DECIZIE Nr. 74*) din 27 iulie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 211 din 15 septembrie 1995

*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Doina Suliman - magistrat-asistent.
Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit art. 24
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 101 alin. 2 din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, invocata
de prefectul judetului Sibiu in Dosarul nr. 38/1995 - Contenciosul administrativ
al Tribunalului Sibiu, constata urmatoarele:
Tribunalul Sibiu, prin Incheierea din 29 iunie 1995, a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101
alin. 2 din Legea nr. 69/1991, invocata de prefectul judetului Sibiu.
In esenta, pentru sustinerea exceptiei, se arata ca, potrivit art. 122
alin. (4) din Constitutie, dreptul prefectului de a ataca in fata instantelor
de contencios administrativ un act al consiliului judetean, al celui local sau
al primarului, act considerat a fi ilegal, nu este conditionat de existenta
unui termen sau a unor proceduri prealabile. In continuare, se remarca faptul
ca institutia exercitarii actiunii prefectului in contenciosul administrativ
este distincta de cea a persoanelor fizice sau juridice, care este fundamentata
separat prin art. 21 coroborat cu art. 48 din Constitutie si art. 1 si 5 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. De asemenea, se sustine ca
termenul de 15 zile acordat prefectului pentru a se pronunta asupra legalitatii
actelor comunicate de autoritatile administratiei publice locale si judetene nu
poate fi considerat un termen de decadere, intrucat termenele si procedura
contenciosului administrativ sunt strict definite de Legea nr. 29/1990, astfel
cum a fost modificata prin Legea nr. 59/1993.
Tribunalul Sibiu nu isi exprima opinia, asa cum dispune art. 23 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza,
dispozitiile art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, prevederile Constitutiei
si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Chiar daca Legea nr. 69/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 238 din 28 noiembrie 1991, este anterioara Constitutiei, ea a
inceput sa produca efecte dupa ce aceasta a intrat in vigoare si deci in
temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 3 si al art. 26 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra
exceptiei de neconstitutionalitate invocata.
Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu neconstitutionalitatea
prevederilor art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 si prin Decizia nr. 137 din
7 decembrie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23
din 2 februarie 1995, a constatat ca termenul de 15 zile prevazut de art. 101
alin. 2 din Legea nr. 69/1991 este neconstitutional.
In esenta, Curtea Constitutionala si-a intemeiat solutia pe urmatoarele
considerente:
In Constitutie sunt consacrate doua institutii traditionale ale dreptului
administrativ, denumite in doctrina contenciosul administrativ si tutela
administrativa.
Institutia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale
exercitarii, de catre persoanele vatamate, a unei actiuni directe, in fata
instantelor judecatoresti competente, impotriva unui act administrativ apreciat
a fi ilegal sau, dupa caz, impotriva refuzului unei autoritati publice de a
solutiona o cerere in termenul prevazut de lege. In acest fel, institutia
contenciosului administrativ apare ca fiind o garantie a drepturilor si
libertatilor cetatenesti impotriva eventualelor abuzuri ale autoritatilor
publice (art. 48 din Constitutie).
Tutela administrativa presupune dreptul de control al Guvernului sau al
altei autoritati a administratiei statului asupra actelor autoritatilor locale
alese, care functioneaza in virtutea principiului autonomiei locale. Legat de
institutia tutelei administrative, art. 122 alin. (4) din Constitutie
stabileste ca: "Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios
administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al
primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat este
suspendat de drept".
Reiese ca prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, nu poate
decat sa introduca actiune in fata instantei de contencios administrativ,
suspendarea actului atacat intervine de drept, iar competenta de a se pronunta
asupra legalitatii sau ilegalitatii actului autoritatilor locale alese apartine
exclusiv puterii judecatoresti. Nu mai putin insa, spre deosebire de actiunea
in contenciosul administrativ a cetateanului sau a persoanei juridice vatamate,
care prin lege organica poate fi supusa unor conditionari si limitari, astfel
cum stabileste art. 48 alin. (2) din Constitutie, actiunea prefectului nu este
supusa, pe plan constitutional, nici unei conditionari sau limitari. De aici
rezulta ca orice prevedere dintr-o lege care consacra termene pentru
introducerea actiunii de catre prefect este o prevedere contrara Constitutiei,
cum este cazul art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, care stabileste ca:
"Prefectul se va pronunta asupra legalitatii acestui act, in termen de 15
zile de la data comunicarii actului, ce se va face in 10 zile de la adoptarea
lui". Retinem ca este neconstitutionala, fiind contrara art. 122 alin. (4)
din Constitutie, numai referirea la termenul de 15 zile, iar nu si cea la
termenul de 10 zile. Consiliile locale, primarii, consiliile judetene, in
procedura prevazuta de lege, au obligatia de a comunica prefectului orice act
adoptat in termen de 10 zile, dar prefectul nu poate fi tinut de termenul de 15
zile si nici de alt termen pentru a introduce actiunea in fata instantei de
contencios administrativ. Urmeaza sa admitem ca termenele, ca si procedura
prealabila prevazuta de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, sunt
aplicabile numai actiunilor in contencios administrativ ale persoanelor
vatamate, nu si actiunii prefectului, ca urmare a exercitarii controlului de tutela
administrativa.
Desi atat actiunea persoanelor vatamate, cat si actiunea prefectului se
exercita in fata acelorasi categorii de instante judecatoresti si pentru
aceleasi categorii de acte juridice, fundamentele constitutionale care stau la
baza lor sunt diferite, astfel incat si normele procedurale cuprinse in Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau in Legea administratiei publice
locale nr. 69/1991 trebuie sa reflecte aceasta distinctie facuta de normele de
drept substantial prevazute de Constitutie, care are forta juridica suprema.
Intr-un stat de drept este de neconceput ca un act ilegal al unei
autoritati locale sa nu poata fi atacat in fata instantei judecatoresti de
catre prefect, ca reprezentant al Guvernului, avand in vedere misiunea
fundamentala a Guvernului de a asigura executarea legilor.
Motivele care au stat la baza acestei solutii sunt pe deplin valabile si in
cauza de fata, iar Decizia Curtii Constitutionale nr. 137 din 7 decembrie 1994
este obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, pentru cetateni
si autoritati.
Pentru considerentele expuse si vazand si dispozitiile art. 144 lit. c) si
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si cele ale art. 13 alin. (1)
lit. A. c), ale art. 24 alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
in unanimitate,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsita de obiect, exceptia de
neconstitutionalitate a art. 101 alin. 2 din Legea administratiei publice
locale nr. 69/1991 invocata de prefectul judetului Sibiu, in Dosarul nr.
38/1995 - Contencios administrativ al Tribunalului Sibiu.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 27 iulie 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman