DECIZIE Nr.
907 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Barbu Dănescu în Dosarul nr. 6.234/2005 al
Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
Curţii că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin
care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, arată
că partea Marin Florea a depus la dosar o cerere de
amânare a cauzei, cu motivarea că nu a avut timpul
necesar angajării unui apărător, în raport de data la care a luat cunoştinţă de
termenul de judecată.
Ministerul Public se opune cererii formulate, apreciind
că aceasta este neîntemeiată.
Curtea, având în vedere data îndeplinirii procedurii de citare a părţii Marin Florea, respinge cererea de
amânare a cauzei formulate de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că
autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege
criticat, solicitare care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 iulie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 6.234/2005, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 49
alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Barbu Dănescu
în dosarul menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece nu prevede, şi pentru procuror, cazurile de incompatibilitate
reglementate pentru judecători de art. 47 alin. 2 şi art. 48 alin. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală. Se arată că, în cauză, atunci când instanţa a
pus în discuţia părţilor legalitatea sesizării sale, din partea Ministerului
Public a participat procurorul care a întocmit rechizitoriul prin care
inculpatul a fost trimis în judecată. Faţă de această situaţie, autorul
excepţiei îşi exprimă neîncrederea cu privire la imparţialitatea acestui
procuror, care participă la şedinţa de judecată şi pune concluzii asupra
legalităţii actului de sesizare, act pe care tot el l-a
întocmit, respectiv confirmat.
Judecătoria Slobozia consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitor la „incompatibilitatea
procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a
grefierului".
Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia
de neconstitutionalitate invocată în cauză, dispoziţiile criticate au fost
modificate prin art. I pct. 25
din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, păstrându-se
însă soluţia legislativă de principiu criticată de autorul excepţiei. Aşa
fiind, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală în actuala
redactare, potrivit căruia: „Dispoziţiile privind cazurile de
incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică
procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală,
magistratului-asistent şi grefierului de şedinţă."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 131 alin. (1) privind „Rolul
Ministerului Public".
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că art. 49 alin. 2 din Codul de procedură
penală nu aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 131 alin. (1),
potrivit cărora: „In activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor." Dimpotrivă, reglementând o
serie de cazuri de incompatibilitate a procurorului, textul de lege criticat
stabileşte remedii procesuale prin intermediul cărora se înlătură suspiciunile
care planează asupra obiectivitătii şi imparţialităţii reprezentantului
Ministerului Public în cauzele concrete în care acesta participă.
De altfel, ceea ce se solicită în realitate este
completarea textului de lege ce face obiectul excepţiei, în sensul
reglementării şi a altor motive de incompatibilitate a procurorului decât cele
expres prevăzute de acesta. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa
de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „[...] se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 49 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Barbu
Dănescu în Dosarul nr. 6.234/2005 al Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta