DECIZIE Nr. 98 din 6 martie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 10 aprilie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Ilarie Holom si Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias in
Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecatoriei Focsani.
La apelul nominal se prezinta avocat Bettinio Diamant pentru autorii
exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei
solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand oral motivele
de neconstitutionalitate a textului de lege criticat, expuse in notele scrise
depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, considerand ca prevederile art.
30 din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Criteriile
stabilite la alin. 1 al textului de lege criticat, se arata in continuare, sunt
egale ca valoare si nu in cascada, astfel cum sustin autorii exceptiei. Desi
textul de lege criticat indica patru locuri posibile unde se poate desfasura
procesul penal, pentru preintampinarea conflictelor de competenta ce ar putea
sa apara intre organele judiciare legiuitorul a stabilit reguli dupa care, in
functie de criteriile aratate in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala,
o anumita cauza penala revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar.
Astfel, in art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penala, se precizeaza mai
intai ca regulile in materie de competenta teritoriala se aplica in acelasi mod
atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, iar in art. 45
alin. 3 si 4 din acelasi cod se stabileste modul in care opereaza criteriile
prevazute in art. 30 alin. 1.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 noiembrie 2002, modificata prin Incheierea din 14
ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 7.464/2002, Judecatoria Focsani a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Ilarie Holom, inculpat in dosarul mentionat pentru savarsirea infractiunii de
contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevazuta in art. 42 din
Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, si de
Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias, parte responsabila
civilmente in acelasi dosar.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei sustin ca
dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala, referitoare la criteriile
de determinare a competentei dupa teritoriu, sunt neconstitutionale daca se
interpreteaza in sensul ca toate criteriile prevazute la alin. 1 lit. a) - d)
sunt de valoare egala si ca efectuarea urmaririi penale determina competenta
instantei in a carei raza teritoriala s-a efectuat, oricare ar fi criteriul de
determinare a acestei competente. In opinia autorilor exceptiei criteriile de
determinare a competentei teritoriale prevazute in art. 30 alin. 1 lit. a) - d)
sunt prevazute "in cascada", iar inceperea urmaririi penale intr-o
anumita raza teritoriala dintre cele enumerate nu atrage automat competenta
teritoriala si, ca urmare, inadmisibilitatea invocarii exceptiei de necompetenta
teritoriala. In aceasta interpretare dispozitiile art. 30 din Codul de
procedura penala contravin prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata se arta ca textul
de lege criticat incalca accesul liber la justitie (intelegand prin aceasta
dreptul de a fi judecat de instanta competenta, printr-o procedura echitabila),
deoarece se ajunge la o judecata inechitabila, fiind inlaturate criteriile
prevazute la lit. a) - c), prin simplul fapt al depunerii unei plangeri la
organele de urmarire penala din raza teritoriala a instantei de la locul unde
locuieste persoana vatamata, intreaga urmarire si judecata fiind atrase automat
la acea instanta, fara ca invinuitul sa foloseasca criteriile prevazute la lit.
a) - c). Se mai arata ca nu se respecta regula judecatii in termen rezonabil si
ca se incalca egalitatea partilor.
Judecatoria Focsani apreciaza ca repartizarea spre rezolvare a unei cauze
penale, in cadrul reperelor prevazute in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura
penala, se realizeaza tinandu-se seama de modul in care a fost facuta sesizarea
organelor penale care concura la solutionarea cauzei. In cazul in care a fost
sesizat un singur organ dintre cele prevazute in art. 30 alin. 1, ca in speta,
acesta este competent sa rezolve cauza penala. Numai in situatia sesizarii
simultane prioritatea se stabileste in ordinea enumerarii mentionate la art. 30
alin. 1, operand asa-numita preferinta legala (prima sesizare). Din analiza
dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, se arata in continuare,
rezulta ca locurile indicate la lit. a) - d) sunt echivalente in determinarea
competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta in cazul
in care procesul penal este pornit simultan la organe judiciare penale de la
doua sau mai multe dintre locurile aratate. Cand urmarirea penala s-a efectuat
in raza teritoriala a unei instante, "judecarea cauzei revine aceleia
dintre instantele competente conform alin. 1" "in a carei raza
teritoriala s-a efectuat urmarirea penala", situatie prevazuta in art. 30
alin. 2 din Codul de procedura penala. Problema determinarii competentei
teritoriale, cand sunt competente mai multe instante, s-ar putea pune numai in
ipoteza in care au fost efectuate mai multe sesizari, iar nu atunci cand, ca in
speta, a fost sesizat numai un singur organ dintre cele prevazute in art. 30
alin. 1 din Codul de procedura penala. In concluzie, se apreciaza ca
dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala sunt constitutionale si prin
aceea ca pluralitatea instantelor teritorial competente constituie o garantie
ca pornirea procesului penal nu va suferi intarzieri si ca cercetarea faptei si
adunarea probelor se vor efectua la timp. Pentru ca procesul penal sa poata fi
pornit este suficient sa fie cunoscut unul dintre locurile prevazute in art. 30
alin. 1 din Codul de procedura penala, care determina competenta teritoriala,
si deci una dintre instantele teritorial competente, organele de urmarire
penala corespunzatoare acelei instante putand fi sesizate cu privire la
infractiunea savarsita. Se mai arata ca toate legile procedurale penale moderne
au adoptat sistemul competentei teritoriale plurale, astfel ca infractorii sa
nu poata gasi azil si impunitate oriunde s-ar refugia.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca exceptia de neconstitutionalitate
este nefondata, intrucat la stabilirea prin lege a competentei teritoriale s-a
tinut seama de elementele generale de ordin teritorial sau de unele localizari
speciale. De asemenea, prin impartirea teritoriului in circumscriptii judiciare,
fiecare organ judiciar a fost stabilit cu o anumita competenta in anumite
limite teritoriale, pentru a se evita suprapunerile sau imixtiunile in
activitatea acestora. In art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penala se
prevede ca regulile competentei teritoriale se aplica in acelasi mod atat in
cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecarii, iar in art. 45 alin. 3 si
4 din acelasi cod se stabileste modul in care opereaza criteriile prevazute in
art. 30 alin. 1. Repartizarea unei cauze spre rezolvare in cadrul reperelor
prevazute in art. 30 din Codul de procedura penala se realizeaza in functie de
modul cum a fost facuta sesizarea organelor judiciare penale, imprejurare care
nu incalca prevederile constitutionale la care se refera autorii exceptiei. Criteriile
prevazute in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala au o valoare
echivalenta in determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca
ordine de preferinta in cazul in care procesul penal este pornit simultan la
organele competente de la doua sau mai multe dintre locurile aratate in acest
alineat. Daca pornirea procesului penal in mai multe locuri nu este simultana,
ceea ce fixeaza competenta teritoriala este prioritatea, respectiv prima
sesizare, in cazul de fata situatia incidenta fiind cea reglementata la alin. 1
lit. d) a art. 30 din Codul de procedura penala. Preferinta legala ar putea sa
functioneze doar in cazul sesizarilor simultane, deoarece daca organele au fost
sesizate la date diferite, competenta revine organului care a fost mai intai
sesizat, operand, in acest caz, o preferinta cronologica. Mai mult decat atat,
potrivit art. 45 alin. 2 din Codul de procedura penala, cand nici unul dintre
locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut competenta revine tot
organului de urmarire penala care a fost primul sesizat. In acest sens poate fi
competent teritorial organul de urmarire penala la care a fost depusa plangerea
cu privire la savarsirea unei infractiuni, desi acest organ s-ar putea sa nu
faca parte din organele aratate expres in art. 30 alin. 1 din Codul de
procedura penala.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 30 din Codul
de procedura penala, raportata la art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, este neintemeiata. Locurile
enumerate in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala au o valoare egala
in determinarea competentei, iar enumerarea lor indica numai ordinea de
preferinta pentru situatiile in care un proces penal ar incepe simultan la mai
multe organe judiciare competente. Daca pornirea procesului penal in mai multe
locuri nu este simultana, ceea ce fixeaza competenta este prioritatea, adica
prima sesizare. De asemenea, se arata ca dispozitiile art. 30 din Codul de
procedura penala nu incalca principiul egalitatii armelor prevazut in
conventie, deoarece respectarea acestui principiu se impune numai la examinarea
cauzelor in fond sau cand procedurile desfasurate sunt de natura a agrava
situatia inculpatului. Or, in cazul de fata stabilirea competentei organelor
judiciare nu impieteaza asupra modului de desfasurare a procesului penal, care
este de natura a respecta principiile impuse de conventie. Totodata accesul
liber la justitie nu este afectat de modul de determinare a organului judiciar
competent, deoarece partile procesului penal beneficiaza de toate garantiile
procesului prevazute in Codul de procedura penala. In ceea ce priveste
judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, Curtea Europeana a Drepturilor
Omului a statuat ca aceasta este legata de natura si complexitatea fiecarei
cauze.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 30 din Codul de procedura
penala sunt constitutionale. Prin stabilirea unor criterii de determinare a
competentei organelor judiciare nu sunt incalcate exigentele consacrate in art.
6 din conventia mentionata privind accesul liber la justitie, examinarea cauzei
in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil de o instanta
independenta si impartiala stabilita prin lege si pronuntarea in mod public a
hotararii.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
30 din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut:
"Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuieste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin.
1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.
Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Curtea
Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de
pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean,
procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in
alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu
imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.
Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a
desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a
produs rezultatul acesteia".
In opinia autorilor exceptiei locurile indicate la art. 30 alin. 1 lit. a)
- d) din Codul de procedura penala sunt prevazute "in cascada", adica
intr-o ordine generala si absoluta de preferinta. De aceea nu este suficient sa
fie sesizate organele de urmarire penala competente de la unul dintre locurile
enumerate, de exemplu cele de la locul unde domiciliaza persoana vatamata [art.
30 alin. 1 lit. a) - d)], ca in speta, pentru stabilirea competentei
teritoriale. In cauza dedusa judecatii autorii exceptiei sustin ca a fost
nelegal stabilita competenta dupa teritoriu a Judecatoriei Focsani, desi
sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriul Parchetului de pe langa
Judecatoria Focsani, dupa efectuarea urmaririi penale pornite la plangerea
prealabila a persoanei vatamate Societatea Comerciala "Insta
Electric" - S.A. din Focsani, pentru savarsirea de catre inculpatul Ilarie
Holom a infractiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial,
prevazuta la art. 42 din Legea nr. 129/1992, pentru care actiunea penala se
pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate, parte civilmente
responsabila fiind Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias.
In aceasta situatie, ridicand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 30 din Codul de procedura penala, cu motivarea ca acestea sunt contrare
prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, autorii exceptiei solicita Curtii Constitutionale sa
statueze, printr-o decizie de interpretare, ca dispozitiile criticate sunt
neconstitutionale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, neputandu-se retine incalcarea prevederilor art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, privind dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil,
in mod public si intr-un timp rezonabil de catre o instanta independenta si
impartiala stabilita prin lege si pronuntarea in mod public a hotararii.
Potrivit doctrinei si practicii judiciare in materie, criteriile enumerate
in art. 30 alin. 1 lit. a) - d) din Codul de procedura penala sunt egale ca
valoare in stabilirea competentei teritoriale. Ordinea in care sunt prevazute
are relevanta in ipoteza in care organele judiciare competente de la locurile
aratate in lege au fost simultan sesizate. Astfel, daca sesizarile s-au facut
la date diferite, competenta revine instantei in a carei raza teritoriala s-a
efectuat urmarirea penala (art. 30 alin. 2 din Codul de procedura penala), iar
daca ar fi sesizate mai multe organe de urmarire penala, competenta revine
organului care a fost mai intai sesizat (art. 45 alin. 4 din Codul de procedura
penala). Cand au fost sesizate numai organele de urmarire penala de la unul
dintre locurile prevazute in art. 30 alin. 1 lit. a) - d), ca in speta, si
urmarirea penala a fost efectuata de aceste organe, judecarea cauzei revine
instantei in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea (art. 30 alin. 2),
astfel incat problema determinarii competentei nu se mai pune, asa cum sustin
autorii exceptiei.
De altfel exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primita nu numai
pentru ca este neintemeiata sub toate motivele invocate, dar si pentru ca,
potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de
interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar
Constitutiei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 30 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Ilarie Holom si Societatea Comerciala
"Relee" - S.A. din Medias in Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecatoriei Focsani.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 martie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu