DECIZIE Nr.
814 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 29 din 17 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Cristinel Brumă în Dosarul nr. 129/2006 al
Judecătoriei Vatra Dornei.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 129/2006, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171
alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristinel Brumă
în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală
contravin dreptului la apărare, deoarece, fără a stabili anumite limite, lasă
la aprecierea organului de urmărire penală să aprecieze dacă în alte cazuri
învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.
Judecătoria Vatra Dornei opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dreptul la apărare garantat de Legea fundamentală nu trebuie confundat
cu asistenţa juridică obligatorie prevăzută de legiuitor pentru situaţiile
limitativ enumerate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea
constituţională prevăzută de art. 24 nu face distincţie după cum asistenţa
juridică este acordată la cerere sau din oficiu, aşa cum nici cu privire la cazurile de asistenţă
juridică obligatorie prevăzute de art. 171 alin. 2 din Codul de procedură
penală nu se face vreo deosebire dacă aceasta este acordată de un avocat ales sau din oficiu.
Prin prevederea din textul de lege supus controlului de
constituţionalitate privind facultatea organului de urmărire penală sau a
instanţei de judecată de a putea aprecia situaţia învinuitului sau inculpatului
care nu-şi poate asigura singur apărarea legiuitorul a urmărit tocmai
asigurarea unei garanţii în plus a respectării dreptului la apărare.
De asemenea, este de competenţa exclusivă a
legiuitorului să stabilească aceste excepţii, atâta timp cât dreptul la apărare
este asigurat în toate cazurile, cu menţiunea că, de regulă, dreptul la
asistenţă juridică nu presupune în mod automat dreptul la obligativitatea ei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate sunt în deplină concordanţă cu regula constituţională privind
aducerea la cunoştinţă a învinuirii numai în prezenţa unui avocat ales sau
numit din oficiu.
De asemenea, dreptul la apărare nu poate fi confundat
cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate
cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi
situaţiile în care se consideră că este necesar.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală „Asistenţa învinuitului sau a inculpatului", care, aşa
cum a fost modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, preluând,
sub aspectul criticii avansate de autorul excepţiei, soluţia legislativă
anterioară, are următorul conţinut: „Asistenţa juridică este obligatorie
când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare
sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză,
când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale
sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de
urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar
putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 23 alin. (8) teza a doua, referitoare la aducerea la cunoştinţă a
învinuirii numai în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu, şi ale art.
24, referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai
fost supuse instanţei de control constituţional, prin raportare la aceleaşi
articole invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 365 din 5
iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din
12 august 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Cristinel Brumă în Dosarul nr. 129/2006 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru