DECIZIE Nr.
933 din 18 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 2 1 si 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 804 din 26 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2, 21 şi 3 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional
Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 13.733/54/2005 al
Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii de renunţare
la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate depuse de autorul acesteia.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea cererii depuse de autorul excepţiei de
neconstituţionalitate.
Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992,
respinge cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie
a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 6 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
13.733/54/2005, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28
alin. 2,21 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style" -
S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate, prin
eliminarea posibilităţii de a se recuza toţi judecătorii unei instanţe, încalcă
prevederile art. 16, 20, 21, 24, 30, 51, 53 şi 126 din Constituţie.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Stabilirea condiţiilor pentru exercitarea dreptului la recuzare nu constituie o
limitare a accesului liber la justiţie, legiuitorul fiind îndreptăţit, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie, să stabilească măsurile legislative
adecvate pentru a asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul
de drept.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că prin
reglementările contestate, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor
judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, nu se limitează
accesul liber la justiţie, ci se asigură un climat de ordine, indispensabil
exercitării, în condiţii optime, a acestui drept constituţional. Exercitarea
unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru
juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a
preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse
judecăţii. Legiuitorul este îndreptăţit să stabilească măsurile legislative
adecvate pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în
situaţia prevăzută în ipoteza
normei legale, fără discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, textul
criticat nu conţine norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei
într-un termen rezonabil. Astfel, instituţia recuzării în procesele judiciare se
justifică prin necesitatea asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile
să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Pe cale de consecinţă,
în sistemul nostru juridic, recuzarea nu poate fi decât individuală, iar nu
colectivă, neputând conduce la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe
de a judeca procesele cu care au fost învestiţi, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2, 21 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:
„Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau
ai unei secţii a acesteia.
Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic
superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate
formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber
la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 30 referitoare la
libertatea de exprimare, art. 51 referitoare la dreptul de petiţionare, art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126
referitoare la instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, şi prin Decizia nr. 53 din 16 ianuarie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, a statuat
că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie,
stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în
modalităţile instituite de lege.
In consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 28
alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la imposibilitatea recuzării
tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, legiuitorul
nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci
să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a
acestui drept constituţional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu
poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi
tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
De altfel, în situaţia în care există legături de
rudenie sau afinitate între una dintre părţile implicate în litigiu şi
magistraţii instanţei sau există motive de suspiciune legitimă privind
imparţialitatea acestora sau motive de siguranţă publică, partea interesată
poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanţă, de acelaşi
grad.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor
constituţionale ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare şi ale art.
51 referitoare la dreptul de petiţionare, Curtea constată că acestea nu au
incidenţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2, 21 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style" - S.R.L. din
Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 13.733/54/2005 al Curţii de Apel Craiova -
Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu