DECIZIE   Nr. 256 din 20 septembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 838 din 27 decembrie 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Cristina Radu         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Francesco Zucca in Dosarul nr. 2.376/2001 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei asistat de avocat Gheorghe Culicovschi, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand ca dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie. Se apreciaza ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza ca instanta nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, daca procurorul nu ar cere aceasta. Referindu-se la speta, autorul exceptiei afirma ca instanta de fond a gresit atunci cand i-a respins cererea de a cenzura refuzul Parchetului de a extinde procesul penal si cu privire la o alta persoana care era parte vatamata in cauza. Invoca in sprijinul sustinerii sale Decizia Curtii Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala, prin care Curtea a decis ca respectivele dispozitii sunt neconstitutionale in masura in care opresc partea nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror sa se adreseze justitiei. Pornind de la aceasta decizie, autorul exceptiei a cerut instantei sa extinda procesul penal cu privire la alta persoana, desi procurorul nu a cerut aceasta, ceea ce instanta a refuzat invocand dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala. Autorul exceptiei considera ca aceasta interpretare a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala este neconstitutionala, deoarece incalca litera si spiritul art. 125 alin. (1) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate deoarece, pe de o parte, instanta este obligata sa solutioneze cauzele in limitele in care a fost investita prin actul de sesizare si nu este indreptatita sa restituie dosarul pe motivul de a se cerceta daca in cauza nu este angajata si raspunderea altor persoane, iar, pe de alta parte, persoana nemultumita poate face plangere la organul ierarhic superior impotriva solutiei date de organul judiciar.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 aprilie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.376/2001, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Francesco Zucca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat, pe de o parte, obliga instanta sa se limiteze la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei si, pe de alta parte, numai procurorul are dreptul exclusiv de a cere extinderea procesului penal cu privire la o alta persoana, drept pe care acesta il poate exercita contrar principiilor procesului penal. Prin urmare, textele legale mentionate sunt considerate ca fiind contrare art. 125 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca lasa la latitudinea procurorului aplicarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii.
    Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala este intemeiata "in masura in care se interpreteaza ca instanta nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, in cazul in care procurorul refuza sa faca acest lucru."
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece in materie penala, cu exceptia cazurilor in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, sesizarea instantei de judecata se face din oficiu, prin rechizitoriul procurorului care, potrivit art. 164 din Codul de procedura penala, constituie singurul act de sesizare. Aceasta nu contravine dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie si nici altor prevederi constitutionale, deoarece drepturile cetatenilor in fata legii nu se pot exercita in dauna drepturilor altor cetateni. Se precizeaza ca drepturile oricarui cetatean privind accesul liber la justitie se pot exercita doar in limitele corelarii interesului subiectiv cu interesele generale ale societatii. Se invoca, de asemenea, Decizia Curtii Constitutionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, in care se arata ca exercitarea dreptului la actiune in justitie pentru apararea unui interes legitim nu este echivalenta cu functia de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii in procesul penal. Acest drept este acordat numai procurorului, in conformitate cu principiile ce stau la baza procesului penal si cu prevederile art. 130 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor". Dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constitutie, deoarece infaptuirea justitiei prin instantele judecatoresti are semnificatia judecarii unei cauze penale in limitele prevazute in actul de sesizare.
    Presedintele Senatului si Presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala. Aceste dispozitii au urmatorul continut:
    Art. 336
    "Cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar cand instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si:
    a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, procedeaza la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune;
    b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333, instanta poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
    Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.
    Dispozitiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile in mod corespunzator, iar in caz de trimitere la procuror se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.";
    Art. 337
    "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
    Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt:
    Art. 125 alin. (1)
    "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in procesul penal sesizarea instantei de judecata - cu exceptiile prevazute in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, cand sesizarea are loc prin plangerea prealabila a persoanei vatamate adresata instantei de judecata - se realizeaza prin rechizitoriul procurorului (art. 264 din Codul de procedura penala), iar judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei si, desigur, in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea (art. 317 din Codul de procedura penala). Dar, daca actul de sesizare, rechizitoriul dat de procuror, stabileste obiectul judecatii, este firesc ca si extinderea acestui obiect in cursul judecatii sa se faca tot prin actul de vointa al procurorului, iar atunci cand procurorul nu considera necesara extinderea procesului penal cu privire la o alta persoana, care nu era aratata in actul de sesizare, este firesc ca instanta sa nu poata efectua aceasta extindere, prin care ar incalca drepturi fundamentale ale persoanei in cauza. Aceasta prerogativa incredintata procurorului in procesul penal este in perfecta concordanta cu prevederile art. 130 din Constitutie, potrivit carora "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor". Analogia pe care autorul exceptiei o face cu dreptul persoanei nemultumite de solutia data de Ministerul Public, plangerii sale impotriva actelor sau masurilor procurorului, de a se adresa justitiei, drept recunoscut prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998 nu este incidenta in cauza.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 149, din 26 martie 2001.
    Prin aceasta decizie Curtea, respingand exceptia de neconstitutionalitate, a precizat ca "numai atunci cand procurorul cere extinderea procesului penal pentru fapte noi si daca declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta este obligata sa procedeze la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune, care se include astfel in obiectul judecatii (art. 317 teza a doua din Codul de procedura penala). In acelasi sens, in cazul extinderii procesului penal cu privire la alta persoana, daca procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost investita prin actul de sesizare si nu poate sa dispuna extinderea procesului penal din proprie initiativa". Precizand ca acest drept al procurorului in procesul penal corespunde intru totul prevederilor art. 130 alin. (1) din Constitutie, Curtea mai constata ca dispozitiile legale criticate (art. 317 si 337 din Codul de procedura penala) nu contravin nici art. 125 din Constitutie "deoarece, pe de o parte, infaptuirea justitiei prin instantele judecatoresti are semnificatia judecarii unei cauze penale in limitele prevazute in actul de sesizare, iar pe de alta parte, persoana nemultumita de solutia data de un organ judiciar are la dispozitie suficiente modalitati de a contesta aceasta in caile de atac".
    Asa fiind si intrucat nu au intervenit imprejurari noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, cu raportare la prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Francesco Zucca in Dosarul nr. 2.376/2001 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2001.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Radu

    Intrucat magistratul-asistent Cristina Radu se afla in imposibilitatea de a semna deoarece a fost numita in functia de procuror, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 din Codul de procedura civila,

                             Magistrat asistent sef,
                             Claudia Miu