DECIZIE   Nr. 98 din  6 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 245 din 10 aprilie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ilarie Holom si Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias in Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecatoriei Focsani.
    La apelul nominal se prezinta avocat Bettinio Diamant pentru autorii exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textului de lege criticat, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, considerand ca prevederile art. 30 din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Criteriile stabilite la alin. 1 al textului de lege criticat, se arata in continuare, sunt egale ca valoare si nu in cascada, astfel cum sustin autorii exceptiei. Desi textul de lege criticat indica patru locuri posibile unde se poate desfasura procesul penal, pentru preintampinarea conflictelor de competenta ce ar putea sa apara intre organele judiciare legiuitorul a stabilit reguli dupa care, in functie de criteriile aratate in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala, o anumita cauza penala revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar. Astfel, in art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penala, se precizeaza mai intai ca regulile in materie de competenta teritoriala se aplica in acelasi mod atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, iar in art. 45 alin. 3 si 4 din acelasi cod se stabileste modul in care opereaza criteriile prevazute in art. 30 alin. 1.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 noiembrie 2002, modificata prin Incheierea din 14 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 7.464/2002, Judecatoria Focsani a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ilarie Holom, inculpat in dosarul mentionat pentru savarsirea infractiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevazuta in art. 42 din Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, si de Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias, parte responsabila civilmente in acelasi dosar.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei sustin ca dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala, referitoare la criteriile de determinare a competentei dupa teritoriu, sunt neconstitutionale daca se interpreteaza in sensul ca toate criteriile prevazute la alin. 1 lit. a) - d) sunt de valoare egala si ca efectuarea urmaririi penale determina competenta instantei in a carei raza teritoriala s-a efectuat, oricare ar fi criteriul de determinare a acestei competente. In opinia autorilor exceptiei criteriile de determinare a competentei teritoriale prevazute in art. 30 alin. 1 lit. a) - d) sunt prevazute "in cascada", iar inceperea urmaririi penale intr-o anumita raza teritoriala dintre cele enumerate nu atrage automat competenta teritoriala si, ca urmare, inadmisibilitatea invocarii exceptiei de necompetenta teritoriala. In aceasta interpretare dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata se arta ca textul de lege criticat incalca accesul liber la justitie (intelegand prin aceasta dreptul de a fi judecat de instanta competenta, printr-o procedura echitabila), deoarece se ajunge la o judecata inechitabila, fiind inlaturate criteriile prevazute la lit. a) - c), prin simplul fapt al depunerii unei plangeri la organele de urmarire penala din raza teritoriala a instantei de la locul unde locuieste persoana vatamata, intreaga urmarire si judecata fiind atrase automat la acea instanta, fara ca invinuitul sa foloseasca criteriile prevazute la lit. a) - c). Se mai arata ca nu se respecta regula judecatii in termen rezonabil si ca se incalca egalitatea partilor.
    Judecatoria Focsani apreciaza ca repartizarea spre rezolvare a unei cauze penale, in cadrul reperelor prevazute in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala, se realizeaza tinandu-se seama de modul in care a fost facuta sesizarea organelor penale care concura la solutionarea cauzei. In cazul in care a fost sesizat un singur organ dintre cele prevazute in art. 30 alin. 1, ca in speta, acesta este competent sa rezolve cauza penala. Numai in situatia sesizarii simultane prioritatea se stabileste in ordinea enumerarii mentionate la art. 30 alin. 1, operand asa-numita preferinta legala (prima sesizare). Din analiza dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, se arata in continuare, rezulta ca locurile indicate la lit. a) - d) sunt echivalente in determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta in cazul in care procesul penal este pornit simultan la organe judiciare penale de la doua sau mai multe dintre locurile aratate. Cand urmarirea penala s-a efectuat in raza teritoriala a unei instante, "judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente conform alin. 1" "in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala", situatie prevazuta in art. 30 alin. 2 din Codul de procedura penala. Problema determinarii competentei teritoriale, cand sunt competente mai multe instante, s-ar putea pune numai in ipoteza in care au fost efectuate mai multe sesizari, iar nu atunci cand, ca in speta, a fost sesizat numai un singur organ dintre cele prevazute in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala. In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala sunt constitutionale si prin aceea ca pluralitatea instantelor teritorial competente constituie o garantie ca pornirea procesului penal nu va suferi intarzieri si ca cercetarea faptei si adunarea probelor se vor efectua la timp. Pentru ca procesul penal sa poata fi pornit este suficient sa fie cunoscut unul dintre locurile prevazute in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala, care determina competenta teritoriala, si deci una dintre instantele teritorial competente, organele de urmarire penala corespunzatoare acelei instante putand fi sesizate cu privire la infractiunea savarsita. Se mai arata ca toate legile procedurale penale moderne au adoptat sistemul competentei teritoriale plurale, astfel ca infractorii sa nu poata gasi azil si impunitate oriunde s-ar refugia.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, intrucat la stabilirea prin lege a competentei teritoriale s-a tinut seama de elementele generale de ordin teritorial sau de unele localizari speciale. De asemenea, prin impartirea teritoriului in circumscriptii judiciare, fiecare organ judiciar a fost stabilit cu o anumita competenta in anumite limite teritoriale, pentru a se evita suprapunerile sau imixtiunile in activitatea acestora. In art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penala se prevede ca regulile competentei teritoriale se aplica in acelasi mod atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecarii, iar in art. 45 alin. 3 si 4 din acelasi cod se stabileste modul in care opereaza criteriile prevazute in art. 30 alin. 1. Repartizarea unei cauze spre rezolvare in cadrul reperelor prevazute in art. 30 din Codul de procedura penala se realizeaza in functie de modul cum a fost facuta sesizarea organelor judiciare penale, imprejurare care nu incalca prevederile constitutionale la care se refera autorii exceptiei. Criteriile prevazute in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala au o valoare echivalenta in determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta in cazul in care procesul penal este pornit simultan la organele competente de la doua sau mai multe dintre locurile aratate in acest alineat. Daca pornirea procesului penal in mai multe locuri nu este simultana, ceea ce fixeaza competenta teritoriala este prioritatea, respectiv prima sesizare, in cazul de fata situatia incidenta fiind cea reglementata la alin. 1 lit. d) a art. 30 din Codul de procedura penala. Preferinta legala ar putea sa functioneze doar in cazul sesizarilor simultane, deoarece daca organele au fost sesizate la date diferite, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat, operand, in acest caz, o preferinta cronologica. Mai mult decat atat, potrivit art. 45 alin. 2 din Codul de procedura penala, cand nici unul dintre locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut competenta revine tot organului de urmarire penala care a fost primul sesizat. In acest sens poate fi competent teritorial organul de urmarire penala la care a fost depusa plangerea cu privire la savarsirea unei infractiuni, desi acest organ s-ar putea sa nu faca parte din organele aratate expres in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 30 din Codul de procedura penala, raportata la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, este neintemeiata. Locurile enumerate in art. 30 alin. 1 din Codul de procedura penala au o valoare egala in determinarea competentei, iar enumerarea lor indica numai ordinea de preferinta pentru situatiile in care un proces penal ar incepe simultan la mai multe organe judiciare competente. Daca pornirea procesului penal in mai multe locuri nu este simultana, ceea ce fixeaza competenta este prioritatea, adica prima sesizare. De asemenea, se arata ca dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala nu incalca principiul egalitatii armelor prevazut in conventie, deoarece respectarea acestui principiu se impune numai la examinarea cauzelor in fond sau cand procedurile desfasurate sunt de natura a agrava situatia inculpatului. Or, in cazul de fata stabilirea competentei organelor judiciare nu impieteaza asupra modului de desfasurare a procesului penal, care este de natura a respecta principiile impuse de conventie. Totodata accesul liber la justitie nu este afectat de modul de determinare a organului judiciar competent, deoarece partile procesului penal beneficiaza de toate garantiile procesului prevazute in Codul de procedura penala. In ceea ce priveste judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca aceasta este legata de natura si complexitatea fiecarei cauze.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Prin stabilirea unor criterii de determinare a competentei organelor judiciare nu sunt incalcate exigentele consacrate in art. 6 din conventia mentionata privind accesul liber la justitie, examinarea cauzei in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil de o instanta independenta si impartiala stabilita prin lege si pronuntarea in mod public a hotararii.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut: "Competenta dupa teritoriu este determinata de:
    a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
    b) locul unde a fost prins faptuitorul;
    c) locul unde locuieste faptuitorul;
    d) locul unde locuieste persoana vatamata.
    Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.
    Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.
    Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia".
    In opinia autorilor exceptiei locurile indicate la art. 30 alin. 1 lit. a) - d) din Codul de procedura penala sunt prevazute "in cascada", adica intr-o ordine generala si absoluta de preferinta. De aceea nu este suficient sa fie sesizate organele de urmarire penala competente de la unul dintre locurile enumerate, de exemplu cele de la locul unde domiciliaza persoana vatamata [art. 30 alin. 1 lit. a) - d)], ca in speta, pentru stabilirea competentei teritoriale. In cauza dedusa judecatii autorii exceptiei sustin ca a fost nelegal stabilita competenta dupa teritoriu a Judecatoriei Focsani, desi sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Focsani, dupa efectuarea urmaririi penale pornite la plangerea prealabila a persoanei vatamate Societatea Comerciala "Insta Electric" - S.A. din Focsani, pentru savarsirea de catre inculpatul Ilarie Holom a infractiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevazuta la art. 42 din Legea nr. 129/1992, pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate, parte civilmente responsabila fiind Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias. In aceasta situatie, ridicand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, cu motivarea ca acestea sunt contrare prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, autorii exceptiei solicita Curtii Constitutionale sa statueze, printr-o decizie de interpretare, ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, neputandu-se retine incalcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un timp rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala stabilita prin lege si pronuntarea in mod public a hotararii.
    Potrivit doctrinei si practicii judiciare in materie, criteriile enumerate in art. 30 alin. 1 lit. a) - d) din Codul de procedura penala sunt egale ca valoare in stabilirea competentei teritoriale. Ordinea in care sunt prevazute are relevanta in ipoteza in care organele judiciare competente de la locurile aratate in lege au fost simultan sesizate. Astfel, daca sesizarile s-au facut la date diferite, competenta revine instantei in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala (art. 30 alin. 2 din Codul de procedura penala), iar daca ar fi sesizate mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat (art. 45 alin. 4 din Codul de procedura penala). Cand au fost sesizate numai organele de urmarire penala de la unul dintre locurile prevazute in art. 30 alin. 1 lit. a) - d), ca in speta, si urmarirea penala a fost efectuata de aceste organe, judecarea cauzei revine instantei in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea (art. 30 alin. 2), astfel incat problema determinarii competentei nu se mai pune, asa cum sustin autorii exceptiei.
    De altfel exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primita nu numai pentru ca este neintemeiata sub toate motivele invocate, dar si pentru ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 30 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ilarie Holom si Societatea Comerciala "Relee" - S.A. din Medias in Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecatoriei Focsani.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu