DECIZIE   Nr. 180 din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 alin. (1) si (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 255 din 1 aprilie 2008

Ioan Vida                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu         -judecător

Aspazia Cojocaru             -judecător

Acsinte Gaspar                 -judecător

Petre Ninosu                     -judecător

Ion Predescu                     -judecător

Tudorel Toader                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan     -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Ion Tiucă                            - procuror

Ioana Marilena Chiorean    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Eugenia Roman în Dosarul nr. 8.004/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.004/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Eugenia Roman în cadrul soluţionării contestaţiei împotriva unei hotărâri a Comisiei judeţene Timiş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie sancţiunea pierderii dreptului de proprietate asupra terenului în situaţia în care titularul nu-şi stabileşte domiciliul în localitatea în care s-a constituit respectivul drept.

Judecătoria Timişoara consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, din momentul formulării cererii, titularul are drept de opţiune şi este considerat proprietar sub condiţia stabilirii în localitate şi a întemeierii unei gospodării.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra terenurilor intervine în temeiul legii, consecinţă a neîndeplinirii unei obligaţii, iar soluţia legiuitorului este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:

„(1) Persoanele cărora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate să respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 19, 21 şi 43, în legătură cu stabilirea domiciliului şi întemeierea de noi gospodării.

(2) Nerespectarea acestor condiţii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului şi a construcţiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despăgubiri, iar pentru construcţii, proprietarul va primi o despăgubire egală cu valoarea reală a acestora."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 - raportate la prevederile constituţionale ale art. 44 - s-a pronunţat prin Decizia nr. 202/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2005, constatând că dispoziţiile criticate stabilesc sancţiunea pierderii dreptului de proprietate constituit în temeiul legii asupra unor terenuri agricole, ca urmare a nerespectării condiţiilor prevăzute în art. 19, 21 şi 43 din lege. Aşadar, pierderea dreptului de proprietate asupra terenului intervine în temeiul legii, consecinţă a neîndeplinirii unei condiţii rezolutorii, iar soluţia legiuitorului este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea constată că persoana căreia i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole potrivit dispoziţiilor criticate este un proprietar sub condiţie rezolutorie, condiţia - stabilită chiar de legiuitor - fiind aceea a stabilirii domiciliului în localitatea în care a primit teren şi a întemeierii unei noi gospodării.

Cu privire la invocarea prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că acestea stabilesc condiţiile în care poate avea loc o expropriere şi, prin urmare, nu au incidenţă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Eugenia Roman în Dosarul nr. 8.004/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean