DECIZIE Nr. 714 din 19 decembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 6 martie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea recursului declarat de Deacu Ion si Deacu Gheorghe
impotriva Deciziei nr. 124, pronuntata de Curtea Constitutionala la data de 21
mai 1997, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 220 din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 9 decembrie 1997, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public, a recurentilor prin procurator
Deacu Dumitru, a partii vatamate Zaharia Gh. Gheorghe si a mostenitoarei
Zaharia Rodica Angela, sotia supravietuitoare a defunctului, parte vatamata,
Zaharia N. Gheorghe, si au fost consemnate in incheierea de la acea data.
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data
de 16 decembrie 1997, iar apoi pentru data de 19 decembrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria Fetesti, judetul Ialomita, prin Incheierea din 2 aprilie 1997,
pronuntata in Dosarul nr. 574/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Codul penal,
ridicata de inculpatii Deacu Ion si Deacu Gheorghe, prin reprezentant.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 124 din 21 mai 1997, a respins ca
vadit nefondata exceptia cu care a fost sesizata, retinand, in esenta, ca intre
prevederile art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, pe de o parte, si
prevederile art. 220 din Codul penal, pe de alta parte, nu exista nici o contrarietate:
ultimele incrimineaza "tulburarea de posesie", pe cand primele
prevederi se refera la aspecte ce nu au nimic comun cu tulburarea de posesie.
Se mai retine prin decizia recurata ca dispozitiile art. 220 din Codul penal
sunt expresia vointei legiuitorului de a apara dreptul de proprietate garantat
prin art. 41 alin. (1) din Constitutie, prin mijloace de drept penal, puse la
dispozitie persoanelor pentru a se apara impotriva atacurilor indreptate
impotriva patrimoniului lor.
Impotriva deciziei sus-mentionate au declarat recurs, in termen legal,
inculpatii, autori ai exceptiei.
In motivarea recursului se sustine ca, intrucat nu exista posibilitatea
legala de a se adresa direct Curtii Constitutionale, s-a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate in fata instantei de fond, pentru ca "sa trimita
dosarul (nu extrase) la Curtea Constitutionala, care, printr-un control
prealabil, preventiv, sa constate ca instanta de fond incalca legea". In
acest sens se afirma ca in incheierile de sedinta dezbaterile sunt consemnate
trunchiat, ca instanta de fond nu tine seama de natura distincta a actelor
juridice si de efectele acestora.
Mai este criticata instanta de fond pentru faptul ca, "din neobservare
sau pentru a forta lucrurile, a refuzat continuu sa respecte prevederile art.
300 si art. 196 din Codul de procedura penala" si pentru ca,
"respingand exceptia ridicata privind autoritatea de lucru judecat, ea
vine in coliziune cu art. 16 alin. (2) si art. 51 din Constitutie".
In concluzie, coroborand o serie de probe administrate in dosarul instantei
de fond, se arata ca "nu sunt indeplinite elementele constitutive ale
infractiunii definite de art. 220 din Codul penal".
CURTEA,
examinand decizia atacata, motivele de recurs, raportul judecatorului-raportor,
concluziile procurorului si dispozitiile legale atacate, raportate la
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea constata ca recursul este neintemeiat, urmand sa fie respins,
intrucat toate criticile formulate se refera la faptul ca instanta de judecata
nu ar fi respectat unele prevederi legale sau constitutionale. Practica
jurisdictionala a Curtii Constitutionale a statuat, in mod constant, ca
interpretarea si aplicarea legii tine de competenta exclusiva a instantelor
judecatoresti, iar critica acestora este deschisa partilor prin intermediul
cailor de atac prevazute de lege. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr.
71 din 15 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 173 din 29 iulie 1997.
In consecinta, pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992, in forma anterioara
modificarii,
CURTEA,
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Deacu Ion si Deacu Gheorghe impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 124 din 21 mai 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 19 decembrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Claudia Miu