DECIZIE   Nr. 91 din 27 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 335 din 22 iunie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Florentina Geangu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata, exceptie ridicata de Vasile Lica si Eugenia Lica in Dosarul nr. 3.272/2000 al Judecatoriei Buzau.
    La apelul nominal se prezinta, pentru autorii exceptiei, avocat Gheorghe Culicovschi, constatandu-se lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand in esenta ca interpretarea dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificata, in sensul ca prin titularul cererii se intelege partea care contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor pentru stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reductiune a liberalitatilor si cererilor de partaj contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24, art. 41 alin. (1) - (3) si alin. (7), art. 54, art. 123 alin. (2), art. 135 alin. (6) si ale art. 138 alin. (1) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca problema ridicata priveste interpretarea si aplicarea legii, iar nu constitutionalitatea acesteia. Se mai arata ca legea nu distinge, atunci cand se refera la titularul cererii, asupra calitatii procesuale a partilor. Se apreciaza ca autorii exceptiei confunda notiunea de "cerere" cu cea de "cerere de chemare in judecata", obligatia timbrarii fiind in sarcina partii care emite pretentii. Astfel fiind, partilor nu le incumba obligatia de plata a taxei de timbru atunci cand formuleaza exceptii si aparari in sensul art. 115 din Codul de procedura civila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.272/2000, Judecatoria Buzau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata, exceptie ridicata de Vasile Lica si Eugenia Lica.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificata, contravin urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (2), deoarece interpretarea prevederilor legale criticate in sensul ca titularul cererii ar fi paratul, in cazul in care contesta pretentiile reclamantului, creeaza o discriminare intre drepturile reclamantului si cele ale paratului; de asemenea, deoarece aceasta interpretare il "loveste" pe paratul fara mijloace banesti si il impiedica sa se apere;
    - art. 24, intrucat obligarea paratului la achitarea taxei de timbru judiciar il lipseste de posibilitatea de a mai putea angaja un aparator;
    - art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7), precum si art. 135 alin. (6), deoarece nu se asigura o "protectie" egala partilor, paratul suportand consecinte care "sunt echivalente cu exproprierea fara o dreapta si prealabila despagubire, fiind in situatia unei confiscari in folosul reclamantului, in pofida stipulatiei conform careia caracterul licit al dobandirii se prezuma si cu sfidarea normei potrivit cu care proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila";
    - art. 54, deoarece prin titularul cererii "intelegandu-se nu cel ce a facut-o, ci cel ce o combate, inseamna ca se instiga reclamantul la a fi de rea-credinta";
    - art. 123 alin. (2), deoarece prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justitiei, nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se determina o "jurisprudenta gresita" a instantelor judecatoresti;
    - art. 138 alin. (1), deoarece stabilirea impozitelor si taxelor, precum si a contribuabililor se face numai prin lege, iar nu prin norme metodologice.
    Judecatoria Buzau, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, atunci cand paratul contesta prin cerere reconventionala calitatea de bun succesoral a unei parti din masa succesorala trecuta in actiunea introductiva, cum este cazul in speta, acestuia ii revine, in temeiul art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificata, si al art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, obligatia de a achita taxa judiciara de timbru calculata la valoarea bunului contestat.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24, art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7), art. 54, art. 123 alin. (2), art. 135 alin. (6) si ale art. 138 alin. (1) din Constitutie este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispozitii al caror continut este urmatorul: "Actiunile si cererile neevaluabile in bani se taxeaza astfel: [...]
    c) cereri pentru stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reductiune a liberalitatilor si cereri de partaj - 150.000 lei
    Separat de aceasta taxa, daca partile contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciara de timbru se datoreaza de titularul cererii la valoarea contestata;"
    Legea nr. 146/1997, ulterior publicarii sale, a fost modificata si completata prin mai multe acte normative, dar nici unul dintre acestea nu priveste dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2, care fac obiectul acestui dosar.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificata, in baza carora a fost obligat la plata taxei de timbru, in conditiile in care in calitate de parat isi exercita dreptul la aparare, incalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea in drepturi, ale art. 21 alin. (2), referitoare la liberul acces la justitie, ale art. 24, privind dreptul la aparare, ale art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7), privind protectia proprietatii private, ale art. 54, referitoare la exercitarea drepturilor si libertatilor, ale art. 123 alin. (2), privind infaptuirea justitiei, ale art. 135 alin. (6), referitoare la caracterul inviolabil al proprietatii private, si ale art. 138 alin. (1), privind impozitele si taxele.
    I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca prin Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate, prin raportare la art. 24 si 138 din Constitutie, retinand in esenta urmatoarele:
    - art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 stabileste numai obligatia de plata a unei taxe de timbru, calculata la valoare, pentru acele parti care contesta prin cereri bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor de mai sus, iar nu si pentru partile care formuleaza exceptii si aparari in sensul art. 115 din Codul de procedura civila in legatura cu cererea reclamantului; acesta este si principiul general inscris in art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificata, potrivit caruia numai actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege; astfel fiind, nu se poate sustine incalcarea dispozitiilor art. 24 din Constitutie;
    - potrivit prevederilor constitutionale ale art. 138 impozitele si taxele se stabilesc numai prin lege; or, in speta taxele de timbru la care se refera autorul exceptiei sunt stabilite prin lege.
    Considerentele si solutia din aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neexistand motive care sa determine schimbarea jurisprudentei.
    II. Curtea constata, de asemenea, ca dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 modificata, sunt in concordanta si cu prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire in parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei.
    Nu poate fi retinuta nici sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificata, incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul de lege examinat nu face nici o diferentiere intre titularii cererii.
    In legatura cu invocarea incalcarii normelor constitutionale prevazute de dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1), (2), (3) si (7), precum si a celor prevazute de art. 135 alin. (6), Curtea constata ca aceste critici nu pot fi primite, deoarece instituirea taxei de timbru nu afecteaza existenta dreptului de proprietate si nici protectia acestuia.
    Referitor la argumentul adus de autorul exceptiei cu privire la art. 123 din Constitutie, Curtea observa ca nu se poate sustine ca prin art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 (aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justitiei, nr. 760/C/1999 si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999) "se determina o jurisprudenta gresita a instantelor". Este evident ca art. 7 din aceste norme nu face decat sa precizeze ca prin titularul cererii se intelege persoana care formuleaza cereri in contestare, iar nu numai titularul cererii principale. Aceste dispozitii normative constituie si o masura de protectie impotriva eventualelor abuzuri procesuale care ar putea avea loc prin contestarea unor pretentii intemeiate ale reclamantului si totodata o aplicare a regulii potrivit careia cererile adresate instantei judecatoresti se timbreaza de catre titularul acesteia.
    In sfarsit, nu poate fi primita nici critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 54 din Constitutie, care consacra exercitarea cu buna-credinta de catre cetateni a drepturilor si libertatilor constitutionale, deoarece este fara indoiala ca acestea nu au relevanta in cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata, exceptie ridicata de Vasile Lica si Eugenia Lica in Dosarul nr. 3.272/2000 al Judecatoriei Buzau.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 martie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu

                              OPINIE SEPARATA

    Consideram ca solutia care se impunea in prezenta cauza era aceea de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate si, in consecinta, de constatare a neconstitutionalitatii prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificata, in masura in care aceste dispozitii legale se interpreteaza in sensul ca "titularul cererii" ce datoreaza taxa judiciara de timbru la valoarea contestata este paratul care nu a formulat actiune (cerere) reconventionala impotriva cererilor prevazute de alin. 1 al lit. c) din art. 3 al Legii nr. 146/1997.
    Fiind intru totul de acord cu considerentele deciziei la care se refera prezenta opinie separata sub aspectul neincalcarii prin textul de lege examinat a prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 41 alin. (1) - (3) si alin. (7), art. 123 alin. (2), art. 135 alin. (6) si ale art. 138 alin. (1), apreciem, pe de alta parte, ca art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, in masura in care este interpretat in sensul anterior precizat, contravine dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Dreptul la aparare este garantat".
    Intr-adevar, este fara indoiala ca dreptul constitutional la aparare este ingradit in ipoteza in care paratul (chemat in judecata intr-un proces civil avand ca obiect, potrivit alin. 1 al textului de lege examinat: "[...] stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reductiune a liberalitatilor si cereri de partaj [...]") se opune admiterii pretentiilor partii adverse, formuland, dupa caz, simple aparari sau ridicand exceptii, asadar aparandu-se, dar in acest scop se vede nevoit sa plateasca anterior o taxa (si anume, taxa judiciara de timbru). Cu alte cuvinte, consideram ca este impotriva dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Constitutie ca exercitarea dreptului la aparare conferit pe aceasta cale sa fie conditionata de indeplinirea anterioara a unei obligatii fiscale.
    Aceasta concluzie se impune daca se tine seama de faptul ca nu paratul a fost acela care a determinat declansarea procedurilor judiciare si ca, in consecinta, povara suportarii cheltuielilor aferente trebuie sa revina reclamantului. Tot astfel este necesar sa nu se scape din vedere ca una dintre ratiunile instituirii taxei judiciare de timbru este aceea de prevenire a declansarii abuzive a litigiilor, ratiune care, in mod evident, nu este aplicabila reclamantului care, aflat in fata unui proces pe care nu el l-a declansat, este nevoit sa se apere.
    Desigur ca atunci cand un parat supune propriile sale pretentii judecatii ocazionate de cadrul procesual declansat prin actiunea judiciara a reclamantului, formuland in acest scop actiune (cerere) reconventionala, acel parat are - sub acest aspect - pozitia unui reclamant si, de aceea, este natural sa fie supus acelorasi reguli referitoare la obligatia platii taxei judiciare de timbru. Cu alte cuvinte, de aceasta data, paratul-reclamant care a depus o actiune (cerere) reconventionala nu se mai afla, exclusiv, in situatia de a-si exercita dreptul la aparare, ci, dimpotriva, cat priveste pretentiile ce fac obiectul actiunii (cererii) reconventionale, reclamantul-parat este acela care trebuie sa fie ocrotit impotriva eventualelor cereri abuzive ale partii adverse.
    Nimic din cele de mai sus nu este, de altfel, contrazis prin considerentele deciziei la care se refera prezenta opinie separata.
    Ceea ce insa ne desparte de majoritatea care a decis respingerea exceptiei de neconstitutionalitate este relevanta diferita pe care o acordam efectelor produse de interpretarea oficiala a textului de lege examinat, interpretare realizata prin art. 7 al Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justitiei, nr. 760/C/1999 (publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999). Conform acestui text normativ, "In aplicarea dispozitiilor prevazute la art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 146/1997, prin titularul cererii se intelege partea care contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor pentru stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de reductiune a liberalitatilor si cererilor de partaj".
    Din punctul de vedere al majoritatii completului de judecata, rostul acestor norme este limitat, exclusiv, la indicarea faptului ca prin titularul cererii ce trebuie timbrata nu se intelege numai persoana care a formulat actiunea principala, ci si titularul oricarei alte cereri de contestare dintre acelea enumerate de alin. 1 al lit. c) din art. 3 al Legii nr. 146/1997.
    Dimpotriva, din punctul nostru de vedere, prevederile art. 7 din mentionatele norme metodologice, prin utilizarea expresiei generale "partea care contesta", includ - neindoielnic - in sfera "partilor" supuse obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru si pe paratul care, fara sa fi formulat actiune reconventionala, se opune admiterii pretentiilor partii adverse prin simple aparari sau ridicand exceptii.
    Interpretarea realizata prin art. 7 din normele metodologice, avand caracter oficial (deoarece a fost emisa in baza autorizarii exprese dispuse prin art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997), beneficiaza de prezumtia de legalitate a actelor emise de autoritatile si institutiile statului in exercitarea normala a atributiilor lor. In consecinta, aceasta interpretare devine opozabila instantelor judecatoresti chemate sa faca aplicarea directa, in procesul civil, a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997, instante care nu ar putea face abstractie de existenta dispozitiilor art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (si anume, pana la eventuala anulare a acestor dispozitii, dispusa in cadrul contenciosului administrativ, ca urmare a unei actiuni avand un asemenea obiect).
    Spre a formula prezenta opinie separata, autorii acesteia au analizat si consecintele, in cadrul acestei cauze, ale prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, potrivit carora aceasta autoritate publica "[...] nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Sub acest aspect retinem insa ca aceasta interdictie se refera la interpretarea realizata de catre entitatile carora le revin atributii de aplicare directa a legii (in principal, de catre instantele judecatoresti), iar nu si la - precum in speta - interpretarea oficiala, care, prin natura ei, este destinata sa se contopeasca in insasi substanta normei legale interpretate.
    Fata de cele de mai sus, consideram ca obligatia de plata a taxei judiciare de timbru stabilite prin art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 revine paratului numai in ipoteza in care acesta formuleaza actiune (cerere) reconventionala si, in aceasta calitate, devine "titular al cererii" prin care se "[...] contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor" [conform alin. 2 al lit. c) din art. 3 al legii] in cadrul procesual declansat prin "cereri pentru stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reductiune a liberalitatilor si cereri de partaj" [potrivit alin. 1 al lit. c) din art. 3 al legii]. Dimpotriva, sunt incalcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, ce garanteaza dreptul la aparare, daca se instituie o asemenea obligatie de plata a taxei judiciare de timbru pentru partea care contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor pe calea unor simple aparari sau prin exceptii, asadar pentru partea care isi exercita un drept constitutional.

                               Lucian Mihai
                               Costica Bulai