DECIZIE Nr. 17
din 2 octombrie 2006
pentru aprobarea
Metodologiei de elaborare, modificare si implementare a planului individualizat
de asistenta a consumatorului de droguri
ACT EMIS DE:
AGENTIA NATIONALA ANTIDROG
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 899 din 6 noiembrie 2006
Având în vedere prevederile
art. 16 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr.
143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 860/2005,
în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, cu
modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Agenţiei Naţionale Antidrog emite prezenta decizie.
Art. 1. - Se aprobă Metodologia
de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă
a consumatorului de droguri, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Agenţiei Naţionale Antidrog,
Pavel Abraham
ANEXA
METODOLOGIE
de elaborare, modificare şi implementare a planului
individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri
Art. 1. - (1) Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri reprezintă intervenţiile şi măsurile terapeutice, psihologice şi
sociale adaptate necesităţilor fiecărui consumator de droguri şi se întocmeşte
în situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a
dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2005, denumit în continuare Regulament.
(2) Stabilirea planului
individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri se face de către
managerul de caz împreună cu echipa din cadrul centrului de prevenire, evaluare
şi consiliere antidrog (CPECA), în urma evaluării consumatorului de droguri şi odată cu
identificarea programului integrat de asistenţă, cu respectarea principiului
implicării active a consumatorului de droguri beneficiar al serviciilor.
(3) Acceptul consumatorului de droguri cu privire la
serviciile propuse se face prin semnarea acordului de asistenţă
medicală, psihologică şi socială, la care este anexat planul individualizat de
asistenţă a consumatorului de droguri.
Art. 2. - Stabilirea planului individualizat de
asistenţă a consumatorului de droguri se face prin utilizarea rezultatelor
evaluării şi urmăreşte:
a) stabilirea modalităţii de asistenţă: de urgenţă,
ambulatorie, în regim rezidenţial, în regim spitalicesc;
b) stabilirea tipurilor de servicii: medicale,
psihologice şi sociale;
c) stabilirea măsurilor de asistenţă: medicală,
psihologică şi socială, adecvate necesităţilor şi obiectivelor intervenţiei;
d) alegerea structurii adecvate şi disponibile:
centre de asistenţă pentru consumatorii de droguri, aşa cum sunt enumerate în
art. 29 din Regulament.
Art. 3. - (1) După finalizarea evaluării, în cadrul
întâlnirilor membrilor echipei CPECA se stabileşte programul integrat de
asistenţă, are loc prioritizarea obiectivelor pe arii şi se stabileşte un plan
individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.
(2) Incă din faza evaluării, membrii echipei
multidisciplinare din CPECA contactează furnizorii de servicii, ţinând cont de
criteriile acestora de admitere în vederea atingerii obiectivelor propuse în
planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.
(3) După contactarea furnizorilor de servicii, în
funcţie de serviciile disponibile, echipa din cadrul CPECA definitivează planul
individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.
Art. 4. - La elaborarea unui plan individualizat de
asistenţă a consumatorului de droguri se au în vedere următoarele componente:
a) privind pacientul:
(i) rezultatele evaluării pe arii;
(ii) prioritizarea obiectivelor;
b) privind modalitatea de asistenţă:
(i) disponibilitatea furnizorilor de servicii medicale,
psihologice şi sociale;
(ii) varietatea disciplinelor profesionale implicate;
(iii) măsurile de asistenţă din cadrul programului;
(iv) planificarea duratei diferitelor măsuri;
(v) gradul de încărcare a furnizorului de servicii / profesioniştilor;
(vi) criterii de admitere.
Art. 5. - Planul individualizat de
asistenţă a consumatorului de droguri cuprinde, în principal:
a) date generale despre solicitant;
b) scop; se menţionează scopul programului integrat de
asistenţă;
c) prezentarea problemelor depistate pe cele 5 arii şi prioritizarea acestora;
d) puncte tari / puncte slabe;
acestea sprijină monitorizarea procesului de asistenţă, prevenirea
dificultăţilor şi a crizelor, intervenţia promptă acolo unde este cazul, dar şi
utilizarea tuturor modalităţilor de suport pentru a se putea atinge rezultatele
aşteptate, interacţiunile cu beneficiarul;
e) obiective şi data la care se aşteaptă să fie
atinse; obiectivele reprezintă rezolvarea problemelor identificate pe arii;
acestea trebuie să fie realiste, pragmatice şi posibil de îndeplinit, să
permită monitorizarea, cu măsurarea periodică a progresului pacienţilor, fie
prin indicatori de rezultat, fie de impact;
f) măsurile şi programarea acestora, personalul
responsabil, precum şi procedurile de acordare; măsurile se stabilesc în
funcţie de numărul, complexitatea şi amploarea problemelor depistate.
Art. 6. - (1) Stabilirea măsurilor se face după
selectarea modalităţii de asistenţă.
(2) Modalitatea de asistenţă se diferenţiază prin
intensitatea măsurilor care prin caracteristicile lor răspund cel mai adecvat
şi sigur la problemele consumatorului de droguri.
(3) Selectarea modalităţii de asistenţă se face în
funcţie de necesităţile stabilite în urma evaluării pe arii, conform
criteriilor prezentate în anexa la prezenta
metodologie.
Art. 7. - Modalităţile de asistenţă:
a) asistenţă de urgenţă;
b) asistenţă ambulatorie, de intensitate redusă şi de
intensitate crescută;
c) asistenţă în regim rezidenţial;
d) asistenţă în regim spitalicesc.
Art. 8. - (1) Asistenţa de
urgenţă prezintă următoarele caracteristici:
a) tratament în cadru spitalicesc;
b) şedere limitată: ore-zile;
c) cuprinde intervenţiile necesare în situaţii acute
ce necesită un răspuns terapeutic prompt;
d) poate fi oferită înaintea intrării într-un program
integrat de asistenţă sau ulterior, indiferent de tip şi ori de câte ori este
cazul.
(2) Indicaţii pentru selectarea asistenţei de urgenţă:
- beneficiari care prezintă complicaţii ale consumului
de droguri: intoxicaţie severă, supradoză, intoxicaţie cu tulburări de
percepţie sau sindrom de abstinenţă cu complicaţii care pot pune în pericol
viaţa pacientului.
(3) Asistenţa de urgenţă este oferită de serviciile
de urgenţă organizate în cadru spitalicesc sau de camerele de gardă ale spitalelor.
Art. 9. - Asistenţa ambulatorie de intensitate redusă
are următoarele caracteristici:
a) tratament în cadru nonrezidenţial;
b) şedere limitată: ore;
c) frecvenţă: săptămânal, o dată sau de două ori.
Art. 10. - (1) Indicaţii pentru selectarea asistenţei
ambulatorii de intensitate redusă:
a) beneficiari diagnosticaţi cu grade de severitate
care pot fi tratate cu resursele disponibile la acest nivel;
b) beneficiari care au primit tratament la un nivel
mai intensiv şi au progresat până la punctul în care pot beneficia de acest
nivel de asistenţă;
c) beneficiari care solicită asistenţă mai intensivă,
dar nu sunt pregătiţi să se angajeze complet în tratament.
(2) Selecţia asistenţei ambulatorii de intensitate
redusă se face după criteriile specifice celor 5 arii prezentate în anexă.
(3) Asistenţa ambulatorie de intensitate redusă se
furnizează de către: centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog,
centre de asistenţă integrată a adicţiilor, centre de reducere a riscurilor
asociate consumului de droguri etc.
Art. 11. - Asistenţa ambulatorie de intensitate
crescută prezintă următoarele caracteristici:
a) tratament într-un cadru nonrezidenţial, dar cu o
intensitate crescută a intervenţiilor;
b) şedere de câteva ore, dimineaţa, după-amiaza,
ambele, noaptea, la sfârşit de săptămână;
c) frecvenţă: zilnic.
Art. 12. - (1) Indicaţii pentru selectarea asistenţei
ambulatorii de intensitate crescută:
a) beneficiari diagnosticaţi cu grade de severitate
care pot fi tratate în cadrul unui program ambulatoriu, dar care necesită
intervenţii cu frecvenţă crescută şi o monitorizare mai atentă a evoluţiei în
vederea atingerii obiectivelor. Acest nivel poate implica componente aflate în
mod normal în programele rezidenţiale, mai structurate;
b) beneficiari care sunt
externaţi dintr-o structură rezidenţială sau spitalicească şi sunt în situaţia
de risc de recădere - aceasta poate include o motivaţie redusă de angajare în
tratament;
c) beneficiari care prezintă comorbiditate
psihiatrică;
d) beneficiari al căror mediu
de viaţă este riscant, iar suportul psihosocial este limitat.
(2) Selecţia asistenţei ambulatorii de intensitate
crescută se face după criteriile specifice celor 5 arii prevăzute în anexă.
(3) Asistenţa ambulatorie de intensitate crescută se
furnizează de către: centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog,
centre de asistenţă integrată a adicţiilor, centre de zi etc.
Art. 13. - Asistenţa în regim rezidenţial se
caracterizează astfel:
a) tratament în regim închis;
b) şedere de 24 de ore/zi; şedere pe termen scurt -
maximum 3 luni, mediu - maximum 6-9 luni şi lung - peste un an;
c) cadru structurat, rezidenţial;
d) abordare bazată pe modelul comunităţii
terapeutice;
e) poate fi combinată cu servicii ambulatorii intensive.
Art. 14. - Indicaţii pentru selectarea asistenţei în
regim rezidenţial:
a) beneficiari care necesită intervenţii într-un cadru
rezidenţial pe o perioadă mai lungă pentru a integra recuperarea cu dezvoltarea
abilităţilor de coping;
b) beneficiari la care
efectele tulburărilor datorate consumului de droguri sunt evidente şi foarte
semnificative, cu afecţiuni multiple, ceea ce face ca strategiile de creştere a
motivaţiei şi de prevenire a recăderilor să fie imposibile sau ineficiente
într-un cadru ambulatoriu;
c) beneficiari cu tulburări cognitive care
interferează permanent sau temporar cu relaţiile interpersonale sau cu abilităţile
de coping;
d) beneficiari cu anumite probleme grave medicale,
psihologice şi sociale, care necesită intervenţii multidisciplinare,
multidimensionale şi pe termen lung sau care nu au suficiente abilităţi sociale
sau vocaţionale;
e) beneficiari la care mediul de viaţă este
nonprotectiv sau în care este prezent consumul de droguri, relaţiile
interpersonale sunt haotice sau chiar abuzive, oferind
sprijin minim;
f) beneficiari cu istoric lung de tratament;
g) beneficiari cu probleme legale;
h) beneficiari cu performanţe scăzute la şcoală sau la
serviciu, cu sistem de valori antisocial.
Art. 15. - (1) Selecţia asistenţei în regim rezidenţial
se face după criteriile specifice celor 5 arii prevăzute în anexă.
(2) Asistenţa în regim rezidenţial se furnizează de
centre tip comunitate terapeutică, locuinţă protejată, locuinţă socială etc.
Art. 16. - Asistenţa în regim spitalicesc se
caracterizează prin:
a) tratament în regim închis;
b) şedere de 24 de ore/zi, regim spitalicesc;
c) accentul este pus pe asistenţa medicală
specializată şi specifică;
d) este cel mai intensiv nivel de asistenţă din
continuumul de asistenţă;
e) durata tratamentului
depinde de severitatea şi evoluţia condiţiei particulare a beneficiarului.
Art. 17. - (1) Indicaţii pentru selectarea asistenţei
în regim spitalicesc:
a) beneficiari la care tulburările datorate consumului
de droguri necesită intervenţii specializate ce nu pot fi oferite decât în
spital;
b) beneficiari cu complicaţii medicale şi probleme
mintale moderate şi severe;
c) beneficiari la care există riscul unui sindrom de
abstinenţă sever sau al complicaţiilor medicale severe;
d) beneficiari la care
comorbiditatea medicală interferează cu dezintoxicarea în condiţii ambulatorii;
e) beneficiari care au un istoric de recădere sau de
abandon într-o modalitate de asistenţă de o intensitate mai redusă;
f) beneficiari care prezintă comorbiditate psihiatrică
sau de sănătate care interferează cu tratamentul şi necesită resurse
disponibile în cadrul unui spital (tulburări de percepţie, risc suicidal
crescut etc);
g) beneficiari a căror condiţie implică un risc pentru
sine sau pentru alţii;
h) beneficiari care nu răspund la o modalitate de
asistenţă mai puţin intensivă.
(2) Selecţia asistenţei în regim spitalicesc se face
după criteriile specifice celor 5 arii prevăzute în anexă.
(3) Asistenţa în regim spitalicesc se furnizează de
centre, secţii şi compartimente de dezintoxicare de tip spitalicesc.
Art. 18. - Măsurile sunt cele stabilite în cadrul
fiecărui program integrat de asistenţă, conform anexei nr. 6 la Regulament.
Art. 19. - Planul individualizat de asistenţă a
consumatorului de droguri face parte din acordul de includere în programul
integrat şi se implementează din momentul semnării acordului de către
consumatorul de droguri.
Art. 20. - Implementarea serviciilor de asistenţă se
realizează de furnizorii de servicii de asistenţă pentru consumatorul de
droguri, prevăzuţi în plan, la datele stabilite, sub coordonarea managerului de
caz, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în
domeniul asistenţei consumatorului de droguri.
Art. 21. - Furnizorii de servicii evaluează măsurile implementate şi comunică managerului de caz
rezultatele evaluării la intervale stabilite cu acesta.
Art. 22. - (1) Planul individualizat de asistenţă a
consumatorului de droguri poate fi modificat în urma reevaluării acestuia în
vederea adecvării intervenţiilor la nevoile beneficiarului.
(2) Modificarea planului individualizat de asistenţă a
consumatorului de droguri se face de către echipa din CPECA sau de alţi
furnizori, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz.
ANEXĂ*) la metodologie
CRITERII DE SELECŢIE A UNEI MODALITĂŢI DE ASISTENŢĂ ÎN
FUNCŢIE DE REZULTATELE EVALUĂRII
Aria de evaluare
|
Modalitatea de asistenţă
|
Ambulatoriu/intensitate redusă
|
Ambulatoriu/intensitate crescută - servicii de zi
|
Regim rezidenţial
|
Regim spitalicesc
|
Aria 1:
Istoric personal şi de consum, semne de intoxicaţie şi/sau
sindrom de abstinenţă.
|
Nesemnificativ sau minim.
|
Risc moderat de sindrom
de abstinenţă.
|
Sindrom de abstinenţă minim, moderat sau sever dar poate fi
tratat în acest regim.
|
Risc crescut, poate fi tratat exclusiv în regim spitalicesc.
|
Aria 2:
Condiţii bio-medicale şi complicaţii
|
Absente sau foarte stabile, sub control.
|
Absente sau prezente, dar pot fi vindecate; nu interferează cu
procesul de recuperare.
|
Absente sau condiţii stabilizate sub
supervizare medicală.
|
Prezente şi necesită monitorizare medicală 24 de ore, serviciile
de asistenţă şi resursele spitaliceşti sunt necesare.
|
Aria 3:
Condiţii psihologice sau psihiatrice şi complicaţii.
Acceptarea/rezistenţa la tratament.
Potenţial de recădere, continuare a consumului, alte
probleme.
|
Absente sau foarte stabile, sau pacientul se află sub supervizare
în cadrul unui serviciu de sănătate mintală Severitate crescută în cadrul
acestei arii dar nu şi în altele.
Orientat spre schimbare dar necesită motivaţie şi control.
|
Prezente, de severitate medie - moderată
şi poate să interfereaze semnificativ cu procesul de recuperare, necesită
stabilizare.
Angajare minimă, ambivalenţă semnificativă, lipsa conştientizării
problemei.
|
Prezente, de severitate medie - moderată, poate interfera
semnificativ cu procesul de recuperare; sau necesită stabilizare. Este
necesară modelare comportamentală.
Deschis spre recuperare dar necesită cadru structurat sau
rezidenţial; sau severitate crescută în cadrul acestei dimensiuni dar nu şi în altele.
|
Instabilitate moderată sau de severitate crescută. Necesită
asistenţă psihiatrică spitalicească. Se administrează în paralel tratament
pentru dependenţa de droguri.
Rezistenţă la tratament, lipsa controlului impulsurilor; necesită
strategii motivaţionale în structuri cu regim de 24 ore sau un program
intensiv de întărire motivaţionala.
|
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
|
Capacitate de menţinere a abstinenţei sau de a controla consumul.
Capacitate de a progresa către schimbare cu un suport minim
|
Sunt necesare intervenţii structurate, cu suport zilnic, de
intensitate semnificativă.
|
Necesită dezvoltare motivaţională. Dificultăţi semnificative în
legătură cu sau faţă de tratament, prezentând pericol
iminent.
înţelege recăderile; necesită structurare pentru menţinerea
progresului terapeutic.
Conştientizare scăzută a problemelor, necesită intervenţii de tip
rezidenţial pentru prevenirea continuării consumului, cu consecinţe iminente
şi serioase; deficit cognitiv şi funcţional
Necesită asistenţă de tip rezidenţial pentru dezvoltarea
capacităţii de coping
|
Neeligibilitate pentru resurse de intensitate mai mică
Potenţial de continuare a consumului periculos; neeligibilitate pentru
resurse de intensitate mai mică.
|
Aria 4:
Condiţii sociale şi familiale
|
Pacientul primeşte sprijin. Are instrumentele necesare pentru a
depăşi situaţia cu succes sau severitate crescută în cadrul acestei arii dar
nu şi în altele.
|
Pacientul necesită sprijin. Prin intermediul unui cadru
structurat, cu sprijin şi schimbarea mediului pacientul poate depăşi situaţia
cu succes.
|
Risc crescut. Pacientul necesită cadru structurat 24 de ore
pentru a învăţa să facă faţă situaţiei cu succes.
|
Risc crescut. Pacientul nu se încadrează
în criteriile serviciilor de asistenţă mai puţin intensive.
|