DECIZIE Nr. 124*) din 21 mai 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 6 martie 1998
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 714 din 19 decembrie
1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, din 6 martie 1998.
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Claudia Miu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
constata urmatoarele:
Judecatoria Fetesti, prin Incheierea din 2 aprilie 1997, pronuntata in
Dosarul nr. 574/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal,
invocata de inculpatii Deacu Ion si Deacu Gheorghe.
Din incheierea de sesizare rezulta ca s-a pornit procesul penal impotriva
inculpatilor Deacu Ion si Deacu Gheorghe pentru savarsirea infractiunii de
tulburare de posesie prevazuta in art. 220 din Codul penal, la plangerea
prealabila a partilor vatamate Zaharia Gh. Gheorghe, Zaharia N. Gheorghe si
Ionescu Florentina.
In motivarea plangerii prealabile partile vatamate arata ca, la data de 15
septembrie 1993, inculpatii au stramutat, fara drept, aliniamentul gardului
care desparte imobilul, proprietatea lor, de cel aflat in proprietatea partilor
vatamate, ocupand astfel o suprafata de teren care se afla in posesia acestora
din urma.
In sedinta de judecata din data de 2 aprilie 1997 inculpatii, prin
reprezentantul lor, au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 220 din Codul penal, in baza carora au fost chemati in judecata, sustinand
ca acestea contravin dispozitiilor art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din
Constitutie, insa nu arata contrarietatea dintre dispozitiile art. 220 din
Codul penal si prevederile din legea fundamentala invocate.
Fata de exceptia ridicata, partile vatamate, prin aparator, au opinat ca
aceasta este nefondata.
La randul sau, reprezentantul Ministerului Public considera exceptia de
neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat nu exista contradictii care sa
conduca la infrangerea ordinii constitutionale.
Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza, de asemenea, ca
exceptia este neintemeiata.
In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate
punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere primit de la Comisia juridica, de numiri, disciplina,
imunitati si validari a Senatului se arata ca textul art. 220 din Codul penal
este constitutional si ca faptele de tulburare de posesie prezinta un pericol
social mai mare decat inainte de Revolutia din decembrie 1989. In consecinta,
se considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
Nu s-a primit punctul de vedere al Camerei Deputatilor.
In punctul de vedere, primit din partea Guvernului se arata ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece intre prevederile art. 16
alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, pe de o parte, si prevederile art.
220 din Codul penal, pe de alta parte, nu exista nici o legatura; ultimele
incrimineaza "tulburarea de posesie", pe cand primele prevederi se
refera la aspecte ce nu au nimic comun cu tulburarea de posesie. Se subliniaza
ca este surprinzator faptul ca se considera neconstitutionale dispozitiile art.
220 din Codul penal in conditiile in care acest text, astfel cum a fost
modificat si completat prin Legea nr. 140/1996, isi gaseste o deplina
justificare, data fiind extinderea proprietatii private imobiliare, care
trebuie aparata impotriva infractiunilor. Se conchide ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, incheierea de sesizare, punctele
de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, dispozitiile art. 220 din Codul penal, raportate la
prevederile art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, precum si
prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 si urmatoarele
din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este competenta sa solutioneze
exceptia ridicata, fiind legal sesizata.
Prin exceptia invocata a fost atacat ca neconstitutional textul art. 220
din Codul penal, care, in urma modificarii si completarii aduse prin Legea nr.
140/1996, are urmatorul cuprins:
Art. 220
"Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat
in posesia altuia, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu
amenda.
Daca fapta prevazuta in alin. 1 se savarseste prin violenta sau amenintare
ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in
posesia altuia, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Daca fapta prevazuta in alin. 2 se savarseste de doua sau mai multe
persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 7 ani.
Daca imobilul se afla in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului
cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune
in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor
inlatura raspunderea penala."
In sustinerea exceptiei ridicate, autorii acesteia nu invoca texte din
Constitutie cu care prevederile art. 220 din Codul penal ar putea intra in
conflict.
Textele invocate sunt art. 16 alin. (2), care prevede ca "Nimeni nu
este mai presus de lege", si art. 51 care prevede ca "Respectarea
Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", insa ele
nu sunt in contradictie cu dispozitia legala atacata in contencios
constitutional.
In aceste conditii, din analiza efectuata in cauza rezulta ca art. 220 din
Codul penal trebuie examinat in raport cu prevederile art. 41 alin. (1) teza I
si (2) teza I din Constitutie, potrivit carora "Dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului sunt garantate", iar
"Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular".
Garantarea dreptului de proprietate se realizeaza prin mijloace prevazute
de lege, printre care si mijloace de drept penal, puse la dispozitie
persoanelor pentru a se apara impotriva atacurilor indreptate impotriva
patrimoniului lor. In acest scop sunt incriminate in Codul penal infractiunile
contra patrimoniului, o astfel de infractiune fiind si tulburarea de posesie,
Legea nr. 140/1996 a adus modificari ale acestei infractiuni prevazute de art.
220 din Codul penal, in scopul unei cat mai complete garantari a dreptului de
proprietate, care formeaza unul dintre principiile fundamentale ale organizarii
noastre sociale.
Daca avem in vedere ca, in redactarea initiala a Codului penal din anul
1968, tulburarea de posesie, indiferent de modalitatea savarsirii, era
sanctionata cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda, apare evidenta
vointa Parlamentului, exprimata prin Legea nr. 140/1996, de a sanctiona mult
mai sever tulburarea de posesie. Departe de a fi in contradictie cu prevederile
constitutionale, dispozitiile art. 220 din Codul penal sunt, dimpotriva,
expresia vointei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal,
drepturile si libertatile fundamentale consfintite prin Constitutie, intre care
dreptul de proprietate privata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), al
art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in
unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 220 din Codul penal, invocata de inculpatii Deacu Ion si Deacu Gheorghe in
cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 574/1996 al Judecatoriei Fetesti.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 21 mai 1997.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat asistent,
Claudia Miu