DECIZIE Nr.
953 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania si ale art. II
alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 610 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale art. II
alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru
data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.486/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale
art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România. Excepţia a fost ridicată de Yahia Dawara într-o cauză având ca
obiect contestarea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României
şi anularea măsurii interdicţiei de intrare pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că prevederile art. 86 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare principiului
preeminenţei dreptului, principiului separaţiei puterilor în stat, liberului
acces la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la viaţă privată şi
familială. Totodată, susţine că textul de lege amintit este lipsit de precizie
şi claritate şi nu poate constitui prin el însuşi temei pentru emiterea unei
decizii de îndepărtare sub escortă, întrucât nu conţine decât o enumerare a
categoriilor de străini pentru care se realizează îndepărtarea sub escortă. Arată
că nu este prevăzută o procedură specială de contestare a acestei decizii,
„ceea ce face ca recurgerea la dreptul comun - Legea nr. 554/2004 - să
lipsească străinul de minimele garanţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, în special, caracterul suspensiv de executare al
contestaţiei împotriva deciziei de returnare". Susţine că prevederile
criticate sunt neconstituţionale şi întrucât nu asigură un recurs efectiv
împotriva deciziei de returnare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. II alin. (1) din
Legea nr. 56/2007, care, în opinia autorului excepţiei, instituie doar în
aparenţă o perioadă de graţie în privinţa returnării de pe teritoriul României,
susţine că „lasă deschisă posibilitatea aplicării arbitrare, prin refuzul Oficiului
Român pentru Imigrări de a aplica străinului beneficiul legii atât cu privire
la termenul de 6 luni, cât şi cu privire la neinstituirea interdicţiei de
intrare în România, întrucât se ia în considerare înţelesul legii că este o
facultate a străinului de a cere, iar nu şi o obligaţie a Oficiului Român
pentru Imigrări de a acorda acest beneficiu".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
prevederile de lege criticate nu aduc atingere niciunui text sau principiu din
Legea fundamentală, autorul excepţiei fiind nemulţumit de modul de aplicare şi
interpretare a normelor legale aflate în discuţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile
constituţionale invocate şi sunt redactate într-o manieră clară şi precisă.
Precizează că instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui
instanţei de judecată pentru a stabili dacă acţiunile unei persoane determinate
au constituit sau nu o încălcare a prevederilor imperative ale legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie,
potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie
2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 26 martie 2007. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, în
temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii
pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea
şi completarea unor acte normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textul criticat se regăseşte
la art. 87 alin. (1).
De asemenea, formează obiectul excepţiei şi
dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România.
Conţinutul prevederilor legale criticate este
următorul:
- Art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgentă a
Guvernului nr. 194/2002:
„(1) Indepărtarea sub escortă se realizează, în
condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către personalul specializat al
Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini:
a) care nu au părăsit voluntar teritoriul României
la expirarea termenului deciziei de returnare prevăzute la art. 80 alin. (3);
b) care au trecut ilegal frontiera de stat;
c) care au fost declaraţi indezirabili;
d) împotriva cărora a fost dispusă
expulzarea.";
- Art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007:
„(1) In termen de 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, străinii fără drept de şedere în România pot solicita
Autorităţii pentru străini emiterea unei decizii de returnare, fără instituirea
măsurii de interzicere a intrării în România."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României, art. 1 alin.
(4) care statuează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat,
art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 26 privind viaţa
intimă, familială şi privată. De asemenea, se invocă prevederile Protocolului
nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că îndepărtarea sub escortă prevăzută de art. 87 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reprezintă una dintre cele două
modalităţi de punere în executare a deciziei de returnare a străinilor care nu
se află în stare de legalitate pe teritoriul României. Ordonanţa de urgenţă
prevede, în art. 82 alin. (3), situaţiile în care străinii faţă de care s-a
emis o decizie de returnare vor părăsi ţara neînsoţiţi, iar în cuprinsul art.
87 alin. (1) individualizează categoriile de străini a căror îndepărtare se va
face sub escortă. Curtea constată că textul de lege criticat este redactat
într-o manieră clară şi precisă, lipsită de orice echivoc, nefiind de natură să
înfrângă vreuna dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Curtea nu poate să reţină nici critica referitoare la
lipsa unei proceduri speciale de contestare a măsurii îndepărtării sub escortă
care să îi asigure străinului anumite garanţii pe care o eventuală contestare a
acesteia printr-o acţiune în contencios administrativ nu i le-ar putea oferi.
Cu privire la acest aspect, instanţa de control constituţional observă că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează în favoarea
străinului posibilitatea de contestare a deciziei de returnare, pe parcursul
soluţionării plângerii formulate executarea măsurii de îndepărtare fiind
suspendată, potrivit art. 84 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă.
De altfel, Curtea reţine că îndepărtarea străinilor,
astfel cum este reglementată de ordonanţa de urgenţă, reprezintă o sancţiune
aplicată acestora pentru nerespectarea cerinţelor legale referitoare la şederea
lor pe teritoriul statului român.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot
rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează
dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere. La
art. 4 alin. (4), ordonanţa de urgenţă prevede că străinii aflaţi pe teritoriul
României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de
a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe
teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum
şi să depună toate diligentele necesare pentru a ieşi din România până la
expirarea acestei perioade. Curtea reţine că necesitatea stabilirii unor reguli
referitoare la şederea străinilor este pe deplin justificată de raţiuni de
control al fenomenului migraţionist şi trebuie privită prin prisma
prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, care impun respectarea
legilor, această obligaţie revenind, fără distincţie, atât cetăţenilor români,
cât şi celor străini şi apatrizilor.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007, Curtea constată că este
inadmisibilă, întrucât, din motivarea acesteia rezultă că autorul său critică
modalitatea concretă de aplicare a textului de lege menţionat. Potrivit
Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, instanţa de contencios
constituţional verifică doar conformitatea dispoziţiilor din legi şi ordonanţe
cu prevederile şi principiile constituţionale, neavând însă competenţa de a
cenzura actele de aplicare a legii, atribuţie care revine exclusiv instanţelor
judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de acelaşi
autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu