DECIZIE Nr. 15
din 9 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanta Guvernului
nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului
nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romstal Imex" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al
Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 septembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006), Judecătoria
Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Romstal Imex" - S.R.L. din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, întocmit în
temeiul textului de lege criticat.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că art. 80 pct.
22 din ordonanţa criticată contravine art. 15 alin. (2) şi art. 23 alin. (12)
din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, evocând „prevederi din acte
normative incidente în cauză", şi anume art. 12 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 41 din Legea
contabilităţii nr. 82/1991, art. 3 alin. (4) din Ordinul ministrului finanţelor
nr. 2.055 din 30 octombrie 1998, art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18
aprilie 2003 pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale (abrogat), precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr.
361/2004 şi nr. 83/2004, autorul excepţiei arată că, „în ipoteza aplicării" unei sancţiuni,
ea „nu mai poate fi executată, deoarece acest lucru s-ar face atât cu
încălcarea principiului constituţional al retroactivităţii legii
contravenţionale, cât şi cu încălcarea art. 12 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001." In continuare, arată că, potrivit doctrinei
referitoare la norma juridică, „sancţiunea nu poate exista în cuprinsul unui
act normativ decât în situaţia în care ipoteza şi dispozitivul normei se găsesc
în conţinutul actului normativ care conţine sancţiunea sau în alte acte
normative în vigoare", astfel că în ceea ce priveşte art. 80 pct. 22 „nu
poate fi vorba despre o normă juridică atâta timp cât avem numai sancţiunea,
ipoteza şi dispoziţia fiind abrogate". Ca atare, consideră că atât
menţinerea, cât şi aplicarea sancţiunii prevăzute de textul de lege criticat
sunt neconstituţionale, „deoarece nu au temei legal, aşa cum prevede art. 23
alin. (12) din Constituţia României", iar constatarea
neconstituţionalităţii acestor prevederi „ar proteja persoanele de eventualele
«tracasări» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" şi „s-ar
evita atât unele soluţii contradictorii ale instanţelor de judecată, cât şi
încărcarea inutilă a instanţelor cu asemenea cauze". In ceea ce priveşte
încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate.
Judecătoria Buftea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât elementele
normei juridice - ipoteză, dispoziţie şi sancţiune - se regăsesc în pct. 22 al
art. 80 din ordonanţa criticată, astfel că excepţia ridicată „este menită doar
a tergiversa judecarea cauzei."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, astfel cum a fost modificat
prin art. I pct. 58 din Legea
nr. 650/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie
2002.
Art. 80 pct. 22 prevede: „Constituie
contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
[...]; 22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu
amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, cu
amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre
cele două activităţi;".
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt art. 15 alin. (2), potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor,
cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", şi art.
23 alin. (12), care dispune că „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau
aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii."
Se mai invocă şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind „Dreptul la un proces echitabil". De
asemenea, autorul excepţiei raportează motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate la „prevederi din acte normative incidente în
cauză", şi anume: art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, art. 41 din
Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 3 alin. (4) din Ordinul ministrului
finanţelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998, art. 4 alin. 1 din Normele metodologice
din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, deciziile Curţii Constituţionale nr. 361/2004 şi nr. 83/2004.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Potrivit criticilor formulate, constând, în esenţă, în
evocarea unor dispoziţii din „acte normative incidente în cauză",
aplicarea unei sancţiuni în temeiul art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului
nr. 99/2000 încalcă art. 15 alin. (2) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.
Articolul 80 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000
stabileşte contravenţii - dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni - şi sancţiuni: amenzi
şi suspendarea sau interzicerea
activităţii. Curtea constată că pct. 22 al articolului ce face obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate, care dispune că „exercitarea de
activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de
vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare", constituie contravenţie şi
se sancţionează „cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu
interzicerea uneia dintre cele două activităţi", nu conţine în sine
vreo prevedere cu caracter retroactiv şi nici nu face precizări în legătură cu
aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. De altfel, însăşi
ordonanţa în întregul său, adoptată la 29 august 2000, intră în vigoare,
potrivit art. 89 alin. (2) din aceasta, la data de 1 ianuarie 2001, respectiv
la data de 1 ianuarie 2003, aşa cum dispune art. 91 introdus prin pct. 71 din
Legea nr. 650/2002. Mai mult, în cauză, sancţiunea a fost aplicată în martie
2006.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor
constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată că acestea nu au
incidenţă în cauză, întrucât art. 23 din Constituţie priveşte „Libertatea
individuală", iar alineatul menţionat dispune că „Nicio pedeapsă nu
poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii." Or,
textul de lege criticat dispune, aşa cum s-a arătat, cu privire la contravenţii
şi sancţiuni în domeniul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu modificările şi
completările ulterioare.
Aşadar, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre
textul de lege criticat şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi
ale art. 23 alin. (12).
In legătură cu încălcarea art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se arată în ce
constă aceasta, aşa încât Curtea nu o poate analiza.
De altfel, în realitate, autorul excepţiei nici nu
formulează critici de neconstituţionalitate, ci, analizând cuprinsul art. 80
pct. 22 din ordonanţă prin raportare la „acte normative incidente în
cauză", este nemulţumit că textul se aplică, deşi nu constituie „o normă
juridică atâta timp cât avem numai sancţiunea, ipoteza şi dispoziţia fiind
abrogate" şi nu are „temei legal aşa cum prevede art. 23 alin. (12) din
Constituţia României", astfel încât constatarea neconstituţionalităţii lui
„ar proteja persoanele de eventualele «tracasări» sau chiar abuzuri din partea
organelor de control" şi „s-ar evita atât unele soluţii contradictorii ale
instanţelor de judecată, cât şi încărcarea inutilă a instanţelor cu asemenea cauze."
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Romstal Imex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu