DECIZIE Nr.
954 din 30 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si art. 33 alin.
(4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 801 din 23 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin.
(4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L, din
Târgu Mureş în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş -
Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că autorul excepţiei
dă o interpretare literală art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, dar că
de fapt acest text de lege are în vedere instituirea unei prezumţii relative ce
poate fi răsturnată de către debitor. Art. 33 din aceeaşi lege prevede
într-adevăr o sancţiune drastică pentru debitorul căruia i s-a respins
contestaţia privind starea de insolvenţă, în sensul că acesta nu mai are dreptul
de a propune planul de reorganizare, însă aceasta nu presupune o restrângere a
accesului la o activitate economică,
întrucât acest drept trebuie să se exercite „în condiţiile legii", după
cum prevede art. 45 din Constituţie. De altfel, un plan de reorganizare poate
fi propus de administratorul judiciar sau de către creditori.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 597/1.371/2006, Tribunalul Comercial Mureş - Judecătorul-sindic a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş cu
prilejul soluţionării cererii formulate de creditoarea „Banca Comercială
Română" pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului
excepţiei de neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 3 pct. 1
lit. a), coroborate cu cele ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, sunt
contrare dispoziţiilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică. In
acest sens, arată că sintagma „insolvenţă este prezumată ca fiind
vădită" alătură doi termeni contradictorii, întrucât prezumţia exclude
caracterul evident. Astfel, acest text de lege instituie de fapt o prezumţie
irefragabilă de insolvenţă, iar rolul judecătorului-sindic se restrânge, prin
urmare, la a fi un simplu instrument de deschidere automată a procedurii
insolvenţei în situaţia constatării existenţei condiţiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a). In acest fel se
îngrădeşte cu totul libertatea economică a debitorului după parcurgerea unei
perioade foarte scurte de timp, îngrădire ce devine operantă chiar dacă
debitorul are disponibilităţi băneşti sau bunuri libere de sarcini, ce pot fi
oricând valorificate pentru plata datoriei. De asemenea, consideră că
interdicţia de a propune un plan de reorganizare în cazul în care a contestat
starea de insolvenţă reprezintă o limitare a libertăţii sale de a desfăşura o
activitate economică.
Tribunalul Comercial Mureş - Judecătorul-sindic consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu este întemeiată. In acest sens, arată
că interpretarea dată de autorul excepţiei acestui text de lege este pur
literală, fără a ţine cont de interpretarea sistematică a actului normativ din
care reiese evident dreptul de apreciere al judecătorului-sindic, care, fiind
sesizat cu o contestaţie, pe baza actelor de la dosar şi a susţinerilor
părţilor, poate stabili că debitorul nu este în stare de insolvenţă sau poate
stabili că este într-adevăr în insolvenţă. In ceea ce priveşte prevederile art.
33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, apreciază că acestea, interzicând
debitorului care a contestat starea de insolvenţă să propună un plan de
reorganizare, contravin dreptului de acces liber la justiţie. Acest ultim
aspect nu a fost pus în discuţia părţilor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că
prezumţia legală de insolvenţă nu determină automat deschiderea procedurii
insolvenţei, debitorul putând să conteste existenţa stării de insolvenţă. Dacă
Judecătorul-sindic constată că nu este în insolvenţă, va trebui să respingă
cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia
contestaţiei.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la o activitate economică nu
exclud, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a acestei
libertăţi. Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de
procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun şi care sunt
conforme obligaţiei statului prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Totodată, arată că prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 oferă
posibilitatea debitorului ca, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe
cererea de deschidere a insolvenţei formulată de creditor, să conteste sau să
recunoască existenţa stării de insolvenţă, nefiind astfel îngrădit dreptul
debitorului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor
şi intereselor sale legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi
de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. In sfârşit, arată că accesul
liber la justiţie are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat
cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalte subiecte
de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 3 pct. 1 lit. a): „In
înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. insolvenţă este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;";
- Art. 33 alin. (4): „Dacă
Judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va
respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie
în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către
administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat
minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă
intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1),
respectiv la art. 60 alin. (2)."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea
economică.
Examinând excepţia, Curtea reţine că, în ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a)
din Legea nr. 85/2006, aceasta porneşte de la o interpretare literală a
sintagmei „insolvenţă este prezumată ca fiind vădită", interpretare
ce face abstracţie de ansamblul reglementării privind procedura insolvenţei.
Astfel, în opinia autorului excepţiei, această sintagmă ar avea în realitate
semnificaţia instituirii unei prezumţii irefragabile de insolvenţă.
Curtea constată că, într-adevăr, textul de lege
criticat instituie o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul debitor care
nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă. Instituirea
acestei prezumţii este justificată de necesitatea asigurării celerităţii în
desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfăşurarea
raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia
creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în
condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele
privind disponibilităţile băneşti ale acestuia.
Cu toate acestea, contrar celor susţinute de autorul
excepţiei, prezumţia instituită de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006
nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33
alin. (2) din aceeaşi lege, să conteste existenţa stării de insolvenţă,
dovedind că, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea
existenţei acesteia.
In ceea ce priveşte critica adusă art. 33 alin. (4) din
Legea nr. 85/2006, se constată că aceasta are în vedere interdicţia instituită
pentru debitorul căruia i-a fost respinsă contestaţia privind starea de
insolvenţă de a mai solicita reorganizarea judiciară. Curtea observă însă că,
deşi debitorul nu mai are acest drept, administratorul judiciar sau creditorii
vor putea propune reorganizarea, astfel încât să fie evitat falimentul.
Garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc în
mod egal pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel,
garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii
drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale
debitorilor care nu si-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul
desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului
acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L, din Târgu Mureş în Dosarul nr.
597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş-Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea