Decizia Nr.743 din 08.10.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor din anexa nr. VIII, capitolul I, subcapitolul A, punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, lit. a) şi b) în raport cu dispoziţiile cuprinse în subcapitolul A, pct. I - Salarii pentru personalul din administraţia publică centrală, lit. c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Daniel Ioan Cristea şi alţii în Dosarul nr. 982/107/2018 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.200D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că există jurisprudenţă a Curţii în această materie şi solicită menţinerea acesteia. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 982/107/2018, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. VIII, capitolul I, subcapitolul A, punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, lit. a) şi b) în raport cu dispoziţiile cuprinse în subcapitolul A, pct. I - Salarii pentru personalul din administraţia publică centrală, lit. c) şi d) la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Daniel Ioan Cristea şi alţii, reclamanţi într-un dosar având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale pentru personalul din administraţia publică centrală care se acordă potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, excepţie ce face obiectul Dosarului Curţii nr. 2.200D/2018.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că dispoziţiile criticate stabilesc un tratament juridic discriminatoriu în materia salarizării, deşi, având în vedere categoriile de personal vizate, nu justifică acordarea de salarii diferenţiate şi nici nu se urmăreşte un scop legitim.6. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, deoarece cele două categorii de funcţionari publici indicate în motivarea excepţiei îşi desfăşoară activitatea în condiţii diferite, fiecare unitate având calitatea de ordonatori de credite faţă de propriii angajaţi. Este invocată, în acest sens, Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile lit. c) şi d) cuprinse în pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A - Salarizarea funcţionarilor publici, capitolul I din anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie" la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. 11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că este relevantă jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite (deciziile Curţii Constituţionale nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, paragraful 29, sau nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, paragraful 33). Cu alte cuvinte, faptul că două categorii de personal, deşi încadrate pe funcţii similare, lucrează în autorităţi ale administraţiei publice diferite reprezintă o deosebire suficient de importantă între cele două categorii încât să justifice un tratament juridic diferenţiat, inclusiv sub aspectul salarizării. 13. Curtea şi-a întemeiat această soluţie pe considerentul, statuat în jurisprudenţa sa şi în acord şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979 pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei), că principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, instituit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări (a se vedea paragraful 32 al Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019, precitată).14. Curtea a făcut trimitere la art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 care instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, precum şi la art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 care consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. De asemenea, art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu.15. În aplicarea acestor considerente la situaţia din cauza soluţionată prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, Curtea a statuat că o asemenea reglementare permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferenţieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi (a se vedea paragraful 34 din decizia amintită).16. În plus, Curtea a mai reţinut că, în ceea ce priveşte critica vizând existenţa unor diferenţe de venit lunar între angajaţii care prestează aceeaşi activitate şi au aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, dar care îşi desfăşoară activitatea în instituţii publice diferite, că această împrejurare nu este contrară principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileşte diferenţe în ceea ce priveşte salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii identice sau asemănătoare, dar la autorităţi sau instituţii publice diferite (a se vedea Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, paragraful 16). 17. Soluţiile din deciziile Curţii Constituţionale anterior menţionate sunt aplicabile, prin analogie, şi în situaţia de faţă, în care autorii invocă discriminarea personalului din cadrul administraţiei publice locale faţă de cel din cadrul administraţiei publice centrale. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Ioan Cristea şi alţii în Dosarul nr. 982/107/2018 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi constată că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva