DECIZIE   Nr. 17 din 2 octombrie 2006

pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, modificare si implementare a planului individualizat de asistenta a consumatorului de droguri

ACT EMIS DE: AGENTIA NATIONALA ANTIDROG

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 899 din 6 noiembrie 2006

Având în vedere prevederile art. 16 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2005,

în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.489/2002 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale Antidrog emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2.  -  Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Agenţiei Naţionale Antidrog,

Pavel Abraham

ANEXA

METODOLOGIE

de elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri

Art. 1. - (1) Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri reprezintă intervenţiile şi măsurile terapeutice, psihologice şi sociale adaptate necesităţilor fiecărui consumator de droguri şi se întocmeşte în situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 860/2005, denumit în continuare Regulament.

(2)   Stabilirea planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri se face de către managerul de caz împreună cu echipa din cadrul centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog (CPECA), în urma evaluării consumatorului de droguri şi odată cu identificarea programului integrat de asistenţă, cu respectarea principiului implicării active a consumatorului de droguri beneficiar al serviciilor.

(3)   Acceptul consumatorului de droguri cu privire la serviciile propuse se face prin semnarea acordului de asistenţă medicală, psihologică şi socială, la care este anexat planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.

Art. 2. - Stabilirea planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri se face prin utilizarea rezultatelor evaluării şi urmăreşte:

a)   stabilirea modalităţii de asistenţă: de urgenţă, ambulatorie, în regim rezidenţial, în regim spitalicesc;

b)  stabilirea tipurilor de servicii: medicale, psihologice şi sociale;

c)  stabilirea măsurilor de asistenţă: medicală, psihologică şi socială, adecvate necesităţilor şi obiectivelor intervenţiei;

d)   alegerea structurii adecvate şi disponibile: centre de asistenţă pentru consumatorii de droguri, aşa cum sunt enumerate în art. 29 din Regulament.

Art. 3. - (1) După finalizarea evaluării, în cadrul întâlnirilor membrilor echipei CPECA se stabileşte programul integrat de asistenţă, are loc prioritizarea obiectivelor pe arii şi se stabileşte un plan individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.

(2)     Incă din faza evaluării, membrii echipei multidisciplinare din CPECA contactează furnizorii de servicii, ţinând cont de criteriile acestora de admitere în vederea atingerii obiectivelor propuse în planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.

(3)   După contactarea furnizorilor de servicii, în funcţie de serviciile disponibile, echipa din cadrul CPECA definitivează planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri.

Art. 4. - La elaborarea unui plan individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri se au în vedere următoarele componente:

a)  privind pacientul:

(i) rezultatele evaluării pe arii;

(ii) prioritizarea obiectivelor;

b)  privind modalitatea de asistenţă:

(i) disponibilitatea furnizorilor de servicii medicale, psihologice şi sociale;

(ii) varietatea disciplinelor profesionale implicate;

(iii) măsurile de asistenţă din cadrul programului;

(iv) planificarea duratei diferitelor măsuri;

(v) gradul de încărcare a furnizorului de servicii / profesioniştilor;

(vi) criterii de admitere.

Art.   5.    -    Planul   individualizat   de   asistenţă   a consumatorului de droguri cuprinde, în principal:

a)  date generale despre solicitant;

b)  scop; se menţionează scopul programului integrat de asistenţă;

c)  prezentarea problemelor depistate pe cele 5 arii şi prioritizarea acestora;

d)  puncte tari / puncte slabe; acestea sprijină monitorizarea procesului de asistenţă, prevenirea dificultăţilor şi a crizelor, intervenţia promptă acolo unde este cazul, dar şi utilizarea tuturor modalităţilor de suport pentru a se putea atinge rezultatele aşteptate, interacţiunile cu beneficiarul;

e)   obiective şi data la care se aşteaptă să fie atinse; obiectivele reprezintă rezolvarea problemelor identificate pe arii; acestea trebuie să fie realiste, pragmatice şi posibil de îndeplinit, să permită monitorizarea, cu măsurarea periodică a progresului pacienţilor, fie prin indicatori de rezultat, fie de impact;

f)    măsurile şi programarea acestora, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare; măsurile se stabilesc în funcţie de numărul, complexitatea şi amploarea problemelor depistate.

Art. 6. - (1) Stabilirea măsurilor se face după selectarea modalităţii de asistenţă.

(2)   Modalitatea de asistenţă se diferenţiază prin intensitatea măsurilor care prin caracteristicile lor răspund cel mai adecvat şi sigur la problemele consumatorului de droguri.

(3)  Selectarea modalităţii de asistenţă se face în funcţie de necesităţile stabilite în urma evaluării pe arii, conform criteriilor prezentate în anexa la prezenta metodologie.

Art. 7. - Modalităţile de asistenţă:

a)  asistenţă de urgenţă;

b)   asistenţă ambulatorie, de intensitate redusă şi de intensitate crescută;

c)  asistenţă în regim rezidenţial;

d)  asistenţă în regim spitalicesc.

Art. 8. - (1) Asistenţa de urgenţă prezintă următoarele caracteristici:

a)  tratament în cadru spitalicesc;

b)  şedere limitată: ore-zile;

c)   cuprinde intervenţiile necesare în situaţii acute ce necesită un răspuns terapeutic prompt;

d)   poate fi oferită înaintea intrării într-un program integrat de asistenţă sau ulterior, indiferent de tip şi ori de câte ori este cazul.

(2)  Indicaţii pentru selectarea asistenţei de urgenţă:

- beneficiari care prezintă complicaţii ale consumului de droguri: intoxicaţie severă, supradoză, intoxicaţie cu tulburări de percepţie sau sindrom de abstinenţă cu complicaţii care pot pune în pericol viaţa pacientului.

(3)   Asistenţa de urgenţă este oferită de serviciile de urgenţă organizate în cadru spitalicesc sau de camerele de gardă ale spitalelor.

Art. 9. - Asistenţa ambulatorie de intensitate redusă are următoarele caracteristici:

a)  tratament în cadru nonrezidenţial;

b)  şedere limitată: ore;

c)  frecvenţă: săptămânal, o dată sau de două ori.

Art. 10. - (1) Indicaţii pentru selectarea asistenţei ambulatorii de intensitate redusă:

a)   beneficiari diagnosticaţi cu grade de severitate care pot fi tratate cu resursele disponibile la acest nivel;

b)   beneficiari care au primit tratament la un nivel mai intensiv şi au progresat până la punctul în care pot beneficia de acest nivel de asistenţă;

c)   beneficiari care solicită asistenţă mai intensivă, dar nu sunt pregătiţi să se angajeze complet în tratament.

(2)   Selecţia asistenţei ambulatorii de intensitate redusă se face după criteriile specifice celor 5 arii prezentate în anexă.

(3)   Asistenţa ambulatorie de intensitate redusă se furnizează de către: centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, centre de asistenţă integrată a adicţiilor, centre de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri etc.

Art. 11. - Asistenţa ambulatorie de intensitate crescută prezintă următoarele caracteristici:

a)   tratament într-un cadru nonrezidenţial, dar cu o intensitate crescută a intervenţiilor;

b)   şedere de câteva ore, dimineaţa, după-amiaza, ambele, noaptea, la sfârşit de săptămână;

c)  frecvenţă: zilnic.

Art. 12. - (1) Indicaţii pentru selectarea asistenţei ambulatorii de intensitate crescută:

a)   beneficiari diagnosticaţi cu grade de severitate care pot fi tratate în cadrul unui program ambulatoriu, dar care necesită intervenţii cu frecvenţă crescută şi o monitorizare mai atentă a evoluţiei în vederea atingerii obiectivelor. Acest nivel poate implica componente aflate în mod normal în programele rezidenţiale, mai structurate;

b)   beneficiari care sunt externaţi dintr-o structură rezidenţială sau spitalicească şi sunt în situaţia de risc de recădere - aceasta poate include o motivaţie redusă de angajare în tratament;

c)  beneficiari care prezintă comorbiditate psihiatrică;

d)   beneficiari al căror mediu de viaţă este riscant, iar suportul psihosocial este limitat.

(2) Selecţia asistenţei ambulatorii de intensitate crescută se face după criteriile specifice celor 5 arii prevăzute în anexă.

(3) Asistenţa ambulatorie de intensitate crescută se furnizează de către: centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, centre de asistenţă integrată a adicţiilor, centre de zi etc.

Art. 13. - Asistenţa în regim rezidenţial se caracterizează astfel:

a)  tratament în regim închis;

b)  şedere de 24 de ore/zi; şedere pe termen scurt - maximum 3 luni, mediu - maximum 6-9 luni şi lung - peste un an;

c)  cadru structurat, rezidenţial;

d)   abordare bazată pe modelul comunităţii terapeutice;

e)   poate fi combinată cu servicii ambulatorii intensive.

Art. 14. - Indicaţii pentru selectarea asistenţei în regim rezidenţial:

a)   beneficiari care necesită intervenţii într-un cadru rezidenţial pe o perioadă mai lungă pentru a integra recuperarea cu dezvoltarea abilităţilor de coping;

b)   beneficiari la care efectele tulburărilor datorate consumului de droguri sunt evidente şi foarte semnificative, cu afecţiuni multiple, ceea ce face ca strategiile de creştere a motivaţiei şi de prevenire a recăderilor să fie imposibile sau ineficiente într-un cadru ambulatoriu;

c)   beneficiari cu tulburări cognitive care interferează permanent sau temporar cu relaţiile interpersonale sau cu abilităţile de coping;

d)   beneficiari cu anumite probleme grave medicale, psihologice şi sociale, care necesită intervenţii multidisciplinare, multidimensionale şi pe termen lung sau care nu au suficiente abilităţi sociale sau vocaţionale;

e)  beneficiari la care mediul de viaţă este nonprotectiv sau în care este prezent consumul de droguri, relaţiile interpersonale sunt haotice sau chiar abuzive, oferind sprijin minim;

f)  beneficiari cu istoric lung de tratament;

g)  beneficiari cu probleme legale;

h) beneficiari cu performanţe scăzute la şcoală sau la serviciu, cu sistem de valori antisocial.

Art. 15. - (1) Selecţia asistenţei în regim rezidenţial se face după criteriile specifice celor 5 arii prevăzute în anexă.

(2) Asistenţa în regim rezidenţial se furnizează de centre tip comunitate terapeutică, locuinţă protejată, locuinţă socială etc.

Art. 16. - Asistenţa în regim spitalicesc se caracterizează prin:

a)  tratament în regim închis;

b)  şedere de 24 de ore/zi, regim spitalicesc;

c)  accentul este pus pe asistenţa medicală specializată şi specifică;

d)   este cel mai intensiv nivel de asistenţă din continuumul de asistenţă;

e)   durata tratamentului depinde de severitatea şi evoluţia condiţiei particulare a beneficiarului.

Art. 17. - (1) Indicaţii pentru selectarea asistenţei în regim spitalicesc:

a)  beneficiari la care tulburările datorate consumului de droguri necesită intervenţii specializate ce nu pot fi oferite decât în spital;

b)   beneficiari cu complicaţii medicale şi probleme mintale moderate şi severe;

c)   beneficiari la care există riscul unui sindrom de abstinenţă sever sau al complicaţiilor medicale severe;

d)    beneficiari la care comorbiditatea medicală interferează cu dezintoxicarea în condiţii ambulatorii;

e)   beneficiari care au un istoric de recădere sau de abandon într-o modalitate de asistenţă de o intensitate mai redusă;

f)  beneficiari care prezintă comorbiditate psihiatrică sau de sănătate care interferează cu tratamentul şi necesită resurse disponibile în cadrul unui spital (tulburări de percepţie, risc suicidal crescut etc);

g)  beneficiari a căror condiţie implică un risc pentru sine sau pentru alţii;

h) beneficiari care nu răspund la o modalitate de asistenţă mai puţin intensivă.

(2)  Selecţia asistenţei în regim spitalicesc se face după criteriile specifice celor 5 arii prevăzute în anexă.

(3)   Asistenţa în regim spitalicesc se furnizează de centre, secţii şi compartimente de dezintoxicare de tip spitalicesc.

Art. 18. - Măsurile sunt cele stabilite în cadrul fiecărui program integrat de asistenţă, conform anexei nr. 6 la Regulament.

Art. 19. - Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri face parte din acordul de includere în programul integrat şi se implementează din momentul semnării acordului de către consumatorul de droguri.

Art. 20. - Implementarea serviciilor de asistenţă se realizează de furnizorii de servicii de asistenţă pentru consumatorul de droguri, prevăzuţi în plan, la datele stabilite, sub coordonarea managerului de caz, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei consumatorului de droguri.

Art. 21. - Furnizorii de servicii evaluează măsurile implementate şi comunică managerului de caz rezultatele evaluării la intervale stabilite cu acesta.

Art. 22. - (1) Planul individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri poate fi modificat în urma reevaluării acestuia în vederea adecvării intervenţiilor la nevoile beneficiarului.

(2) Modificarea planului individualizat de asistenţă a consumatorului de droguri se face de către echipa din CPECA sau de alţi furnizori, conform standardelor minime obligatorii privind managementul de caz.

ANEXĂ*) la metodologie

CRITERII DE SELECŢIE A UNEI MODALITĂŢI DE ASISTENŢĂ ÎN FUNCŢIE DE REZULTATELE EVALUĂRII

Aria de evaluare	Modalitatea de asistenţă
	Ambulatoriu/intensitate redusă	Ambulatoriu/intensitate crescută - servicii de zi	Regim rezidenţial	Regim spitalicesc
Aria 1: Istoric  personal  şi  de consum,  semne de intoxicaţie  şi/sau  sindrom de abstinenţă.	Nesemnificativ sau minim.	Risc moderat de sindrom de abstinenţă.	Sindrom de abstinenţă minim, moderat sau sever dar poate fi tratat în acest regim.	Risc crescut, poate fi tratat exclusiv în regim spitalicesc.
Aria 2: Condiţii   bio-medicale   şi complicaţii	Absente sau foarte stabile, sub control.	Absente sau prezente, dar pot fi vindecate; nu interferează cu procesul de recuperare.	Absente sau condiţii stabilizate sub supervizare medicală.	Prezente şi necesită monitorizare medicală 24 de ore, serviciile de asistenţă şi resursele spitaliceşti sunt necesare.
Aria 3: Condiţii psihologice   sau psihiatrice şi complicaţii. Acceptarea/rezistenţa      la tratament.     Potenţial de recădere,     continuare a consumului, alte probleme.	Absente sau foarte stabile, sau pacientul se află sub supervizare în cadrul unui serviciu de sănătate mintală Severitate crescută în cadrul acestei arii dar nu şi în altele. Orientat spre schimbare dar necesită motivaţie şi control.	Prezente, de severitate medie - moderată şi poate să interfereaze semnificativ cu procesul de recuperare, necesită stabilizare. Angajare minimă, ambivalenţă semnificativă, lipsa conştientizării problemei.	Prezente, de severitate medie - moderată, poate interfera semnificativ cu procesul de recuperare; sau necesită stabilizare. Este necesară modelare comportamentală. Deschis spre recuperare dar necesită cadru structurat sau rezidenţial; sau severitate crescută în cadrul acestei dimensiuni dar nu şi în altele.	Instabilitate moderată sau de severitate crescută. Necesită asistenţă psihiatrică spitalicească. Se administrează în paralel tratament pentru dependenţa de droguri. Rezistenţă la tratament, lipsa controlului impulsurilor; necesită strategii motivaţionale în structuri cu regim de 24 ore sau un program intensiv de întărire motivaţionala.

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

	Capacitate de menţinere a abstinenţei sau de a controla consumul. Capacitate de a progresa către schimbare cu un suport minim	Sunt necesare intervenţii structurate, cu suport zilnic, de intensitate semnificativă.	Necesită dezvoltare motivaţională. Dificultăţi semnificative în legătură cu sau faţă de tratament, prezentând pericol iminent. înţelege recăderile; necesită structurare pentru menţinerea progresului terapeutic. Conştientizare scăzută a problemelor, necesită intervenţii de tip rezidenţial pentru prevenirea continuării consumului, cu consecinţe iminente şi serioase; deficit cognitiv şi funcţional Necesită asistenţă de tip rezidenţial pentru dezvoltarea capacităţii de coping	Neeligibilitate pentru resurse de intensitate mai mică Potenţial de continuare a consumului periculos; neeligibilitate pentru resurse de intensitate mai mică.
Aria 4: Condiţii sociale şi familiale	Pacientul primeşte sprijin. Are instrumentele necesare pentru a depăşi situaţia cu succes sau severitate crescută în cadrul acestei arii dar nu şi în altele.	Pacientul necesită sprijin. Prin intermediul unui cadru structurat, cu sprijin şi schimbarea mediului pacientul poate depăşi situaţia cu succes.	Risc crescut. Pacientul necesită cadru structurat 24 de ore pentru a învăţa să facă faţă situaţiei cu succes.	Risc crescut. Pacientul nu se încadrează în criteriile serviciilor de asistenţă mai puţin intensive.