge la aceste dispozitii.
    Art. 13
    1. In ceea ce priveste teritoriile mentionate la articolul 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, astfel cum ea a fost modificata prin instrumentul de amendament la Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, 1946, cu exceptia teritoriilor prevazute de paragrafele 4 si 5 ale citatului articol 35 astfel modificat, orice stat membru al organizatiei care ratifica prezenta conventie trebuie sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii, in termenul cel mai scurt posibil dupa ratificarea sa, o declaratie prin care sa faca cunoscut:
    a) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice fara modificari dispozitiile conventiei;
    b) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice dispozitiile conventiei cu modificari si in ce constau acele modificari;
    c) teritoriile carora nu li se aplica conventia si, in acest caz, motivele neaplicarii conventiei;
    d) teritoriile pentru care isi rezerva dreptul de a hotari.
    2. Angajamentele mentionate in alineatele a) si b) ale prezentului paragraf al prezentului articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor avea efecte identice.
    3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte, in intregime sau in parte, la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara in virtutea alineatelor b), c) si d) ale paragrafului 1 din prezentul articol.
    4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta conventie poate fi denuntata potrivit dispozitiilor articolului 17, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile determinate.
    Art. 14
    1. Atunci cind problemele tratate in prezenta conventie intra in competenta proprie a autoritatilor unui teritoriu nemetropolitan, statul membru responsabil cu relatiile internationale ale acelui teritoriu, de acord cu guvernul acelui teritoriu, va putea sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii o declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii in numele acelui teritoriu.
    2. O declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii poate fi comunicata directorului general al Biroului International al Muncii:
    a) de catre doua sau mai multe state membre ale organizatiei, pentru un teritoriu aflat sub autoritatea lor comuna;
    b) de catre orice autoritate internationala care raspunde de administrarea unui teritoriu in virtutea dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite sau a oricaror alte dispozitii in vigoare referitoare la acest teritoriu.
    3. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International al Muncii in conformitate cu dispozitiile paragrafelor precedente ale prezentului articol trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi aplicate pe teritoriu cu sau fara modificari; daca declaratia mentioneaza ca dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa specifice in ce constau acele modificari.
    4. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.
    5. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor articolului 17, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei conventii.
    Art. 15
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 16
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale organizatiei.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 17
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa expirarea termenului de un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care in termen de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 18
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor, care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei de la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 19
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile, declaratiile si actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 20
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii v prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 21
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 17 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre al organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 22
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                               CONVENTIE
                  privind protectia salariului, 1949

                         (CONVENTIA Nr. 95)*)

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 8 iunie 1949 in cea de-a treizeci si doua sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la protectia salariului, problema care constituie cel de-al saptelea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 1 iulie 1949, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra protectiei salariului, 1949".

    Art. 1
    In sensul prezentei conventii, termenul salariu inseamna, oricare i-ar fi denumirea sau modul de calcul, remunerarea sau cistigurile susceptibile de a fi evaluate in bani si stabilite prin acordul partilor sau de catre legislatia nationala, pe care cel care angajeaza le datoreaza unui lucrator in baza unui contract de munca, scris sau verbal, fie pentru munca efectuata sau care urmeaza a fi efectuata, fie pentru serviciile prestate sau care urmeaza a fi prestate.
    Art. 2
    1. Prezenta conventie se aplica tuturor persoanelor carora li se plateste sau trebuie sa li se plateasca un salariu.
    2. Autoritatea competenta, dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, acolo unde asemenea organizatii exista si sint direct interesate, va putea excepta de la aplicarea totalitatii sau a unora dintre dispozitiile prezentei conventii categoriile de persoane care muncesc in astfel de imprejurari si conditii de angajare incit aplicarea totala sau partiala a amintitelor dispozitii nu s-ar putea face in mod convenabil si care nu sint folosite la munci manuale sau care sint folosite la servicii casnice sau alte ocupatii asemanatoare.
    3. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice categorie de persoane pe care isi propune sa le excepteze de la aplicarea totalitatii sau vreuneia dintre dispozitiile conventiei, in conformitate cu prevederile paragrafului precedent. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa procedeze la aplicarea de exceptii decit pentru categoriile de persoane astfel indicate.
    4. Orice stat membru care a indicat in primul sau raport anual categoriile de persoane pe care isi propune sa le excepteze de la aplicarea totalitatii sau vreuneia dintre dispozitiile prezentei conventii va trebui ca in rapoartele ulterioare sa indice categoriile de persoane pentru care renunta la dreptul de a recurge la dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol, precum si orice progres realizat in scopul aplicarii prezentei conventii la aceste categorii de persoane.
    Art. 3
    1. Salariile platibile in bani vor fi achitate exclusiv in moneda avind curs legal, iar plata sub forma de bilete la ordin, bonuri, cupoane sau sub orice alta forma considerata ca reprezinta moneda avind curs legal va fi interzisa.
    2. Autoritatea competenta va putea sa permita sau sa prevada plata salariului prin cec tras asupra unei banci sau prin cec ori mandat postal, atunci cind acest mod de plata se practica in mod curent sau se face necesar datorita unor imprejurari speciale, cind este prevazut de un contract colectiv ori o hotarire arbitrala, sau cind, in lipsa unor astfel de dispozitii, lucratorul consimte.
    Art. 4
    1. Legislatia nationala, contractele colective sau hotaririle arbitrale pot permite plata partiala in natura a salariului in industriile sau profesiile unde acest mod de plata se practica in mod curent sau este preferat datorita naturii industriei sau profesiei in cauza. Plata salariului sub forma de bauturi alcoolice sau de droguri vatamatoare nu va fi admisa in nici un caz.
    2. In cazurile in care este permisa plata partiala in natura a salariului, vor fi luate masuri corespunzatoare pentru ca:
    a) prestatiile in natura sa foloseasca personal lucratorului si familiei sale si sa fie conforme cu interesele acestora;
    b) valoarea acestor prestatii sa fie justa si rezonabila.
    Art. 5
    Salariul va fi platit direct lucratorului in cauza, cu exceptia cazurilor cind legislatia nationala, un contract colectiv sau o hotarire arbitrala dispune altfel, sau cind lucratorul in cauza accepta un alt procedeu.
    Art. 6
    Se interzice celui care angajeaza sa restringa in orice fel libertatea lucratorului de a dispune dupa voia sa de propriul salariu.
    Art. 7
    1. Atunci cind in cadrul unei intreprinderi exista economate pentru vinzarea de marfuri catre lucratori sau servicii destinate sa furnizeze acestora diferite prestatii, asupra lucratorilor in cauza nu va putea fi exercitata nici o constringere pentru a folosi aceste economate sau servicii.
    2. Atunci cind nu este posibil accesul la alte magazine sau servicii, autoritatea competenta va lua masuri corespunzatoare pentru a obtine ca marfurile si serviciile sa fie vindute si, respectiv, furnizate la preturi juste si rezonabile, sau pentru ca economatele sau serviciile infiintate de catre cel care angajeaza sa nu fie exploatate in scopul obtinerii de beneficii, ci in interesul lucratorilor interesati.
    Art. 8
    1. Retinerile din salariu nu vor fi autorizate decit in conditiile si limitele prescrise de legislatia nationala sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotarire arbitrala.
    2. Lucratorii vor trebui sa fie informati, in modul pe care autoritatea competenta il va considera cel mai corespunzator, asupra conditiilor si limitelor in care asemenea retineri vor putea fi efectuate.
    Art. 9
    Este interzisa orice retinere din salariu al carei scop este sa asigure o plata directa sau indirecta de un lucrator catre cel care angajeaza, reprezentantului acestuia sau unui intermediar (cum ar fi un agent insarcinat sa recruteze forta de munca), in vederea obtinerii sau pastrarii unui serviciu.
    Art. 10
    1. Salariul nu va putea fi poprit sau cesionat decit in limitele si modalitatile prevazute de catre legislatia nationala.
    2. Salariul trebuie sa fie protejat contra popririi sau cesiunii, in masura considerata necesara pentru asigurarea intretinerii lucratorului si a familiei sale.
    Art. 11
    1. In caz de faliment sau de lichidare judiciara a unei intreprinderi, lucratorii folositi in cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiati, fie pentru salariile care le sint datorate cu titlu de servicii prestate in cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidarii si care va fi prevazuta de catre legislatia nationala, fie pentru salariile care nu depasesc un nivel stabilit de catre legislatia nationala.
    2. Salariul constituind o creanta privilegiata va fi platit integral mai inainte ca creditorii ordinari sa poata revendica cota-parte ce li se cuvine.
    3. Ordinea de prioritate a creantei privilegiate constituita de salariu, fata de celelalte creante privilegiate, trebuie sa fie determinata de catre legislatia nationala.
    Art. 12
    1. Salariul va fi platit la intervale regulate. Daca nu exista alte aranjamente satisfacatoare care sa asigure plata salariului la intervale regulate, intervalele la care salariul trebuie sa fie platit vor fi stabilite de catre legislatia nationala sau fixate printr-un contract colectiv sau o hotarire arbitrala.
    2. La desfacerea contractelor de munca, lichidarea finala a intregului salariu datorat va fi efectuata in conformitate cu legislatia nationala, cu prevederile unui contract colectiv ori cu cele ale unei hotariri arbitrale sau, in lipsa acestora, intr-un termen rezonabil, tinindu-se seama de dispozitiile contractului individual de munca.
    Art. 13
    1. Plata salariului, atunci cind este facuta in bani, va fi efectuata numai in zilele lucratoare si la locul de munca sau in apropierea acestuia, afara numai daca legislatia nationala, un contract colectiv ori o hotarire arbitrala nu dispun altfel sau daca alte aranjamente, de care lucratorii interesati au cunostinta, par mai potrivite.
    2. Plata salariului este interzisa in localurile in care se consuma bauturi alcoolice sau in alte localuri asemanatoare si, daca prevenirea abuzurilor o impune, in magazinele de vinzare cu amanuntul sau in locurile de distractie, cu exceptia cazurilor in care persoanele carora li se plateste salariul fac serviciul chiar in aceste localuri.
    Art. 14
    Daca este cazul, vor fi luate masuri eficace in vederea informarii lucratorilor intr-un mod corespunzator si usor de inteles:
    a) asupra conditiilor de salarizare care li se vor aplica, si aceasta inainte de a fi angajati sau cu prilejul oricaror schimbari ale conditiilor de angajare;
    b) cu ocazia fiecarei plati de salariu, asupra elementelor componente ale salariului, pe perioada de plata considerata, in masura in care aceste elemente sint susceptibile de modificari.
    Art. 15
    Legislatia care aplica dispozitiile prezentei conventii trebuie:
    a) sa fie adusa la cunostinta celor interesati;
    b) sa precizeze persoanele insarcinate cu asigurarea aplicarii acestei legislatii;
    c) sa prevada sanctiuni corespunzatoare in caz de infractiune;
    d) sa prevada, in toate cazurile in care este necesar, tinerea de state de salarii, intr-o forma si potrivit unei metode corespunzatoare.
    Art. 16
    Rapoartele anuale care trebuie sa fie prezentate potrivit articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii vor contine informatii complete asupra masurilor luate in vederea aplicarii dispozitiilor prezentei conventii.
    Art. 17
    1. Atunci cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse sau cind, datorita dispersarii populatiei sau gradului de dezvoltare a acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate, dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si ale lucratorilor interesati, acolo unde asemenea organizatii exista, sa excluda acele regiuni de la aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le considera necesare pentru anumite intreprinderi sau anumite munci.
    2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele respective. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in acest mod.
    3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa reconsidere, la intervale care nu depasesc 3 ani si consultindu-se cu organizatiile celor care angajeaza si ale lucratorilor, interesate, acolo unde asemenea organizatii exista, posibilitatea de a extinde aplicarea prezentei conventii asupra regiunilor exceptate in virtutea paragrafului 1.
    4. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa indice, in rapoartele sale anuale, regiunile pentru care renunta la aplicarea amintitelor dispozitii si progresele pe care le-a realizat in vederea aplicarii treptate a prezentei conventii in acele regiuni.
    Art. 18
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 19
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 20
    1. Declaratiile care vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, in conformitate cu paragraful 2 al articolului 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, vor trebui sa faca cunoscute:
    a) teritoriile pentru care statul membru interesat se angajeaza ca dispozitiile conventiei sa fie aplicate fara modificari;
    b) teritoriile pentru care el se angajeaza ca dispozitiile conventiei sa fie aplicate cu modificari, si in ce constau acele modificari;
    c) teritoriile carora nu li se aplica conventia si motivele neaplicarii acesteia;
    d) teritoriile pentru care el isi rezerva dreptul de a hotari in asteptarea unei analize mai aprofundate a situatiei privitoare la acele teritorii.
    2. Angajamentele mentionate la alineatele a) si b) ale primului paragraf din prezentul articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor avea efecte identice.
    3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte in intregime sau in parte la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara in virtutea alineatelor b), c) si d) ale primului paragraf din prezentul articol.
    4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta conventie poate fi denuntata in conformitate cu dispozitiile articolului 22, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile determinate.
    Art. 21
    1. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International al Muncii in conformitate cu paragrafele 4 si 5 ale articolului 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi aplicate in teritoriu cu sau fara modificari; atunci cind declaratia mentioneaza ca dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa specifice in ce constau acele modificari.
    2. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala interesata vor putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.
    3. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala interesata vor putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata in conformitate cu dispozitiile articolului 22, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii unei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei conventii.
    Art. 22
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa expirarea termenului de un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care intr-un termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 23
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 24
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile, declaratiile si actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 25
    Ori de cite ori se va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 26
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 22 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 27
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                              CONVENTIE
privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, 1958

                         (CONVENTIA Nr. 111)*)

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 4 iunie 1958 in cea de-a patruzeci si doua sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri privitoare la discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    avind in vedere ca Declaratia de la Philadelphia afirma ca toti oamenii, indiferent de rasa, credinta sau sexul lor, au dreptul sa urmareasca realizarea progresului lor material si dezvoltarea lor spirituala in libertate si demnitate, in conditii de securitate economica si cu posibilitati egale,
    considerind, de asemenea, ca discriminarea constituie o violare a drepturilor enuntate in Declaratia universala a drepturilor omului,
    adopta, la 25 iunie 1958, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie privind discriminarea (ocuparea fortei de munca si exercitarea profesiei), 1958".

    Art. 1
    1. In intelesul prezentei conventii prin termenul discriminare se intelege:
    a) orice diferentiere, excludere sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenta, nationala sau origine sociala, care are ca efect sa suprime sau sa stirbeasca egalitatea de posibilitati sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si de exercitare a profesiei;
    b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta avind ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente.
    2. Diferentierile, excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie nu sint considerate discriminari.
    3. In intelesul prezentei conventii, termenii ocuparea fortei de munca si exercitarea profesiei includ accesul la pregatirea profesionala, accesul la ocuparea fortei de munca si la exercitarea diferitelor profesii, precum si conditiile de ocupare a fortei de munca.
    Art. 2
    Orice stat membru care aplica prezenta conventie se angajeaza sa formuleze si sa practice o politica nationala care sa urmareasca promovarea, prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale, a egalitatii de posibilitati si de tratament in materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, in scopul eliminarii oricaror discriminari.
    Art. 3
    Orice stat membru care aplica prezenta conventie trebuie, prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale:
    a) sa se straduiasca sa obtina colaborarea organizatiilor celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, precum si a altor organisme competente, pentru a favoriza acceptarea si aplicarea acestei politici;
    b) sa adopte legi si sa incurajeze programe de educare capabile sa asigure acceptarea si aplicarea acestei politici;
    c) sa abroge orice dispozitie legislativa si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa care este incompatibila cu politica mentionata;
    d) sa urmeze aceasta politica in ceea ce priveste ocupatiile supuse controlului direct al unei autoritati nationale;
    e) sa asigure aplicarea acestei politici in activitatea serviciilor de orientare profesionala, de pregatire profesionala si de plasare, supuse controlului unei autoritati nationale;
    f) sa indice, in rapoartele sale anuale asupra aplicarii conventiei, masurile luate in conformitate cu aceasta politica si rezultatele obtinute.
    Art. 4
    Nu sint considerate discriminari masurile ce afecteaza individual o persoana banuita in mod legitim ca desfasoara o activitate care prejudiciaza securitatea statului sau in privinta careia s-a stabilit ca desfasoara in fapt aceasta activitate, cu conditia ca persoana in cauza sa aiba dreptul sa apeleze la o instanta competenta stabilita conform practicii nationale.
    Art. 5
    1. Masurile speciale de protectie sau de asistenta prevazute de alte conventii sau recomandari adoptate de catre Conferinta Internationala a Muncii nu sint considerate discriminari.
    2. Orice stat membru poate, dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, acolo unde ele exista, sa defineasca ca nediscriminatorii orice alte masuri speciale destinate sa tina seama de nevoile deosebite ale persoanelor fata de care o protectie sau o asistenta speciala este recunoscuta in mod general ca necesara datorita sexului, virstei, invaliditatii, sarcinilor familiale sau nivelului social ori cultural.
    Art. 8
    Orice stat membru care ratifica prezenta conventie se angajeaza sa o aplice in teritoriile nemetropolitane, conform dispozitiilor Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii.
    Art. 7
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 8
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale organizatiei.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 9
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, intr-un termen de un an de zile de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 10
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari comunicate, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 11
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile si toate actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 12
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 13
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 9 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) incepind de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 14
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                               CONVENTIE
privind obiectivele si normele de baza ale politicii sociale, 1962

                         (CONVENTIA Nr. 117)*)

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 6 iunie 1962 in cea de-a patruzeci si sasea sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri privind revizuirea Conventiei asupra politicii sociale (teritorii nemetropolitane), 1947 - problema care constituie cel de-al zecelea punct al ordinii de zi a sesiunii -, mai ales in scopul de a permite statelor independente sa o aplice si sa o ratifice in continuare,
    considerind ca aceste propuneri ar trebui sa ia forma unei conventii internationale,
    considerind ca dezvoltarea economica trebuie sa serveasca ca baza a progresului social,
    considerind ca ar trebui sa fie facute toate eforturile pe plan international, regional sau national, pentru a se asigura o asistenta financiara si tehnica care sa ocroteasca interesele populatiilor,
    considerind ca, atunci cind este cazul, trebuie luate masuri internationale, regionale sau nationale in vederea stabilirii unor conditii comerciale care ar incuraja o productie cu randament ridicat si ar permite sa se asigure un nivel de trai rezonabil,
    considerind ca ar trebui luate toate initiativele posibile prin masuri adecvate pe plan international, regional sau national, pentru incurajarea imbunatatirilor in domenii cum sint: igiena publica, locuintele, alimentatia, invatamintul public, bunastarea copiilor, statutul femeilor, conditiile de munca, remunerarea salariatilor si a producatorilor independenti, protectia lucratorilor migranti, securitatea sociala, functionarea serviciilor publice, precum si productia in general,
    considerind ca ar trebui luate toate initiativele posibile pentru interesarea si asocierea efectiva a populatiei la elaborarea si aplicarea masurilor de progres social,
    adopta, la 22 iunie 1962, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra politicii sociale (obiective si norme de baza), 1962".

    PARTEA I
    Principii generale

    Art. 1
    1. Orice politica trebuie sa urmareasca in primul rind bunastarea si dezvoltarea populatiei, precum si incurajarea aspiratiilor acesteia catre progresul social.
    2. In definirea oricarei politici de importanta generala va trebui sa se tina seama de repercusiunile acestei politici asupra bunastarii populatiei.

    PARTEA A II-A
    Imbunatatirea nivelului de trai

    Art. 2
    Imbunatatirea nivelului de trai va fi considerata ca obiectivul principal al planurilor de dezvoltare economica.
    Art. 3
    1. La elaborarea planurilor de dezvoltare economica se vor lua toate masurile practice si posibile pentru a pune in concordanta aceasta dezvoltare cu evolutia in bune conditii a colectivitatilor interesate.
    2. Se va urmari, in mod special, sa se evite dislocarea vietii familiale si a oricarei celule sociale traditionale, mai ales prin:
    a) studierea atenta a cauzelor si efectelor miscarilor migratorii si eventuala adoptare de masuri corespunzatoare;
    b) incurajarea urbanizarii in regiunile in care necesitatile economice antreneaza o concentrare a populatiei;
    c) prevenirea si eliminarea aglomerarii in zonele urbane;
    d) imbunatatirea conditiilor de viata in regiunile rurale si amplasarea unor industrii specifice in regiunile in care exista forta de munca suficienta.
    Art. 4
    Urmatoarele masuri vor figura printre cele pe care autoritatile competente vor trebui sa le ia in considerare in vederea cresterii capacitatii de productie si imbunatatirii nivelului de trai al producatorilor agricoli:
    a) eliminarea, cit mai mult posibil, a cauzelor care determina contractarea de datorii in mod obisnuit;
    b) controlarea cesiunilor de terenuri cultivabile persoanelor care nu sint cultivatori, cu scopul ca aceasta cesiune sa se faca pe cit posibil numai in interesul tarii;
    c) controlarea, prin aplicarea unei legislatii corespunzatoare, a proprietatii si a folosirii pamintului, precum si a altor resurse naturale, pentru a se asigura ca acestea sint cit mai bine folosite in interesul populatiei tarii, tinindu-se seama de drepturile traditionale;
    d) controlarea conditiilor de concedare a pamintului pentru cultivare si a conditiilor de munca, in scopul de a se asigura fermierilor si lucratorilor agricoli cel mai ridicat nivel de trai posibil si o parte echitabila din avantajele care pot rezulta din imbunatatirea randamentului sau a preturilor;
    e) reducerea costurilor de productie si de distributie prin toate mijloacele posibile, in special prin infiintarea, favorizarea si ajutorarea cooperativelor de producatori si de consumatori.
    Art. 5
    1. Se vor lua masuri pentru a se asigura producatorilor independenti si salariatilor conditii de viata care sa le permita imbunatatirea nivelului lor de trai prin eforturi proprii si care sa le garanteze mentinerea unui nivel minim de trai stabilit pe baza anchetelor oficiale asupra conditiilor de viata, efectuate de acord cu organizatiile reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor.
    2. La stabilirea nivelului minim de trai va trebui sa se tina seama de nevoile familiale esentiale ale lucratorilor, inclusiv alimentatia si valoarea sa nutritiva, locuinta, imbracamintea, ingrijirile medicale si educatia.

    PARTEA A III-A
    Dispozitii referitoare la lucratorii migranti

    Art. 6
    Cind imprejurarile in care sint folositi in munca lucratorii cer ca ei sa locuiasca in afara caminelor proprii, conditiile in care acestia sint folositi vor trebui sa tina seama de nevoile lor familiale normale.
    Art. 7
    Atunci cind intr-o regiune se va face apel, in mod temporar, la resursele de forta de munca ale unei alte regiuni, se vor lua masuri pentru favorizarea transferului partial de salarii si de economii ale lucratorilor din regiunea unde sint folositi in munca in regiunea de unde provin.
    Art. 8
    1. Atunci cind intr-o regiune se va face apel la resursele de forta de munca ale unei tari supuse unei administratii diferite, autoritatile competente ale tarilor interesate vor trebui, de fiecare data cind va fi necesar sau de dorit sa o faca, sa incheie acorduri pentru reglementarea problemelor de interes comun care s-ar putea pune prin aplicarea dispozitiilor prezentei conventii.
    2. Aceste acorduri vor trebui sa prevada ca lucratorul migrant se va bucura de protectie si de avantaje care sa nu fie inferioare celor de care beneficiaza lucratorii care locuiesc in regiunea in care sint folositi migrantii.
    3. Aceste acorduri vor trebui sa prevada inlesniri acordate lucratorilor, pentru a le permite sa transfere catre caminele lor o parte din salariile si economiile realizate.
    Art. 9
    Atunci cind lucratorii si familiile lor se deplaseaza dintr-o regiune unde costul vietii este scazut intr-o regiune unde costul vietii este mai ridicat, trebuie sa se tina seama de cresterea costului vietii pe care o antreneaza aceasta schimbare de resedinta.

    PARTEA A IV-A
    Remunerarea lucratorilor si probleme conexe

    Art. 10
    1. Va trebui incurajata stabilirea nivelurilor salariilor minime pe cale de acorduri colective, liber negociate, intre sindicatele reprezentind pe lucratorii interesati, pe de o parte, si cei care angajeaza sau organizatiile celor care angajeaza, pe de alta parte.
    2. Atunci cind nu exista metode potrivite pentru stabilirea nivelurilor salariilor minime pe cale de acorduri colective, vor fi luate masurile necesare pentru a permite stabilirea acestor niveluri prin consultare cu reprezentantii celor care angajeaza si ai lucratorilor, printre care vor figura reprezentanti ai organizatiilor lor respective, daca acestea exista.
    3. Se vor lua masurile necesare pentru ca, pe de o parte, cei care angajeaza si lucratorii interesati sa aiba cunostinta de nivelurile salariilor minime in vigoare, iar pe de alta parte, salariile efectiv platite sa nu fie inferioare nivelurilor minime aplicabile.
    4. Orice lucrator caruia i se aplica nivelul salariului minim si care dupa intrarea acestuia in vigoare a primit salarii inferioare acestui nivel trebuie sa aiba dreptul sa recupereze pe cale judiciara sau pe alte cai autorizate de lege suma ce i se datoreaza, intr-un termen care va putea fi fixat de legislatie.
    Art. 11
    1. Se vor lua masurile necesare pentru a se asigura ca toate salariile cistigate sint legal platite, iar cei care angajeaza vor fi obligati sa tina registre care sa specifice platile salariilor, sa elibereze lucratorilor dovezi cu privire la plata salariilor lor si sa ia alte masuri pentru inlesnirea controlului necesar.
    2. Salariile vor fi platite, de regula, in moneda avind curs legal.
    3. Salariile vor fi platite, de regula, direct lucratorului.
    4. Va fi interzisa inlocuirea partiala sau totala a salariilor datorate lucratorilor pentru munca pe care au prestat-o, prin alcool sau bauturi alcoolice.
    5. Plata salariilor nu va putea sa fie facuta in localuri in care se consuma bauturi sau in magazine, exceptie facind numai lucratorii care lucreaza in astfel de unitati.
    6. Salariile vor fi platite cu regularitate la intervale care sa permita reducerea posibilitatii de contractare de datorii in rindul salariatilor, afara de cazul cind exista un obicei local contrar, iar autoritatea competenta se va convinge de dorinta lucratorilor de a se mentine acest obicei.
    7. Daca hrana, locuinta, imbracamintea si alte furnituri si servicii esentiale constituie un element al remunerarii, autoritatea competenta va lua toate masurile practice si posibile pentru a se asigura ca ele sint corespunzatoare si ca valoarea lor in bani a fost calculata exact.
    8. Se vor lua toate masurile practice si posibile in scopul:
    a) de a informa pe lucratori asupra drepturilor pe care le au in materie de salarizare;
    b) de a impiedica orice retinere neautorizata din salarii;
    c) de a limita sumele retinute cu titlu de furnituri si servicii, care constituie un element al remunerarii, la justa valoare in bani a acestor furnituri si servicii.
    Art. 12
    1. Nivelul maxim si modul de restituire a avansurilor din salarii vor fi reglementate de catre autoritatea competenta.
    2. Autoritatea competenta va limita nivelul avansurilor care pot fi acordate unui lucrator pentru a-l determina sa accepte o ocupatie; nivelul autorizat va fi indicat in mod clar lucratorului.
    3. Orice avans acordat peste nivelul stabilit de catre autoritatea competenta va fi in mod legal nerestituibil si nu va putea sa fie recuperat prin compensare asupra platilor datorate lucratorilor la o data ulterioara.
    Art. 13
    1. In rindul salariatilor si producatorilor independenti vor fi incurajate formele de economii rezultate dintr-un act spontan al celui care economiseste.
    2. Se vor lua toate masurile practice si posibile in vederea protejarii salariatilor si a producatorilor independenti contra cametei, in special prin masuri urmarind reducerea dobinzilor asupra imprumuturilor, prin controlul operatiunilor de acordare a fondurilor banesti de catre cei care le finanteaza si prin incurajarea sistemelor de imprumuturi in scopuri determinate cu ajutorul organizatiilor cooperatiste de credit sau cu ajutorul institutiilor plasate sub controlul autoritatii competente.

    PARTEA A V-A
    Nediscriminarea in materie de rasa, culoare, sex, credinta, apartenenta la o grupare traditionala sau de afiliere sindicala

    Art. 14
    1. Unul dintre scopurile politicii sociale va trebui sa fie desfiintarea oricarei discriminari intre lucratori intemeiata pe rasa, culoare, sex, credinta, apartenenta la o grupare traditionala sau afiliere sindicala, in materie de:
    a) legislatie si contracte de munca, care vor trebui sa ofere un tratament economic echitabil tuturor celor care locuiesc sau muncesc in mod legal in tara;
    b) admitere la ocupatiile atit publice, cit si private;
    c) conditii de angajare si avansare;
    d) inlesniri de pregatire profesionala;
    e) conditii de munca;
    f) masuri referitoare la igiena, protectie si bunastare;
    g) disciplina;
    h) participare la negocierea contractelor colective;
    i) niveluri de salarii, acestea trebuind sa fie stabilite in conformitate cu principiul "la munca egala salariu egal", pentru acelasi proces de munca si aceeasi intreprindere.
    2. Se vor lua toate masurile practice si posibile in scopul reducerii oricaror diferente intre nivelurile salariilor rezultind din discriminari intemeiate pe rasa, culoare, sex, credinta, apartenenta la o grupare traditionala sau afiliere sindicala, prin ridicarea nivelurilor aplicabile lucratorilor platiti mai putin.
    3. Lucratorii care provin dintr-o tara si sint angajati sa munceasca intr-o alta tara vor putea obtine, pe linga salariul lor, avantaje in bani sau in natura, pentru a face fata tuturor sarcinilor personale sau familiale rezonabile care rezulta din folosirea in munca a acestora in afara caminului lor.
    4. Dispozitiile precedente ale prezentului articol nu vor putea sa prejudicieze masurile pe care autoritatea competenta va considera necesar sau oportun sa le ia in scopul ocrotirii maternitatii si asigurarii sanatatii, securitatii si bunastarii lucratoarelor.

    PARTEA A VI-A
    Educarea si pregatirea profesionala

    Art. 15
    1. In masura in care conditiile locale permit, se vor da dispozitii corespunzatoare pentru dezvoltarea progresiva a unui larg program de educare, de pregatire profesionala si de ucenicie, in scopul de a pregati in mod eficace copiii si tinerii de ambele sexe pentru o ocupatie utila.
    2. Legile sau reglementarile nationale vor stabili virsta la care scolarizarea ia sfirsit, precum si virsta minima si conditiile de folosire in munca.
    3. Pentru ca copiii sa poata beneficia de posibilitatile de instruire existente si, totodata, pentru ca extinderea acestor posibilitati sa nu fie impiedicata de cererea de forta de munca din aceasta categorie, in regiunile unde exista posibilitati de instruire suficiente pentru majoritatea copiilor de virsta scolara va fi interzisa folosirea in timpul orelor de scoala a copiilor care nu au atins virsta la care se termina scolarizarea.
    Art. 16
    1. In scopul de a se asigura o productivitate ridicata prin dezvoltarea muncii specializate, va trebui sa se organizeze, atunci cind este cazul, insusirea noilor tehnici de productie.
    2. Autoritatile competente se vor ocupa de organizarea sau de controlul acestei pregatiri profesionale, dupa consultarea organizatiilor celor care angajeaza si ale lucratorilor din tara de unde provin candidatii si din tara unde are loc pregatirea.

    PARTEA A VII-A
    Dispozitii finale

    Art. 17
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 18
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale organizatiei.
    3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat membru dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 19
    Intrarea in vigoare a prezentei conventii nu implica denuntarea de plin drept a Conventiei asupra politicii sociale (teritorii nemetropolitane), 1947, de catre un stat membru fata de care ea continua sa fie in vigoare si nici nu impiedica ratificarea ei ulterioara.
    Art. 20
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, in termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 21
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari comunicate, directorul general va atrage atentia statelor membre ale organizatiei asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 22
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii potrivit articolului 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile si toate actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 23
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 24
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 20 de mai sus, denuntarea prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) incepind de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa pentru ratificare de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 25
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.

                  CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII

                              CONVENTIE
          privind politica de ocupare a fortei de munca, 1964

                         (CONVENTIA Nr. 122)*)

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 17 iunie 1964 in cea de-a patruzeci si opta sesiune a sa,
    avind in vedere ca Declaratia de la Philadelphia recunoaste obligatia solemna a Organizatiei Internationale a Muncii de a sprijini punerea in aplicare de catre diferitele natiuni ale lumii a programelor capabile sa realizeze ocuparea deplina a fortei de munca si ridicarea nivelului de trai si ca preambulul constitutiei organizatiei prevede lupta impotriva somajului si garantarea unui salariu care sa asigure conditii de existenta convenabile,
    avind de asemenea in vedere ca, in sensul Declaratiei de la Philadelphia, Organizatiei Internationale a Muncii ii revine sarcina sa cerceteze si sa aprecieze repercusiunile politicilor economice si financiare asupra politicii de ocupare a fortei de munca, in lumina obiectivului fundamental potrivit caruia "toti oamenii, indiferent de rasa, credinta sau sexul lor, au dreptul sa urmareasca realizarea progresului lor material si dezvoltarea lor spirituala in libertate si demnitate, in conditii de securitate economica si cu posibilitati egale",
    avind in vedere ca Declaratia universala a drepturilor omului prevede ca "orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca si la protectie impotriva somajului",
    luind nota de termenii conventiilor si recomandarilor internationale asupra muncii, existente, care sint in raport direct cu politica de ocupare a fortei de munca si in special Conventia si Recomandarea asupra activitatii de ocupare a fortei de munca, 1948, Recomandarea asupra orientarii profesionale, 1949, Recomandarea asupra pregatirii profesionale, 1962, precum si Conventia si Recomandarea privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, 1958,
    considerind ca aceste instrumente ar trebui plasate in contextul mai larg al unui program international urmarind asigurarea expansiunii economice bazate pe ocuparea deplina a fortei de munca in scop productiv si in conditii de libera alegere a muncii,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la politica de ocupare a fortei de munca, care sint cuprinse in cea de-a opta problema inscrisa pe ordinea de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 9 iulie 1964, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra politicii de ocupare a fortei de munca, 1964".

    Art. 1
    1. In vederea stimularii cresterii si dezvoltarii economice, a ridicarii nivelului de trai, a satisfacerii necesitatilor de forta de munca si a rezolvarii problemei somajului si subocuparii fortei de munca, orice stat membru va formula si aplica, ca un obiectiv esential, o politica activa urmarind promovarea ocuparii depline a fortei de munca, in scop productiv si in conditii de libera alegere a muncii.
    2. Politica mentionata va trebui sa tinda a garanta:
    a) ca va fi de lucru pentru toate persoanele disponibile si in cautare de munca;
    b) ca aceasta munca va fi pe cit posibil productiva;
    c) ca va exista libera alegere a muncii si ca fiecare lucrator va avea toate posibilitatile de a dobindi calificarile necesare pentru a ocupa un serviciu care sa-i convina si de a folosi in aceasta munca calificarile, precum si aptitudinile sale, fara deosebire de rasa, culoare, sex, religie, opinii politice, ascendenta nationala sau origine sociala.
    3. Politica mentionata va trebui sa tina seama de stadiul si de nivelul de dezvoltare economica, precum si de raporturile care exista intre obiectivele ocuparii fortei de munca si celelalte obiective economice si sociale si va fi aplicata prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale.
    Art. 2
    Orice stat membru va trebui, prin metode adaptate conditiilor tarii si in masura in care acestea permit:
    a) sa determine si sa reexamineze cu regularitate, in cadrul unei politici economice si sociale coordonate, masurile care trebuie adoptate in vederea atingerii obiectivelor enuntate in articolul 1;
    b) sa ia hotaririle necesitate de aplicarea acestor masuri, inclusiv elaborarea de programe, daca este cazul.
    Art. 3
    In aplicarea prezentei conventii, reprezentantii grupurilor interesate in masurile ce trebuie luate si, in special, reprezentantii celor care angajeaza si reprezentantii lucratorilor vor trebui sa fie consultati cu privire la politica de ocupare a fortei de munca, in scopul de a se tine pe deplin seama de experienta si parerile lor, vor colabora din plin la elaborarea acestei politici si vor participa la actiunile de sprijinire a lucratorilor.
    Art. 4
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 5
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale organizatiei.
    3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 6
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, in termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 7
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general le va atrage atentia asupra datei la care prezenta conventie va intra in vigoare.
    Art. 8
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile si toate actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 9
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 10
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care va revizui total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 6 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare:
    b) incepind de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 11
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.