Decizia Nr.888 din 25.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Alexandru Vulcu în Dosarul nr. 1.102/64/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 750D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.102/64/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Alexandru Vulcu în cadrul unei acţiuni având ca obiect recunoaşterea şi acordarea de drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în unităţi unde se impunea munca forţată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, prin conţinutul şi condiţiile impuse, textul de lege criticat nu recunoaşte şi nu acordă aceleaşi drepturi tuturor persoanelor care au efectuat stagiul militar prin obligarea la muncă forţată. Astfel se creează o vădită discriminare între cetăţenii care se găsesc în situaţii identice, respectiv au efectuat stagiul militar în alte detaşamente de muncă decât cele care au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau ulterior, până în anul 1964. Legiuitorul limitează astfel, în mod discriminatoriu, perioada de acordare a unor drepturi doar pentru o parte din militarii care au efectuat stagiul militar într-o anumită structură organizatorică şi într-o perioadă de timp ulterioară.Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ţinând seama de faptul că este dreptul suveran al statului de a acorda drepturi şi de a stabili categoria beneficiarilor măsurilor reparatorii în funcţie de anumite criterii obiective. Prin adoptarea acestei reglementări, nu se creează niciun privilegiu sau nicio discriminare, fiind vorba despre un act reparatoriu material şi moral faţă de cei care au fost obligaţi la muncă forţată şi nu la satisfacerea stagiului militar, prin pregătire pentru apărarea patriei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, menţionând că îşi păstrează punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 254/2005, nr. 213/2004 şi nr. 160/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.“Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 254 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 24 iunie 2005, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora.Curtea a constatat că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic, indiferent de situaţiile diferite în care se găsesc subiecţii de drept.Aşa fiind, şi întrucât situaţia juridică a persoanelor, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, a fost esenţial diferită de aceea a altor categorii de persoane care au prestat muncă forţată în cadrul altor structuri organizate, în aceeaşi perioadă, recunoaşterea unor drepturi doar pentru cei din prima categorie, cu titlu reparatoriu, nu constituie o discriminare, ci un tratament juridic diferenţiat impus şi justificat obiectiv de situaţiile diferite în care s-au aflat beneficiarii.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 9 iunie 2004, a statuat că, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este întemeiată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Alexandru Vulcu în Dosarul nr. 1.102/64/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean