DECIZIE Nr.
900 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 699 din 14 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Terom" - S.A. Iaşi în Dosarul
nr. 8.268/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19
februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.268/99/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Terom" - S.A. Iaşi
în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii cu privire
la măsurile asigurătorii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 168 din Codul de
procedură penală sunt neconstituţionale „în cazul în care sunt aplicate"
potrivit celor reţinute în Decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007 a
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în interesul legii, întrucât se încalcă prevederile art. 20
şi 21 din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai
susţine că, „dacă ar fi acceptate dispoziţiile recursului în interesul legii
care prevede: «Competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art.
168 din Codul de procedură penală revine procurorului în cursul urmăririi
penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţi», ar rezulta
faptul că pe parcursul desfăşurării urmăririi penale plângerea împotriva
măsurilor asigurătorii nu ar putea fi făcută decât la procurorul ierarhic
superior, partea neavând deschis liberul acces la justiţie decât după trecerea
unei perioade de timp exagerat de mari, mai exact după epuizarea fazei de
urmărire penală, epuizare care în multe speţe are loc după ani buni de anchetă".
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu
permit persoanei interesate a contesta luarea unei măsuri asigurătorii la
instanţa de judecată în cursul urmăririi penale, acest lucru fiind posibil doar
în timpul fazei de judecată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură penală sunt constituţionale,
ele nefiind de natură a îngrădi dreptul părţilor de a se adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, libertăţilor lor legitime, de a beneficia de un
proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai
mult, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile
art. 126 alin. 2 şi ale art. 120 din Constituţie, potrivit cărora „competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", iar, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul
Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare,
legiuitorului îi este permis să excepteze de la exercitarea căilor de atac
anumite hotărâri judecătoreşti, fără a se putea afirma că, procedând astfel, ar
contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „In
contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a
acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi
orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de
judecată, în orice fază a procesului penal.
Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată
separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.
După soluţionarea definitivă a procesului penal,
dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii
asigurătorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură penală au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional din perspectiva unor
critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 69 din 5
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, Curtea
Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia ridicată, reţinând în esenţă
că textele de lege au în vedere etape procesual penale distincte, având fiecare
titulari diferiţi, respectiv procurorul şi judecătorul. Actele acestora sunt
supuse căilor de atac specifice, alin. (2) al art. 168 din Codul de procedură
penală referindu-se doar la calea de atac ce poate fi formulată împotriva
soluţiei dispuse de instanţă.
Prin urmare, Curtea a considerat că aspectele invocate
se referă, în realitate, la probleme de aplicare a textelor de lege criticate,
ce revin competenţei instanţei de judecată, iar nu la veritabile probleme de
constituţionalitate.
In prezenta cauză autorul excepţiei este nemulţumit nu
de contrarietatea textului cu prevederile constituţionale, ci de interpretarea
dată acestuia de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui
recurs în interesul legii prin Decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007. Or,
potrivit art. 146 din Constituţie, Curtea Constituţională are o competenţă
strict determinată de Legea fundamentală, neputând cenzura atribuţiile altor
instituţii, aşa cum ar fi în cazul de faţă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
care, în conformitate cu art. 126 alin. (3) din Constituţie, este autoritatea
desemnată să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
celelalte instanţe judecătoreşti. In caz contrar s-ar înfrânge principul
separaţiei puterilor în stat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art.
11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Terom" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 8.268/99/2007 al
Curţii de Apel laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru