DECIZIE   Nr. 124*) din 21 mai 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 105 din  6 martie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 714 din 19 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, din 6 martie 1998.

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Claudia Miu        - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata urmatoarele:
    Judecatoria Fetesti, prin Incheierea din 2 aprilie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 574/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, invocata de inculpatii Deacu Ion si Deacu Gheorghe.
    Din incheierea de sesizare rezulta ca s-a pornit procesul penal impotriva inculpatilor Deacu Ion si Deacu Gheorghe pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta in art. 220 din Codul penal, la plangerea prealabila a partilor vatamate Zaharia Gh. Gheorghe, Zaharia N. Gheorghe si Ionescu Florentina.
    In motivarea plangerii prealabile partile vatamate arata ca, la data de 15 septembrie 1993, inculpatii au stramutat, fara drept, aliniamentul gardului care desparte imobilul, proprietatea lor, de cel aflat in proprietatea partilor vatamate, ocupand astfel o suprafata de teren care se afla in posesia acestora din urma.
    In sedinta de judecata din data de 2 aprilie 1997 inculpatii, prin reprezentantul lor, au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, in baza carora au fost chemati in judecata, sustinand ca acestea contravin dispozitiilor art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, insa nu arata contrarietatea dintre dispozitiile art. 220 din Codul penal si prevederile din legea fundamentala invocate.
    Fata de exceptia ridicata, partile vatamate, prin aparator, au opinat ca aceasta este nefondata.
    La randul sau, reprezentantul Ministerului Public considera exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat nu exista contradictii care sa conduca la infrangerea ordinii constitutionale.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere primit de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului se arata ca textul art. 220 din Codul penal este constitutional si ca faptele de tulburare de posesie prezinta un pericol social mai mare decat inainte de Revolutia din decembrie 1989. In consecinta, se considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
    Nu s-a primit punctul de vedere al Camerei Deputatilor.
    In punctul de vedere, primit din partea Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece intre prevederile art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, pe de o parte, si prevederile art. 220 din Codul penal, pe de alta parte, nu exista nici o legatura; ultimele incrimineaza "tulburarea de posesie", pe cand primele prevederi se refera la aspecte ce nu au nimic comun cu tulburarea de posesie. Se subliniaza ca este surprinzator faptul ca se considera neconstitutionale dispozitiile art. 220 din Codul penal in conditiile in care acest text, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 140/1996, isi gaseste o deplina justificare, data fiind extinderea proprietatii private imobiliare, care trebuie aparata impotriva infractiunilor. Se conchide ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 220 din Codul penal, raportate la prevederile art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este competenta sa solutioneze exceptia ridicata, fiind legal sesizata.
    Prin exceptia invocata a fost atacat ca neconstitutional textul art. 220 din Codul penal, care, in urma modificarii si completarii aduse prin Legea nr. 140/1996, are urmatorul cuprins:
    Art. 220
    "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
    Daca fapta prevazuta in alin. 1 se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
    Daca fapta prevazuta in alin. 2 se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 7 ani.
    Daca imobilul se afla in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
    In sustinerea exceptiei ridicate, autorii acesteia nu invoca texte din Constitutie cu care prevederile art. 220 din Codul penal ar putea intra in conflict.
    Textele invocate sunt art. 16 alin. (2), care prevede ca "Nimeni nu este mai presus de lege", si art. 51 care prevede ca "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", insa ele nu sunt in contradictie cu dispozitia legala atacata in contencios constitutional.
    In aceste conditii, din analiza efectuata in cauza rezulta ca art. 220 din Codul penal trebuie examinat in raport cu prevederile art. 41 alin. (1) teza I si (2) teza I din Constitutie, potrivit carora "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate", iar "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".
    Garantarea dreptului de proprietate se realizeaza prin mijloace prevazute de lege, printre care si mijloace de drept penal, puse la dispozitie persoanelor pentru a se apara impotriva atacurilor indreptate impotriva patrimoniului lor. In acest scop sunt incriminate in Codul penal infractiunile contra patrimoniului, o astfel de infractiune fiind si tulburarea de posesie, Legea nr. 140/1996 a adus modificari ale acestei infractiuni prevazute de art. 220 din Codul penal, in scopul unei cat mai complete garantari a dreptului de proprietate, care formeaza unul dintre principiile fundamentale ale organizarii noastre sociale.
    Daca avem in vedere ca, in redactarea initiala a Codului penal din anul 1968, tulburarea de posesie, indiferent de modalitatea savarsirii, era sanctionata cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda, apare evidenta vointa Parlamentului, exprimata prin Legea nr. 140/1996, de a sanctiona mult mai sever tulburarea de posesie. Departe de a fi in contradictie cu prevederile constitutionale, dispozitiile art. 220 din Codul penal sunt, dimpotriva, expresia vointei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile si libertatile fundamentale consfintite prin Constitutie, intre care dreptul de proprietate privata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Codul penal, invocata de inculpatii Deacu Ion si Deacu Gheorghe in cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 574/1996 al Judecatoriei Fetesti.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 21 mai 1997.

                 PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Nicolae Popa

                                 Magistrat asistent,
                                 Claudia Miu