CONVENTIE   Nr. 81 din 11 iulie 1947

privind inspectia muncii in industrie si comert*)

ACT EMIS DE: ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII

              CONFERINTA INTERNATIONALA A MUNCII
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL  NR. 81 din  6 iunie 1973

    *) Traducere.

    Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii,
    convocata la Geneva de catre Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii si care s-a intrunit aici la 19 iunie 1947 in cea de-a treizecea sesiune a sa,
    dupa ce a hotarit sa adopte diferite propuneri referitoare la inspectia muncii in industrie si comert, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
    dupa ce a hotarit ca aceste propuneri sa ia forma unei conventii internationale,
    adopta, la 11 iulie 1947, conventia urmatoare, care se va numi "Conventie asupra inspectiei muncii, 1947".

    PARTEA I
    Inspectia muncii in industrie

    Art. 1
    Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta conventie trebuie sa posede un sistem de inspectie a muncii in intreprinderile industriale.
    Art. 2
    1. Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile industriale se va aplica tuturor intreprinderilor pentru care inspectorii de munca au sarcina sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor.
    2. Legislatia nationala va putea excepta intreprinderile miniere si de transport sau parti ale acestor intreprinderi de la aplicarea prezentei conventii.
    Art. 3
    1. Sistemul de inspectie a muncii va avea urmatoarele sarcini:
    a) sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor, cum sint dispozitiile privind durata muncii, salarizarea, securitatea si igiena muncii, conditiile de trai, folosirea copiilor si a tinerilor si altele conexe, in masura in care inspectorii de munca sint insarcinati sa asigure aplicarea acestor dispozitii;
    b) sa furnizeze celor care angajeaza si lucratorilor informatii si indrumari tehnice asupra mijloacelor cele mai eficace de respectare a dispozitiilor legale;
    c) sa aduca la cunostinta autoritatii competente deficientele sau abuzurile care constituie incalcari ale dispozitiilor legale in vigoare.
    2. Daca inspectorilor de munca le sint incredintate si alte functii, acestea nu trebuie sa stinjeneasca exercitarea functiilor principale si nici sa dauneze, intr-un mod oarecare, autoritatii sau impartialitatii necesare inspectorilor in raporturile lor cu cei care angajeaza si cu lucratorii.
    Art. 4
    1. In masura in care practica administrativa a statului membru permite, inspectia muncii va fi plasata sub supravegherea si controlul unei autoritati centrale.
    2. In cazul unui stat federal, expresia autoritate centrala inseamna fie autoritatea federala, fie o autoritate centrala a unuia dintre membrii federatiei.
    Art. 5
    Autoritatea competenta va trebui sa ia masurile corespunzatoare pentru a favoriza:
    a) o cooperare efectiva intre serviciile de inspectie, pe de o parte, si alte servicii guvernamentale si institutiile publice si particulare care exercita activitati asemanatoare, pe de alta parte;
    b) colaborarea intre functionarii inspectiei muncii, pe de o parte, si cei care angajeaza si lucratorii sau organizatiile acestora, pe de alta parte.
    Art. 6
    Personalul inspectiei va fi format din functionari publici al caror statut si conditii de serviciu le asigura stabilitatea in functie si independenta fata de orice schimbare guvernamentala si orice influenta neprevazuta din afara.
    Art. 7
    1. Sub rezerva conditiilor cerute de legislatia nationala pentru recrutarea angajatilor serviciilor publice, inspectorii de munca vor fi recrutati numai pe baza aptitudinii candidatului de a indeplini sarcinile pe care urmeaza sa si le asume.
    2. Mijloacele de a verifica aceste aptitudini vor fi stabilite de catre autoritatea competenta.
    3. Inspectorii de munca trebuie sa primeasca o pregatire corespunzatoare exercitarii functiilor lor.
    Art. 8
    Pentru functia de inspector in cadrul serviciului de inspectie pot fi desemnati atit barbati, cit si femei. Daca este necesar, inspectorilor si inspectoarelor li se pot atribui sarcini speciale.
    Art. 9
    In vederea asigurarii aplicarii dispozitiilor legale privind igiena si securitatea lucratorilor care isi exercita profesia si pentru a se informa despre efectele pe care le au procedeele folosite, materiile utilizate si metodele de lucru asupra igienei si securitatii acestora, fiecare stat membru va lua masurile necesare pentru ca la activitatea inspectiei sa asigure colaborarea unor experti si tehnicieni corespunzator calificati, inclusiv a unor tehnicieni in domeniul medicinii, mecanicii, electricitatii si chimiei, potrivit cu metodele corespunzatoare conditiilor nationale.
    Art. 10
    Numarul inspectorilor de munca va trebui sa fie suficient pentru a asigura exercitarea cu eficacitate a functiilor serviciului de inspectie si va fi fixat tinindu-se seama de:
    a) importanta sarcinilor pe care inspectorii le au de indeplinit si in special de:
    i) numarul, natura, importanta si situatia intreprinderilor supuse controlului;
    ii) numarul si diversitatea categoriilor de lucratori care muncesc in aceste intreprinderi;
    iii) numarul si complexitatea dispozitiilor legale a caror aplicare trebuie sa fie asigurata;
    b) mijloacele materiale de executare a sarcinilor puse la dispozitia inspectorilor;
    c) conditiile practice in care urmeaza sa se efectueze controalele pentru a da rezultatele scontate.
    Art. 11
    1. Autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a pune la dispozitia inspectorilor de munca:
    a) birouri locale amenajate corespunzator nevoilor serviciului si accesibile tuturor celor interesati;
    b) inlesniri de transport, necesare exercitarii functiilor acestora atunci cind nu exista posibilitati de transport public corespunzator.
    2. Autoritatea competenta va lua masurile necesare pentru a rambursa inspectorilor de munca toate cheltuielile de deplasare si cheltuielile accesorii necesare exercitarii functiilor lor.
    Art. 12
    1. Inspectorii de munca purtind asupra lor acte justificative ale functiilor pe care le indeplinesc vor fi autorizati:
    a) sa patrunda liber, fara incunostintare prealabila, la orice ora din zi si din noapte, in orice intreprindere supusa inspectiei;
    b) sa patrunda, ziua, in toate localurile pe care au motive temeinice sa le controleze;
    c) sa procedeze la orice cercetari, controale sau anchete considerate necesare pentru a se asigura ca dispozitiile legale sint efectiv respectate, si in special:
    i) sa interogheze, singuri sau in prezenta martorilor, pe cel care angajeaza sau personalul intreprinderii, asupra tuturor problemelor referitoare la aplicarea dispozitiilor legale;
    ii) sa ceara sa li se prezinte toate inscrisurile, registrele si documentele a caror detinere este prevazuta de legislatia referitoare la conditiile de munca, in scopul verificarii conformitatii acestora cu dispozitiile legale si pentru a le copia sau scoate extrase;
    iii) sa pretinda afisarea instructiunilor prevazute de dispozitiile legale;
    iv) sa ia pentru analiza mostre din materiile si substantele utilizate sau manipulate, cu conditia ca cel care angajeaza sau reprezentantul acestuia sa fie incunostintat ca materiile sau substantele respective au fost luate in acest scop.
    2. Cu ocazia inspectiei, inspectorul va informa despre prezenta sa in intreprindere pe cel care angajeaza sau pe reprezentantul acestuia, in afara de cazul in care apreciaza ca o astfel de instiintare risca sa dauneze eficacitatii controlului.
    Art. 13
    1. Inspectorii de munca vor fi autorizati sa determine luarea de masuri in vederea eliminarii defectiunilor constatate la instalatii, la amenajari sau in metodele de lucru, pe care le considera daunatoare sanatatii sau securitatii lucratorilor.
    2. Pentru a putea determina luarea acestor masuri, inspectorii vor avea dreptul, sub rezerva contestarii masurilor respective pe caile judiciare sau administrative prevazute de legislatia nationala, de a dispune sau de a face sa se dispuna:
    a) sa se aduca instalatiilor, intr-un termen fixat, modificarile necesare pentru a se asigura aplicarea stricta a dispozitiilor legale privind sanatatea si securitatea lucratorilor;
    b) sa fie luate masuri imediat executorii in cazurile de pericol iminent pentru sanatatea si securitatea lucratorilor.
    3. Daca procedura stabilita la paragraful 2 nu este compatibila cu practica administrativa si judiciara a statului membru, inspectorii vor avea dreptul sa sesizeze autoritatea competenta pentru ca aceasta sa dea ordine precise sau sa determine luarea de masuri imediat executorii.
    Art. 14
    Inspectia muncii va trebui sa fie informata despre accidentele de munca si cazurile de imbolnaviri profesionale, in situatiile si potrivit procedurii prescrise de legislatia nationala.
    Art. 15
    Sub rezerva eventualelor exceptii prevazute de legislatia nationala, inspectorii de munca:
    a) nu vor avea dreptul sa aiba un interes oarecare, direct sau indirect, in intreprinderile aflate sub controlul lor;
    b) vor fi obligati, prin masuri penale sau disciplinare corespunzatoare, sa nu dezvaluie, chiar dupa parasirea functiei, secretele de fabricatie sau de comert ori procedeele de exploatare cunoscute cu ocazia exercitarii functiilor lor;
    c) vor considera absolut confidentiala sursa oricarei plingeri care semnaleaza defectiuni de instalatii sau incalcarea dispozitiilor legale si nu vor face cunoscut celui care angajeaza sau reprezentantului acestuia ca s-a procedat la efectuarea inspectiei ca urmare a unei plingeri.
    Art. 16
    Numarul si natura inspectiilor efectuate in intreprinderi vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectiva a dispozitiilor legale respective.
    Art. 17
    1. Persoanele care vor incalca sau neglija respectarea dispozitiilor legale a caror executare incumba inspectorilor de munca vor fi pasibile de urmarire legala imediata, fara avertisment prealabil. Legislatia nationala va putea sa prevada insa exceptarea cazurilor in care pentru remedierea situatiei sau pentru luarea de masuri preventive, este necesar un avertisment prealabil.
    2. Inspectorii de munca pot sa decida ca, in locul intentarii actiunii sau recomandarii efectuarii urmaririi, sa dea avertismente sau indrumari.
    Art. 18
    Pentru incalcarea dispozitiilor legale a caror aplicare este supusa controlului inspectorilor de munca, precum si pentru impiedicarea inspectorilor de munca in exercitarea functiilor lor, in legislatia nationala vor fi prevazute sanctiuni corespunzatoare, care vor fi efectiv aplicate.
    Art. 19
    1. Inspectorii de munca sau birourile de inspectie locala, dupa caz, sint obligati sa prezinte autoritatii centrale de inspectie rapoarte periodice, cu caracter general, asupra rezultatelor activitatii lor.
    2. Aceste rapoarte vor fi intocmite potrivit indicatiilor autoritatii centrale si vor trata obiective indicate din timp in timp de catre aceasta; ele vor fi prezentate cel putin la perioadele fixate de autoritatea centrala insa, in toate cazurile, cel putin o data pe an.
    Art. 20
    1. Autoritatea centrala de inspectie va publica anual un raport cu caracter general asupra activitatii serviciilor de inspectie aflate sub controlul sau.
    2. Aceste rapoarte vor fi publicate intr-un termen convenabil, care sa nu depaseasca insa 12 luni de la sfirsitul anului la care ele se refera.
    3. Copii de pe rapoartele anuale vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, intr-un termen convenabil de la publicarea lor, dar care sa nu depaseasca 3 luni.
    Art. 21
    Raportul anual publicat de catre autoritatea centrala de inspectie se va referi la urmatoarele:
    a) legi si reglementari de competenta inspectiei muncii;
    b) personalul de inspectie a muncii;
    c) statistici ale intreprinderilor supuse inspectiei si numarul de lucratori care muncesc in aceste intreprinderi;
    d) statistici ale inspectiilor efectuate;
    e) statistici ale infractiunilor comise si ale sanctiunilor aplicate;
    f) statistici ale accidentelor de munca;
    g) statistici ale imbolnavirilor profesionale, precum si la orice alte probleme referitoare la acest domeniu, in masura in care acestea sint de competenta autoritatii centrale.

    PARTEA a II-a
    Inspectia muncii in comert

    Art. 22
    Fiecare stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care aplica prezenta parte a conventiei trebuie sa posede un sistem de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale.
    Art. 23
    Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale se aplica intreprinderilor pentru care inspectorii de munca sint insarcinati sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor in exercitarea profesiei lor.
    Art. 24
    Sistemul de inspectie a muncii in intreprinderile comerciale va trebui sa satisfaca dispozitiile articolelor 3 - 21 ale prezentei conventii, in masura in care acestea sint aplicabile.

    PARTEA a III-a
    Diverse masuri

    Art. 25
    1. Orice stat membru al Organizatiei Internationale a Muncii care ratifica prezenta conventie poate, printr-o declaratie anexata ratificarii sale, sa excluda din acceptarea conventiei partea a II-a a acesteia.
    2. Orice stat membru care a facut o asemenea declaratie poate sa o anuleze oricind, printr-o declaratie ulterioara.
    3. Orice stat membru care aplica o declaratie facuta conform paragrafului 1 al prezentului articol va indica in fiecare an, in raportul sau anual asupra aplicarii prezentei conventii, starea legislatiei sale si a practicii referitoare la dispozitiile partii a doua a prezentei conventii, precizind in ce masura s-a dat urmare sau s-a propus sa se dea urmare acelor dispozitii.
    Art. 26
    In cazurile in care nu reiese in mod sigur ca o intreprindere sau o parte ori un serviciu dintr-o intreprindere sint supuse prezentei conventii, sarcina rezolvarii acestei probleme revine autoritatii competente.
    Art. 27
    Termenul dispozitii legale folosit in prezenta conventie cuprinde, pe linga legislatie, si hotaririle arbitrale si contractele colective cu putere de lege a caror aplicare inspectorii de munca au sarcina de a o efectua.
    Art. 28
    Informatii amanuntite privind intreaga legislatie nationala care corespunde dispozitiilor prezentei conventii vor fi incluse in rapoartele anuale care se prezinta in conformitate cu articolul 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii.
    Art. 29
    1. Cind teritoriul unui stat membru cuprinde regiuni foarte intinse sau cind, datorita caracterului razlet al populatiei sau stadiului de dezvoltare al acesteia, autoritatea competenta considera ca dispozitiile prezentei conventii nu pot fi aplicate, ea poate excepta acele regiuni de la aplicarea conventiei, fie in totalitatea ei, fie cu exceptiile pe care le considera corespunzatoare anumitor intreprinderi sau anumitor lucrari.
    2. Orice stat membru trebuie sa indice, in primul sau raport anual asupra aplicarii prezentei conventii, prezentat in virtutea articolului 22 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, orice regiune pentru care isi propune sa recurga la dispozitiile prezentului articol, precum si motivele respective.
    Drept urmare, nici un stat membru nu va putea sa recurga la dispozitiile prezentului articol decit pentru regiunile pe care le va indica in mod expres.
    3. Orice stat membru care recurge la dispozitiile prezentului articol trebuie sa indice in rapoartele sale anuale ulterioare regiunile pentru care renunta la dreptul de a recurge la aceste dispozitii.
    Art. 30
    1. In ceea ce priveste teritoriile mentionate de articolul 35 din Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, astfel cum ea a fost modificata prin instrumentul de amendament la Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, 1946, cu exceptia teritoriilor prevazute de paragrafele 4 si 5 ale citatului articol 35 astfel modificat, orice stat membru al organizatiei care ratifica prezenta conventie trebuie sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii, in termenul cel mai scurt posibil dupa ratificarea sa, o declaratie prin care sa faca cunoscut:
    a) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice fara modificari dispozitiile conventiei;
    b) teritoriile pentru care se angajeaza sa aplice dispozitiile conventiei cu modificari si in ce constau acele modificari;
    c) teritoriile carora nu li se aplica conventia si, in aceste cazuri, motivele neaplicarii acesteia;
    d) teritoriile asupra carora isi rezerva dreptul de a hotari.
    2. Angajamentele mentionate in alineatele a) si b) ale primului paragraf al prezentului articol vor fi considerate parte integranta a ratificarii si vor avea efecte identice.
    3. Orice stat membru va putea, printr-o noua declaratie, sa renunte, in intregime sau in parte, la rezervele cuprinse in declaratia sa anterioara, in virtutea alineatelor b), c) si d) ale paragrafului 1 din prezentul articol.
    4. Orice stat membru va putea, in cursul perioadelor in care prezenta conventie poate fi denuntata potrivit dispozitiilor articolului 34, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia din teritoriile determinate.
    Art. 31
    1. Atunci cind problemele tratate in prezenta conventie intra in competenta proprie a autoritatilor unui teritoriu nemetropolitan, statul membru responsabil cu relatiile internationale ale acelui teritoriu, de acord cu guvernul acelui teritoriu, va putea sa comunice directorului general al Biroului International al Muncii o declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii in numele acelui teritoriu.
    2. O declaratie de acceptare a obligatiilor prezentei conventii poate fi comunicata directorului general al Biroului International al Muncii:
    a) de catre doua sau mai multe state membre ale organizatiei, pentru un teritoriu sub autoritatea lor comuna;
    b) de catre orice autoritate internationala care raspunde de administrarea unui teritoriu in virtutea dispozitiilor Cartei Natiunilor Unite sau a oricaror alte dispozitii in vigoare referitoare la acest teritoriu.
    3. Declaratiile comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, in conformitate cu dispozitiile paragrafelor precedente ale prezentului articol, trebuie sa indice daca dispozitiile conventiei vor fi aplicate pe teritoriu cu sau fara modificari: daca declaratia mentioneaza ca dispozitiile conventiei se aplica sub rezerva unor modificari, ea trebuie sa specifice in ce constau acele modificari.
    4. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea sa renunte, total sau partial, printr-o declaratie ulterioara, la dreptul de a invoca o modificare indicata intr-o declaratie anterioara.
    5. Statul sau statele membre ori autoritatea internationala in cauza vor putea, in cursul perioadelor in care conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor articolului 34, sa comunice directorului general o noua declaratie care sa modifice in orice fel termenii oricarei declaratii anterioare si sa faca cunoscuta situatia referitoare la aplicarea acestei conventii.

    PARTEA a IV-a
    Dispozitii finale

    Art. 32
    Ratificarile formale ale prezentei conventii vor fi comunicate directorului general al Biroului International al Muncii, care le va inregistra.
    Art. 33
    1. Prezenta conventie nu va obliga decit statele membre ale Organizatiei Internationale a Muncii ale caror ratificari au fost inregistrate de catre directorul general.
    2. Ea va intra in vigoare dupa 12 luni de la inregistrarea de catre directorul general a cel putin doua ratificari din partea statelor membre.
    3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta conventie va intra in vigoare dupa 12 luni de la data inregistrarii ratificarii sale.
    Art. 34
    1. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie poate sa o denunte la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrarii initiale in vigoare a conventiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului International al Muncii si inregistrat de acesta. Denuntarea nu va avea efect decit dupa un an de la inregistrarea ei.
    2. Orice stat membru care a ratificat prezenta conventie si care, intr-un termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani mentionata la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denuntare prevazuta de prezentul articol, va fi tinut pentru o noua perioada de 10 ani si, prin urmare, va putea sa denunte prezenta conventie la expirarea fiecarei perioade de 10 ani, in conditiile prevazute de prezentul articol.
    Art. 35
    1. Directorul general al Biroului International al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii inregistrarea tuturor ratificarilor, declaratiilor si denuntarilor care ii vor fi comunicate de catre statele membre al organizatiei.
    2. Notificind statelor membre ale organizatiei inregistrarea celei de-a doua ratificari care i-a fost comunicata, directorul general va atrage atentia acestora asupra datei la care prezenta conventie urmeaza sa intre in vigoare.
    Art. 36
    Directorul general al Biroului International al Muncii va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, in vederea inregistrarii, potrivit articolului 102 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite, informatii complete cu privire la toate ratificarile, toate declaratiile si toate actele de denuntare inregistrate in conformitate cu articolele precedente.
    Art. 37
    Ori de cite ori va considera necesar, Consiliul de administratie al Biroului International al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicarii prezentei conventii si va examina daca este cazul sa inscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau partiale a acesteia.
    Art. 38
    1. In cazul in care conferinta va adopta o noua conventie care sa revizuiasca total sau partial prezenta conventie si daca noua conventie nu va dispune altfel:
    a) ratificarea de catre un stat membru a noii conventii de revizuire va determina, de plin drept, fara a se mai tine seama de dispozitiile articolului 34 de mai sus, denuntarea imediata a prezentei conventii, sub rezerva ca noua conventie de revizuire sa fi intrat in vigoare;
    b) incepind de la data intrarii in vigoare a noii conventii de revizuire, prezenta conventie va inceta sa mai fie deschisa ratificarii de catre statele membre ale organizatiei.
    2. Prezenta conventie va ramine in orice caz in vigoare, in forma si continutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica conventia de revizuire.
    Art. 39
    Versiunile franceza si engleza ale textului prezentei conventii au aceeasi valabilitate.