DECIZIE Nr.
819 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 39 din 18 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Federaţia
Naţională a Sindicatelor din Electricitate „Univers" în Dosarul nr.
8.891/3/CA/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.955 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Federaţia Energia Mileniului III şi Federaţia Naţională a
Sindicatelor din Electricitate „Univers" în Dosarul nr. 8.892/3/CA/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund reprezentanţii autorilor
excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic
al excepţiilor ridicate.
Reprezentanţii autorilor excepţiei sunt de acord cu
conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea
Dosarului nr. 1955 D/2006 la Dosarul nr. 1.954 D/2006, care este primul
înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Federaţiei
Naţionale a Sindicatelor din Electricitate „Univers" solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens arată că negocierea
contractului colectiv de muncă ar trebui să aibă loc anual, iar în situaţia în
care unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe
negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru,
programul de lucru şi condiţiile de muncă, se poate declanşa un conflict de
interese. Modul în care direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie
Timiş, respectiv Constanţa, au înţeles să aplice prevederile legale criticate a
eliminat posibilitatea ca salariaţii să obţină majorări salariale, conform
revendicărilor formulate, aducându-se atingere dreptului acestora la negocieri
colective, precum şi dreptului la grevă.
Reprezentantul Federaţiei Energia Mileniului III
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că prin
textele de lege criticate se aduce atingere dreptului la grevă. Astfel, în
situaţia în care unitatea începe negocierile fără a ţine cont de revendicările
formulate de salariaţi, aceştia nu pot declanşa un conflict de interese
datorită interdicţiei instituite prin art. 13 alin. (1) din Legea nr. 168/1999.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate, întrucât, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea
fundamentală, condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă sunt
stabilite prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 23 iunie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 8.891/3/CA/2006 şi nr. 8.892/3/CA/2006, Tribunalului Bucureşti
- Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Excepţia a fost ridicată de
Federaţia Naţională a Sindicatelor din Electricitate „Univers" şi de
Federaţia Energia Mileniului III în cauze având ca obiect obligarea direcţiilor
de muncă, solidaritate socială şi familie Timiş, respectiv Constanţa, la
înregistrarea sesizării în vederea concilierii unor conflicte de interese.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.
130/1996, au avut loc negocierile anuale obligatorii pentru încheierea unui nou
contract colectiv de muncă. Intrucât nu s-a ajuns la un acord cu privire la
revendicările salariale, sindicatele au sesizat direcţiile de muncă,
solidaritate socială şi familie Timiş, respectiv Constanţa, în vederea
înregistrării' sesizării pentru concilierea conflictului de interese. Aceste
instituţii au refuzat înregistrarea sesizării, motivând că, potrivit art. 13
alin. (1) din Legea nr. 168/1999, pe durata valabilităţii unui contract
colectiv de muncă salariaţii nu pot declanşa conflicte de interese şi că
excepţia de la această regulă, prevăzută de alin. (2) al art. 13 din acelaşi
act normativ, în conformitate cu care fac excepţie de la regula prevăzută la
alin. (1) situaţiile prevăzute la art. 12 lit. d), nu are incidenţă în speţă,
deoarece unitatea nu a refuzat începerea negocierilor colective. Aşa fiind,
autorii excepţiei consideră că în asemenea condiţii salariaţii nu-şi pot
realiza revendicările salariale şi nu pot recurge la grevă, dispoziţiile legale
criticate încălcând următoarele drepturi constituţionale: dreptul la negocieri
colective în materie de muncă, dreptul la grevă şi dreptul sindicatelor de a contribui la apărarea şi
promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
Totodată, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 4
privind asigurarea dreptului lucrătorilor şi al patronilor la acţiuni
colective, în caz de conflict de interese, inclusiv dreptul la grevă din Carta
socială europeană, revizuită, precum şi prevederile art. 8 pct. 1 lit. d)
referitoare la asigurarea de către statele părţi a dreptului la grevă din
Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia
este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că în speţă se
pune o problemă de aplicare a legii, „de competenţa instanţelor
judecătoreşti", deoarece Curtea Constituţională nu poate cenzura o
eventuală aplicare neconstituţională a legii. Totodată, mai arată că dreptul
salariaţilor la grevă nu este un drept absolut, ci, potrivit prevederilor art.
43 alin. (2) din Constituţie, acesta se exercită în condiţiile şi limitele
stabilite de lege, şi că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici
dreptului la negocieri colective.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, conflictul de
interese intervine numai în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea
negocierilor colective, iar exercitarea dreptului la grevă se poate face numai
în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorilor excepţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 12 - „Conflictele
de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii:
a) unitatea refuză să înceapă negocierea unui
contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract
colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;
b) unitatea nu acceptă revendicările formulate de
salariaţi;
c) unitatea refuză nejustificat semnarea
contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate;
d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile
prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile,
durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă."
- Art. 13 - „(1) Pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă
salariaţii nu pot declanşa conflicte de interese.
(2) Fac excepţie de la regula prevăzută la alin. (1)
situaţiile prevăzute la art. 12 lit. d)."
Aceste prevederi sunt considerate de autorii excepţiei
ca aducând atingere următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 9
privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale; art. 41 alin. (5)
referitor la dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul
obligatoriu al convenţiilor colective şi art. 43 privind dreptul la grevă,
precum şi dispoziţiilor art. 6 pct. 4 privind asigurarea dreptului lucrătorilor
şi al patronilor la acţiuni colective, în caz de conflict de interese, inclusiv
dreptul la grevă din Carta socială europeană, revizuită, şi prevederilor art. 8
pct. 1 lit. d) referitoare la asigurarea de către statele părţi a dreptului la
grevă din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională retine următoarele:
Prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
instituie regula potrivit căreia pe durata
valabilităţii unui contract colectiv de muncă salariaţii nu pot declanşa
conflicte de interese. Excepţia de la această regulă este prevăzută în alin.
(2) al art. 13, în conformitate cu care fac excepţie de la regula prevăzută la
alin. (1) situaţiile prevăzute la art. 12 lit. d).
Curtea observă că, potrivit art. 12 lit. d) din Legea
nr. 168/1999, una dintre situaţiile în care se pot declanşa conflicte de
interese este aceea când „unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute
de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata
timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă".
Curtea reţine că îndeplinirea acestei obligaţii nu
poate fi privită strict formal, prin simplul act al începerii
negocierilor,neurmat de stăruinţa unităţii pentru realizarea unei înţelegeri cu
salariaţii în scopul încheierii contractului colectiv de muncă. Aceasta rezultă
şi din faptul că la lit. b) a aceluiaşi articol este prevăzută una dintre
situaţiile în care pot fi declanşate conflicte de interese, şi anume atunci
când „unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi".
Totodată, Curtea mai observă că revendicările
salariaţilor pot viza şi salariile, obiect al negocierilor colective
obligatorii în fiecare an. Or, refuzul formal şi ferm al unităţii de a accepta
orice revendicare a salariaţilor în această problemă, neurmat de niciun fel de
consecinţe legale, ar face ca salariaţii să nu îşi poată valorifica
revendicările salariale niciodată, chiar dacă acestea sunt legale şi
justificate.
In sensul celor precizate mai sus, Curtea constată că
textele de lege criticate nu conţin nicio dispoziţie contrară prevederilor
constituţionale privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă,
dreptul la grevă şi dreptul sindicatelor de a contribui la apărarea şi
promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor şi
nici celor privind asigurarea dreptului lucrătorilor şi al patronilor la
acţiuni colective, în caz de conflict de interese, inclusiv dreptul la grevă,
din Carta socială europeană, revizuită, şi celor referitoare la asigurarea de
către statele părţi a dreptului la grevă din Pactul internaţional cu privire la
drepturile economice, sociale şi culturale, ridicând însă probleme de
interpretare şi aplicare, a căror rezolvare intră în competenţa instanţei de
judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Federaţia Naţională a Sindicatelor
din Electricitate „Univers" în Dosarul nr. 8.891/3/CA/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ
si fiscal, precum si de Federaţia Energia Mileniului III si Federaţia Naţională
a Sindicatelor din Electricitate „Univers" în Dosarul nr. 8.892/3/CA/2006
al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu