DECIZIE Nr. 10
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (7) si art. 11 alin. (2)
si (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si ale art.
20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin.
(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.881/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal, precum şi ale art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr.
20.208/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 1.082D/2007
al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.134D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 alin. (7) şi art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Constantin Chiticaru în
Dosarul nr. 27.201/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde partea Ministerul Apărării,
prin consilier juridic Cristina Velea, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă faptul că autorul excepţiei
a transmis Curţii note scrise prin care, pe de o parte, arată că renunţă la
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (5) din
Legea nr. 554/2004, aceasta devenind inadmisibilă datorită unor recente
modificări legislative, iar pe de altă parte, precizează că susţine în continuare
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din acelaşi
act normativ şi solicită admiterea acesteia.
Preşedintele Curţii Constituţionale dă cuvântul părţii
prezente asupra cererii formulate. Aceasta susţine că o astfel de solicitare
este inadmisibilă în faţa Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că o astfel de
cerere nu poate fi primită de Curte. Principiul disponibilităţii nu operează în
materia soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, aceasta fiind o
excepţie de ordine publică.
Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor
legale criticate, indicate prin încheierea de sesizare.
Deliberând, Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 14 din aceasta, respinge
cererea formulată de autorul excepţiei Constantin Chiticaru, referitoare la
renunţarea parţială la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre
obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Atât reprezentantul Ministerului Apărării, cât şi al
Ministerului Public sunt de acord cu conexarea celor două cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.
1.134D/2007 la Dosarul nr. 1.082D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Apărării. Acesta arată că, datorită
constatării de către Curte a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 alin.
(7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, această excepţie a
devenit inadmisibilă. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (2) şi (5) din aceeaşi lege, solicită respingerea
acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public susţine următoarele:
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 11
alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 20 alin. (1) şi (3) din
Legea nr. 146/1997 este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu
contravin normelor constituţionale invocate; excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ este
inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii au fost declarate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din aceeaşi
lege a devenit inadmisibilă, în condiţiile în care, prin modificările
legislative survenite, soluţia juridică iniţial criticată a fost schimbată, iar
critica de neconstituţionalitate a rămas, în consecinţă, fără obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 20.881/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Nistor Vasile
într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect „obligaţie de a
face". De asemenea, prin Incheierea din 12 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 20.208/3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de
acelaşi autor într-o cauză de contencios administrativ având acelaşi obiect al
acţiunii.
Prin Incheierea din 20 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 27.201/30/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor
art. 7 alin. (7) şi art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 alin. (1)şi (7) şi
ale art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, prin aceea că dispun că termenele de a ataca în justiţie un act
administrativ sunt de 6 luni, respectiv un an de la emiterea sa, încalcă
principiul egalităţii, al accesului liber la justiţie şi al garantării
dreptului la apărare.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. (1)şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, rezultă, din susţinerile orale ale autorului, consemnate
în încheierea de şedinţă, că acestea ar contraveni dreptului la apărare, prin
aceea că „impun timbrarea cererilor, inclusiv a cererii de recuzare, cu consecinţa
anulării acesteia în caz de neplată a taxei de timbru."
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă şi asigurări sociale apreciază că
dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (7) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin art. 21 şi art. 24 din
Legea fundamentală, fiind constituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal opinează în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin.
(1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, deoarece dreptul la apărare nu înseamnă
gratuitatea accesului la justiţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că modalitatea
concretă de reglementare a momentului la care se raportează începerea
termenului de decădere de un an prevăzut de dispoziţiile criticate din Legea
contenciosului administrativ, respectiv acela al emiterii actului, creează un
obstacol în promovarea acţiunii în justiţie, ceea ce încalcă principiul liberului
acces la justiţie. In plus, astfel se creează o inegalitate de tratament între
cetăţenii care au cunoştinţă de existenţa actului, pe de o parte, şi cei care,
prin necomunicarea lui, nu au această posibilitate, pe de altă parte, precum şi
între cetăţenii şi instituţiile publice cu drept de sezină, pentru care acelaşi
termen de decădere curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului
nelegal.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru şi ale art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (5) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, iar excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din acelaşi act
normativ a devenit inadmisibilă, în conformitate cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
In ceea ce priveşte legalitatea sesizării Curţii cu
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.
(1) şi (7) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, invocată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.881/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal, Curtea constată că, ulterior ridicării
excepţiei în faţa instanţei de judecată, acest dosar a fost scos de pe rolul
acestei instanţe şi înaintat în vederea continuării judecăţii Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, căpătând un număr
nou, respectiv nr. 20.208/3/CA/2007. Ulterior, acelaşi autor a invocat excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1)şi (3) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel că Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, printr-o adresă comună, a
sesizat Curtea Constituţională cu cele două excepţii de neconstituţionalitate,
anexând cele două încheieri aferente.
Curtea constată că eroarea sau neglijenţa unei instanţe
de judecată de a o sesiza imediat, cu privire la soluţionarea unei excepţii de
neconstituţionalitate, nu poate bloca accesul liber la justiţie al petentului,
în condiţiile speţei de faţă, când încheierea de sesizare a fost totuşi
transmisă Curţii Constituţionale de către o nouă instanţă de judecată,
învestită cu continuarea judecării acelui litigiu.
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie atât dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) şi
(5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2007, modificată şi completată prin Legea
nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, cât şi
dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu
modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a
fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007: „(1) Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să
solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă
aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia."
Dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 au
fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 707 din 19 octombrie 2007.
Art. 11 alin. (2) şi (5) din
Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007:
„(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut
la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data
luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de
prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."
Art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc
anticipat. (...)
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 consacrate accesului liber la
justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată următoarele:
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel cum a reţinut
constant Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 188 din 27 aprilie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, reglementarea
unei proceduri prealabile promovării unei acţiuni în justiţie nu este de natură
a încălca liberul acces la justiţie al persoanei vătămate de o autoritate
publică, aceasta fiind o procedură aplicabilă tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei, fără privilegii şi discriminări pe considerente arbitrare.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din acelaşi act normativ, Curtea constată că şi
aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale examinate nu conţin
norme de natură a încălca vreun drept sau principiu constituţional, acestea
doar determinând în mod expres natura juridică a termenelor prevăzute de art.
11 alin. (1) -„termen de prescripţie", respectiv
alin. (2) din lege - „termen de
decădere".
Curtea constată că şi critica de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 20 alin. (1)şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru nu poate fi reţinută, excepţia urmând a fi respinsă ca
neîntemeiată. Aceasta, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune şi
gratuitatea sa, aşa cum pretinde autorul excepţiei. De altfel, în acest sens,
Curtea are o bogată jurisprudenţa, de exemplu, Decizia nr. 87 din 27 februarie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, Curtea constată că, ulterior ridicării excepţiei, aceste prevederi
legale au fost declarate ca fiind neconstituţionale, prin Decizia nr. 797 din
27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007. Prin
urmare, Curtea constată că aceste norme legale sunt supuse regimului instituit
de prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie. Totodată, în temeiul art. 29
alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să respingă excepţia de
neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.
Curtea constată, de asemenea, că dispoziţiile art. 11
alin. (2) din Legea nr. 554/2004, criticate, au fost modificate ulterior
ridicării excepţiei, iar noua redactare nu mai conţine soluţia juridică de
principiu vizată prin critica de neconstituţionalitate. Dimpotrivă, în actuala
formă, art. 11 alin. (2) cuprinde norme legale ce îndepărtează critica
formulată de autorul excepţiei, în sensul că termenul de decădere pentru
promovarea acţiunii în justiţie împotriva unui act administrativ individual nu
mai este calculat prin raportare la data emiterii acestuia, ci faţă de momentul
comunicării lui sau luării la cunoştinţă, pe orice cale. Aşa fiind, şi această
excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin.(4) din Constituţie,
precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 20 alin. (1) şi (3) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de
Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.881/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal, respectiv în Dosarul nr. 20.208/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
ridicată de Constantin Chiticaru în Dosarul nr. 27.201/30/2006 al Curţii de
Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi
dosare ale aceloraşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi