Decizia Nr.830 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 92/296/2007.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că problema ridicată este una de aplicare a legii şi că, de altfel, deciziile Secretariatului Comisiei Centrale, constituit conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 92/296/2007, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea unei părţi de constatare a nulităţii absolute a unui titlu de proprietate obţinut în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată şi se arată că cenzurarea, din nou, antitetic, a dreptului de proprietate al uneia dintre părţile unui litigiu, ulterior stabilirii, fie pe cale administrativă, fie pe cale judecătorească a aceluiaşi drept în favoarea acestei persoane, contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora „proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular“.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.Din analiza dosarului, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate dispoziţiile art. 21 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi că, dintr-o eroare materială, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de un alt autor (Poosz Alexandru) într-un alt dosar al aceleiaşi instanţe (Dosarul nr. 1.465/83/2010 al Tribunalului Satu Mare).Art. 21 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 are următorul cuprins: „(1) Dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabileşte că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia.(2) Decizia de restituire în natură astfel emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată.“Se susţine că textele criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitor la dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Fiind în situaţia reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor imobile, în speţă, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, în mod corect legiuitorul a reglementat restituirea în natură a imobilelor, pentru care a fost stabilită anterior plata unor despăgubiri, numai în măsura în care autoritatea administrativă competentă să aplice legea, respectiv Secretariatul Comisiei Centrale, pe baza analizelor efectuate, constată că imobilele în cauză sunt restituibile în natură. Or, faptul că un astfel de imobil face obiectul dreptului de proprietate privată al unei alte persoane, nemaiaflându-se în proprietatea statului la data constatărilor efectuate de Secretariatul Comisiei Centrale, face ca acest imobil să nu mai facă parte din categoria celor restituibile în natură. În aceste condiţii, nu se poate face aplicarea art. 21 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, text al cărui conţinut normativ nu se circumscrie ipotezei de speţă. În consecinţă, Curtea constată că, deşi textul legal criticat are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind temeiul de drept al cererii introductive în primă instanţă, problema ridicată prin prezenta excepţie vizează interpretarea şi aplicarea legii. Or, prerogativa interpretării înţelesului unei norme legale în scopul aplicării acesteia la situaţia de fapt dedusă judecăţii aparţine exclusiv instanţei de judecată. Modalitatea în care se interpretează şi se aplică în cazuri concrete aceste prevederi legale nu intră în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 836 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, şi Decizia nr. 891 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009.) Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 92/296/2007. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop