CONVENTIE Nr. 88 din 9 iulie 1948
privind organizarea activitatii de folosire a fortei de munca*)
ACT EMIS DE: ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII
CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 81 din 6 iunie 1973
*) Traducere.
Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
convocata la San Francisco de catre Consiliul de administratie al Biroului
International al Muncii si care s-a intrunit aici la 17 iunie 1948 in cea de-a
treizeci si una sesiune a sa,
dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la organizarea
activitatii de folosire a fortei de munca, problema care este cuprinsa in cel
de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii
internationale,
adopta, la 9 iulie 1948, conventia urmatoare, care se va numi
"Conventie asupra organizarii activitatii de folosire a fortei de munca,
1948".
Art. 1
1. Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica
prezenta conventie trebuie sa desfasoare sau sa vegheze la modul in care se
desfasoara activitatea publica si gratuita de folosire a fortei de munca.
2. Sarcina esentiala a activitatii de folosire a fortei de munca este sa
realizeze, in cooperare, daca este cazul, cu alte organisme publice si private
interesate, cea mai buna organizare posibila a pietei fortei de munca, ca parte
integranta a programului national tinzind la mentinerea si asigurarea ocuparii
depline a fortei de munca, precum si la dezvoltarea si folosirea resurselor
productive.
Art. 2
Activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie organizata sub
forma unui sistem national de birouri de folosire a fortei de munca, aflate sub
controlul unei autoritati nationale.
Art. 3
1. Sistemul trebuie sa cuprinda o retea de birouri locale si, daca este
cazul, de birouri regionale, suficiente ca numar, pentru a satisface fiecare
regiune geografica a tarii si situate la indemina celor care angajeaza si a
lucratorilor.
2. Organizarea retelei:
a) trebuie sa faca obiectul unei analize generale:
i) cind s-au produs schimbari importante in repartizarea activitatii
economice si a populatiei active;
ii) cind autoritatea competenta considera ca este cazul sa se faca o
analiza generala pentru a aprecia experienta dobindita in cursul unei perioade
de incercare;
b) trebuie sa fie revizuita cind dintr-o asemenea analiza rezulta
necesitatea unei revizuiri.
Art. 4
1. Masuri corespunzatoare trebuie sa fie luate, pe cale de comisii
consultative, in scopul de a asigura cooperarea reprezentantilor celor care
angajeaza si a reprezentantilor lucratorilor la organizarea si functionarea
activitatii de folosire a fortei de munca, precum si la desfasurarea politicii
privind aceasta activitate.
2. Aceste masuri trebuie sa prevada instituirea uneia sau mai multor
comisii consultative nationale si, daca este cazul, comisii regionale si
locale.
3. Reprezentantii celor care angajeaza si reprezentantii lucratorilor in
aceste comisii trebuie sa fie desemnati in numar egal, dupa consultarea
organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si ale lucratorilor,
acolo unde asemenea organizatii exista.
Art. 5
Politica generala a activitatii de folosire a fortei de munca, atunci cind
este vorba de indrumarea lucratorilor catre locurile de munca disponibile,
trebuie sa fie stabilita dupa consultarea reprezentantilor celor care angajeaza
si a reprezentantilor lucratorilor, prin intermediul comisiilor consultative
prevazute la articolul 4.
Art. 6
Sistemul de folosire a fortei de munca trebuie sa fie organizat astfel
incit sa asigure eficacitatea recrutarii si plasarii lucratorilor. In acest
scop, el trebuie:
a) sa sprijine pe lucratori sa gaseasca un loc de munca convenabil, iar pe
cei care angajeaza, sa recruteze lucratori care sa corespunda nevoilor
intreprinderilor; in mod special, el trebuie, in conformitate cu reglementarile
emise pe plan national:
i) sa inregistreze pe cei care solicita angajarea in munca, sa ia nota de
calificarile profesionale, experienta si preferintele acestora, sa-i
chestioneze in vederea angajarii, sa le controleze, daca este nevoie,
aptitudinile fizice si profesionale si sa-i sprijine sa obtina, atunci cind
este cazul, o orientare, o pregatire sau o readaptare profesionala;
ii) sa obtina de la cei care angajeaza informatii precise asupra locurilor
de munca vacante comunicate de catre acestia organelor care fac parte din
sistemul de folosire a fortei de munca si asupra conditiilor pe care trebuie sa
le indeplineasca lucratorii de care ei au nevoie pentru ocuparea acelor locuri
de munca;
iii) sa indrume catre locurile de munca vacante pe candidatii care poseda
aptitudinile profesionale si fizice cerute;
iv) sa organizeze compensarea ofertelor si cererilor de angajare in munca
de la un birou la altul, daca primul birou solicitat nu este in masura sa
plaseze in mod convenabil candidatii, sau sa-i indrume catre locuri de munca
vacante corespunzatoare, sau daca alte situatii justifica aceasta masura;
b) sa ia masuri corespunzatoare pentru:
i) a inlesni mobilitatea profesionala, in scopul de a adapta oferta de
forta de munca la posibilitatile de folosire a acesteia in diferitele profesii;
ii) a inlesni mobilitatea geografica in vederea sprijinirii deplasarii,
lucratorilor catre regiunile care ofera posibilitati convenabile de folosire a
acestora;
iii) a inlesni transferarile temporare ale lucratorilor dintr-o regiune in
alta, in scopul de a atenua un dezechilibru local si momentan intre oferta si
cererea de forta de munca;
iv) a inlesni deplasarile de lucratori dintr-o tara in alta incuviintate de
guvernele interesate;
c) sa stringa si sa analizeze, in colaborare, daca este cazul, cu alte
autoritati, precum si cu cei care angajeaza si cu sindicatele, toate
informatiile disponibile asupra situatiei pietei fortei de munca si evolutiei
probabile a acesteia, atit pe ansamblul tarii, cit si in diferitele industrii,
profesii sau regiuni, si sa puna sistematic si rapid aceste informatii la
dispozitia autoritatilor publice, a organizatiilor celor care angajeaza si a
organizatiilor lucratorilor, interesate, precum si la dispozitia publicului;
d) sa colaboreze la administrarea asigurarilor de somaj si a ajutoarelor de
somaj, precum si la aplicarea altor masuri destinate sa vina in ajutorul
somerilor;
e) sa sprijine, pe cit este necesar, alte organisme publice sau private, la
elaborarea planurilor sociale si economice menite sa influenteze in mod
favorabil situatia folosirii fortei de munca.
Art. 7
Trebuie luate masuri pentru:
a) a inlesni, in cadrul diferitelor birouri de folosire a fortei de munca,
specializarea pe profesii si pe industrii, cum este agricultura sau oricare
alta ramura de activitate in care aceasta specializare poate fi utila;
b) a raspunde in mod satisfacator la nevoile categoriilor speciale de
solicitanti de locuri de munca, cum sint invalizii.
Art. 8
In ce priveste tinerii, in cadrul activitatii de folosire a fortei de munca
si de orientare profesionala se vor lua masuri cu caracter special.
Art. 9
1. Personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de
munca trebuie sa fie format din functionari publici beneficiind de un statut si
conditii de serviciu care sa le asigure independenta fata de orice schimbare
guvernamentala si orice influenta neprevazuta din afara si care, sub rezerva
necesitatilor serviciului, sa le asigure stabilitatea in functie.
2. Sub rezerva conditiilor pe care legislatia nationala le fixeaza pentru
recrutarea personalului serviciilor publice, personalul organelor care
desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca trebuie sa fie recrutat numai
pe baza aptitudinii candidatului de a indeplini sarcinile pe care urmeaza sa si
le asume.
3. Mijloacele de a verifica aceste aptitudini trebuie sa fie determinate de
catre autoritatea competenta.
4. Personalul organelor care desfasoara activitatea de folosire a fortei de
munca trebuie sa primeasca o pregatire corespunzatoare pentru exercitarea
functiilor sale.
Art. 10
Organele care desfasoara activitatea de folosire a fortei de munca si, daca
este cazul, si alte autoritati publice trebuie ca, in colaborare cu
organizatiile celor care angajeaza si organizatiile lucratorilor si cu alte
organisme interesate, sa ia toate masurile posibile pentru ca cei care
angajeaza si lucratorii sa incurajeze din plin activitatea de folosire a fortei
de munca.
Art. 11
Autoritatile competente trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a
asigura o cooperare rodnica intre organele care desfasoara activitatea de
folosire a fortei de munca si birourile de plasare private cu scopuri
nelucrative.
Art. 12
1. Atunci cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse
sau cind, datorita caracterului razlet al populatiei sau stadiului de
dezvoltare a acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile
prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate excepta acele regiuni de la
aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le
considera corespunzatoare anumitor intreprinderi sau anumitor lucrari.
2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra
aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din
Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi
propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele
respective. Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la
dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in
mod expres.
3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol
trebuie sa indice in rapoartele sale anuale ulterioare regiunile pentru care
renunta la dreptul de a recurge la aceste dispozitii.
Art. 13
1. In ceea ce priveste teritoriile mentionate la articolul 35 din
Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, astfel cum ea a fost modificata
prin instrumentul de amendament la Constitutia Organizatiei Internationale a
Muncii, 1946, cu exceptia teritoriilor prevazute de paragrafele 4 si 5 ale
citatului articol 35 astfel modificat, orice stat membru al organizatiei care
ratifica prezenta conventie trebuie sa comunice directorului general al
Biroului International al Muncii, in termenul cel mai scurt posibil dupa
ratificarea sa, o declaratie prin care sa faca cunoscut:
a) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice fara modificari dispozitiile
conventiei;
b) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice dispozitiile conventiei
cu modificari si in ce constau acele modificari;
c) teritoriile carora nu li se aplica conventia si, in acest caz, motivele
neaplicarii conventiei;
d) teritoriile pentru care isi rezerva dreptul de a hotari.
2. Angajamentele mentionate in alineatele a) si b) ale prezentului paragraf
al prezentului articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor
avea efecte identice.
3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte, in
intregime sau in parte, la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara in
virtutea alineatelor b), c) si d) ale paragrafului 1 din prezentul articol.
4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta
conventie poate fi denuntata potrivit dispozitiilor articolului 17, sa comunice
directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii
oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile
determinate.
Art. 14
1. Atunci cind problemele tratate in prezenta conventie intra in competenta
proprie a autoritatilor unui teritoriu nemetropolitan, statul membru
responsabil cu relatiile internationale ale acelui teritoriu, de acord cu
guvernul acelui teritoriu, va putea sa comunice directorului general al
Biroului International al Muncii o declaratie de acceptare a obligatiilor
prezentei conventii in numele acelui teritoriu.
2. O declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii poate fi
comunicata directorului general al Biroului International al Muncii:
a) de catre doua sau mai multe state membre ale organizatiei, pentru un
teritoriu aflat sub autoritatea lor comuna;
b) de catre orice autoritate internationala care raspunde de administrarea
unui teritoriu in virtutea dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite sau a oricaror
alte dispozitii in vigoare referitoare la acest teritoriu.
3. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International
al Muncii in conformitate cu dispozitiile paragrafelor precedente ale
prezentului articol trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi
aplicate pe teritoriu cu sau fara modificari; daca declaratia mentioneaza ca
dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa
specifice in ce constau acele modificari.
4. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor
putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul
de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.
5. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor
putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata conform
dispozitiilor articolului 17, sa comunice directorului general o noua
declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii
anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei
conventii.
Art. 15
Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului
general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
Art. 16
1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei
Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre
directorul general.
2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre
directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre ale
organizatiei.
3. Drept urmare, aceasta conventie va intra in vigoare pentru fiecare stat
membru dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
Art. 17
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie o poate denunta,
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a
conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului
International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect
decit dupa expirarea termenului de un an de la inregistrarea ei.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care in termen
de un an dupa expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent
nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol va fi
tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, drept urmare, va putea sa denunte
prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile
prevazute de prezentul articol.
Art. 18
1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica
tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea
tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor, care ii vor fi comunicate
de catre statele membre ale organizatiei.
2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a
doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia
statelor membre ale organizatiei asupra datei de la care prezenta conventie va
intra in vigoare.
Art. 19
Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica
secretarului general al Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit
articolului 102 din Carta Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la
toate ratificarile, declaratiile si actele de denuntare inregistrate in
conformitate cu articolele precedente.
Art. 20
Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al
Biroului International al Muncii v prezenta conferintei generale un raport
asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie
pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
Art. 21
1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa
revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va
dispune altfel:
a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina,
de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 17 de mai
sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, cu conditia ca noua conventie
de revizuire sa fi intrat in vigoare;
b) cu incepere de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire
prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele
membre al organizatiei.
2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si
continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor
ratifica conventia de revizuire.
Art. 22
Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi
valabilitate.