DECIZIE Nr. 74
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12, art. 13 alin. (1) si (3) si art.
19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de
persoane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 13
alin. (1) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie
ridicată de Gregorian Bivolaru în Dosarul nr. 353/2005
al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii
de admitere a acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 353/2005, Tribunalul
Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie
ridicată de Gregorian Bivolaru în dosarul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul
român, ale art. 3 referitoare la Teritoriul României, ale art. 4
referitoare la Unitatea poporului şi egalitatea
între cetăţeni, ale art. 9 referitoare la Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, ale art. 25 alin. (2) referitoare la
dreptul cetăţeanului român de a-şi stabili domiciliul ori reşedinţa oriunde în
ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară, ale art. 26 alin. (2) referitoare la libertatea
persoanei fizice de a dispune în anumite condiţii de ea însăşi, ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate
privată şi ale art. 53
alin. (2) referitoare la împrejurările în care poate
fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.
In opinia sa, dispoziţiile art. 12 şi art. 13 alin.
(1) şi (3) din Legea nr.
678/2001 operează cu o terminologie ambiguă, care
permite o interpretare restrictivă a acestora. Astfel, deşi abuzul de
autoritate nu desemnează o modalitate invazivă de viciere a consimţământului
unei persoane de a locui unde doreşte, legiuitorul a incriminat, în
contradicţie cu Legea fundamentală, un comportament ce lezează drepturile
persoanei de a-şi stabili în mod liber reşedinţa pe baza propriei voinţe.
De asemenea, incriminarea acţiunilor de cazare sau
primire a unor persoane ori atragerea acestora prin abuz de autoritate în
scopul unei posibile „exploatări" contravine dreptului constituţional
prevăzut de art. 26 alin. (2), deoarece în accepţiunea dreptului fundamental se include şi
posibilitatea persoanelor de a accepta sau nu o autoritate autentică sau
iluzorie a unei alte persoane, inclusiv prin adoptarea unor comportamente
sugerate de această autoritate, şi, totodată, dreptul corelativ al acestei
autorităţi de a sugera comportamentele conforme convingerilor sale, fără a le
impune în mod forţat, oricărei alte persoane care acceptă în mod liber această
autoritate.
In plus, prin incriminarea celor două fapte se aduce
atingere şi art. 53 alin. (2) din
Constituţie, deoarece prin aceasta drepturile prevăzute în art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală sunt
restrânse până la eliminarea lor.
In sfârşit, prevederile art. 19
din Legea nr. 678/2001 contravin dreptului de
proprietate privată, deoarece permit luarea măsurii de siguranţă a
confiscării speciale a imobilului în care au fost
cazate persoanele traficate. Or, potrivit art. 44 alin. (3), (4) şi (8) din
Constituţie, orice fel de expropriere sau naţionalizare a bunurilor proprietate
privată, cu excepţia utilităţii publice, interzice confiscarea averii dobândite
licit, deci inclusiv a imobilelor care au ca destinaţie satisfacerea unor
necesităţi de locuit.
Autorul excepţiei nu a arătat în ce constă în concret
contrarietatea prevederilor legale criticate cu celelalte dispoziţii
constituţionale invocate în cauză.
Tribunalul Sibiu - Secţia
penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la libera
circulaţie nu este un drept absolut, el trebuind exercitat potrivit unor reguli
stabilite de lege. Prevederile legale criticate se aplică doar unei anumite
categorii de cetăţeni şi izvorăsc din necesitatea prevenirii şi combaterii
fenomenului de trafic de fiinţe umane, care reprezintă un pericol grav la
ordinea constituţională.
De asemenea, dreptul persoanei de a dispune de ea
însăşi comportă limite determinate de protecţia celorlalţi, a grupului social;
astfel, prin prevederile criticate se instituie o măsură de protecţie socială
în scopul prevenirii atingerilor grave ce pot fi aduse drepturilor omului prin
săvârşirea unor fapte de trafic de fiinţe umane.
Cât priveşte dispoziţiile art. 19
din Legea nr. 567/2001 în raport cu dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, Guvernul arată
că, potrivit alin. (8) al
aceluiaşi articol constituţional, averea dobândită licit nu poate fi
confiscată, nefăcându-se nicio referire la cea dobândită în mod ilicit, aşa cum
menţionează autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele
legale criticate nu conţin norme care să contravină dispoziţiilor art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prevederile art. 1, 3, 4 şi 9 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11
decembrie 2001, modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 287/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, şi prin
art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 79/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005, care au următorul
conţinut:
- Art. 12: „(1) Constituie
infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea,
cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate
sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi
exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori
de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate
asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Traficul de persoane săvârşit în una dintre
următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a
integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) de un funcţionar public în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta a avut
ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.";
- Art. 13 alin. (1) şi (3): „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se
pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. [...]
(3) Dacă faptele
prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).";
'
- Art. 19: „(1) Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii
infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea
acestor infracţiuni,precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 din Codul penal sunt
supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.
(2) Sunt considerate
bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de transport
care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum şi imobilele
în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparţin făptuitorilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa
prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora.
Curtea nu poate primi susţinerea autorului excepţiei
privind ambiguitatea termenilor în care este redactat art. 12 alin. (1) din lege, textul criticat
definind clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, fără ca prin
dispoziţiile pe care le cuprinde să contravină în vreun fel Constituţiei.
Astfel, este evident nefondată susţinerea autorului excepţiei că „abuzul de
autoritate" nu implică vicierea voinţei unei persoane în executarea unor acte
prin care dispune de libertatea sa în folosul persoanei care exercită abuzul.
In condiţiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată,
cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute de textul criticat, între
care „abuzul de autoritate", cu scopul de a fi exploatată, nu se poate
reţine, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, că incriminarea
unei asemenea fapte încalcă dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie, sau dreptul persoanei
de a dispune de ea însăşi, consacrat prin art. 26 alin.
(2) din Legea fundamentală.
In ceea ce priveşte art. 19 din
Legea nr. 678/2001 atacat prin raportare la
prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate privată, Curtea
constată că măsura de siguranţă a confiscării speciale îşi găseşte temei tocmai
în art. 44 alin. (9) din Legea
fundamentală, potrivit căruia bunurile folosite sau rezultate din infracţiuni
pot fi confiscate în condiţiile legii. Or, imobilul în care a fost cazată
persoana traficată este, în accepţiunea legii, un bun care a servit la
săvârşirea infracţiunii.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au
incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12, art. 13 alin. (1) şi (3) şi ale art.
19 din Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Gregorian
Bivolaru în Dosarul nr. 353/2005 al Tribunalului Sibiu
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru